"COMPLEXUL DE INFERIORITATE" LA SCARĂ MONDIALA
"Sentimentul de inferioritate si complexul de inferioritate - aceste concepte fundamentale ale psihologiei individuale, care altadata, asemenea protestului viril, îi faceau pe psihanalisti sa vada negru înaintea ochilor - sunt astazi (constata Adler cu satisfactie, n. n.) în întregime acceptate de Freud'62.
Conceptele invocate sunt cu adevarat fundamentale pentru doctrina adleriana, pentru care a fi om înseamna a avea un sentiment de inferioritate, care cere o compensare permanenta3-*, legea vietii fiind triumful asupra dificultatilor. Am si vazut, în linii mari, ce întelege Adler prin acestea. Sentimentul de inferi 454i84e oritate, generat de sesizarea (nu neaparat constienta) a insuficientelor cutarui sau cutarui organ, devine pentru individ un factor stimulator al dezvoltarii psihice. Asa, de exemplu, strabismul, anomaliile de acomodare ale organului vizual, fotofobiile, hipoacuziile, mutismul, logone-vroza si alte tulburari de vorbire, inconvenientele organice si psihice cauzate de vegetatiile adenoide, afectiunile frecvente ale organelor de simt, cailor respiratorii si digestive, malformatiile si urâtenia, semnele periferice de degenerescenta care tradeaza inferioritati mai profunde, hidrocefalia, rahitismul, anomaliile scheletului (scolioza, cifoza, genu valgum sau gemi varum, pes varus sau pes valgus)^, incontinenta persistenta anala sau uretrala, viciile de conformatie ale organelor genitale, defecte ale cordului, arterelor, ale glandelor endocrine, ca si alte nenumarate anomalii, pe scurt, existenta unui organ deficitar ca forma si functie, "impun traiectelor nervoase corespondente si suprastructurii psihice un efort de natura sa aduca din partea acesteia o compensatie, în cazul în care ea este posibila, caz în care legaturile care ataseaza organul inferior de lumea exterioara trebuie sa-si gaseasca o întarire în suprastructura. Orga-
nului vizual atins de inferioritate originara îi corespunde o perceptie vizuala exacerbata35, un aparat digestiv atins de inferioritate va avea drept corolar o intensificare a activitatii psihice, în raport cu tot ceea ce priveste sau are tangenta cu alimentatia; aceasta intensificare se va transpune în lacomie, pofta de câstig si, prin intermediul echivalentului reprezentat de bani, se vor întari spiritul de economie si avaritia"36.
Cu atari explicatii suntem în imediata
"vecinatate" a psihanalizei freudiene,caci, dupa Freud,
copiii care, bunaoara, musca sânul mamei, ca adulti
devin niste certareti si sarcastici, vesnic în
cautare de scandaluri, pe când cei întarcati prea devreme
vor deveni betivi, încercând sa înlocuiasca cu alcool laptele de
care au fost privati intempestiv. în aceeasi maniera
"parapsihanalitica", Adler va sustine ca în
privatiunile si senzatiile de inconfort din primii ani ai
copilariei, în sentimentul de inferi 454i84e oritate al copilului, generat de
imaturitatea organelor sale, de lipsa de independenta în
relatiile cu parintii etc. trebuie cautat punctul de
plecare al unui anumit numar de trasaturi de caracter, foarte
generale, care fac din copil un individ agresiv, cu ambitia afirmarii
superioritatii fata de ceilalti. "Acest sentiment de
inferioritate - specifica Adler - este cauza neastâmparului
copilului, a dorintei sale de actiune, de a juca diverse roluri, de
a-si masura puterea cu altii, ca si cauza viziunilor sale
anticipatoare privind viitorul, a pregatirilor sale pe plan fizic si
psihic în acest sens. întreaga educabilitate a copilului depinde de acesl
sentiment de insuficienta (Insufficienzgefiihl). în
felul acesta viitorul devine pentru el o
ci a
fi o parte dintr-un întreg, a te simti parte dintr-un întreg"39. Pârghia modificarii "stilului de viata" este
mereu una si aceeasi, constând în consolidarea sentimentului de
comuniune sociala. "Tehnologia" punerii în practica a
acestei pârghii nu este de obicei descrisa, ci
numai prescrisa. Chiar si suferinte cum sunt cefaleea
nevrotica, migrena, nevralgia trigemenului si accesele epileptoide,
acolo unde tulburarile organice lipsesc - ne asigura Adlerîn ultima
sa carte - vor putea fi vindecate, chiar si definitiv, printr-o modificare
a stilului de viata, printr-o scadere a tensiunii psihice,
printr-o largire a sentimentului de comuniune sociala, panaceul
sau universal40.
Dar, sustine pe de alta parte întemeietorul "psihologiei individuale", nu numai individul ca atare, ci si specia umana în întregul ei s-a dezvoltat tot datorita slabiciunii sentimentului de inferioritate fata de celelalte specii, compensarea suprema având loc prin constituirea societatii omenesti. "în ceea ce priveste structura sa naturala - scrie Adler - omul este o fiinta inferioara. Dar aceasta inferioritate constitutiva, pe care si-o constientizeaza ca pe un sentiment de neîmplinire si de insecuritate, actioneaza permanent ca un stimulent în directia descoperirii unei cai de adaptare la viata, unde sa-si creeze situatii în care sa fie echilibrate dezavantajele pozitiei omului în natura. Este vorba, în fond, tot despre organul psihic, care arc capacitatea de a realiza adaptarea si securitatea"41. Complexul de inferioritate este astfel prezentat ca un fenomen universal care a prezidat geneza omenirii. "Gorila - scrie el altundeva -, careia îi admiram forta, tigrul, cel mai redutabil dintre animale, nu au nevoie de comunitate. Omul, daca ni-1 reprezentam lipsit de toate binefacerile culturii, despuiat de toate mijloacele pe care i le-a procurat inteligenta, ar fi fost pierdut înca din prima zi, fara cooperare, în padurea virgina. Observatia noastra ne duce si mai departe. Achizitiile cele mai pretioase ale omului i-au venit de la inferioritatea sa'4-.
Caracterul "parapsihanalitic" al acestei speculatii de antropologie este evident. în Totem si Tabu (1913), alambicând o idee a lui Darwin, Freud se straduieste sa demonstreze ca la originea unor fenomene sociale, în special desprinderea omului din "hoarda primi -
tiva", ar sta "complexul lui Oedip", în timp ce Adler pune întregul Univers sub stapânirea unui "complex de inferioritate" primordial, în acest demers el este de o perseverenta care adesea frizeaza artificiul si stridenta. Astfel, dintre copii, cadetul ar fi inamicul jurat al principiilor si regulilor, un adversar al puterii stabilite, pe care are tendinta s-o atace în orice conditii, în vederea rasturnarii în favoarea sa a raportului de forte. Criminalitatea nu ar fi decât rezultatul exhibarii sentimentului de superioritate. Prostitutia ar fi un mijloc prin care femeile, animate de proverbialul "protest viril", îi umilesc pe barbati, care le socotesc inferioare. Cum are loc aceasta paradoxala umilire? Foarte simplu: pe când barbatul care se serveste de o prostituata crede a-si dovedi superioritatea fata de ea, femeia îl stoarce de bani si, în felul acesta, îl degradeaza la starea de mijloc de subzistenta (!) Numai la dogmaticii pansexualismului se mai pot întâlni interpretari atât de siluite.
|
