Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























FUNCTIONAREA APARATULUI PSIHIC IN CONCEPTIA PSIHANALITICA

Psihologie




FUNCŢIONAREA APARATULUI PSIHIC ÎN CONCEPŢIA PSIHANALITICĂ

condensarea si deplasarea. A doua topica se refera la cele trei instan­te psihice: sinele, Eul si Supraeul. Orice fenomen psihic apartine uneia dintre aceste instante.




Concepte cheie: perspectiva dinamica, perspectiva economica, perspectiva structurala, forta psihica, conflict psihic, energie psihica, constient, preconstient, inconstient, Sine, Eu, Supraeu

Rezumat: Abordarea psihanalitica a psihismului consta în anali­zarea oricarui fenomen psihic din trei perspective: dinamica, econo­mica si structurala. Perspectiva dinamica se refera la mecanismul producerii fenomenelor psihice, la modul în care evolueaza fortele pulsionale si la adaptarea acestora la exigentele realitatii materiale si sociale. Dinamica vietii psihice are la baza conflictul dintre pulsiunile care cer descarcare, realitatea care se împotriveste descarcarii pentru ca nu este permisa de conditiile obiective, si normele culturale. Dina­mica psihica este guvernata de principiul placerii si de principiul reali­tatii. Perspectiva economica presupune ca procesele psihice poseda o dimensiune cantitativa fiind investite cu o anumita cantitate de energie psihica. Aceasta energie psihica circula între diferitele componente ale aparatului psihic. între cele trei instante psihice (sinele, Eul si Supraeul) exista o anumita distributie de energie psihica, care se poate modifica pe parcursul dezvoltarii psihice a individului. Cantitatea de energie care apartine unei instante depinde de gradul sau de dezvol­tare. Când vorbim de punctul de vedere structural ne referim la nivele si la instantele aparatului psihic. în prima topica a aparatului psihic, Freud distingea trei nivele: constientul, preconstientul, inconstientul. Principiul dupa care functioneaza sistemul preconstient-constient consta în descarcarea lenta si controlata a tensiunii pulsionale, conform cu cerintele realitatii, având la baza procese de tip secundar. Inconstien­tul este caracterizat de procesele de tip primar prin care energia psihica se descarca direct, trecând în mod liber de la o reprezentare la alta. Mecanismele principale care actioneaza la nivel inconstient sunt

Teoria psihanalitica este prima care a constatat complexitatea functionarii psihice, postulând existenta unui aparat psihic ce dispune de o organizare pe mai multe nivele si sisteme. Aceasta organizare complexa are drept scop principal gestionarea afluxului de excitatii cu care se confrunta psihismul, astfel încât tensiunea psihica sa fie mentinuta la un nivel cât mai scazut. Analiza acestei structuri, precum si a genezei sale în cursul evolutiei psihoafective, constituie perspec­tiva structurala sau topologica asupra psihismului. Viziunea psihana­litica asupra psihismului presupune ca între diferitele componente ale structurii psihice exista o permanenta circulatie de energie psihica conform unor legitati specifice. Studiul investirilor afective ce tin de diferite instante psihice constituie perspectiva economica asupra psihismului. Fiecare proces psihic, reprezentare, instanta psihica este caracterizata de un cuantum de afect, dimensiune cantitativa de care trebuie sa tinem cont în întelegerea si explicarea mecanismelor ce stau la baza tuturor manifestarilor ce intra în sfera psihologiei, fie ele pato­logice sau nu. Dorintele, fantasmele, considerentele morale, inhibitiile sau interdictiile, vor juca un rol mai mult sau mai putin important în dinamica vietii psihice în functie de investirea lor afectiva si de instanta de care apartin. Astfel avem de-a face cu tendinte, forte psihice care, la fel ca si în fizica, se compun sau intra în conflict, iar rezultanta depinde de intensitatea fiecarei componente si de sistemul caruia îi apartine.

Exemplu

Eul copilului este în curs de dezvoltare, iar gradul sau de dezvoltare va depinde de modelele pe care copilul le va interioriza. Cu cât dezvoltarea Eului este mai avansata, cu atât Eul va fi investit cu mai multa energie psihica. O dorinta a copilului care tine de Sine, sa luam de exemplu dorinta de a apuca st duce îa gura. Aceasta este la vârsta de 1 an foarte puternic investita afectiv. Eul este abia schitat, astfel ca forta inhibitoare ce tine de realitate este absenta. Supraeul ce

contine interdictiile parentale înca nu a început sa se dezvolte, astfel ca nu vor actiona nici fortele inhibitoare ce tin de sentimentele de vinovatie si de teama de pierdere a iubirii parintilor. Acestei dorinte nu i se va opune deci nici o forta în acest stadiu de dezvoltare, deci copilul si-o va satisface. La o vârsta mai mare, aceasta dorinta nu va mai fi puternic investita afectiv, datorita evolutiei psihoafective. dar. daca va aparea o regresie la stadiul anterior, ea poate fi reinvestita. în acest caz însa. Eut si Supraeul vor fi suficient de dezvoltate încât sa existe forte inhibitorii care sa se opuna acestei dorinte, iar copilul sa nu îi dea curs.

