PROCEDURA DE NEGOCIERE, ĪNCHEIERE sI ĪNREGISTRARE
4.1 Negocierea contractului colectiv de munca
4.1.1 Consideratii generale ale termenului de negociere
Conform dictionarului explicativ al limbii romāne a negocia īnseamna a trata cu cineva īncheierea unei conventii economice, politice, culturale, etc.
O alta definitie a negocierii a fost data de Stendhal conform careia negocierea este un proces cooperant si īn acelasi timp egoist, prin care se īncearca satisfacerea īntr-un procentaj cāt mai mare a tuturor intereselor partilor.
Negocierea ca si amplu proces de cooperare, este disputata īntre parteneri si nu adversari.
Negocierea presupune o tranzactie ale carei conditii nu au fost fixate si care vor urma sa fie stabilite īn urma unui proces amplu de discutii si tratative īntre cei doi parteneri care sunt egali īn drepturi si obligatii.(1)
Totusi de-a lungul timpului s-a demonstrat prin experienta acumulata ca exista mai multe tipuri de negociatori, de fapt fiecare este unic īn felul sau, nu numai prin stilul de abordare al problemei cāt si prin dispozitia fiziologica si psihologica a momentului.(2)
Negocierea unui contract colectiv de munca este obligatorie numai daca īntreprinderea are peste 21 de salariati.
Daca īn unitate sunt mai putin de 21 de salariati se va putea negocia un contract colectiv de munca numai daca cele doua parti doresc acest lucru. Acest lucru este facultativ.
Obligatia organizarii de negocieri colective nu presupune cu necesitate si īncheierea unui contract colectiv de munca. Legea obliga la declansarea negocierii. Nu poate īnsa sa oblige partile sa se si īnteleaga
Ca urmare, negocierea este obligatorie, dar īncheierea contractului colectiv de munca nu este obligatorie.
Foarte putine negocieri se deruleaza fara convulsii, sau usor, īntr-un timp relativ scurt. si datorita acestor caracteristici putem afirma ca negocierile sunt procese unice.
Sanda Ghimpu, Alexandru Ţiclea, Dreptul Muncii, editia a III-a, Casa de editura si Presa sansa, 1997, pag. 128
Magda Volonciu, Negocierea contractului colectiv de munca, Brasov, 1999, pag.4
Negocierea colectiva are loc anual, dupa cum urmeaza:(1)
dupa cel putin 12 luni de la data negocierii precedente, neurmata de īncheierea contractului colectiv de munca sau de la data intrarii īn vigoare a contractului de munca, dupa caz;
cu cel putin 30 de zile anterior expirarii contractelor colective de munca īncheiate pe un an.
Exista 2 tipuri de negociatori:
1. Negociator rigid: caracterizat prin numar redus de propuneri constructive, lipsit de initiativ 121j94b 59;, stilul sau este negativist, face excese īn atac si īn aparare. Este stilul negocierilor cānd pozitia este dominanta si conjunctura este favorabila.
2. Negociatorul conciliant: este caracterizat prin creativitate, constructivitate, evita blocarea negocierilor, gaseste solutii de mijloc chiar si atunci cānd este liderul discutiei.
Pregatirea negocierilor a cunoscut de-a lungul timpului tehnici din ce īn ce mai moderne. S-au impus tehnica meselor rotunde si conferintelor . Prima tehnica consta īn organizarea unei discutii pe o anumita tema, discutiile sunt libere, sunt acceptate orice opinii.
Īn cazul conferintelor participantii nu sunt experti īn anumite domenii, cāstig de cauza are cel care gāndeste mai bine, care gāndeste vizionar.
Procesului de negociere trebuie sa cuprinda anumite elemente cum ar fi:
lista problemelor care urmeaza sa fie desbatute la negociere;
comparatia agendelor celor 2 parteneri;
clasificarea problemelor.
Mai īntāi vor fi culese informatiile necesare, se vor realiza scenarii de negociere apoi vor fi evaluate intentiile partenerului de negociere.
