Documente online.
Zona de administrare documente. Fisierele tale
Am uitat parola x Creaza cont nou
 HomeExploreaza
upload
Upload




Proiect de cercetare de grup la Tehnici de cercetare si redactare in stiintele socio-umane - VIOLENTA DOMESTICA

Resurse umane


ȘCOALA NAȚIONALĂ DE ȘTIINȚE POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE

FACULTATEA DE COMUNICARE ȘI REALȚII PUBLICE



Proiect de cercetare de grup la Tehnici de cercetare și redactare în științele socio-umane

VIOLENȚA DOMESTICĂ

Profesor: Loredana Ivan

Studenți: Anamaria Negruți

Andreea Palade

Alexandra Năstac

Mirona Noru

Adriana Neagu

I.           INTRODUCERE - CE CERCETĂM?

Violența domestică este o problemă de ordin atât național, cât și mondial. Conform cercetărilor și datelor statistice, în cele mai multe cazuri femeile sunt victime, adesea copiii fiind și ei supuși traumelor. Emanciparea femeii a dus la redimensionarea și renegocierea rolurilor pe care bărbatul îl are. Acest fapt crează un sentiment de frustrare, prin conștientizarea pierderii autorității în familie. În lipsa altor mijloace, apelează la violența ca argument al păstrării și consolidării raporturilor de dominare valorizate de modelul tradițional. Unul din patru bărbați va folosi violența împotriva partenerei într-un anumit punct al relației.

Fenomenul social de violență domestică este determinat de factori cauzali în lanț. Subiectul de față este tratat predominant din perspectiva bărbatului ca principal inițiator de conflicte în mediul familial; așa cum reiese și din sondajele efectuate.

Prin urmare, o istorie personală cu abuz, neîncederea în sine, nemulțumiri la locul de muncă, imaturitatea emoțională duc la atitudini negative față de femei, gelozie, consum de alcool și de droguri, la un temperament violent. Toate aceste aspecte au ca rezultat schimbări radicale de comportament și deficiențe de comunicare în relația de cuplu.

Există forme diferite de manifestare, printre care se numără agresiunea fizică, emoțională, agresiunea prin intermediul copiilor, prin control, intimidare. Cu toate că infracțiunile în general fac mai puțin din femei victime, ele sunt de la cinci la opt ori mai predispuse decât bărbații să fie victimizați de către un partener intim. Femeile sunt de la șapte la paisprezece ori mai vulnerabile să sufere atacuri fizice brutale din partea persoanei de cuplu.

În România, legislația în vigoare cu privire la violența domestică este cuprinsă în legea 217 din anul 2003, o serie de articole urmând să fie prezentate.

Nu doar statisticile, ci și reglementările legale demostrează gravitatea situației. Spre exemplu, până în anul 2000 nu a existat în cadrul legislativ nicio referire la violența domestică, deși, în România, numărul femeilor agresate a crescut de 5 ori în perioada 1996-1998. 16416j98q

Mai mult decât atât, atenția trebuie îndreptată și asupra faptului că foarte puține femei își reclamă la poliție partenerii violenți. Aici intervine factorul de mentalitate - doamnele ar trebui educate să își ceară drepturi, să își mențină securitatea psihică și fizică, să aibe independență chiar și în cazul căsniciilor. De obicei, acestea sunt ignorate la nivel familial, din cauza dezvoltării unui sentiment de ,,proprietate".

II.        DESCRIEREA FENOMENULUI

1. Evoluția violenței domestice. Date statistice

Următoarele aspecte sunt concluzii ale diverselor cercetări, disponibile online, în limba engleză.

Se estimează o creștere pe an de la 960,000 cazuri de violență împotriva unui actual soț/ soție, iubit sau iubită, la trei milioane de femei care sunt abuzate fizic de către soții sau partenerii lor.

Pe plan global, cel puțin una din trei femei a fost bătută, forțată sexual sau din contră, abuzată pe parculsul vieții.

Aproape 31% din femeile americane declară ca au fost agresate fizic sau sexual de către soț sau iubit la un moment dat, conform uni sondaj de sănătate publică din 1998.

Aprozimativ un sfert din femeile americane afirmă că au fost violate și/sau atacate fizic de către un partener formal, de concubinaj, prieten la un moement dat în viață, având în vedere cercetările de ,,Violență națională împotriva femeilor", începând din noiembrie 1995, până în mai, 1996.

Mai mult decât atît, 30% din americani spun că știu o femeie în astfel de situații.

Violențele partenerilor intimi este o infracțiune primordială împotriva femeilor. În 2001, au fost înregistrate 85% din femei ca fiind victime ale violenței partenerilor de acet tip (588,490 în toal), în timp ce bărbații se încardrau ca victime într-un procent de 15 (103,220 în total).

Cu toate că infracțiunile în general fac mai puțin din femei victime, ele sunt de la cinci la opt ori mai predispuse decât bărbații să fie victimizați de către un partener intim.

Ele sunt de la șapte la paisprezece ori mai vulnerabile să sufere atacuri fizice brutale din partea persoanei de cuplu.

Aproape 18% din femei spun că au trecut prin experiența unui viol sau a unui încercări la o anumită vârstă; și doar 3% din bărbați pot spune același lucru.

Atacurile de viol/ sexuale săvârșiete de către străini sunt mult mai probabile să fie declarate la poliție decât ce comise de către cunoscuți, fiind incluși aici partenerii vieții de cuplu, alte rude, prieteni sau cunoștințe. Între 1992 și 2000, în prima situație 41% din cazuri au fost declarate la poliție; iar în cea de-a doua, 24 %.

Un studiu derulat în Georgia, cuprinzând 226 (96 %) din cele 235 femei cuplate, închise prentru crimă, au relevat prezența violenței domestice în mai mult de jumătate din cazuri când femeia și-a ucis partenerul ; există statistici istorice despre abuzul domestic.În 60 % din cazurile în care femeia îl ucide pe celălalt, ea se declară victimă a atacurilor sau abuzurilor în momenutul respectiv.

