METAMORFOZA II (un vis dupa Kafka)

METAMORFOZA II

(un vis dupa Kafka)

L., M. si N. se īntorceau acasa dupa un chef monstruos de trei zile. Pe scara blocului īnsa, comotie mare: parca cineva se muta din sau īn bloc. Un du-te-vino de oameni carau mobile si valize pe usa apartamentului de la etajul I. Mizeria era de nedescris, si galagia ceva ce, evident, cei trei vecini mahmuri nu puteau suporta usor. Tresareau la fiecare scrāsnit de mobila si stranutau mereu din cauza prafului gros ce se ridica de peste tot, īntunecānd locul. Oricum, si īn zilele lui normale, holul blocului nu era iluminat niciodata corespunzator, īncāt mai multi vecini se plānsesera īn repetate rānduri de faptul ca-si scrāntisera īncheieturile picioarelor pe scari 10110r1711k .

-Oare vine sau pleaca? se īntreba L. Nu mai vezi zilele astea multa lume care sa caute blocuri ca asta. Eu zic ca pleaca.

-Nu stiu, spuse mai experimentatul N. care lucra ca agent imobiliar, daca se muta oamenii de aici, este pentru ca īsi permit un loc mai scump īn zona centrala sau īn casele din suburbie. Īn schimb cei din suburbie care nu mai au suficienti bani se muta destul de des īn cartierele de blocuri.

-Ambele rationamente ale voastre par corecte, spuse M. aprinzāndu-si o tigara, dar nu tin cont de situatia concreta care ni se īnfatiseaza aici. Uitati-va la mobile mai atenti si veti vedea ca nu par nici ponosite cum ar fi ale cuiva care dupa ipoteza lui N. se muta aici din alta parte, si nici ale cuiva care pleaca din blocul asta. Sunt mai degraba īntre o mobila noua si scumpa si una uzata, o mobila de clasa mijlocie, mai bine zis.

-Pe de alta parte, "situatia ta concreta" nu este altceva decāt felul īn care apare mobila. Daca e una de clasa mijlocie, asta nu īti arata nici daca locatarul e unul tocmai īnstarit care se pregateste de plecare, nici daca e unul care a decazut din situatia materiala anterioara si se muta aici. Tare sunt curios sa-l vad cum arata, spuse L. Ce-ar fi sa intram, usa e īnca deschisa...

Īntre timp, tot mai putini muncitori iesisera din apartament, pāna īn momentul īn care se lasa linistea cu totul. Doar praful si īntunericul mai dominau holul, peste discutia celor trei vecini.

-Uita-te si tu ce mizerie! De unde-o mai fi si molozul asta?

Auzira niste mormaituri si cīrīituri de sub un morman de hārtii si alte resturi. Fosnind, se tāra spre ei o radasca de marimea unui om. Deslusira atunci printre cīrīiturile acelea cuvinte inumane, care se sileau sa articuleze:

-Tu ramāi aici, īi spuse lui N., dupa ceilalti doi vin eu mai īncolo sa fac cumparaturi...

Tremurānd -cine nu face asta cānd e mahmur, darmite mai e si amenintat de un gāndac urias- ceilalti doi prieteni īsi luara adio de la N., compatimindu-l. "Nu-l lasa sa te īnghita cu picioarele īnainte, īl sfatui M. īn cele din urma, e mai dureros asa, pāna ajunge sa te digere cu totul..."

...La M. īn apartament, cei doi prieteni ramasi īn viata īsi pregateau niste cafele tari.

-si acum ce ne facem? īntreba L. Nu stie despre noi decāt unde locuim. Ne mutam īn alta parte, la rude?

-Imposibil. Ce-o sa le spunem? ca un gāndac urias s-a mutat la noi īn bloc si ameninta sa ne manānce de vii?

-Asa e, n-o sa ne creada nimeni... Poate daca ma duc sa vorbesc cu el, o sa lamurim situatia... Poate s-a saturat deja doar cu unul. Nu mai pot astepta īn tensiunea asta pāna diseara.

