MECANISMUL DE FUNCTIONARE A PIETEI MUNCII

MECANISMUL DE FUNCTIONARE A PIETEI MUNCII

1. Cererea de munca

1.1. Trasaturile cererii de munca

“Munca”, pentru un economist, este rezerva de resurse umane, atat fizice cat si mentale, care este disponibila a fi implicata in productia de bunuri si servicii. Rezerva de munca depinde de doua lucruri:

(a) totalul fortei de munca disponibile, adica intreaga populatie mai putin categoriile populatiei care muncesc;

(b) numarul de ore pe saptamana in care populatia este pregatita sa munceasca.

Cererea de forta de munca reprezinta cantitatea de eforturi umane (de acea speta) pe care intreprinzatorii sunt dispusi sa o cumpere, la un tarif salarial corespunzator nivelului general al preturilor in perioada considerata.

Se stie ca cererea pentru fiecare factor este o cerere determinata provenind din cererea pentru bunuri si servicii. In cazul muncii aceasta are ca rezultat o curba a cererii care este descrescatoare in maniera obisnuita; mai multa forta de mu 111c27b nca va fi ceruta daca pretul ei este mai mic, cu conditia ca celelalte lucruri sa ramana neschimbate.

In general forta de munca depinde de doi factori:

a)      productivitatea marginala a muncii;

b)      conditiile generale ale activitatii economice, inclusiv anticiparile

conjuncturale si previziunile privind marimea cererii globale.

La un anumit moment si intr-un anumit stadiu de dezvoltare tehnologica, intre volumul resurselor de munca utilizate si volumul productiei se stabileste o anumita relatie. Potrivit legii randamentelor, fiecare unitate consumata din factorul de munca are o contributie din ce in ce mai mica la realizarea productiei1. In Figura 8. se observa ca, pentru cele 10 unitati de munca, salariul este de 20 $ / unitate.

Figura 1. Curba cererii de munca

Cererea de munca este determinata de productivitatea marginala a factorului de munca in realizarea productiei nationale. Nivelul general al salariului cuvenit pentru 10 unitati de munca este de 20$ /unitate, acesta fiind egal cu productivitatea marginala a celui marginala a celei de-a zecea unitati. Curba cererii de munca se deplaseaza spre dreapta si in sus odata cu cresterea capitalului cumulat, cu progresul tehnologic si cu imbunatatirea calitatii muncii.

Productivitatea marginala si, deci salariul unui muncitor, poate creste din doua motive. In primul rand, productivitatea marginala creste daca muncitorii dispun de mijloace de productie mai multe sau mai performante. Spre exemplu a se compara productivitatea unui excavatorist cu productivitatea unui sapator care foloseste lopata, sau posibilitatile de lucru ale scribilor medievali cu cele ale secretarelor din timpurile moderne.

In al doilea rand, productivitatea marginala a lucratorilor mai bine pregatiti sau instruiti este, in general, mai mare decat cea a lucratorilor cu un “capital uman” mai modest.

Putem arata intr-un exemplu mai clar cum curba cererii de forta de munca este identica cu cea a productivitatii castigului marginal. Intrebarea care se pune este, cat de departe de originea graficului (Figura 2) va merge o astfel de curba? Aceasta depinde de productivitatea marginala a muncii, care variaza fie cu pretul bunurilor, fie cu productivitatea lucratorilor. O modificare a preturilor poate sa apara datorita unei modificari a cererii pentru produsul considerat. Daca pretul produsului creste, aceasta va ridica productivitatea castigului marginal al muncii, iar antreprenorii vor fi pregatiti sa angajeze mai multi lucratori.

Figura 2 Efectul unei modificari a productivitatii marginale a muncii asupra salariilor.

In concluzie putem utiliza anumite observatii.

curba produsului castigului marginal este identica cu curba

cererii pentru munca.

Daca castigul marginal creste, curba se deplaseaza la MRP

Posibilitatile in acest moment sunt:

a)      Muncitorii existenti Q, vor castiga salarii mai mari, salariile

crescand la W2;

b)      Daca se poate sa mai vina muncitori in plus, numarul de

muncitori va creste la Q2, iar salariul va creste pana la W3;

c)      Daca ar fi somaj in industrie, astfel incat curba ofertei este la

infinit elastica, angajarea ar creste la Q3 si salariile ar ramane la W1, deoarece curba ofertei ar fi orizontala.

Daca pretul ramane constant, dar productivitatea muncitorilor creste, astfel incat costurile pe unitatea de produs sunt micsorate, acest lucru va ridica din nou castigul marginal utilizat si va incuraja antreprenorii sa angajeze mai multi lucratori. Astfel, un sindicat precum Electrical Trades Union ar putea foarte bine sa sustina o politica de reclama care incurajeaza pa consumatorul casnic sa utilizeze aparatele electrice de incalzit ca metoda de incalzire casnica, indemnand in acelasi timp pe membrii sai sa abandoneze anumite practici care reduc productia. Prima, ar muta curba cererii pentru munca inspre dreapta prin cresterea profitabilitatii industriei. Oricum, efectul este de a creste atat salariile cat si numarul de oameni angajati (vezi Figura 3.)