Statistici:

O femeie este omorâtă în bătaie o data la 2 zile (Inspectoratului General al Politiei Bucuresti, 2003)
. In 1998
74% dintre femeile victime ale violentei domestice au fost agresate de catre soti
4%de catre concubini
7% de catre fostii soti
15% de catre alte rude
(Statistici furnizate de Centrul Pilot pentru Femeile Victime ale Violentei Domestice Bucuresti)

Violenta domestica detine 25% din totalul infractiunilor violente
Doar 5% din atacurile violente asupra femeilor sunt raportate la Politie si mai putin de 1% sunt pedepsite
Violenta domestica e mult mai des intalnita decat violenta pe strada sau la locul de munca
Peste 90% dintre agresori sunt barbati

1 din 7 femei sunt violate de catre sotii lor
78% din cazurile de viol sunt achitate

In Europa, prevalenta violentei domestice intre celelalte forme de infractiuni ale caror victime sunt femeile este de 14%(Moldova) si de 58% in Turcia

Un studiu intocmit de Banca Mondiala arata ca 20% din totalul bolilor de care sufera femeile si fetele cu varste cuprinse intre 15 si 44 de ani din multe tari ale lumii se datoreaza violentei domestice.

Vilolența în cadrul familiei este un fenomen social-psihologic cu care ne confruntam de foarte mult timp. Flagelul lasat de acest tip de violenta poate fi usor observat in societatea de astazi. Este unul dintre factorii care au determinat diminuarea rolului si respectul atribuit familiei.

Violența, în sens generic, semnifică utilizarea forței și a constrângerii de către un individ, grup sau clasă socială, în scopul impunerii propriei voințe asupra altora.

Se numeste violenta domestica orice act prin care unul sau mai multi membrii ai familiei sunt agresati fizic, verbal sau sexual. Aceste abuzuri includ privarea de resusrse materiale, izolarea victimei de familie si prieteni, insulte, o constanta atitudine agresiva vis a vis de partener.

Consiliul Europei defineste acest fenomen ca fiind

"Violența în familie reprezintă orice act sau omisiune comisă în interiorul familiei de către unii dintre membrii acesteia, care aduce atingere vieții, integrității corporale sau psihologice sau libertății altui membru al aceleiași familii sau vatămă în mod serios dezvoltarea personalității lui/ei"

Definit ca un act comportamental, violența domestică are caracteri instrumental, intențional și învățat. Instrumental agresorul controlează victima, obține ceea ce dorește de la ea. Comportamentele devin funcționale (persistă) dacă au și rezultatul scondat. Un comportament care nu are rezultatele așteptate pentru cel care-l aplică, tinde să nu se mai repete după o anumită perioadă de timp. La fel, comportamentele violente tolerate prin neinterventie sau întărite, persistă și se accentuează.

Intențional: se produce cu intenția de control și dominare, de menținerea puterii, prin faptul ca e repetivă (nu apare doar izolat) îi conferă caracterul de intenție pe care de regulă abuzatorul nu o recunoaște, dar poate fi identificată prin rezultatele pe care le produce. De exempu, de ce un agresor nu manifestă violențe similare asupra șefului la serviciu sau persoanelor străine, dacă pornim de la ideea că el nu se poate controla la furie?

Învățarea acestui comportament are loc atat in familie cat si in societate, prin observatie si reintarire. Copiii învață prin imitație, familia reprezintă modelul din care îsi extrage valori, cunoaștere și comportamente. 60% dintre adulții care sunt violenți cu partenerele au crescut in familii cu violență. Partea optimistă este ca fiind un comportament învățat, el poate fi schimbat printr-un nou proces de invățare. Dovadă că violența nu este genetică este procentul de 40% dintre copiii care cresc în familii violente și care nu devin agresori.In cateva culturi (Java, Thai, triburi aborigene din Australia, etc) foarte rar barbatii isi abuzeaza femeile, deoarece acest lucru este condamnat de catre comunitate, iar la primele semne ale aparitiei unui astfel de comportament intre soti comunitatea inceteaza sa-i mai sprijine in vreun fel pe acestia. S-a constatat ca exista o anumita legatura in ceea ce priveste transmiterea comportamentului violent de la o generatie la alta. Acei copii care au fost victimele unui sau mai multor abuzuri fizice, au cele mai mari sanse de a dezvolta un astfel de comportament si in viata de adult. S-a constat ca femeile si barbatii reactioneaza diferit dupa ce au fost martorii unui conflict casnic violent; femeile nu mai raporteaza prezenta unei stari de satisfactie maritala, iar barbatii deprind mecanismul ce duce catre violenta. La maturitate, comportamentul violent este folosit ca metoda de stingere al unui conflict sau de reducere a stresului.

Violența familiala este diferentiata de alte forme de agresiune prin cateva caracteristici. Agresorul are acces permanent asupra victimei si o mentine intr-un ciclu al violentei care se repeta in timp cu o frecventa tot mai mare si crescuta, iar abuzurile dobandesc o gravitate mai mare. Implica deasemenea si schimbari in personalitatile celor implicati al caror randament in functiile sociale scade dramatic in timp. Intreaga familie este antrenata in aceste conflicte, de aceea victima nu obtine sprijin din interiorul casei, iar relatiile emotionale dintre parteneri nu se mai manifesta.

In general victima nu marturiseste situatia in care se afla fie din rusine ori din cauza fricii si lipsei de independenta financiara. Acest lucru agraveaza acesta problema sociala si mai mult. De obicei victimele nu sunt informate despre ajutorul pe care il pot primi si despre organizatiile care incearca sa lupte la prevenirea acestor traume.

Agresorii sunt in general barbatii (91%), dar au aceleasi motivatii ca si femeile (9%), predomina insa din cauza diferentelor cauzate de societate si de sex. Portretul atacatorului este definit prin caracterul ironic, critic sau clinic, neincredere in sine refulata, tenidnta de a invinovatii pe cei din jur pentru esecurile personale, au un temperament violent, tendinta de a domina prin acte violente, pot fi consumatori de alcool sau substante sau cu o stare psihica labila. S-a constatat si lipsa unei ocupatii stabile sau somajul, lipsuri materiale determinand aceste izbucniri.

Victimele își pierd increderea in sine si respectul sine, incep sa se neglijeze ( igiena, nutritie, etc.), au un nivel de stres si frica foarte ridicat care poate detrmina aparitia unor probleme psihosomatice (ulcer, migrene, etc.) sau sa agraveze boli precum astmul. Victimele cateodata devin dependente de droguri sau alcool sau rabufnesc la randul lor aspra copiilor.