Orice fenomen psihic, fie ca intra în sfera normalului, fie ca intra în sfera patologicului, va fi descris si explicat de teoria psihanalitica prin raportare la sistemul din care face parte, la cantitatea de energie psihica implicata si la evolutia interactiunii diferitelor forte psihice implicate. Astfel, abordarea psihanalitica a psihismului consta în analizarea oricarui fenomen psihic din trei perspective: dinamica, economica si structurala. Acestea vor fi analizate mai detaliat în cele ce urmeaza.

Perspectiva dinamica

Fenomenele psihice sunt descrise de psihanaliza ca fiind rezul­tatul interactiunii dintre forte de natura psihica. Aceste forte pot fi orientate în acelasi sens sau în sensuri opuse. Freud a explicat aparitia tulburarilor psihice prin conflictul dintre forte psihice ce apartin dife­ritelor instante. El opunea astfel conceptiei statice a lui Janet despre psihism, o conceptie dinamica. De exemplu, în ceea ce priveste nevroza obsesionala, Janet considera ca simptome ca inhibitia, abulia, îndoiala se datoreaza unei astenii psihice, în timp ce Freud considera ca sunt rezultatul unui conflict între fortele psihice. Originea acestor forte este de natura pulsionala, dar. o data cu evolutia psihoafectiva. unele dintre ele vor tine de Eu si de Supraeu.

Atributul "dinamic" se refera si la faptul ca inconstientul nu este definit doar descriptiv, nu contine doar idei latente si inerte, ci ele sunt în permanenta miscare, exercita continuu o presiune pentru a intra în constient si se asociaza între ele pentru a reusi acest lucru. Astfel, simptomele nevrotice, actele ratate, visele reprezinta produsul unor asemenea asocieri.

Conform teoriei freudiene, functiile psihice pot fi considerate expresii ale functiei fundamentale a organismului viu, care este excita­bilitatea. Functiile psihice trebuie abordate din acelasi unghi de vedere ca cel al abordarii functiilor sistemului nervos în general. Schema de baza o reprezinta actul reflex. în actul reflex o excitatie externa/interna provoaca o tensiune în interiorul organismului care este descarcata prin actiuni motrice sau de alt tip. Descarcarea motrice este însa deseori inhibata. în psihism actionând forte ce filtreaza prin prisma realitatii sau moralitatii oportunitatea descarcarii. Studiul fortelor de inhibitie, al originii lor si al efectelor lor asupra tendintei la descarcare constituie obiectul psihanalizei. Psihanaliza vede în fenomenele men­tale un rezultat dinamic al interactiunii fortelor ce tind catre scaderea tensiunii si fortelor care se opun acestei descarcari. Perspectiva dina­mica se refera la mecanismul producerii fenomenelor psihice, la modul în care evolueaza fortele pulsionale si la adaptarea acestora la exigentele realitatii materiale si sociale. Individul are o serie de nevoi a caror actualitate se modifica în cursul dezvoltarii, dar la care se poate reveni, proces numit regresie. Pulsiunile specifice unui stadiu de dezvoltare pot intra în conflict cu cele ce tin de stadiul la care individul a regresat si genera o serie de manifestari psihice aparent inexplicabile.

Tensiunea în viata psihica este de natura interna, chiar daca sursa ei este externa. Pentru ca un eveniment din realitate sa provoace o reactie psihica el trebuie perceput si prelucrat de psihism.

De exemplu, pentru ca un obiect sa ne provoace o reactie de teama este necesar sa asociem imaginea acelui obiect cu ideea de pericol. Astfel se explica faptul ca obiectele fobiei sunt atât de variate si ca un obiect indiferent pentru un individ poate provoca panica altuia.

Excitatia externa sau nevoia fiziologica au un corespondent în psihism, si anume o reprezentare sau o idee care tinde catre descar­carea imediata. Unele forte inhiba descarcarea, alte forte o faciliteaza. Dinamica vietii psihice are la baza conflictul dintre pulsiunile care cer descarcare, realitatea care se împotriveste descarcarii pentru ca nu este permisa de conditiile obiective, si normele culturale sau sociale interiorizate.

