Temporalitatea Dasein-ului si sarcinile care
rezulta din ea īn vederea unei reluari la un nivel mai originar a
analiticii existentiale
Fenomenul
temporalitatii, asa cum a fost el scos la iveala, nu
reclama doar o conf 24524n132y irmare mai ampla a fortei lui constitutive,
dar prin chiar aceasta confirmare el ajunge, acum pentru prima oara,
īn cīmpul privirii, facīnd manifeste posibilitatile fundamentale
ale temporalizarii. Punerea īn evidenta a
posibilitatii constitutiei de fiinta a Dasein-ului
pe baza temporalitatii o numim pe scurt, desi numai provizoriu,
interpretare "temporala".
Sarcina care ne
revine īn continuare este ca, o data ce au fost realizate analiza
temporala a putintei autentice de a fi īntreg a Dasein-ului si
caracterizarea generala a temporalitatii grijii, sa facem
acum vizibila neautenticitatea Dasein-ului īn temporalitatea ei
specifica. Temporalitatea s-a aratat mai īntīi īn cazul starii
de hotarīre anticipatoare. Ea este modul autentic al starii de
deschidere, care cel mai adesea se mentine īn neautenticitatea
explicitarii de sine a impersonalului "se", a acelei explicitari
izvorīte din cadere. Caracterizarea temporalitatii starii
de deschidere īn genere ne va conduce la o īntelegere temporala a
faptului-de-a-fi-īn-lume de ordinul preocuparii nemijlocite si,
astfel, la acea uniformitate pe care o presupune nivelul mediu al Dasein-ului
si pe care analitica existentiala a luat-o īn prima
instanta ca punct de pornire.
[332] Felul mediu de a fi al Dasein-ului,
īn care acesta se mentine īn prima instanta si cel mai
adesea, l-am numit cotidianitate. Prin reluarea analizei de mai īnainte, cotidianitatea
trebuie sa se dezvaluie īn sensul sau temporal, pentru ca
problematica implicata īn temporalitate sa iasa la lumina
si astfel sa dispara definitiv aparentul "de la sine
īnteles" al analizelor pregatitoare. Temporalitatea trebuie sa
se confirme, fireste, īn cazul tuturor structurilor esentiale ale
constitutiei fundamentale a Dasein-ului. Īnsa acest lucru nu
implica o re-parcurgere exterior-schematica a analizelor deja
realizate, īn ordinea īn care ele s-au succedat. Orientīnd altfel analiza
temporala, ne propunem sa facem mai limpede ce anume leaga īntre
ele consideratiile pe care le-am facut mai devreme, īnlaturīnd
totodata caracterul lor aleatoriu si arbitrariul ce pare sa le
īnsoteasca. Dincolo de aceste necesitati metodologice, ni
se impun totusi, venind din fenomenul īnsusi, anumite motive care ne
obliga sa dam o alta articulatie analizei pe care o
reluam acum.
Structura
ontologica a fiintarii care sīnt eu īnsumi de fiecare
data īsi are centrul īn persistenta de sine a existentei.
Deoarece sinele nu poate fi conceput nici ca substanta si nici
ca subiect, ci se fundeaza īn existenta, analiza sinelui
neautentic, a impersonalului "se", a fost parasita cu totul īn cursul interpretarii
pregatitoare a Dasein-ului. Dupa ce, acum, sineitatea a fost
reintegrata īn chip expres īn structura grijii si astfel īn cea a
temporalitatii, interpretarea temporala a persistentei
sinelui si a persistentei ne-sinelui capata o greutate
aparte. Ea are nevoie sa fie tratata ca o tema de sine
statatoare. Īnsa ea nu face doar sa ofere, acum pentru
prima oara, o asigurare solida īmpotriva paralogismelor si īntrebarilor
ontologic inadecvate privitoare la fiinta eului īn genere, ci ea ne
procura totodata, potrivit functiei ei centrale, posibilitatea
de a arunca o privire mai originara īnauntrul structurii de temporalizare
a temporalitatii. Aceasta temporalitate se dezvaluie ca istoricitate
a Dasein-ului. Propozitia: Dasein-ul este istoric se vadeste a
fi un enunt existential-ontologic fundamental. Enuntul acesta
este foarte departe de o constatare pur ontica a faptului ca Dasein-ul
survine īn cuprinsul unei "istorii universale". Īnsa istoricitatea Dasein-ului
este temeiul unei īntelegeri istorice posibile, care, la rīndul ei,
poarta cu sine posibilitatea unei dezvoltari riguroase a
istoriografiei ca stiinta.
