La sfarsitul acestui capitol vei fi capabil
Sa intelegi semnificatia termenului "neurochimie comportamentala"
Sa rezumi metodele de studiu utilizate in acest domeniu
Sa discuti despre costrangerile etice ale cercetarii din acest domeniu.
Ce este comportamentul?Asa cum este definit in dictionarul de psihologie R. Doron si F. Parot, desemneaza o activitate a unui organism in interactie cu mediul sau inconjurator.
Termenul desemneaza fie ansamblul activitatilor ,fie o activitate particulara. Pus in evidenta la inceputul secolului de H. Pieron(1908) in Franta si de J.B. Watson in SUA(1913) ca reprezentanti ai behaviorismului, conceptul de comportament se limiteaza la activitatile direct observabile ale organismului excluzand cel putin la prima vedere starile de constiinta, gandurile, sentimentele, reprezentarile.
Skinner sustine extinderea semnificatiei si asupra activitatilor interne pe care P. Janet le numeste "conduita".
In conceptiile cognitivistilor pentru care comportamentul pierde teren in favoarea tratarii informatiilor,sau a reprezentarii este accentuata disocierea intre comportament si activitati interne. In aceasta viziune comportamentul nu este altceva decat o manifestare a proceselor interne, utila cel putin tranzitoriu pentru a face cu privire la acestea inferente fondate.
Astfel psihologii au depus multa energie pentru a preciza specificitatea studierii comportamentului in raport cu cea a functionarii sistemului nervos.
In cadrul acestor preocupari, dezbateri a fost propusa distinctia dintre comportamentul molar si cel molecular, primul global, integral fiind de resortul psihologiei cel de-al doilea fiind de resortul fiziologiei si mai nou de resortul unei stiinte in curs de formalizare neurochimia.
O lunga perioada de timp in istoria dezvoltarii stiintelor nu a fost posibila decat constatarea unneori cu surprindere, a modificarilor atitudinilor, comportamentelor fara posibilitatea de a explica aceste procese, fara posibilitatea de a elabora mecanisme explicative.
Astazi cele mai recente cercetari din domeniul neorostiintelor (neurobiloge, neurofizica, neurochimie) p ermit o mai buna intelegere a fenomenolor. Orice fel de invatare sau psihoterapie actioneaza in mod direct asupra circuitelor cerebrale si modifica biochimia interna a creierului si producerea diferitelor clase de compusi chimici cum ar fi hormonii, neurotransmitatorii (dopamina, serotonina, adrenalina, testosteronul).
Cercetarile din domeniul neurostiintelor au fost conditionate de dezvoltarea tehnicilor si tehnologiilor de sondare a creierului. Pana prin anii 1940 tehnica utilizata a fost ablatia, tehnica prin care o parte din creiar era distrusa si extirpata. Pri ablatia unei parti din creier, animalul era observat pentru a se putea constata deficientele de comportament intr-una sau mai multe sarcini de invatare. Adesea extirparea creierului distruge retinerea raspunsului invatat anterior, insa aproape intodeauna raspunsul poate fi ulterior invatat din nou. Desi aceasta tehnica a facut posibila elucidarea multor probleme a fost inlocuita cu altele mai evoluate si mai concludente.
Encefalograma (EEG) reprezinta inregistrarea activitatii electrice a cortexului sau a suprafetei creierului Electrozii sunt plasati in pncte specifice de pe suprafata craniului acestia culeg impulsurile electrice, care sunt prelucrate prin intermediul computerelor , permitind investigatorului interpretarea semnalelor inregistrate.
Tehnicile de scanare ofera informatii sub forma de imagini ale creierului bazate pe informatii data de activitatea metabolica a unei anumite arii.
Tehnicile de scanare utilizate in diagnoza:
CT - computer tomograf masoara diferente de densitate a tesutului nervos, prin iradiere cu raze X. Rezultatul este o imagine bidimensionala alb-negru, in sectiune transversala. CT este o metoda non-agresiva.
TEP - tomografia prin emisie de pozitroni. Utilizeaza o substanta folosita de creier, glucoza sau oxigenul, care contine un izotop marcat, radioactiv cu viata scurta. Aceasta este injectata in circuitul sangvin. Moleculele radioactive emit pozitroni care sunt detectati cu ajutorul scanerului. Computerul analizeaza milioane de astfel de detectari pe care le transforma in imagini in miscarea activitatii cerebrale, in sectiune transversala orizontala. Aceste imagini sunt proiectate pe un ecran color unde ratele metabolice ale ariilor specifice sunt printr- varietate de culori specificate pe ecran. Imaginile arata zonele lezate, tumorile, inactivitatea, distributia substantelor psihoactive, si procesele fiziologice posibile ca anormale.
RMN rezonanta magnetica nucreara -este o tehnica superioara deoarece produce imagini de o calitate mai buna si ofera informatii mai rafinate, mai detaliate. Tehnica are la baza comportarea atomilor de hidrogen intr-un camp magnetic. Semnalele electromagnetice sunt prelucrate de un computer si transformate in imagini ale tesutului cerebral. Metoda este non-agrsiva si rafinata.
Metoda experimentala supusa unor minutioase examinari etice, este supusa unor drastice controale pentru a asigura ca orice experiment potential periculos va fi modificat sau eliminat. De exemplu in anul 1960 s-a efectuat un experiment pentru a localiza centrii vorbirii in creier. S-a utilizat amilat de sodiu care s-a introdus in artera carotida pentru a inactiva temporar centrul vorbirii. Din nefericire unii participanti nu si-au mai recapatat vorvirea asa cum se astepta.
Din acest motiv experimentarile de acest gen se fac mai intai pe animale de experienta.
|