-Nu cred ca se satura asa usor. si apoi, un gāndac e alcatuit din trei parti principale: abdomenul, trunchiul si capul. E loc destul pentru fiecare din noi... Spunea ca vine dupa noi diseara?

-Asa a zis, ca "mai īncolo". Haide mai bine jos la restaurant sa māncam, ne mai gāndim acolo.

...Īn restaurant, agitatie mare. Era ora prānzului. Abia au gasit o masa, dupa o jumatate de ora de asteptare, īmpreuna cu īnca doi vecini, cu care discutara īntre timp problema. Dupa īnca o jumatate de ora, toti ocupantii restaurantului īsi dadeau cu parerea...

-Trebuie sa faceti rost de ceva ascutit, spunea mereu un cetatean gras, cu obrajii īnrositi de caldura si ghiftuiala. Sa-i faceti felul...

-Nu se poate, spunea L., ai vazut ce chitina groasa avea. Nici macar un glont nu ar trece prin asta.

-stiu! spuse M. Am vazut undeva cum omorau indienii ursii, doar cu o sulita. O sprijineau bine īn pamānt cu piciorul īn momentul cānd ursul se ridica īn doua labe, si i-o priponeau īn fata. Apoi ursul se arunca peste ei si se strapungea sub propria greutate. Problema era sa nimereasca inima, altfel ursul nu murea imediat.

-Se vede ca nu mai gāndesti bine, spuse altcineva. Aveti de-a face cu un gāndac, nu cu un urs. Ăsta cred ca nici macar nu are inima. Ca sa nu mai vorbim ca v-ar trebui o sulita de diamant sa-i strapungeti carcasa!

....Pe rānd, īncepeau sa intre vecini, aducāndu-le celor doi prieteni tot felul de cutite, tepuse pentru gratar, vatraie ramase de pe vremea cānd locuiau la case etc. Un tigan le adusese o sabie lunga pe care M. o studia acum cu atentie.

-Cred ca asta mi-ar fi suficienta, spuse, si īntreg restaurantul izbucni īn urale -nejustificate, dupa parerea pe care si-o mentinea cetateanul care replicase ca gāndacii nu au inima. Un emigrant indian veni la ei la masa si le cānta, citind de pe o foaie de hārtie, un cāntec pe care tocmai īl scrisese īn memoria īmbucatatirii monstrului ("Teroarea monstrului cu optzeci de brate se asternuse peste cartier etc.").

-Pai bine, cu asta vrei sa ajuti tu?!

-Lasa ca o sa vedeti voi, peste generatii, cānd copiii copiilor vostri īsi vor aminti...

...M. intrase īn apartamentul monstrului cu sabia ascunsa īntr-o teaca, ascunsa la rāndul ei īn cracul unui pantalon. Īn celalalt crac avea o tepusa, iar la spate īnca un cutit lung de bucatarie. Desi lumina era slaba, vazu fulgerator solutia la problema carcasei prea dure. Īn momentul cand monstrul se īndoia sau se rasucea, i se itea carnea moale, de larva alba, printre segmentele de pe abdomen, si mai ales dintre abdomen si torace. Īntr-un astfel de prilej, cānd monstrul se chinuia scotocind dupa ceva printre niste resturi, īi īnfipse deodata sabia si tepusa, le apasa tare si facu cu amāndoua o miscare de taiere īn directii opuse, forfecāndu-l...

...A doua zi, trecānd pe la usa gāndacului, zari īnauntru niste necunoscuti, un barbat si o femeie īn vārsta, īmbracata īn negru. Intrara īn vorba, si īi spusera ca ei cumparasera apartamentul, pentru fiul lor. "Urma sa mearga ieri seara la cumparaturi cu niste vecini, si atunci a avut loc tragedia... Bine, nici noi nu suntem mai de laudat, spunea batrānul īntristat; ne-a fost sila sa mai stam cu el, dupa schimbare, asa ca i-am luat apartamentul, sa stea singur. Dar nemernicul fara inima care l-a ucis īn felul asta..."