Proba "Sans-Paroles"

Proba "Sans-Paroles"

Obiective:

Prezentarea succinta a probei, inclusiv analiza psihologica a itemilor.

Mentionarea câtorva rezultate ale adaptarii si aplicarii acestei probe la populatia de elevi hipoacuzici din Cluj-Napoca.

Cuvinte cheie:

Perceptia si reprezentarea vizuala, perceperea si discriminarea vizuala a detaliilor, cunoasterea schemei corporale, surprinderea relatiilor logice între elemente, respectarea continuitatii, închiderea formei

Prezentarea probei

Testul Sans-Paroles pentru aprecierea nivelului mental al copilului de 1 an - 5 1/2 ani de Suzanne Borel-Maissony a fost publicat în 1948 si a fost reetalonat în 1971 de catre Maryse Forgue, care a adaugat câtiva itemi noi. Este un instrument a carui valoare clinica este incontestabila datorita bogatiei de observatii pe care le furnizeaza: daca subiectul reuseste, sau nu, la probele propuse, dar mai ales cum a procedat pentru aceasta. Se noteaza comportamentul subiectului în fata sarcinii: modul de organizare a activitatii, capacitatile de atentie, aparitia oboselii, posibilitatile de rationament, comportamentul motor, anumite aptitudini perceptiv-motorii etc. Parcurgerea probei este rapida. Copiii apreciaza mult acest material care evoca jocurile si jucariile, desi o anumita rigoare a parcurgerii, face din el un instrument foarte precis.

Lafon (1985) critica demersul lui Maryse Forgue, care a considerat util sa adauge exprimarea rezultatelor la proba si sub forma de coeficient de inteligenta, sustinând ca aceasta proba nu permite evaluarea unui CI si ca aceasta interventie nu concorda cu rolul ortofonistului. El face o distinctie clara între probele ortofonice si cele psihologice si încadreaza proba "Sans-Paroles" în prima categorie.

Acest test a fost conceput, initial, pentru a raspunde nevoilor medicilor care în consultatiile neuro-psihiatrice, doresc sa se edifice rapid asupra nivelului mental al copiilor care nu vorbesc, sau nu au înca un limbaj format. În realitate cuprinde doua teste, unul permite examinarea copiilor de la 18 luni - la 3½ ani. Este testul numarul 1 sau testul pentru bebelusi. Al doilea se aplica pâna la 5½ ani. Este testul numarul 2 sau pentru copii mici. Al treilea test este prevazut pentru subiecti de 5½ ani pâna la 10 ani. Probele primului test nu fac deloc apel la limbaj. În cel de-al doilea, examinatorul poate gasi ca e mai practic sa vorbeasca, dar aceasta nu este foarte util. Este adaugata o proba facultativa destinata punerii în evidenta a posibilitatilor lingvistice ale subiectului. Copilul va fi evaluat în functie de activitatea sa psihomotrica. În continuare vor fi prezentate probele din suita celor destinate copiilor între 18 luni si 5½ ani. Probele sunt dispuse în ordinea dificultatii. Se acorda importanta jucariilor si utilizarii lor, dar nu este inclusa aceasta proba în testul pentru nivelul mental; se studiaza comportamentul copilului si se noteaza modul sau de reactie la jucariile propuse.

Testarea dureaza 15-20 min., când comportamentul copilului nu complica lucrurile.

2. Analiza psihologica a itemilor

1. Perle si tub. Solicita atentia, capacitatea de reprezentare vizuala prin anticiparea rezultatului miscarilor examinatorului; capacitatea de coordonare vizuo-motrica, coordonare bimanuala, memorie vizuala si reprezentarea miscarii.

2. Patratul de lemn decupat. Solicita observare, reprezentare, imitatia miscarilor, orientarea în spatiul plan, coordonare oculo-motorie.

3. Sticla închisa cu dop conic. Solicita capacitatea de percepere vizuala, de memorizare si de reproducere într-o succesiune logica a unei suite de operatii manuale; presupune subordonarea ansamblului de miscari unui scop final al actiunii, discriminarea dimensiunilor si întelegerea utilizarii corecte a dopului.

4. Sticla însurubata. Solicita pe lânga cele mentionate mai sus si întelegerea gesturilor de însurubare/desurubare, a finalitatii acestora.

5. Cele doua paralelipipede. Solicita observare, reproducere motrica bazata pe coordonare bimanuala, precizia gesturilor, utilizarea spatiului plan.