In violenta domestica copiii sunt cei mai afectati. Au probleme fizice, boli inexplicabile, expuși la accidente în casă și în afara casei, dezvoltare fizică mai lentă; probleme emoționale și mentale: anxietate mărită, simțământ de culpabilitate, frică de abandon, izolare, manie, frica de răniri și moarte; probleme psihologice: neîncredere în sine, depresie, comparare cu viața mai fericită a colegilor; probleme de comportament: agresivitate sau pasivitate la agresiunile celorlalți, probleme cu somnul, enurezie, bătăi, fuga de acasă, sarcini la vârste mici, relații pentru a scăpa de acasă, mutilare, consum de droguri și alcool, comportament defensiv cu minciună. In societate si la scoala sunt neincrezatori, nu dau randament in activitati din cauza lipsei de concentrare sau au schimbari bruste in performante din cauza evenimentelor de acasa. De asemenea au tendinta de a se izola de grupuri.

Copiii pana in 5 ani au tulbrari de somn si Enureizis nocturn, iar cei care au peste 13 ani incep sa copieze atitudinea parintilor, consuma alcool in exces si/ sau droguri. In randul adolescentilor care provin din aceste medii s a constatat si predominarea tentativelor de suicid, sarcinilor timpurii si delicventei.

2. Tipuri speciale de violență domestică

o       Ce este ebuzul emoțional?

Se poate numi abuz emoțional atunci când un partener intim:

te critică în permanență, te poreclește sau țipă la tine

insultă prietenii sau familia ta

te umilește în public

nu îți dă voie să lucrzi, îți controlează banii sau ia toate deciziile

refuză să lucreze sau să împarte bani

ia cheile de la mașină ta sau iți ia banii

te amință în mod regular că te părăsește sau că pleacă

amenință că va răpi copiii atunci când este furios

rănește animale ca să îți facă rău

manipulează cu minciuni și contradicții

o               Ce este abuzul fizic?

Se poate numi abuz fizic atunci când un partener intim:

- te împinge

te ține ca șă nu pleci

te lovește cu palma sau piciorul

aruncă obiecte în tine

te închide în afara casei

te abandonează în locuri periculoase

refuză să te ajute când ești bolnavă, rănită sau însărcinată

conduce imprudent

te aminință că te va răni cu o armă

  • Ce este abuzul sexual?

Se poate numi abuz sexual atunci când un partener intim:

minimalizează importanța sentimentelor tale despre sex

te critică pe plan sexual

insistă atingeri incomforabile

dorește sex după un abuz fizic sau când ești bolnavă

este furios de gelos, acuzând că ai putea întreține relații sexuale cu oricine

insistă să porți haine mai provocatoare decât vrei

3. Modalitatile de manifestare a violenței domestice sunt:

1.Agresiunea emotionala: umilirea in fata familiei, a rudelor, a prietenilor si chiar a strainilor, punerea victimei in situatii dificile.

2.Agresiunea prin intermediul copiilor: indepartarea copiilor de unul din parinti, limitarea accesului si intalnirilor cu acestia, amenintari legate de copii.

3.Agresiunea prin control: interzicerea intalnirilor cu prietenii, impiedicarea crearii de noi prietenii, verificarea agendei, a programului zilnic, a corespondentei sau a jurnalului intim.

4.Agresiunea prin intimidare: observatii cu privire la orice activitate, distrugerea anumitor lucruri indragite de victima, amenintari, achizitionarea si etalarea in mod amenintator a unor arme.

5.Agresiunea prin status social: amenintari legate de sex, rasa, clasa sociala, varsta, ocupatie, sanatate, deficiente fizice sau psihice.

6.Agresiune financiara: limitarea dorintei de a munci si de a capata o independenta financiara, neconsultarea in problemele financiare ale familiei, controlul banilor si al cheltuielilor.

7.Agresiunea prin invinovatirea si denigrarea victimei: nerecunoasterea actului de violenta prin invinovatirea victimei, aducerea in discutie a factorilor extrapersonali si extrafamiliali (probleme cu sefii, saracie, boala).

8.Agresiunea fizica: lovirea, bataia, amenintarea cu anumite obiecte periculoase.

Primele sapte tipuri de agresiune reprezinta forme ale violentei psihologice mai greu de identificat din cauza variatiilor culturale si par a fi preponderent reprezentative pentru cuplurile cu studii superioare. Cea de-a opta se manifesta in special in familiile cu nivel de scolarizare scazut.

Tinand seama de schimbarile majore cu care s-a confruntat individul, atat pe plan socio-profesional cat si familial, ca urmare a transformarilor din perioada de tranzitie, (schimbari pe care le-am detaliat si noi in lucrarea prezenta), I.B. Iamandescu realizeaza o clasificare exhaustiva a situatiilor conflictuale generatoare de stres psihic, clasificare pe care o prezentam in continuare cu mentiunea ca doar prima categorie de situatii conflictuale face obiectul cercetarii noastre.

4. Efectele violenței domestice

o       Efectele pe termen lung ale violenței domestice în care femeile au fost abuzate includ:

- anxietate

depresie cronică

moarte

deshidratare

dependență de alcool și de droguri

tulburări de apetit

probleme de sănătate

subnutriție

atacuri de panică

sărăcie

rănirea propriei persoane repetat

probleme de somn

încercări de sinucidere

inabilitatea de a răspunde adecvat nevoilor copiilor

o       Efectele pe termen lung ale violenței domestice asupra copiilor și adolescenților:

Estimativ, mai mult de 3,3 milioane de copii sunt expuși atacurilor fizice sau verbale în fiecare an. Expunerea înseamnă a vedea sau a auzi abuzul propriu-zis sau cearta de după acesta.

Atunci când descriem efectele violenței domestice asupra copiilor este important de notat faptul că acesta și copii sunt adesea prezente în familii. În case, unde violența domestică există, copii sunt abuzați fizic și sunt neglijați de 15 ori mai mult decât media națională. O serie de studii au arătat că între 60-75 % din familiile în care femeia este bătută violent și în mod repetat, la fel sunt și copiii. Prin urmare, adolescenții care trăiesc într-o atmosferă de violență domestică au un risc mai mare să fie abuzați sexual.