Cererea de munca nu depinde insa numai de productivitatea marginala a muncii. Cu alte cuvinte, intreprinzatorul nu inceteaza sa incadreze mana de lucru exact in punctul in care salariul este egal cu venitul pe care I-l procura ultimul muncitor incadrat, independent de modalitatile de fixare a nivelului salariului. Dimpotriva, cererea de munca este mai mult sau mai putin elastica in raport de rata modificarii salariului.

De asemenea, elasticitatea depinde de structurile tehnice ale productiei, adica de posibilitatea de substituire a muncii cu bunuri internationale si invers.

Cererea de munca depinde, in general, si de previziunile privind marimea cererii globale, de anticiparile conjucturale, etc.

In numeroase cazuri, variatia salariului nu are consecinte asupra marimii ocuparii in intreprinderi. De pilda, daca intreprinzatorul nu are alte obiective conjuncturale decat maximizarea profitului, atunci el nu se raporteaza la cresterea salariului. Sau, daca se desfasoara o reorganizare a productiei cu o componenta umana fixa, atunci efectivele de lucratori raman constante, independent de nivelul salariului. In aceste doua situatii, intreprinzatorul nu se simte obligat sa se incadreze intre cele doua limite, variabilele in timp, ale salariului (real): inferioara – ce reprezinta minimul de resurse (exprimate in bani) care permite lucratorilor si familiilor lor sa supravietuiasca; superioara – venitul banesc corespunzator productivitatii numai (medii marginale).

Elasticitatea cererii pentru munca este de asemenea de o mare importanta in fixarea salariilor. Daca cererea pentru munca este elastica, antreprenorii vor fi in stare sa paraseasca cu usurinta piata si de aceea, va fi dificil pentru forta de munca de a-si asigura marimea salariilor.

Cererea de munca va fi elastica daca:

a)      cererea pentru produsul final va fi elastica;

b)      forta de munca poate fi inlocuita cu alta forta de munca;

c)      alti factori (in special capitalul) pot fi inlocuiti cu forta de munca;

d)      costurile datorate muncii reprezinta o parte mare din costurile

totale.

Ø      Elasticitatea cererii pentru munca si cererea pentru produsul final.

Furnizorul care acorda o crestere a salariilor trebuie sa mareasca preturile consumatorilor. Asta inseamna ca la fiecare valoare a pretului, cantitatea disponibila va fi mai mica si ca s-a produs o modificare a conditiilor ofertei.

Ø Elasticitatea cererii pentru forta de munca necalificata.

Substituentul cel mai probabil pentru orice fel de forta de munca este o alta forta de munca. Rezulta ca muncitorii necalificati gasesc ca este dificil sa obtina mariri de salarii in fata antreprenorilor hotarati, deoarece alti muncitori pot cu usurinta sa-i substituie. Cu conditia ca cererea pentru produsul pe care acesta il face sa fie puternica, cererea pentru serviciile pentru un muncitor calificat va fi neelastica.

In consecinta, pozitia sa de negociere va fi una puternica, de vreme ce el poate oricand sa se deplaseze spre o pozitie de mai mare avantaj personal net.

Ø      Elasticitatea cererii pentru forta de munca care poate fi inlocuita cu masini.

Cererea elastica ar putea fi intalnita acolo unde este posibil sa se substituie forta de munca cu alti factori, in special cu capital. Politicile salariale agresive din partea muncitorului ar putea sa-i determine pe antreprenori sa cumpere utilaje puternice, fapt care reduce considerabil cererea pentru forta de munca. Cererea pentru forta de munca va fi si mai elastica daca astfel de utilitati sunt ieftine. La cumpararea unei combinatii de factori echilibrate, un antreprenor ii va selecta pe acestia pana cand produsele lor marginale raportate la preturile lor sunt egale.

Figura 3. Efectul elasticitatii asupra vanzarilor dupa o marime a pretului.

Se remarca cateva observatii:

Datorita unei marimi a pretului, curba ofertei s-a deplasat inspre

stanga.

Pretul produsului pentru care cererea este elastica, creste

putin, iar cererea se contracta mult, la Q

Pretul produsului pentru care cererea este neelastica, creste

mult, dar cererea se contracta putin la Q3.

Rezulta ca un furnizor pentru al carui produs cererea este

elastica va rezista la costurile de salarii mai bine decat un furnizor pentru al carui produs cererea este neelastica. Daca el este fortat sa mareasca salariile, el va reduce cererea pentru forta de munca.

Ø      Elasticitatea cererii pentru forta de munca acolo unde

costurile cu munca reprezinta o parte mare din costurile totale.

In aceste circumstante, orice crestere a costurilor cu munca inseamna o crestere considerabila a pretului de vanzare al produsului final, si o reducere a limitelor de profit, daca cererea pentru produs este foarte elastica. Acordarea de astfel de mariri de salarii va insemna, de aceea, reduceri serioase ale productivitatii castigului marginal al muncii, iar antreprenorul isi va reduce de aceea cererea pentru ea, la preturile mai mari pe care trebuie acum sa le plateasca.