6. Lunile încastrate. Solicita observarea, perceperea ansamblului de miscari, bazata pe memoria vizuala, coordonare manuala, respectarea orientarii în spatiul plan, depasirea datelor perceptive defavorabile si reprezentarea ansamblului figural, realizarea suitei de miscari.

7. Ovalul de lemn decupat. Solicita observarea miscarilor examinatorului, reprezentarea figurii complete, anticiparea si realizarea coordonarilor vizuo-motorii si bimanuale necesare.

8. Însiretare. Solicita observarea, întelegerea, memorizarea miscarilor examinatorului, coordonare si dexteritate manuala, capacitatea de anticipare si reprezentare a miscarii de însiretare si a ansamblului gestual necesar realizarii scopului: respectarea traseului si a alternantei miscarilor (sus-jos); capacitatea motrica de sustinere a placii într-o mâna (forta motrica).

9. Desen. Solicita capacitatea de memorie si reprezentare vizuala, reproducere grafica prin coordonare vizuo-motrica, respectarea particularitatilor formei grafice, a orientarii figurii în spatiul plan, respectarea închiderii, deschiderii, a succesiunii spatiale si a proportiilor.

10. Completare de imagini. Solicita perceptia vizuala, reprezentare, spirit critic, perceperea si discriminarea vizuala a detaliilor, cunoasterea schemei corporale sau a relatiilor logice între elemente, respectarea continuitatii, închiderea formei.

11. Jetoane colorate. Solicita perceptia cromatica, discriminare vizuala, sortare, orientare vizuala stânga-dreapta, respectarea unui criteriu (perechi cromatice), respectarea orientarii ansamblului (aliniere).

12. Mica scara de hârtie. Solicita perceperea si discriminarea dimensiunilor (lungime), serierea în functie de un criteriu, comparatii succesive, reprezentarea ansamblului, orientare spatiala (sus-jos), aliniere.

13. Plachetele de grosimi diferite. Solicita perceperea si discriminarea grosimii, comparatii succesive, reprezentarea si reproducerea ansamblului prin seriere în functie de un criteriu, orientare în spatiu plan (stânga-dreapta), aliniere.

Observatie

Reusita la "liniile încastrate" în pozitie defavorabila pare mai dificila pentru copii decât "ovalul decupat" în pozitie defavorabila. Cele doua probe sunt mai degraba de 3 ¾ ani decât de 3 ½ ani. Trebuie mentionat daca reusita se realizeaza prin tatonari sau direct.

3. Aprecierea nivelului de dezvoltare al psihomotricitatii cu proba "Sans-Paroles"

Aceasta proba este constituita dupa principiul care sta si la baza testului Binet-Simon: fiecare nivel de reusita corespunde unui nivel de dezvoltare mintala. Astfel, raspunsul la fiecare item al testului este apreciat printr-un nivel al EM care poate diferi de EC a subiectului. Din examinarea fiecarui subiect vor rezulta 13 rezultate exprimate prin numere naturale, fiecare indicând o etate mentala. Aceasta prezentare este utila în cazul în care se doreste raportarea rezultatelor la un etalon, sau compararea reusitei la un anumit item, la mai multi subiecti. Proba nu ofera posibilitatea calcularii unei EM pe ansamblul itemilor pentru fiecare subiect. De asemenea, limiteaza posibilitatile de comparatie si inferenta.

Pentru transformarea rezultatelor exprimate în EM, în puncte a fost aplicata procedura urmatoare:

1. S-a acordat un numar de puncte (punctaj brut), probelor dispuse în ordinea crescatoare a dificultatii lor. Dificultatea probelor a fost apreciata în functie de criteriile propuse de Borel-Maissony, de precizarile facute de Th. Simon cu privire la dificultatea mai mare a unor itemi, precum si în functie de observatiile si notatiile culese pe parcursul aplicarii probei.

Tabel II.

Tabel pentru calculul punctajului la Sans-Paroles

2. S-au luat în considerare trei niveluri posibile de reusita si s-au stabilit coeficienti de ponderare în functie de nivelul reusitei: minima, medie, maxima.

Tabel III.

Ponderarea punctajului în functie de nivelul reusitei

3. Au fost investigate, în anul 1996, cu proba "Sans-Paroles" doua loturi de subiecti: lotul 1- 32 de copii surzi care frecventau Centrul de Reabilitare a Auzului si Limbajului si lotul 2- 33 copii auzitori care frecventau Gradinita cu orar prelungit "Somesul".