A fi martor sau a trece prin experiența violenței de acasă pot avea efecte variate, în funcție de copil. Atributele care oferă copilului șansa de a supraviețui sunt: dezvoltarea intelectuală la invel mediu sau peste medie cu atenția bună și tehnicile interpersonale. De asemenea, se numără și sentimentele de stimă de sine și de eficiență proprie, atractivitatea atât în personalitate cât și în înfățișare, talentele individuale, afiliațiile religioase, avatajul socioeconomic, șansele pentru educație și angajare; cât și ccontactul cu oamenii și mediile care sunt favorabile dezvoltării.

Copiii care au cazuri de violență domestică în familie sunt forțați să se maturizeze mai repede, adesea luând responsabilitatea de a găti, de a curăța sau de a avea grjă de copiii mai mici.

Laura Gillberg, MSW, este programul pentru copii și adolescenți al Sarah's Inn, o agenție în Oak Park, Illinois. Ea a afirmat - ,,Majoritatea acestor copii nu li s-a permis să aibe o copilărie adevărată. Nu au încredere în tații lor datorită rolului abuziv și probabil că au fost îngrijorați când ajungeau acasă și nu știau la ce să se mai aștepte. Ei au învățat la vârste fragede să fie pregătiți de orice.

Copiii pot fi, în același timp, izolați. Activitățile tipice precum a avea prieteni acasă la ei poate fi imposibilă datorită atmosferei haotice. Copiii nu își vor invita prietenii atâta timp cât mama sa are un ochi vânăt. Însă, performanțele școlare nu sunt întotdeauna afectate. Copiii pot răspunde ca fiind suramotivați.

Gillberg a observat că astfel de copii tind să fie extrem de extrovertiți sau introvertiți. Problemele psihosomatice (dureri fără motive întemeiate) sunt comune; alimentația acestora și timptul de dormit tind să fie întrerupte. Ei dezvolta probleme de comportamet, inclusiv violență și ieșiri necontrolate. Alții dezvoltă sentimente se singurătate, dorința de a crește cât mai repede, probleme mentale și de sănătate.

Odată cu intrerea în perioada adolescenței, ei își formulează propriile teorii despre relații; iar unii s-ar putea să nu aibă cel mai bun model de urmat.

5. Sistemul judiciar

Conform Coaliției Naționale Împotriva Violenței Domestice, 1989, condamnarea la închisoare a bărbaților care își ucid partenerele este cuprinsă între 2 și 6 ani. Femeile care își ucid partenerii au în medie o sentință de 15 ani, în ciuda faptului că majoritatea femeilor care fac acest lucru acționează în apărare.

Poliția mai degrabă răspundeau în 5 minute în cazurile în care inculpatul era un străin decât dacă era cunoscut de către victima de sex feminin.

Femeile implicate în moartea persoanei de cuplu are cea mai mică extensie de statistici infracționale ale oamenilor condamnați. Cu toate acestea, adesea ele se confruntă cu penalități mai mari decât bărbații care își ucid soțiile. Statisticile FBI indică faptul că mai muțini bărbați sunt declarați cu crimă de gradul întâi sau doi pentru uciderea unui femei pe care o cunosc, decât sunt femeile. Femeile acuzate de astfel de crime sunt frecvent condamnate la perioade mai lungi decât sunt bărbații.

90 % din cei care apără violența în familie nu sunt niciodată investigați; și 31 % din cazuri sunt considerate infracțiuni minore, fiind comise de către străini.

Unul din patru bărbați va folosi violența împotriva partenerei într-un anumit punct al relației.

În ceea ce privește legislația română, în vigoare este legea 217 din 2003:

Art. 2. - (1) În sensul prezentei legi, violența în familie reprezintă orice acțiune fizică sau verbală săvârșită cu intenție de către un membru de familie, împotriva altui membru al aceleiași familii care provoacă o suferință fizică, psihică, sexuală sau un prejudiciu material.

(2) Constituie, de asemenea, violență în familie împiedicarea femeii de a-și exercita drepturile și libertățile fundamentale.

Art. 3. - În sensul prezentei legi, prin membru de familie se înțelege:

a) soțul;

b) ruda apropiată, astfel cum este definită de articolul 149 din

Codul penal.

Art. 4. - De efectele prezentei legi beneficiază și persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copil, dovedite pe baza anchetei sociale.

Sanctiuni:

Art. 29. - (1) Constituie contravenții, dacă potrivit legii penale nu constituie infracțiuni, și se sancționează cu amendă între 10.000.000 lei și 50.000.000 lei, următoarele fapte:

a) refuzul primirii în adăpost ori refuzul de a acorda, la solicitarea motivată a asistentului familial, îngrijire medicală gratuită celui aflat în suferință vizibilă, pentru înlăturarea consecințelor violențelor;

b) nesesizarea de către asistentul familial, în condițiile prevăzute de art. 13 alin.(2), a Autorității Naționale pentru Protecția Copilului și Adopție, respectiv a serviciului public specializat de la nivel local;

c) schimbarea destinației adăpostului.

(2) Constituie contravenție și se sancționează cu amendă între 5.000.000 lei și 10.000.000 lei refuzul părăsirii adăpostului, indiferent de motiv, în momentul în care condițiile care au determinat internarea au dispărut.

(3) Constituie contravenție și se sancționează cu amendă între 5.000.000 lei și 10.000.000 lei încercarea persoanei care a comis acte de agresiune de a pătrunde în incinta adăpostului în care se află sau crede că se află victima.

(4) Contravențiile se constată și sancțiunile se aplică, conform legii, de către asistenții familiali, primar sau împuterniciții acestuia.

(5) Contravențiilor le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.180/2002, cu modificările ulterioare, cu excepția art.28 și art.29.

Art. 30. - Agenția poate aplica, atunci când constată încălcarea de către asistenții familiali a obligațiilor ce le revin sau nerespectarea normelor de organizare și funcționare a adăposturilor, următoarele sancțiuni:

a) avertisment;

b) suspendarea autorizării asistentului familial sau a funcționării

adăpostului pe termen de 1 - 3 luni;

c) anularea autorizării asistentului familial sau închiderea adapostului.