Este recomandat ca de la īnceputul negocierii sa fie lansate īntrebari, pentru ca ajuta la evaluarea inten-tiilor partenerului. Adoptarea unor comportamente afectiv - pozitive vor crea cadrul necesar pentru evaluare.
Exista mai multe stratageme care pot fi aplicate īn cadrul negocierilor cum ar fi: strategema folosirii unui reprezentant; comuniunea de interese; conceptul de asociere;disocirea; compensatie; jocul statistic; pasi marunti; toleranta; surprize; faptul īmplinit; resemnarea; renuntarea; presiunea timpului.
(1) "Consilier - raporturile de munca si
rezolvarea conflictelor cu angajatii", Ed. Rentrop si Straton,
Bucuresti, 2003. Autori: R. Dimitriu, C. Costea, D. Cucu, R. Popescu, F.
Bejan.
Negocierea este īncheiata cānd toate partile sunt cāstigatoare sau considera ca a īnvins.
Termenul de negociere colectiva a fost prima data utilizat de Beatrice Webb īn anul 1885, la negocierile purtate īn industria britanica.
Conform definitiei date de Conferinta Internationala a Muncii īn 1981 termenul de negociere colectiva se aplica : pentru toate negocierile care au loc īntre o persoana care angajeaza, sau un grup de persoane care angajeaza pe de o parte, si una sau mai multe organizatii de muncitori, de cealalta parte , īn vederea:
a) fixarii conditiilor de munca si de angajare;
b) reglarea relatiilor īntre cei care angajeaza muncito- rii;
c) reglarea relatiilor īntre cei care angajeaza si cei angajati, organizati īn una sau mai multe organizatii de munca.
Stabilirea conditiilor de munca propice desfasurarii activitatilor prezinta interes pentru ambele parti. Printre cele mai des īntālnite sunt: conditiile de ambianta, lupta contra zgomotului, vibratiilor, protectia contra substantelor periculoase, lupta contra incendiilor, amenajarea unor puncte de prim ajutor.
Īn ce priveste notiunea de calitate a vietii, aceasta este privita ca un tot unitar, ce cuprinde aspectele generice legate de viata salariatilor. Sindicatele pot trata cu patronatul īn legatura cu: protectia, amelioarea mediului īnconjurator si a locului de munca; dreptul de a refuza a se supune unui mediu asupra caruia activitatea industriala ar produce o poluare inacceptabila.
Printre masurile menite sa creeze o ascendenta a calitatii vietii, pot intra diferite revendicari, care constituie material primar pentru tratativele dintre patronat si sindicat. Lista poate fi foarte mare dar toate tind catre un singur numitor comun: crearea unui mediu pentru lucrator salubru si agreabil.
Īn prezent , dreptul la negociere colectiva este un drept fundamental consacrat prin Constitutia Romāniei, prin art. 38, alin. 6: Dreptul la negocieri colective īn materie de munca si caracterul obligatoriu al convetiilor colective, sunt garantate.
Relatiile de munca si la noi ca si īn tarile cu economie de piata sunt reglementate īntr-o buna masura de contractele colective de munca, legea garanteaza un minim de drepturi salariatilor, ca masura de protectie a acestora.
Continutul contractului colectiv de munca reflecta consecintele negocierii purtate īntre cei doi parteneri sociali, patronii si salariatii.
Reprezentantii partilor la negocierea si īncheierea contractelor colective de munca
PĂRŢILE CONTRACTULUI:
a) PATRONUL:
La nivel de unitate este reprezentat prin organul de conducere al acesteia, stabilit īn lege, statut ori regulament de functionare.
La nivel de grup de unitati, ramura sau nivel national, este reprezentant prin asociatiile patronale legal constituite si reprezentative potrivit criteriilor stabilite de Legea 130/1996.