Freud diferentiaza instinctul ca raspuns automat, preformat la stimularile din mediu, de pulsiune. Comparativ cu animalele, omul nu

este ghidat de instincte. El are pulsiuni care sunt reprezentantul psihic al nevoilor instinctuale primare, cu alte cuvinte, înainte de a determina un comportament, nevoia primara ajunge în constient prin imagini. Tensiunile nu se descarca imediat si complet ca la animale, raspunsul fiind mediat de instantele psihice superioare. Dinamica psihica este guvernata de câteva principii:

principiul placerii. Conform acestui principiu, principalul
scop al activitatii psihice este evitarea neplacerii si obtinerea placerii.
Sursa neplacerii este cresterea tensiunii psihice ca urmare a actuali­
zarii unei nevoi, iar scaderea tensiunii este traita ca o placere. Omul
cauta mereu sa reduca tensiunea provocata de nesatisfacerea nevoilor.
O oarecare crestere a excitatiei poate produce însa placere pâna la un
anumit prag. dupa cum o diminuare a excitatiei sub un anumit prag
produce neplacere (de exemplu deprivarea senzoriala).

principiul realitatii care apare din interactiunea cu mediul o
data cu dezvoltarea Eului. Conform lui, satisfacerea nevoii trebuie
amânata în functie de cerintele realitatii. Exista o placere si în
principiul realitatii si aceasta este data de capacitatea de a controla
descarcarea.



Din punct de vedere dinamic exista deci forte care sunt în con­flict. Acest fenomen se manifesta atât la omul nevrozat, cât si la cel normal fiind mai mult sau mai putin constient. Atunci când fortele ce tind spre descarcare si fortele ce tind spre inhibitie sunt forte egale apare patologia nevrotica. Prin simptome conflictul inconstient este exprimat simbolic. Daca fortele ce tind spre descarcare sunt mai puter­nice decât fortele ce tind spre inhibitie, se opteaza inconstient pentru satisfacere: daca fortele ce tind spre descarcare sunt mai slabe decât fortele ce tind spre inhibitie, atunci se opteaza inconstient pentru renuntarea la satisfacere.

Exemplu

Preocuparile exagerate legate de curatenie, microbi, grija exce­siva fata de murdarire sunt specifice stadiului anal de dezvoltare psihoafectiva, fiind depasite o data cu trecerea la stadiul urmator, falie. Ele pot ramâne însa active mai mult sau mai putin investite afectiv în inconstient. Daca dintr-un motiv sau altul apare regresia la stadiul anal, comportamentele specifice stadiului anal vor fi activate. Daca Eul se va opune acestei regresiL aceste comportamente vor ramâne

inconstiente, iar tendintele se vor manifesta sub forma de simptome nevrotice de tip obsesiv-compulsiv, ca fobie de microbi, curatenie compulsiva. Individul va resimti aceste tendinte ca fiind straine de personalitatea sa si va cauta sa ie elimine, cerând psihoterapie. Daca Eul nu se opune regresiei, comportamentele apar manifest, fiind inte­grate în personalitatea subiectului. Acesta le va gasi întemeiate, firesti. oricât de exagerate sau deranjante ar fi pentru cei din jur. în aceasta categorie intra de exemplu asa-numita nevroza a gospodinei în care femeia respectiva impune reguli nefiresti,, foarte stricte privind curatenia si igiena în casa. Daca însa nu apare regresia, aceste compor­tamente nu vor fi mai puternic investite decât altele, iar atitudinea individului fata de aceste aspecte va fi echilibrata.

2.2. Perspectiva economica

Conform perspectivei economice, procesele psihice poseda o dimensiune cantitativa fiind investite cu o anumita cantitate de energie psihica. Aceasta energie psihica circula între diferitele componente ale aparatului psihic, instante reprezentari, idei. Energia care se ataseaza unei componente a aparatului psihic poate varia cantitativ, poate fi retrasa (proces numit dezinvestire afectiva) sau atribuita altei componente (proces numit investire afectiva). De asemenea pot fi investite afectiv obiectele sau subiectul însusi. între cele trei instante psihice (sinele . Eul si Supraeul) exista o anumita distributie de energie psihica, care se poate modifica pe parcursul dezvoltarii psihice a individului. Dupa Freud, perspectiva economica consta în "tentativa de a urmari desti­nul cantitatilor de excitatie si de a ajunge la o estimare relativa a marimii lor" (Inconstientul 1915).