III.     IPOTEZELE CERCETĂRII

Dezechilibrul psihic angajează individul pe o traiectorie existențială morbidă ce poate ajunge până la reducerea sau pierderea capacității de muncă, concomitent cu ieșirea permanentă din circuitul vieții active.

În această configurație generală se inserează aspecte particulare, deloc neglijabile care pot avea o "contribuție" cauzală remarcabilă în geneza și cronicizarea unor tulburări psihice. Între acestea se înscriu ca factori importanți în etiopatotenia tulburărilor psihice, factorii familiali.

Relațiile interumane și cu precădere cele familiale sunt și ele afectate de stresul social, de fluctuațiile calității vieții, de suportul financiar insuficient.

Lumea contemporana aflata in permanenta dinamica isi pune si probleme legate de structura si specificul familiei actuale.

Familia, ca oricare alta forma de relationare socioumana, reflecta caracteristicile epocii in care fiinteaza, specificul cultural si material.

In toate culturile, diferenta intre a fi barbat si a fi femeie are la baza nu doar sexul, care este determinat biologic, ci si genul care este definit social si este legat de rolul persoanei intr-un sistem.

Intelegem prin rol, ansamblul de conduite asteptate de la o persoana a carei pozitie sau functie o cunoastem intr-un sistem. G. H. Mead (1934) este primul care a prezentat sistematic notiunea de "rol", considerand ca rolurile sociale se invata, iar invatarea acestora asigura functionarea colectivitatilor umane.

In cadrul familiei, rolul conjugal reprezinta o formatiune complexa de atitudini si comportamente, comunicari verbale si expresive asteptate de fiecare partener. Acest rol este preluat initial, prin imitarea modelelor de rol familial din familia de origine si se perfectioneaza prin exersarea in propria casatorie. De obicei, sotia preia si imita, mai mult sau mai putin constient, conduite de rol proprii mamei sale, ce sunt interiorizate si filtrate prin intermediul propriei personalitati. Sotul, in mod similar, reproduce maniere relationale, atitudinale si de comunicare din modelul de rol conjugal oferit de tatal sau.

Termenii de sex-rol si gen-rol sunt adesea folositi ca echivalenti, dar exista o diferenta importanta intre ei. Sex-rolul se refera la comportamentele determinate de sexul biologic, iar gen-rolul la asteptarile societatii privind comportamentele masculine si feminine.

Gen-rolurile contin anumite caracteristici generale specifice culturii respective si include asteptarea unor:

Ø      anumite trasaturi de personalitate (de ex. femeile sunt sensibile, iar barbatii sunt agresivi).

Ø      anumite roluri sociale (barbatii sunt tati, femeile sunt mame).

Ø      unor pozitii sociale specifice.

Asteptarile culturale asociate cu genul sunt exprimate sub forma unor stereotipii de gen-rol si sunt foarte importante pentru ca majoritatea oamenilor cred in ele si isi bazeaza comportamentul pe acestea.

De la primele forme de familie si pana in prezent, barbatul si femeia au asimilat si interpretat roluri acceptate de comunitatile in care au trait, iar modificarea rolurilor facandu-se o data si sub influenta evolutiei societatii.

Din perspectiva socio-istorica, primele forme de convietuire (clanul nediferentiat, clanul diferentiat) coincide cu existenta matriarhatului, femeia este in centrul gruparii social familiale.

Dominatia barbatului asupra femeii se afirma pentru prima data in cadrul familiei sindiasmice (pereche) in care tatal este cunoscut cu certitudine.

Incepand cu familia patriarhala sunt delimitate clar rolurile indeplinite de cele doua sexe, obligatiile si indatoririle acestora.

Familia patriarhala functiona sub autoritatea celui mai in varsta adult de sex masculin ("pater familias") si cuprindea pe langa sot si sotie, descendentii necasatoriti inediferent de sex si descendentii casatoriti de sex masculin, sotiile si copiii acestora.

Disocierea progresiva a marilor familii si accentuarea individualizarii lor, au fost generate de sporirea numarului de membrii peste capacitatea de hrana a proprietatii si disensiunile interioare, cauzate de autoritatea din ce in ce mai slabita a patriarhatului. Apare famila traditionala restransa, ce cuprinde trei generatii reunite in acelasi camin. Schimbarile pe linie de rol sunt nesemnificative, barbatul este singurul care decide viitorul.

Intrucat fenomenul violentei domestice a devenit o ,, plaga " a societatii romanesti in sensul ca potrivit statisticilor din ce in ce mai putine familii sunt ferite de acest fenomen, am considerat ca este necesar sa acordam o atentie sporita cercetarii factorilor cauzali care determina violenta domestica precum si profilului victimelor care sunt supuse agresiunilor in cadrul familiei. Deoarece acest subiect este aproape inepuizabil, fiind foarte complex si dificil de explicat, am ales sa ne ocupam doar de violenta domestica asupra femeilor, ele fiind in general cele mai frecvente si mai predispuse victime ale abuzului familial. Din acest motiv vom evidentia lantul cauzal al acestui fenomen si ipotezele care decurg din acesta dupa cum urmeaza:

Asa cum se vede in imagine exista o multitudine de factori care determina fenomenul violentei domestice. Astfel, majoritatea factorilor declansatori sunt de ordin psihologic care conduc apoi in ultima instanta la manifestari patologice si implicit la violenta domestica. Spre exemplu, un potential agresor detine o istorie personala cu abuz. Mai concret, in copilarie a fost agresat sau maltrat de catre mama lui iar aceasta trauma a declansat o atitudine general negativa despre femei si o repulsie la adresa acestora. Un astfel de barbat, este predispus unor comportamente violente la adresa femeilor pe care le asociaza cu imaginea mamei lui care nu numai ca l-a privat de afectiune dar i-a produs un complex de inferioritate si o trauma definitiva.

Un alt profil al agresorului este cel al barbatului nesigur pe sine, instabil din punct de vedere emotional si afectiv, foarte gelos si posesiv care vede in orice atitudine, gest sau comportament al partenerei un semn de tradare. Aceste trasaturi la care se adauga de cele mai multe ori si o paranoia declanseaza comportamente foarte violente la adresa femeii.

De asemenea exista si factori de ordin sociali care determina agresivitatea in cadrul mediului familial asupra femeii. Cea mai des intalnita situatie este situatia finaciara precara.