La negocierea contractelor colective de munca la nivel national, de ramura sau grup de unitati participa asociatiile patronale care īndeplinesc cumulativ urmatoarele:
La nivel national: au independenta organizatorica si patrimoniala, reprezentantii sunt patronii ale caror unitati functioneaza īn cel putin jumatate din numarul total al judetelor inclusiv Municipiul Bucuresti, ale caror unitati īsi desfasoara activitatea īn cel putin 25% din ramura de activitate si cele care cuprind minim 10% din efectivul salarial din economia nationala.
La nivel de ramura: au independenta organizatorica si patrimoniala, reprezentantii sunt patroni ale caror unitati cuprind minim 10% din numarul salariatilor din ramura respectiva.
La nivel de unitate: legea nu introduce si nici nu poate sa introduca criterii de reprezentativitate pentru patron.
b) SALARIAŢII:
La nivel de unitate sunt reprezentati prin organele sindicale legal constituite si reprezentative ori, acolo unde nu este constituit un sindicat sau nu toti salariatii sunt membrii de sindicat, prin reprezentanti ai salariatilor, dupa caz.
Tot reprezentantii salariatiilor vor negocia si īncheia contractul colectiv de munca daca sindicatul din unitatea respectiva nu are caracter reprezentativ.
La nivelul grupurilor de unitati si al ramurilor sunt reprezentanti prin organe sindicale de tip federativ, legal constituite si reprezentate potrivit Legii 130/1996.
La nivel national sunt reprezentati de organele sindicale de tip confederativ, legal constituite si reprezentative.
La negocierea contractului colectiv de munca participa organizatiile sindicale care īndeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:
La nivel national: au statut legal de organizatie sindicala de tip confederativ, au independenta organizatorica si patrimoniala, au īn competenta organe sindicale din cel putin jumatate din numarul total al judetelor inclusiv Municipilu Bucuresti si au īn componenta organizatii sindicale din cel putin 25% din ramura de activitate. Organizatiile sindicale componente au cumulat un numar de membri, cel putin egal cu 5% din efectivul salariatilor din economia nationala.
La nivel de ramura: au statut de organizatii sindicale de tip federativ, au independenta organizatorica si patrimoniala, organizatiile sindicale componente au cumulat un numar de membri, cel putin egal cu 7% din efectivul salariatiilor din ramura respectiva.
La nivel de unitate: au statut legal de organizatie sindicala, numarul membrilor sindicatului reprezinta cel putin 50% din numarul salariatiilor unitatii.
Īntr-o interpretare logica si sitematica rezulta din īntreg spiritul legii, ca aplicabil este art. 20, respectiv salariatii īsi vor alege reprezentantii pentru negocierea colectiva īn urmatoarele 2 situatii:
īn unitatile īn care nu exista organizatii sindicale
īn unitatile īn care desi exista organizatii sindicale
nici una dintre ele nu īntruneste conditiile de reprezentativitate potrivit legii."
La negocierea contractului colectiv la institutiile bugetare partile sunt reprezentate īn felul urmator:
de catre conducatorul institutiei sau de catre loctiitorul de drept al acestuia;
sau de catre sindicatul legal reprezentat sau de catre reprezentantii alesi ai salariatilor.
Reprezentativitatea partilor
Reprezentativitatea asociatiilor patronale si organizatiilor sindicale , stabilita īn conditiile legii este valabila pe durata negocierii, īncheierii si aplicarii contractului.
Reprezentativitatea constatata prin hotarāre judecatoresca definitiva are caracter limitat īn timp, respectiv pe durata negocierii si aplicarii contractului colectiv de munca.
Criteriile de reprezentativitate stabilite de Legea nr. 130/1996 se cer īntrunite numai prin negocierea si īncheierea contractelor colective de munca.
cu cel putin 2 luni anterior expirarii contractelor
colective de munca īncheiate pe un an de zile.