Din analiza rezultatelor subiectilor reiese o diminuare a raspunsurilor de nivel maxim o data cu cresterea în dificultate a probei si o crestere a raspunsurilor de nivel mediu si/sau minim, situatie previzibila de altfel. O inadvertenta în relatia constatata apare la nivelul itemilor 8 (placheta cu siret) si 9 (desen). S-a considerat utila analiza acestor itemi care prezinta un grad mai mare de complexitate.

Prezentam tipurile de raspunsuri la itemul 8, asteptate în functie de nivelul de vârsta al subiectului, dupa Borel-Maisonny.

La 15 sau 18 luni, un copil la care i se lasa placa destul timp, începe sa o desireteze.

Catre 18 luni, când vede capatul siretului miscându-se, îl tenteaza sa puna mâna si sa traga.

La 2 ani încearca sa însireteze; introduce singur siretul în orificiu, dar este blocat de lungimea siretului si de dificultatea de a mânui placheta.

La 3 ani, face doua sau trei împunsaturi, dar la întâmplare si nemultumit de rezultat, abandoneaza.

La 3½ ani întoarce placheta la fiecare împunsatura. Ca urmare a acestui mod de lucru apar deseori împunsaturi dezordonate.

La 4 ani subiectul are destula precizie, spirit de observatie si perseverenta pentru a intui traseul cusaturii si pentru a finaliza proba. Practic nivelul probei este de 4½ ani.

Scuturarea plachetei la capatul sirului, lovirea ei sunt gesturi de copil mai mic de 1½ ani.

Din observatiile noastre, chiar copii mai mari de 41/2 ani întâmpina dificultati la acest item nereusind atingerea nivelului maxim, pe care autoarea mentionata mai sus îl considera normal pentru aceasta vârsta. Rezultatele pot fi influentate, pe de o parte, de solicitarile specifice (vezi analiza itemilor), iar pe de alta parte de antrenamentul abilitatilor necesare reusitei, respectiv de activitatile concrete de însiretare, ca activitati specifice programei de gradinita. Este posibil ca alte activitati manuale sa se desfasoare cu o frecventa mai mare decât cea de însiretare.

La itemul 9, nu s-a constatat tendinta de închidere a semicercurilor, mentionata de catre Borel-Maisonny ca manifestare frecventa la vârstele mici. La copilul auzitor de 3 ½ ani si la copilul surd de 4 ½ ani s-a întâlnit tendinta de a simplifica semicercurile sub forma unor linii drepte, înclinate, desi cercul era reusit la ambele categorii de vârsta. Au fost observate de asemenea, la auzitori precum si la surzii de 3 ½ ani si 4 ani respectarea deschiderii semicercurilor atât în plan vertical-orizontal, cât si dreapta-stânga. La subiectii de 5 ani, 5 ½ si 6 ani, din ambele loturi, s-a observat o tendinta de înlocuire a liniilor curbe deschise cu linii frânte având lateralele dispuse sub forma de unghi, încercând totusi sa respecte orientarea deschiderii semicercului din model. Dublarea liniilor a fost întâlnita nu neaparat ca o tendinta spre joaca sau de asociere cu ceva familiar, cu semnificatie (batul) ci ca pe o încercare de ajustare a unor trasee care nu satisfaceau prin precizie pe autorii lor. Aceasta manifestare a fost întâlnita mai frecvent la subiecti mai mari de 5 ani, obisnuiti sa îsi corecteze productiile grafice sau sa fie corectati. Tendinta de deschidere a semicercurilor se pare ca este în legatura cu un gest grafic, delicat, fara apasarea creionului pe hârtie, cu sustinerea creionului departe de vârf si cu o tensiune scazuta la nivelul articulatiei mâinii (subiecti hipotoni). Tendinta de înlocuire a semicercurilor cu trasee grafice formate din linii frânte, apare la subiectii care apasa puternic, subiecti spastici. Evident ca rezultatele la acest item pot fi influentate considerabil prin antrenament grafic. Este posibil ca semicercurile cu diverse orientari ale deschiderii, sa fi fost reusite fara probleme de catre multi subiecti din Lotul 1 întrucât în programa destinata "Activitatilor de creatie" sunt prevazute modele grafice alcatuite din linii curbe deschise si închise care pot sugera: valurile, dealurile, norii, etc. Acest item ar trebui sa beneficieze de o cotare analitica din cauza marii diversitati si complexitati a continutului. De altfel, în literatura de specialitate probele grafice beneficiaza de o cotare detaliata, de exemplu, Proba grafica de organizare perceptiva-Hilda-Santucci destinata copiilor de 4-6 ani.

Bibliografie

Anca, Maria, (2003). Metode si tehnici de evaluare a copiilor cu CES. Presa Universitara Clujeana.