Astfel, in lipsa unui loc de munca bine platit si asigurarea cel putin a mijloacelor de subzistenta, barbatul care are o familie de intretinut nemaisuportand presiunea cauzata de nesatisfacerea macar a trebuintelor vitale se refugiaza de cele mai multe ori in bautura si femeia sau partenera ajunge sa devina asemenea unui ,, paravan" in care sunt descarcate toate insatisfactiile si tensiunile barbatului.

Un alt factor care determina violenta domestica este lipsa educatiei mai ales in mediul rural. Astfel, aici numarul femeilor agresate este mult mai mare deoarece barbatii nu detin constiinta egalitatii intre sexe si cu atat mai putin respectul pe care trebuie sa i-l datoreze genului frumos.

Mai exista si alti factori care conduc la agresiunea asupra femeii. Spre exemplu, barbatii care sufera de anumite boli psihice pot avea un comportament foarte agresiv dar acestea sunt cazuri izolate.

Plecand de la descrierea acestui lant cauzal ne-am propus sa demonstram ipoteza conform careia majoritatea cazurilor de violenta domestica sunt rezulatatul combinarii celor doua tipuri de factori: psihologici si sociali. Cel putin in tara noastra, conform statisticelor, cele mai multe cazuri de agresiune asupra femeii se petrec in mediul rural din cauza lipsei de educatie la care se adauga saracia ,consumul de alcool si eventual un temperament agresiv.

O alta ipoteza este aceea ca in tara noastra amploarea fenomenului violentei domestice se datoreaza tocmai faptului ca desi emanciparea femeii este din ce in ce mai evidenta, societatea romaneasca a ramas tot una traditionala, de tip patriarhal in care barbatul reprezinta puterea si ,, stalpul" familiei iar femeia trebuie sa i se supuna. Aceasta reprezinta o mentalitate inca prezenta in constiinta romanului care nu va putea fi prea usor modificata pentru simplul motiv ca Romania este o tara preponderent rurala, or asa cum spuneam anterior, satul este un mediu conservator care mentine aceasta ierarhie, femeile fiind nevoite de cele mai multe ori sa suporte agresiunile partenerilor lor.

Totodată, insistam asupra ipotezei conform careia fenomenul violentei domstice este atat de raspandit la noi deoarece legislatia tarii noastre este permisibila. Cu toate ca recent au inceput sa se costruiasca adaposturi pentru femeile abuzate acestea sunt insuficiente si nu detin personal specializat care sa ofere victimelor suportul de care au nevoie. Apoi ar trebui sa se insiste mai mult, in scoli pe educatia copiilor in ceea ce priveste dezvoltarea constiintei respectului semenilor si cu atat mai mult a sexului opus. Suntem o tara democratica si ar trebui sa ne comportam ca atare, sa incepem sa punem in practica principiile si valorile unei astfel de societati, respectiv egalitatea in drepturi si respectarea aproapelui.

Ipoteze pot fi formulate la nesfarsit dar ceea ce ne propunem cu adevarat in acest proiect este sa demonstram ca fenomenul violentei domestice este unul cat se poate de real si de ingrijorator. Daca nu vom intelege singuri aceste lucruri si necesitatea incercarii de a combate acest flagel nu vor conta sute de statistici sau de marturii. Pentru simplul fapt ca suntem fiinte empatice si sociale ar trebui sa ne oprim a ne mai face rau unii altora si sa incepem sa ne respectam reciproc. Femei, copiii cu totii avem dreptul sa fim tratati ca fiinte umane si sa ne fie respectat dreptul la viata

IV.            DEFINIREA CONCEPTELOR

Relatiile parentale

In familia traditionala rolul mamei era foarte important, cu un grad mare de implicare in formarea comportamentului copilului, in conditiile in care nu imbratisase inca o cariera profesionala si nu avea decat atributii pe plan familial. Mama era prima autoritate cu care se confrunta copilul, tatal, datorita prezentei inconstante in viata copilului, era puternic valorizat si reprezenta autoritatea absoluta.

In familia moderna lucrurile s-au schimbat, prezenta mamei este si ea intermitenta prin iesirea pe piata fortei de munca. Desele absente ale ambilor parinti sau prezenta alternativa, ofera copilului o alta viziune asupra autoritatii, de cele mai multe ori aceasta lipsind. Efectele absentei autoritatii sunt multiple, de la accentuarea arogantei pana la scaderea sentimentului de siguranta (copilul avand nevoie sa stie clar ce este permis / interzis). Din aceasta perspectiva tatal nu mai reprezinta autoritatea absoluta. Sunt cazuri (cand tatal este in somaj sau nu mai castiga destul) in care autoritatea paterna regreseaza, iar cea materna creste.

Copilul isi construieste imagini proprii ale autoritatilor parintilor raportandu-se la realitatea sociala actuala, el nu mai imita in mod necesar comportamentul adultului de acelasi sex, ci aleg modelul in functie de puterea si dominatia exercitata asupra lor de unul din cei doi parinti.

Conflictualitatea conjugală

Conflictul conjugal reprezinta o stare de disfunctionalitate in viata si activitatea conjugala, ce poate avea intensitati diferite si se poate intinde pe diverse perioade de timp. Formele de manifestare sunt variate, de la certuri, contraziceri pana la agresivitate sau refuzul asumarii unor obligatii de rol.

Din perspectiva noilor structuri de roluri, se observa o crestere a numarului conflictelor familiale datorita faptului ca apar distorsiuni in perceperea rolului caracteristic sexului. Emanciparea femeii si angajarea acesteia in procesul activ al muncii a facut ca aceasta sa nu mai aiba doar rolul de mama si de gospodina "perfecta", ci sa se "perfectioneze" si in alte domenii in afara mediului casnic. Astfel, acum responsabilitatea cresterii copiilor se imparte in mod relativ egal intre cei doi parteneri ai cuplului conjugal, barbatul nu se mai limiteaza doar la asigurarea securitatii materiale ci trebuie sa se implice si in treburile gospodaresti, bugetul familiei se planifica de comun acord intre parteneri, participarea la decizie fiind atributul ambilor soti.