Negocierea colectiva va avea ca obiect salariile, durata timpului de lucru, programul si conditiile de munca. Se vor negocia obligatoriu, potrivit Legii 90/1996, masurile de protectie a muncii. Īn plus se pot negocia prevederi referitoare la protectia celor alesi sau delegati īn organele de conducere a sindicatului.
Initiativa negocierii apartine patronului. Daca nu, negocierea are loc la cererea organizatiei sindicale sau a reprezentantilor salariatilor. Patronul are obligatia sa convoace partile la 15 zile de la data formularii cererii.
La prima īntrunire se stabilesc:
informatiile pe care patronul le va pune la dispozitia delegatilor sindicali sau ai salariatilor si data la care urmeaza a īndeplini aceasta obligatie; īn acest fel se asigura premisele pentru o analiza comparata a situatiei locurilor de munca, a clasificarii profesiilor si meseriilor, a nivelului salariului, a duratei timpului de lucru si a organizarii programului de lucru;
locul si calendarul reuniunilor.
Desi legea nu specifica numarul persoanelor care participa la negociere atāt din partea patronului cāt si din partea sindicatului se stabileste de catre parti, de comun acord.
La negocierea clauzelor si la īncheierea contractului colectiv de munca partile sunt egale si libere, contractele īncheiate constituind legea partilor.
Pot fi incluse urmatoarele categorii de clauze:
clauze care privesc dreptul personal despre care actele normative din domeniul legislatiei muncii prevad ca aceste drepturi se stabilesc prin negocieri colective;
clauze privind acordarea unor drepturi de personal īn cuantumuri superioare celor prevazute de lege;
clauze īn legatura cu unele drepturi de personal referitor la care actele normative īn domeniul legislatiei muncii nu contin nici un fel de reglementari;
Posibilitatea includerii tuturor acestor categorii de clauze decurge: sub aspect economic din specificul economiei de piata si sub aspect juridic din principiul libertatii contractuale.
La fiecare dintre nivelurile prevazute de lege se īncheie cāte un singur contract colectiv de munca.
Contractele produc efecte pentru toti salariatii din unitate, pentru toti salariatii īncadrati īn unitatile care fac parte din grupul de unitati pentru care s-a īncheiat contractul colectiv la acest nivel, pentru toti salariatii īncadrati īn toate unitatile din ramura de activitate pentru care s-a īncheiat contracte, pentru toti salariatii īncadrati īn toate unitatile din tara, īn cazul contractului la nivel national.
Durata si īncheierea contractului colectiv de munca
Se īncheie cāte un contract colectiv de munca la fiecare nivel, pe perioada determinata, dar nu mai mica de 12 luni sau pe perioada unei lucrari determinate, cu posibilitatea de prelungire, intrānd īn vigoare la data īnregistrarii acestuia, iar executarea lui este obligatorie pentru parti.
Daca contractul nu este denuntat de nici una dintre parti cu minimum 60 de zile īnainte de data expirarii sau daca nici una dintre parti nu are initiativa renegocierii lui, contractul se prelungeste automat pe o perioada de un an.
Clauzele cuprinse īn contractul colectiv de munca negociate cu īncalcarea prevederilor legale sunt lovite de nulitate absoluta; Nulitatea absoluta este constatata numai de catre instanta judecatoreasca competenta. Nulitatea absoluta este partiala, nu afecteaza īntregul contract.
Potrivit libertatii contractuale, partile sunt egale si libere la negocierea si īncheierea contractelor colective de munca.(1)
Contractul colectiv de munca se īncheie īn forma scrisa, se semneaza de catre parti si se īnregistreaza la Directia de munca si solidaritate sociala judeteana sau a Municipiului Bucuresti.
Daca se doreste īncheierea unui contract colectiv de munca īntr-o unitate cu mai putin de 21 de salariati, initiativa negocierii va apartine tot patronului, iar procedura de īncheiere este aceeasi ca īntr-o unitate cu peste 21 de salariati.
Clauzele contractului colectiv de munca pot fi modificate pe parcursul executarii lui, ori de cāte ori convin partile semnatare, īn conditiile legii.