Fiecare instanta psihica este caracterizata de o anumita cantitate de energie care se asociaza cu ideile si reprezentarile specifice fiecarei instante. Nici un proces psihic nu poate fi pe deplin înteles daca nu tinem cont de aceasta dimensiune cantitativa. Cum între normal si patologic este doar o deosebire cantitativa, putem spune ca factorul energetic este cel decisiv.

Freud a ajuns la perspectiva economica asupra proceselor psihice pornind de la experienta sa clinica. El a facut mai multe constatari:

- simptomul nevrotic are un caracter irepresibil, este mai puternic decât vointa pacientului. De aceea este o eroare tehnica sa sugeram pacientului ca vindecarea depinde de el, ca depinde

de vointa sa sa depaseasca starile prin care trece. O data ce un nevrotic ajunge sa ceara ajutor terapeutic, el a luptat deja cu toate fortele contra simptomelor sale si, astfel, nu am face decât sa îl culpabilizam. în realitate este vorba de faptul ca energia psihica atasata reprezentarii inconstiente care sta la baza simptomului are o valoare mai mare decât energia cu care Eul poate lupta contra ei. Calea pe care psihanaliza o propune este dezinvestirea acestei reprezentari si eliberarea acestei energii astfel încât sa poata fi investita în comportamente normale;

exista o corelatie între simptomele nevrotice si perturbarile vietii
sexuale. Initial el a considerat ca imposibilitatea descarcarii
nevoii sexuale duce la descarcarea tensiunii sexuale pe alta cai,
indirecte si nespecifice (de exemplu atacuri de panica sau
simptome somatice), însa ulterior el a descoperit rolul crucial
al sexualitatii în geneza nevrozei si în general în edificarea
personalitatii. Aceste descoperiri au fost uimitoare pentru
Freud si scandaloase pentru contemporanii sai. ceea ce a dus la
a suspecta teoria psihanalitica de pansexualism. la a considera
ca ea reduce si explica totul prin sexualitate. Psihanaliza însa
se refera si se intereseaza de sexualitate doar în masura în care
ea ne defineste ca fiinte ce apartin unui sex, care apar pe lume
ca urmare a unui act sexual si care au nevoi sexuale;

daca exista blocaje ale descarcarii energiei psihice (de exemplu,
blocarea descarcarii reactiei fata de un eveniment traumati­
zant), facilitarea acestei descarcari - catharsis - duce la ame­
liorarea starii psihice. Initial scopul terapiei psihanalitice era
catharsis-ul, actualmente acesta constituind doar un element
al sau:

în cursul tratamentului psihanalitic se poate constata ca într-un
anumit moment din dezvoltarea individului a avut loc feno­
menul separarii afectului de reprezentarea de care era atasat la
origine. De exemplu, în cazul Micul Hans descris de Freud
(1909). copilul separa în mod inconstient reprezentarea tatalui
de afectele de teama si vinovatie. Aceste afecte vor fi descar­
cate initial sub forma de angoasa, fiind atasate ulterior. într-un
al doilea timp al nevrozei infantile de imaginea cailor. Insightul
consta în legarea în timpul curei analitice a afectului de repre­
zentarea de care era atasat la origine si se realizeaza prin
descoperirea de lanturi asociative între o reprezentare neutra.

de care sunt însa atasate reactii afective puternice, si reprezen­tarea initiala care a devenit inconstienta. Exista deci o verita­bila încarcatura afectiva care se deplaseaza de la un element la altul de-a lungul lantului asociativ. Freud face o analogie între circulatia energiei psihice si excitatia ce se deplaseaza de-a lungul lantului neuronal.

Exemplu

în cartea sa Romanul unei psihanalize - Cuvinte care elibereaza, Marie Cardinal descrie modul în care a ajuns sa descifreze, în cursul tratamentului psihanalitic pe care îl urma, sensul unei halucinatii vizuale - un ochi- care o urmarea de ani de zile. In momentul în care a vorbit despre aceasta halucinatie, a resimtit initial o angoasa intensa si un sentiment de vid. în fata ochilor nu avea decât imaginea unui tunel întunecat cu o slaba lumina îndepartata. Apoi i-a revenit în minte o întâmplare din copilarie. Calatorea cu trenul, a avut nevoie sa mearga la toaleta, ceea ce era interzis de mama ei, obsedata de microbi. Dupa multe insistente si rugaminti, mama accepta si o însoteste la toaleta din tren, unde curata cu atentie totul. Fetita priveste însa vasul WC- ului si vede prin orificiul vasului cum fug pietrele de sub tren. Este îngrozita ca va fi absorbita prin acel orificiu si renunta sa mai faca pipi. îi revine apoi în minte o alta amintire, mult mai veche, de când era în junii vârstei de 1 an. Era in gradina casei cu bona, si aceasta o pusese lânga un copac sa faca pipi. La un moment dat aude un zgomot ca un bâzâit si ridica capul. îl vede pe tatal ei cu un aparat de filmat si se sperie îngrozitor. Aceasta amintire o face sa îsi dea seama ca acel ochi care o urmarea în halucinatia ei era de fapt obiectivul aparatului tatei care a speriat-o atât de tare.