Conflictele nu apar numai datorita ambiguitatii de rol, ci si datorita faptului ca barbatul isi simte autoritatea subminata in fata unei femei tot mai puternice si tot mai complexe, cu nevoi de autoafirmare profesionala si autoimplinire personala in domenii variate, fata de care, de multe ori, nu stie cum sa reactioneze altfel decat prin agresivitate (verbala sau /si fizica).

Aceasta modificare a rolurilor familiale nu a facut decat sa intareasca ideea ca familia a devenit un sistem de reglementari conflictuale permanente, generata de competitia nevoilor partenerilor maritali si de dezacordurile privind scopurile si valorile.

V.       METODOLOGIA CERCETĂRII

1. Interviul

Interviul, ca și metodă de cercetare poate fi utilizat cu eficiență într-o gamă largă de domenii, nu doar în cele de profil sociouman sau social ci în toate sferele de activitate care presupun o investigație a anumitor fenomene sociale sau verificarea unor ipoteze ori teorii. Ĩn general, interviul este extrem de util în a putea clarifica sau cel puțin înțelege anumite aspecte sociale prin colectarea de informații, păreri atât de la persoane avizate cat și de la oameni obișnuiți. De fapt, din punct de vedere etimologic termenul de ,,interviu" provine din neologismul englezesc ,,interview" care poate fi tradus prin întâlnire, întrevedere iar în limba franceza, are ca echivalent termenii de ,,entretien"(conversație, convorbire) și ,,entrevue"(întâlnire intre două sau mai multe persoane).

Aceste precizări etimologice sunt necesare pentru că în limba română s-a făcut distincție între termenii de ,,interviu" și ,,convorbire" dar și pentru că pornind de la etimologia cuvântului vom putea releva notele definitorii ale interviului ca modalitate de investigare în sociologie și psihologie. Spre exemplu, în cadrul școlii sociologice condusă de către Dimitrie Gusti s-a folosit termenul de "convorbire sociologică" ca însemnând culegerea de informații "pentru lămurirea problemelor științifice de-a dreptul din gura oamenilor". Traian Herseni remarca faptul că acestei tehnici de lucru, denumită interviu, i s-au închinat numeroase studii, mai ales de sociologie americană nefăcându-se nici o diferență între interviu si convorbire. Din fericire, această distincție a fost surprinsă foarte bine de către un discipol al profesorului Dimitrie Gusti, Henri H. Stahl care afirma că "termenul de interviu nu este potrivit pentru operația de interogare statistică sumară, restrânsă doar la un număr limitat de întrebări, la care se poate răspunde în sistem binar, prin da sau nu, si cu atât mai puțin nu e justificat să denumim interviu ceea ce de fapt este convorbire" (Stahl, 1974, 243). Astfel, plecând de la cele doua distincții etimologice, putem conchide trăsăturile principale ale acestei metode de cercetare definind-o ca o conversație față în față, în care o persoană obține informații de la altă persoană (N.Denzin, 1970). Asta nu înseamnă că orice conversație este și un interviu. Ĩntre cele două există niște similarități dar nu și un raport de echivalență.

Clarificarea acestei confuzii a fost abordată în lucrarea lui Roger Daval și colaboratorii acestuia ,, Tratat de psihologie socială", distincțiile dintre interviu și celelalte fenomene psihologice amintite fiind reluate. Ĩn primul rând interviul presupune întrevederea dar asta nu înseamnă că se confunda cu ea. De cele mai multe ori, oamenii nu se întâlnesc pentru a obține informații unii de la alții ci pur și simplu pentru a se vedea, pentru a petrece timp împreună. Putem spune așadar, că interviul reprezintă doar o parte infirmă a motivelor pentru care oamenii se întâlnesc.

Ĩn al doilea rând nu există interviu fără convorbire, dar nu orice conversație constituie un interviu. Convorbirea presupune spontaneitate, interactivitate iar informația nu este direcționată într-un singur sens întrucât nu există un conducător al discuției.

Ĩn al treilea rând, interviul este mai mult decât un dialog deoarece dialogul nu presupune neapărat schimbul de informații în legătură cu o temă sau alta. Dialogul reprezintă mai degrabă o forma de a-ți exprima stările sufletești, ideile, concepțiile.

Ĩn final, nu putem confunda interviul cu interogatoriul, deși la prima vedere se aseamănă foarte bine prin faptul ca amândouă forme presupun existența unui set de întrebări și a unei persoane care coordonează discuția. Diferența majoră dintre cele două consta în libertatea pe care o oferă asupra exprimării propriilor opinii. Astfel, în primul caz subiectul este constrâns să răspundă pe când în cel de al doilea caz subiectul poate răspunde liber la întrebările care îi sunt adresate.

Tehnica de cercetare

Ca tehnică de cercetare, interviul poate fi definit ca un mijloc de obținere prin întrebări și răspunsuri, a informațiilor verbale de la indivizi și grupuri umane în vederea verificării ipotezelor sau pentru descrierea științifică a fenomenelor socioumane.

Ca și chestionarul, interviul presupune existența unor întrebări și răspunsuri dar diferența constă în faptul că interviul spre deosebire de chestionar implică întotdeauna obținerea unor informații verbale și nu scrise. De asemenea, convorbirea reprezintă elementul fundamental în tehnica interviului, în timp ce întrevederea nu constituie decât o condiție care facilitează transmiterea informațiilor unidirecționale: de la persoana intervievată spre operatorul de interviu.

Ca o condiție a calității unui interviu putem spune ca acesta trebuie să ofere intervievatului posibilitatea de a exprima prin răspunsurile sale gândurile sale, cu

cuvintele sale. Altfel spus, operatorul de interviu nu trebuie să sugereze și cu atât mai puțin să reformuleze răspunsurile celui intervievat.

În literatura de specialitate consacrat interviului ca tehnic de cercetare se întâlnesc diferite criterii de clasificare, i anume: con inutul comunic rii; calitatea informa iilor ob inute; gradul de libertate a cercet torului în abordarea diferitelor teme i formularea întreb rilor, precum i în schimbarea sau respectarea succesiunii lor; repetabilitatea convorbirilor; num rul persoanelor participante; statusul socio-demografic al acestora; modalitatea de comunicare; func ia îndeplinit în cadrul procesului de investiga ie. n general, exist trei tipuri de interviuri, fiecare dintre acestea având la rândul lor mai multe subdiviziuni.