La īncheierea contractului colectiv de munca se vor avea īn vedere urmatoarele:
Codul Muncii - Legea nr. 53/2003, publicata īn Monitorul Oficial nr. 72 din 5 februarie 2003;
Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de munca, republicata;
Legea patronatelor nr. 356/10 iulie 2001, publicata īn Monitorul Oficial nr. 380/12 iulie 2003;
Ion Traian stefanescu, Dreptul Muncii, editia a II-a, Editura Lumina Lex, Bucuresti ,2002, pag.122
Legea sindicatelor nr. 54/2003, publicata īn Monitorul Oficial nr. 73/5 februarie 2003;
Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anul 2003, publicat īn Monitorul Oficial nr. 2/24 februarie 2003.
Contractul colectiv de munca trebuie īncheiat si pentru a da posibilitatea salariatilor de a-si impune propriile interese īn raport cu angajatorii, mai mult decāt o pot face individual.
De aceea atāt negocierea cāt si īncheierea contractelor colectiv de munca trebuie sa se faca de catre angajator cu toata atentia, sa nu īncalce nici obligatiile sale legale dar sa īsi puna īn valoare si propriile interese.(1)
Īn timp contractele colective de munca ar trebui īncheiate succesiv: mai īntāi contractul colectiv de munca la nivel national, apoi contractul la nivel de ramura, la nivel de grup de unitati si unitati.
La fiecare nivel, contractul colectiv de munca va trebui sa respecte contractele colective de munca īncheiate la nivelele superioare, iar toate contractele colective, indiferent de nivel, vor trebui sa respecte legea.(2)
|
LEGEA |
|
Contractul colectiv de munca la nivel national |
|
Contractul colectiv de munca la nivel de ramura |
|
Contract colectiv de munca la nivel de grup de unitati |
|
Contract colectiv de munca la nivel de unitate |
|
Contracte individuale de munca, negociate cu fiecare salariat īn parte |
R. Dimitriu, C. Costea, D. Cucu, R. Popescu, F. Bejan,
Consilier - raporturile de munca si rezolvarea conflictelor cu angajatii, Editura Rentrop & Straton, Bucuresti, 2003, pag. 87
La īncheierea contractelor colective de munca la nivel de unitati, pentru partea privind formarea profesionala se va tine seama cel putin de urmatoarele:
a) identificarea posturilor pentru care este necesara formarea profesionala, a cailor de realizare, adoptarea programului anual si controlul aplicarii acestuia se vor face de comun acord de catre sindicat si patron; cheltuielile pentru activitatea de formare profesionala a salariatilor se suporta de catre unitati;
b) sindicatul va participa, prin imputernicitii sai, la orice forma de examinare organizata īn vederea absolvirii unui curs de formare profesionala īn cadrul unitatii;
c) īn cazul īn care unitatea urmeaza sa-si schimbe partial sau total profilul de activitate, aceasta va informa si consulta sindicatul cu cel putin 2 luni īnainte de aplicarea masurii si va oferi propriilor salariati posibilitatea de a se califica sau recalifica īnainte de a apela la angajari de forta de munca din afara;
d) īn cazul īn care un salariat identifica un curs de formare profesionala pe care ar dori sa-l urmeze, organizat de un tert, patronul va analiza cererea īmpreuna cu sindicatul, ramānānd la aprecierea patronului daca si īn ce conditii va suporta contravaloarea cursului;
e) salariatii care au īncheiat acte aditionale la contractul individual de munca, īn vederea formarii profesionale, vor putea fi obligati sa suporte cheltuielile ocazionate de aceasta, cu exceptia cazurilor prevazute de art. 79, alin. 3, daca parasesc unitatea din motive imputabile lor īnainte de implinirea unui termen de 3 ani de la data absolvirii cursurilor.
Contractele colective de munca īncheiate īn temeiul dispozitiilor legale constituie legea partilor . Dupa īncheierea lor acestea produc efecte la fel ca un act normativ.
