AUTORITATEA POLITICA
Pentru a-si exercita rolul sau in cadrul societatii, puterea politica utilizeaza o serie de mijloace economice, sociale, politice, ideologice etc., folosind ca metode fie convingerea, fie constrangerea.
Capacitatea puterii de a-si impune vointa sa in societate printr-o diversitate de mijloace si metode, pentru a-i asigura stabilitatea si functionalitatea, constituie autoritatea politica.
Autoritatea politica este o ipostaza a puterii politice; ea reprezinta modalitatea concreta de manifestare a puterii.
Forta puterii politice este cu atat mai mare cu cat autoritatea politica se realizeaza mai ales prin convingere, prin adeziunea membrilor societatii la activitatea puterii politice. Cea mai simpla definitie a autoritatii ar putea fi: capacitatea puterii de a obtine ascultare fara constrangere. Stabilitatea societatii este legata in mod direct de forta puterii ca autoritate politica. Altfel spus, autoritatea politica este ipostaza puterii cand se bazeaza pe forta argumentelor si nu pe argumentul fortei.
Autoritatea politica, fiind un drept recunoscut al puterii, este expresia unor relatii sociale si se distinge de celelalte forme de autoritate prin:
modalitatile sale de constituire;
cauzele aparitiei;
functia speciala;
aria de manifestare (societatea globala).
Experienta istorica arata ca autoritatea politica nu este nelimitata. Ea se schimba daca vine in conflict cu vointa majoritatii, caci autoritatea care inabuse personalitatea omului nu poate duce decat la declinul societatii.
In concluzie, autoritatea politica apare ca vointa a grupurilor sociale aflate la conducere, vointa extinsa la scara societatii globale si prezentata ca vointa a tuturor si deci legitima.
|