Oferta de munca

1.Trasaturile ofertei de munca

Satisfacerea nevoii de munca se realizeaza pe seama resurselor existente in societate, adica a volumului de munca ce poate fi depus, in perioada respectiva, de populatia apta.

Oferta de munca depinde de numeroase trasaturi ale societatii in discutie. Apoi sunt obiceiurile si legile legate de educatie si angajare, disponibilitatea fortei de munca de a lucra pentru salarii si celelalte stimulente care i se ofera si gradul de emigrare si imigrare permise.

Insa pentru a discuta despre aceste trasaturi se impune in primul rand definirea termenului de oferta de munca.

Oferta de munca, mai precis de servicii umane de un anumit fel este cantitatea de munca, de aceeasi calificare, pe care lucratorii sunt capabili si doritori sa o furnizeze la un anumit tarif salarial, dat fiind nivelul general al preturilor in perioada respectiva.

In general, oferta de munca se refera la numarul de ore pe care populatia doreste sa le petreaca presand activitati aducatoare de castig in fabrici, ferme, institutii de stat, intreprinderi, etc., sau activitati nelucrative.

Factorul esential in dezvoltarea economico-sociala a oricarei tari il constituie resursele umane ( potentialul uman) de care dispune aceasta, resurse care constituie totalitatea populatiei tarii respective la un moment dat. Acest potential trebuie privit in primul rand ca un consumator colectiv, lucru ce se identifica cu populatia totala, si ca un producator colectiv, lucru ce se identifica cu resursele de munca, adica cu numarul, experienta si gradul de pregatire al acestora.

Resursele de munca, existente la un moment dat in societate, exprima numarul persoanelor capabile de munca, respectiv acea parte din populatie care dispune de ansamblul capacitatilor fizice si intelectuale care ii permit sa desfasoare o activitate utila.

In general, fiind exprimata prin numarul de lucratori, oferta de munca se deosebeste de cea a marfurilor printr-o serie de particularitati:

a) Fiind atasati mediului economico-social din care provin, lucratorii au o mobilitate spatiala si profesionala redusa;

b) Fiind interesati atat de conditiile in care isi desfasoara munca cat si de cele in care vor trebui sa traiasca, putem afirma cu certitudine ca marirea salariului nu este singurul element care determina lucratorii sa-si ofere serviciile lor unor firme;

c) Serviciile umane sunt eminamente perisabile, efemeri, nu se pot conserva, pentru a profita de o crestere ulterioara a pretului lor de vanzare; 

d) Oferta zilnica de munca are, in buna masura, un caracter rigid, obligatoriu; 

e) Oferta de munca nu se realizeaza, in exclusivitate, pe principiile economiei de piata.

Lucratorii nu sunt crescuti de parinti ca pe o marfa, scopul specializarii acestora nefiind acela de recuperare a investitiei sau de a obtine un beneficiu de pe urma acestora. De aceea putem afirma ca alaturi de legile economice, mai actioneaza si cele demografice.

In situatia unui lucrator individual, munca prestata incumba doua dezutilitati1:

- sacrificarea timpului liber cu toate functiile lui; 

- eforturile si eventualele neplaceri aduse de munca. 

Deci, fiecare ora de munca in plus care este prestata reprezinta pentru muncitor dezutilitate aditionala (dezutilitate marginala a muncii). Ea tinde sa creasca pe masura ce programul de lucru se prelungeste. Pentru ca salariatii sa fie mai motivati, salariul orar marginal trebuie sa fie mai mare. Reprezentarea grafica a celor prezentate o regasim in urmatoarea figura:

	Figura 4. Relatia utilitate - dezutilitate

La acest nivel oferta de munca este influentata de urmatorii factori: 

a)  marimea salariului (nominal, real);

b) raportul intre utilitatea si dezutlitatea muncii (relatia dintre efortul individual si costul de oportunitate);

c) nevoia de a subzista a salariului si a familiei sale.

Oferta de munca a lucratorului depinde si de natura muncii, de securitatea ocuparii, de gradul de independenta economica etc.

Modificarea salariului provoaca relatii mai putin nete in oferta de munca decat in cazul unui bun economic obisnuit. Curba ofertei poate lua o alura descrescatoare, in sensul ca la o scadere a salariului orar oferta de munca va spori. Lucratorul va sacrifica timpul sau liber si va presta mai multe ore de munca, cu scopul de a-si asigura un venit minim (efect de venit).

Se remarca si efectul de substitutie, care presupune substituirea timpului liber cu timpul de munca.

Marimea efectiva a acestor doua efecte va determina forma, alura curbei ofertei individuale de munca.

Elasticitatea ofertei de munca are trasaturi specifice.

Analiza acestei probleme presupune formularea de raspunsuri adecvate la intrebarea privitoare la intensitatea modificarii la o anumita modificare a salariului. Raspunsul va fi urmatorul: oferta de munca este inelastica (slab elastica); coeficientul de elasticitate a acestei oferte este subunitar.