Foarte rar se īncheie contract colectiv de munca cu un angajator , persoana fizica. El poate, īn conditii speciale sa īncheie un contract colectiv de munca.
Salariatul dobāndeste capacitatea deplina de a īncheia contract colectiv de munca odata cu īmplinirea vārstei de 16 ani.
Legea poate limita, numai īn anumite cazuri, capacitatea juridica a unei persoane de a īncheia contract colectiv de munca. Aceste situatii sunt prevazute prin norme juridice imperative.
Orice contract īncheiat cu īncalcarea acestor norme este nul.
Īncheierea contractului colectiv de munca asigura:(1)
democratizarea relatiilor profesionale prin plasarea deciziei normative īn sfera de atributii ale partenerilor sociali;
stabilirea īn cea mai mare masura a statutului juridic al salariatilor prin acordul partenerilor sociali;
adaptarea relatiilor profesionale de munca la stadiile de dezvoltare a societatii si a fiecarei unitati, specificitatea lor de la un angajator la altul;
protejarea salariatilor īmpotriva eventualelor abuzuri patronale.
Incompatibilitati la īncheierea contractului colectiv de munca pot fi:
masurile determinate de cerinta protectiei femeilor si tinerilor; Printre acestea se numara: interzicerea folosirii femeilor gravide si a celor care alapteaza la locurile de munca periculoase, interdictia prestarii muncii de noapte a femeilor gravide, interzicerea angajarii tinerilor sub 18 ani pe locuri de munca periculoase sau grele.
masuri care deriva din interesul ocrotirii proprietatii cum ar fi: nu pot fi angajati gestionari care au fost condamnati pentru anumite infractiuni, nu poate avea calitatea de administrator daca aceasta i-a fost interzisa de catre BNR.
masuri care rezulta din conditia reputatiei nestirbite.
masuri care deriva din cerinte specifice apararii nationale.
masuri determinate de specificul legislatiei bancare.
masuri care au ca suport anumite prevederi ale legislatiei penale.
Pentru ocrotirea sanatatii salariatului cāt si a celolalte persoane la īncheierea contractului colectiv de munca s-a instituit prin lege examenul medical, care este general si obligatoriu.
(1) Ion
Traian stefanescu, Tratat elementar de dreptul muncii, Lumina
Lex, 1999, pag. 81
Celor ce urmeaza a fi īncadrati īn munca trebuie sa li se faca un examen medical pentru a stabili daca starea sanatatii le permite sa īndeplineasca munca ce li se īncredinteaza.
Examenul medical se face īnainte de verificarea competentei profesionale.
Examenul medical se face de catre anumite categorii de persoane:
celor ce urmeaza sa fie īncadrati īn munca sau celor care au avut o īntrerupere de activitate mai mare de 6 luni, pentru cei cu locuri de munca cu expunere la factori nocivi profesionali, si de un an de zile pentru celelalte situatii;
celor care sunt transferati sau detasati īn alte locuri de munca;
ucenicilor, elevilor si studentilor.
Pe lānga examenul medical care se face la īncadrarea īn munca, se mai fac si controale medicale periodice. Aceste perioade de control sunt anuale sau chiar o data la 3 ani pentru salariatii din unitatile fara factori de risc.(2)
Contractul colectiv de munca īncheiat fara avizul medical este nul absolut.
Interpretarea contractelor colective de munca se poate face īn mai multe moduri. Legea nu prevede modul īn care ar trebui interpretate contratele colective de munca pe parcursul executarii lor.
Moduri de interpretare ar fi:
prin acordul partilor;
prin aplicarea regulilor de drept comun;
clauza care are doua īntelesuri se poate interpreta īn sensul īn care aceasta produce un efect;
termenii cu 2 īntelesuri se pot interpreta īn sensul care se potriveste mai mult cu natura contractului;
dispozitiile se pot interpreta si dupa obiceiul locului unde a fost īncheiat contractul colectiv de munca;
contractul se interpreteaza īn favoarea celui care se obliga.