In acest exemplu putem vedea cum se asociaza între ele repre­zentarile psihice si cum se deplaseaza afectul de-a lungul lantului asociativ. Asocierea se face prin detalii, în acest caz, imaginea obiecti­vului aparatului de filmat se leaga de imaginea orificiului vasului de WC si de imaginea tunelului. In cursul curei psihanalitice, lantul asociativ este parcurs în ordine inversa.

Importanta factorului economic este evidentiata si în reactiile nevrotice posttraumatice. în acest caz. tulburarile sunt provocate de un aflux de excitatii prea puternic fata de capacitatea subiectului de a elabora.

Forta psihica este investita deci cu energie. Nu este posibil sa determinam cu exactitate marimea acestei energii. îi putem estima marimea relativa si observa efectele. Sursa acestei energii este energia vitala, instinctuala. Forta pulsionala difera în functie de particulari­tatile individuale, este analoaga "fortei temperamentale'*. Aceasta energie poate fi deplasata spre alte obiecte, cumulata cu alta energie, inhibata în descarcare. Aceasta energie poate fi pusa în serviciul diferitelor instante ale aparatului psihic. Initial aceasta energie apartine Sinelui, dupa vârsta de 1 an o parte din ea începând sa treaca în slujba Eu lui în formare. în jurul vârstei de 3 ani, pe masura ce se foreaza Supraeul, o parte din energia psihica îi va reveni si acestei instante. Cantitatea de energie care apartine unei instante depinde de gradul de dezvoltare a instantei respective. în momentele de criza ale dezvol­tarii: adolescenta, sarcina si alaptare, menopauza apare foarte clar dezechilibrul afectiv datorat actiunii acestui factor cantitativ.



Exemplu

în perioada de latenta Eui controleaza comportamentul destul de bine. în pubertate se produce o dezvoltare fizica si psihica fara pre­cedent. Eul va trebui sa faca fata unui travaliu enorm. EI este pus în fata pulsiunii sexuale care se manifesta cu foarte multa forta. Aparatul psihic nu mai este capabil sa faca tata acestor forte, adica sa integreze toate cerintele ce vin de la Sine, realitate, societate într-un echilibru dinamic. Apar astfel manifestari contradictorii, adolescentul oscilând între diversele cerinte pe care le resimte ca intrând în conflict. Pot sa apara si manifestari patologice care deseori .sunt reversibile, fac parte din însasi dezvoltarea psihica a individului respectiv.

Eul poate controla energie psihica debordanta prin elaborarea ei mentala, prin punerea în cuvinte a conflictului psihic. A comunica înseamna a-i oferi Eului instrumente de control prin care energia sa poata gasi o cale spre descarcare. în momentele de criza individul cauta instinctiv sa elaboreze aceasta energie. Adolescentul, de exem­plu, va scrie un jurnal, va purta discutii interminabile, va filozofa.

Starea de constienta depinde de capacitatea de elaborare a energiei psihice, deci de gradul de dezvoltare a Eului. Din acest motiv, în primele luni de viata, nu putem vorbi despre o stare de constienta din cauza ca Eul nu este înca dezvoltat. Când Eul nu poate prelucra

excitatia, nu exista stare de constienta. Atunci când descarcarea este automata si aproape totala, nu exista stare de constienta.

Una din conditiile pentru indicarea tratamentului psihanalitic este ca subiectul sa fie constient de simptomul sau, ceea ce presupune ca Eul i se opune acestui simptom. O alta conditie este ca subiectul sa fie capabil sa înteleaga ca între starile sale sufletesti si simptome exista o legatura, ceea ce înseamna ca Eul sau este capabil de elabo­rare psihica. Raportul dintre cantitatea de energie a fortelor care tind spre descarcare fata de cele ce i se opun poate determina starea de constienta, de descarcare controlata, de simbolizare sau poate deter­mina mentinerea în inconstient a excitatiilor nedescarcate prin con-traforte sau contrainvestire (toata energia este investita în activitati complet opuse nevoilor sexuale). Atunci când excitatia creste, pot avea loc doua procese: descarcarea completa sau inhibarea descarcarii si investirea unui proces secundar (interese intelectuale, preocupari culturale, artistice), excitatia descarcându-se pe cai social acceptate. Acest din urma proces este numit sublimare.