Prin interpretarea
temporala a cotidianitatii si a istoricitatii,
privirea noastra asupra timpului originar devine īndeajuns de ferma
pentru a arata ca tocmai el este [333]
conditia posibilitatii si necesitatii
experientei cotidiene a timpului. Fiind fiintarea a carei
miza este propria sa fiinta, Dasein-ul se utilizeaza pe sine īn chip primordial, fie ca o face explicit sau nu, pentru sine īnsusi. Īn prima instanta si cel mai
adesea, grija este preocupare ghidata de privirea-ambientala.
Utilizīndu-se pe sine īn-vederea lui īnsusi, Dasein-ul se
"uzeaza". Uzīndu-se, (?) Dasein-ul are nevoie de sine īnsusi,
adica de timpul sau. Avīnd nevoie de timp, el ia īn calcul timpul.
Preocuparea ghidata de privirea-ambientala si de calcul
des-copera īn prima instanta timpul si ajunge sa
dezvolte o calculare a timpului. Luarea īn calcul a timpului este
constitutiva pentru faptul-de-a-fi-īn-lume. Des-coperirea care survine īn
cuprinsul preocuparii datorita privirii-ambientale ne face ca, prin
luarea īn calcul a timpului, sa īntīlnim īn timp fiintarea-la-īndemīna
si fiintarea-simplu-prezenta des-coperite astfel. Fiintarea
intramundana devine astfel accesibila ca una "care
fiinteaza īn timp". Determinatia temporala a
fiintarii intramundane o numim intratemporalitate.
"Timpul" pe care-l aflam ontic īn
prima instanta īn cuprinsul ei ne va servi ca baza pentru
configurarea conceptului obisnuit si a celui traditional de
timp. Timpul ca intratemporalitate provine īnsa dintr-un mod esential
de temporalizare al temporalitatii originare. Aceasta origine
spune ca timpul "īn care" o fiintare-simplu-prezenta ia
nastere si dispare este un fenomen temporal autentic si nu o
exteriorizare īn spatiu a unui "timp calitativ", asa cum vrea sa
ne faca sa credem interpretarea cu totul nedeterminata si
insuficienta din punct de vedere ontologic data de Bergson timpului.
Abia elaborarea
temporalitatii Dasein-ului ca cotidianitate, istoricitate
si intratemporalitate ne va permite sa īntelegem cīt de mari
sīnt complicatiile pe care le presupune o ontologie originara a Dasein-ului.
Ca fapt-de-a-fi-īn-lume, Dasein-ul exista īn chip factic
laolalta cu fiintarea pe care o īntīlneste īn interiorul lumii
si īn-preajma acestei fiintari. Fiinta Dasein-ului
īsi capata de aceea deplina ei transparenta
ontologica abia īn orizontul fiintei deja clarificate a
fiintarii ce nu este de ordinul Dasein-ului, adica
si a acelei fiintari care nu este nici la-īndemīna si
nici simplu-prezenta, ci care nu face decīt sa "subziste".
Interpretarea modificarilor de fiinta pe care le suporta
toate cele despre care spunem "este" are īnsa nevoie de o idee de
fiinta īn genere, elucidata īn prealabil īn chip
satisfacator. Atīta vreme cīt aceasta idee nu e
obtinuta, analiza temporala care reia analiza Dasein-ului
ramīne la rīndul ei incompleta si marcata de
neclaritati - pentru a nu mai vorbi de dificultatile
obiective cu care ea se confrunta. Analiza existential-temporala
a Dasein-ului pretinde, la rīndul ei, o noua reluare īn cadrul
discutiei de principiu asupra conceptului de fiinta.