Ion Traian stefanescu, Tratat elementar de dreptul muncii, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1999, pag. 275
prin aplicarea regulei potrivit careia sensul anumitor clauze trebuie precizat īn favoarea salariatilor.
Executarea contractului colectiv de munca sau a unor clauze se suspenda īn urmatoarele cazuri:
a) pe durata grevei
b) prin acordul de vionta a partilor
c) prin forta majora.
Ramurile pentru care se īncheie contracte colective de munca sunt:
Agricultura, piscicultura si pescuit
Silvicultura, economia vānatului, apelor si protec-
tiei mediului
Industria miniera, geologie
Energie electrica, termica, petrol, gaze
Industria alimentara, a bauturilor si a tutunului
Industria textila si a produselor textile
Industria pielariei si a īncaltamintei
Exploatarea si prelucrarea lemnului
Celuloza si hārtie
Edituri si poligrafie
Industria chimica si petrochimica
Materiale de constructii si industria cimentului
Industria sticlei si a ceramicii fine
Metalurgie feroasa si neferoasa si produse refractare
Constructii de masini
Industria electrotehnica, mecanica fina si utilaje,
electronica
Industria mobilei
Reciclarea materialelor
Constructii
Comert
Turism, hoteluri si restaurante
Transporturi
Posta si telecomunicatii
Activitati financiare, bancare, de asigurari
Cercetare-proiectare
Administratie publica
Īnvatamānt
Sanatate
Gospodarie comunala-locativa, transporturi locale
Mass-media
Cultura
Alte activitati si servicii
La nivelul acestor ramuri se pot īncheia contracte colective de munca pe subramuri (grupuri de unitati) precum si pentru mai multe ramuri īmpreuna.
4.3 Īnregistrarea contractului colectiv de munca
Contractul colectiv de munca se īnregistreaza la Directia de munca si protectie sociala judeteana sau a municipiului Bucuresti.
Contractele colective de munca īncheiate la nivelul grupurilor de unitati, al ramurilor de activitate sau la nivel national se depun si se īnregistreaza la ministerul Muncii si protectiei sociale.
Īnregistrarea contractelor colective de munca nu poate fi refuzata decāt īn situatiile prevazute expres de lege.
Contractele colective de munca nu vor fi īnregistrate daca:
sunt īncheiate fara sa se fi precizat unitatile unde se aplica clauzele negociate;
partile nu fac dovada īndeplinirii cerintelor legale de reprezentativitate;
nu sunt semnate de toti reprezentantii partilor la negociere;
Contractele colective vor fi totusi īnregistrate si fara semnaturile tuturor reprezentantilor partilor īn urmatoarele situatii:
- daca unele asociatii patronale sau organizatii sindicale au fost chemate la negociere si nu au venit;
- daca desi au venit la negociere si au fost de acord cu clauzele negociate au refuzat totusi semnarea contractelor.
Senatul a aprobat OUG 9 / 2004 pentru completarea art. 26 alin. 2 din Legea 130/1996 privind contractul colectiv de munca.
Potrivit acestei completari, contractul colectiv de munca se va īnregistra fara semnatura tuturor reprezentantilor partilor si īn situatia īn care reprezentantii partilor la negociere care nu au semnat contractul colectiv de munca reprezinta o treime din numarul salariatilor unitatii, sub 7 la suta din efectivul salariatilor din ramura respectiva sau sub 5 la suta din efectivul salariatilor din economia nationala, dupa caz.
Īnregistrarea contractelor colective de munca se face īntr-un registru special care se afla la Ministerul Federal pentru Munca si Afaceri Sociale.
Odata facuta īnregistrarea contractului colectiv de munca el devine opozabil tertilor, orice persoana interesata avānd posibilitatea sa ia cunostinta de cuprinsul sau.
|