2.3. Punctul de vedere structural

în psihanaliza psihismul este conceput ca o structura ce cuprinde o serie de substructuri care interactioneaza si care sunt investite cu anumite cantitati de energie pulsionala. Astfel, aparatul psihic se dife­rentiaza în cele trei instante (Sine, Eu, Supraeu), precum si cele trei nivele de prelucrare a informatiei, inconstient, preconstient si con­stient. Aparatul psihic are capacitatea de a gestiona energia pulsionala specifica fiecaruia dintre elementele sale, astfel încât sa fie mentinut un anumit echilibru adaptativ.

Exista o structura înnascuta care determina cantitatea de energie disponibila, iar capacitatea individului de a elabora aceasta energie este în mare masura determinata de conditiile de dezvoltare psihoafectiva. Freud defineste pentru prima data aparatul psihic în Interpretarea viselor, (1900) ca pe o organizare complexa de sisteme, fiecare având o functie specifica si un mod de operare specific. Functia fundamentala a aparatului psihic este de a mentine la cel mai scazut nivel posibil tensiunea interna.

Când vorbim de punctul de vedere structural, ne referim la nivele si la instantele aparatului psihic. în prima topica a aparatului psihic, Freud distingea trei nivele.

Constientul cuprinde acele aspecte ale vietii psihice de care putem sa ne dam seama la un moment dat. pe care ni le putem reprezenta. Acestea pot fi idei. senzatii, sentimente, comportamente care intra în câmpul atentiei individului. De exemplu, gesturi pe care le facem tara sa ne dam seama si de care devenim brusc constienti daca cine\a ne atrage atentia. Preconstientul cuprinde acele continu­turi care. desi nu sunt în centrul constiintei, pot fi accesate oricând, sunt disponibile. Continutul acestui sistem este constituit din repre­zentari ale obiectelor asociate cu reprezentari ale cuvintelor care le desemneaza. Principiul dupa care functioneaza sistemul preconstient-constient consta în descarcarea lenta si controlata a tensiunii pulsio-nale. conform cu cerintele realitatii. Functiile psihice ce tin de con­stient sunt: perceptia, atentia, gândirea, memoria. Functionarea siste­mului constient-preconstient are la baza procese numite de tip secun­dar, prin care energia psihica este mai întâi legata de reprezentari, adica acestora li se atribuie semnificatii, iar apoi descarcata. Reprezen­tarile sunt investite stabil, iar satisfactia este amânata. Procesele se­cundare au o functie reglatoare vizând inhibarea proceselor numite de tip primar, prin care sunt satisfacute nevoile bazale.

Inconstientul cuprinde acele continuturi pe care nu le putem evoca. Psihismul cheltuieste o cantitate importanta de energie psihica pentru a mentine în inconstient aceste continuturi care preseaza sa intre în constient. Inconstientul este caracterizat de procesele de tip primar prin care energia psihica se descarca direct, trecând în mod liber de la o reprezentare la alta. Sunt investite cu energie psihica doar reprezentarile legate de satisfacerea dorintei. Mecanismele principale care actioneaza la nivel inconstient sunt condensarea si deplasarea. Prin deplasare întelegem deplasarea de la o reprezentare la alta a întregii cantitati de afect; legata de deplasare este existenta simbo­lizarii. Prin simbolizare întelegem procesul prin care un obiect îl poate reprezenta pe altul pe baza unei singure trasaturi. Astfel, reprezentarile se leaga prin lanturi asociative. Condensarea reprezinta însumarea mai multor cantitati de afect si legarea lor de o unica reprezentare. Incon­stientul nu este haotic, ci are legi proprii de functionare. Un principiu de baza este cel al economiei psihice prin care reprezentarile nu sunt separate, ci formeaza complexe investite cu afect. Astfel se explica supradeterminarea simptomului nevrotic, adica el este rezultatul mai multor cauze care actioneaza simultan; elementele inconstiente se organizeaza în secvente de semnificatie la diferite niveluri pentru

întelegerea carora, în tratamentul psihanalitic, sunt necesare mai multe niveluri de interpretare. în inconstient este posibila existenta simultana a contrariilor, ambivalenta. în inconstient nu exista temporalitate. evenimentele stocate actionând ca si cum ar fi actuale. Descarcarea tensiunii este imediata, iar satisfacerea poate fi legata fie de un obiect real, fie de reprezentarea lui (satisfactie halucinatorie).

A doua topica se refera la cele trei instante psihice: sinele. Eul si Supraeul. Orice fenomen psihic apartine uneia dintre aceste instante.

sinele este sursa de energie primara furnizata de instincte. sinele reprezinta polul pulsional al aparatului psihic, Din punct de vedere structural, el este instanta predominanta la începutul vietii copilului. fiind la originea aparatului psihic. Conform teoriei freudiene, Eul se dezvolta ulterior din Sine sub influenta interactiunii cu mediul extern. iar apoi, din Eu se dezvolta Supraeul ca urmare a interiorizarii exigen­telor persoanelor semnificative din punct de vedere afectiv.

sinele are radacini în somatic, dar contine nevoile pulsionale ce_ se exprima în plan psihic. El este în întregime inconstient, functio­neaza conform proceselor primare ale gândirii si este guvernat de prin­cipiul placerii.

Eul este nucleul Constientului prin functiile lui :

observare

alegere

organizarea excitatiilor
-judecata, aprecierea realitatii

utilizarea mijloacelor nespecifice pentru a inhiba descarcarile
nedorite.

sinele nu este echivalent cu Constientul si nici Eul cu Incon­stientul. Desi Eul este legat de aparitia starii de constienta, el contine mecanisme de aparare care functioneaza inconstient. Initial Eul este un tampon între Sine si realitate, apoi între Sine, realitate si Supraeu. Eul se construieste pe baza Sinelui în urma interactiunii cu realitatea externa. El contine mecanismele de aparare si are diferite functii: cunoasterea, memoria, coordonarea starii de constienta, autoconser­varea. Treptat, o data cu dezvoltarea psihica a individului. Eul se impune asupra Sinelui, ajungând sa exercite controlul asupra apara­tului psihic în ansamblu. El se modeleaza prin identificari si contrai-dentificari succesive cu obiectul extern. Acest lucru este posibil pentru ca Eul capteaza din ce în ce mai multa energie psihica ce initial



apartinea Sinelui. Eul îndeplineste o functie de sinteza si de integrare a tendintelor psihice, pe când sinele este fragmentat în tendinte pulsio-nale independente unele fata de celelalte. Eul functioneaza conform proceselor secundare ale gândirii si este guvernat de principiul realitatii. în cadrul Eului, Freud deosebeste o substructura pe care o numeste Eu Ideal, care corespunde unor imagini ideale interiorizate, fiind în relatie directa cu narcisismul primar si sentimentul de atotpu­ternicie legat de imagoul matern arhaic.

Supraeul se construieste, dupa Freud, în urma conflictelor ce tin de complexul Oedip. Melanie Klein vorbeste însa de existenta unor stadii preliminarii ale Supraeului, de un Supraeu arhaic ca instanta interdictiva. Supraeul se formeaza pornind de la Eu prin interiorizarea interdictiilor parentale si a legilor societatii, dar energia psihica afe­renta lui îsi are de asemenea originea în Sine. Ca si Eul, Supraeul se structureaza prin identificarea cu imaginile parentale si cu limitele pe care acestea le impun, în principal cu Supraeul parintilor, prin inter­mediul atitudinilor educative ale parintilor. Nevoia de iubire creeaza Supraeul prin integrarea experientelor permise si nepermise din primii ani de viata. Este sediul unor forte inhibitorii care actioneaza de ase­menea inconstient. De multe ori aceste forte se fac simtite sub forma fricii de pedeapsa si a sentimentelor de vinovatie. Supraeul mai include si formatiunea numita Idealul Eului care este partial preconstienta, partial inconstienta si este legata de fantasmele din copilarie si de stan­dardele parentale, precum si de modelele din adolescenta. Supraeul asigura trei functii:

de cenzura. în calitate de constiinta morala, ceea ce sta la baza
sentimentului de culpabilitate

de autoobservare, apreciind continuu distanta dintre Eu si Idealul
Eului, ceea ce sta la baza sentimentelor de rusine sau de inferioritate

de ideal, în calitate de Ideal al Eului ce apare din complexul
Oedip si consta în interiorizarea idealurilor parintilor, ale societatii,
generând un model caruia subiectul cauta sa i se conformeze.

In cursul ontogenezei, individul trece progresiv de la o functio­nare conform cu procesele primare la o functionare conform cu proce­sele secundare, de la principiul placerii la principiul realitatii. Aceasta adaptare a functionarii psihice la constrângerile impuse de mediu este realizata de catre Eu, care trebuie sa stabileasca un compromis între nevoile interne (reprezentate de tendintele pulsionale si exigentele Supraeului) si cerintele externe (legile sociale, ale naturii etc). Aceasta

adaptare nu presupune renuntarea totala la placere, ci capacitatea de a o amâna, ceea ce genereaza în general o placere mai mare, mai durabila.

2.4. Functionarea psihica din perspectiva celor trei principii

în întelegerea fenomenelor psihice trebuie sa tinem cont de cele trei aspecte: dinamic, economic si structural. Acestea constituie siste­mul de referinta în functie de care ne orientam în diagnoza si terapie. Simptomul trebuie explicat în termeni de conflict între diferitele instante, de mecanisme de aparare folosite, de cantitati de energie im­plicate de o parte si de cealalta.

Fortele inhibitorii sunt specializate, tin de Eu sau de Supraeu, ele fac o excitatie sa nu se descarce pentru ca nu este posibil (interdictie data de Eu) sau nu este voie (interdictie data de Supraeu). în orice fenomen psihopatologic avem de a face cu un conflict. Conflictul si dorinta sunt conceptele cheie in abordarea psihanalitica a nevrozei si a psihicului uman în general. Structurarea psihismului în cele trei instante permite o descriere sistematica a diferitelor forte si functii ce actioneaza concomitent. Aceste forte au scopuri contradictorii sau incompatibile, ceea ce da nastere conflictului psihic fie între diferite instante, fie între psihism si mediu. Mai exact, o pulsiune a Sinelui cauta satisfacerea imediata si directa, dar intra în conflict cu o interdictie ce tine de Supraeu si cu anticiparea pericolului de catre Eu. Dar pulsiunea trebuie satisfacuta, caci încarcatura sa afectiva nu este redusa prin simpla interdictie. Reprezentarea poate fi refulata si obiectul dorintei uitat, dar afectul ramâne si, fie este atasat altei repre­zentari, fie se transforma în contrariul lui si este atasat aceleiasi repre­zentari, fie se transforma în angoasa. Intensitatea afectului depinde de gradul în care a fost investit obiectul dorintei si de masura în care satisfacerea a fost interzisa. Uneori atasarea afectului de o alta repre­zentare da nastere unui simptom. Acest lucru va determina limitarea angoasei si descarcarea ei prin simptomul respectiv. Aceasta descar­care substitutiva îi procura subiectului o stare imediata de bine (de exemplu, dupa un atac de panica subiectul poate resimti o senzatie de usurare, de siguranta). Refularea nu afecteaza deci decât reprezen­tarea, energia psihica atasata reprezentarii se acumuleaza si determina o stare de tensiune pe care subiectul o traieste sub forma de angoasa, care cauta sa se descarce sub forma unui simptom. Forma simptomului va fi rezultatul unui echilibru între Sine, Eu, Supraeu si realitatea

exterioara. Functia principals a Eului este mentinerea acestui echi-libru. Deoarece fortele care actioneaza sunt variabile, echilibrul trebuie sa fie dinamic si deci depinde de capacitatile adaptative ale Eului. Simpto-mul este un compromis intre exigentele Sinelui, Eului §i Supraeului.

In nevroze, trairea de baza a pacientului este ca ceva straniu, strain si incontrolabil se intampla cu el, ceva care scapa capacitatii lui de control, ceva care este strain de personalitatea sa si de valorile lui morale (de exemplu, in nevroza isterica, subiectul este deranjat de manifestarile somatoforme). Exista nevroze de caracter care se manifests prin aceea ca destinul individului in intregime reprezinta simptomul. In acest caz nu se mai poate delimita simptomul de personalitate (de exemplu. in personalitatea isterica subiectul nu va resimti simptomul ca fiind strain, ci il va accepta ca pe un destin implacabil). Ceea ce ii deosebeste pe cei cu nevroza simptomatica de cei cu nevroza de caracter este conflictul interior care da nastere, in primul caz, unui simptom strain de Eu sau. in al doilea caz, unui anumit tip de personalitate conform cu Eul.

Teste de autoevaluare

Precizati in ce consta perspectiva dinamica asupra functionarii
psihice.

Argumentati semnificatia dimensiunii cantitative in dinamica
vietii psihice.

Caracterizati Supraeul.

Specificati rolul Eului in viata psihica.

Bibliografie

S. Freud. Eul si Sinele, in Psihologia inconstientului. Editura Trei.

S. Freud. Fonnuldri despre cele dona principii ale functionarii
psihice, in Psihologia inconstientului, Editura Trei. 2000

S. Freud, lnconstientul, in Psihologia inconstientului, Editura Trei.

S. Freud, Psihologia maselor si analizu Eului, in Studii despre
socielale si religie, Editura Trei. 2000

A. Freud. Eul si mecanismele de apdrare. Editura Fundatiei Gene-
ratia. 2002

J. Laplanche. J. B. Pontalis. Vocabularul psihanalizei, Editura
Humanitas. 1994










Document Info


Accesari:
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2022 )