Astfel interviurile se clasifică în:

* Interviuri directive de tip:

a. face to face

b. prin telefon

c. cu întrebări deschise

d. cu întrebări închise

* Interviuri semidirective de tip:

a. interviu centrat (focalizat) (R. K. Merton, 1956)

- individual

- de grup (focus group)

* Interviuri nondirective de tip:

a. clinic- Carl Rogers

b. n profunzime

c. cu răspunsuri libere (ghidat)

Dintre acestea, n cercetarea noastră am aplicat interviul informal, face to face cu întrebări deschise i răspunsuri libere. De fapt instrumental de investigație pentru care noi am optat in realitate nu este interviul pur si simplu ci l-am combinat cu ancheta sociologica pentru ca deși aceasta se caracterizează printr-un grad mai scăzut de control asupra variabilelor analizate am considerat c este mai important i mai interesant de aflat opiniile oamenilor n legătur cu acest subiect al violen ei domestice. Colectarea de informații i păreri despre modul n care rom nii privesc acest fenomen ne-ar putea ajuta s înțelegem motivele amplorii sale i eventual s putem formula niște posibile soluții sau mijloace de prevenție a acestei ,,plăgi" a societ ii rom nești.

Un alt motiv pentru care am ales acest procedeu a fost faptul c obiectivul cercetării noastre era de a pătrunde n ,,universul subiectiv al vieții sociale". Noi nu am dorit s vedem c t de bine sunt informați oamenii n legătur cu acest subiect ci pur si simplu s afl m părerea lor ca ființe empatice i emoționale despre gravitatea i repercusiunile violen ei domestice atât la nivel individual cat i colectiv.

3. Eșantionul

n ceea ce privește eșantionul, acesta a cuprins 50 de persoane cu vârste cuprinse intre ... cu o eroare tolerat de ...

n continuare vom prezenta structura eșantionului nostru:

Sex:  Grupe de vârst

B rba i....%  18-30 ani....%

Femei....% 31-50 ani....%

51-60 ani....%

Studii (nivel de instrucție):  Starea civilă:

Școala primară și generală....%  Căsătorit(a).........%

Școala profesională......%  Necăsătorit(a)........%

Liceu și școala postliceală....%  Divorțat(a).........%

Studii superioare.......%  Văduv(a).......................%

Ĩn uniune liberă (concubinaj)..%

VI.            ANALIZA ȘI INTERPRETAREA DATELOR

În fiecare minut, în aproape orice colț din lume, în familie, o femeie, un copil, o soră, un frate este supus/ă violențelor fizice sau psihice din partea unei rude, membru de familie.

Pe plan mondial, violența în familie este o problemă politică și publică cu care se confruntă și țările din Europa, unde 1/5 din femei au fost cel puțin o dată în viață subiectul violenței fizice. Consecințele violenței în familie asupra sănătății victimelor, dar și asupra demnității umane, aduc prejudicii grave generațiilor viitoare.

Dacă la nivelul țărilor europene, persoanele de sex feminin cu vârste de peste 16 ani sunt confruntate cu violența domestică în proporție de 12%-15%, în România statisticile înregistrate la nivelul Agenției Naționale pentru Protecția Femeii se prezintă astfel: în anul 2004 au fost înregistrate 8104 cazuri de violență în familie, din care 84 au fost urmate de decese, în anul 2005 s-au înregistrat 9537 de cazuri, urmate de 169 decese, în 2006, 9372 de cazuri de violență, soldate cu 151 de decese, iar în anul 2007, până la sfârșitul trimestrului al treilea, au fost comise 6717 acte de violență în familie, care au avut drept consecință 103 decese.

În urma statisticilor, se observă că în primul an, 2004, rata cazurilor de violență domestică a fost mult mai scăzută decât în cel de-al doilea, 2005, când numărul persoanelor afectate, dar și cel al deceselor, au fost neașteptat de mari. În 2006, rezultatele înregistrate sunt comparabile cu cele din anul anterior, diferențele fiind aproape insignifiante, după care, în anul 2007, se remarcă faptul că actele de violență domestică au început să se reducă semnificativ, violența manifestată în cadrul familiei constituind, cu toate acestea, în continuare, o problemă gravă cu care se confruntă țara noastră. Studiile arată că, în România, 45% dintre femei au fost agresate verbal, 30% au fost abuzate fizic, iar 7% au fost abuzate sexual pe durata vieții. Aproape două treimi dintre femei au fost supuse cu forța la relații sexuale de parteneri: 15% au fost violate de un prieten sau fost prieten, iar 12% de o cunoștință sau de o persoană cu care se întâlneau. Conform acestor studii, cea mai răspândită formă de violență domestică este cea verbală, urmată, la o distanță de 15 procente, de agresiunea fizică. Acestea reprezintă numai cazurile înregistrate, dar, cu siguranță, numărul victimelor este mult mai mare. În ciuda severității actelor de violență, femeile au rețineri în a se adresa autorităților. Deși între două treimi și o jumătate dintre femeile abuzate în ultimul an au discutat despre acest lucru cu o rudă sau cu un prieten, doar 16% au mers la poliție pentru a face o reclamație, 15% au discutat cu un medic și numai 9% dintre femei au solicitat consultanță juridică.

Din punctul de vedere al sexului persoanelor agresate, potrivit studiilor, trei sferturi, respectiv 75% sunt de sex feminin, iar un sfert, 25%, aparțin sexului masculin. Această realitate se bazează pe faptul că oamenii, în special bărbații, încă mai sunt ghidați de o mentalitate conservatoare, care se referă la posesia puterii asupra partenerului de viață. Nevoia bărbatului de a se simți superior și de a-și impune voința în fața femeii, de a-i arăta acesteia că el e cel care deține controlul, duce la manifestarea violenței în familie, soldată uneori cu consecințe tragice, ceea ce indică un anumit grad de primitivism, unul dintre motivele care stimulează acest tip de violență fiind nivelul scăzut de educație. Alte două motive, care primează de altfel, sunt sărăcia și șomajul, la care se adaugă nesiguranța la locul de muncă, necazurile de zi cu zi, stresul, consumul de alcool, aspecte care stimulează stările conflictuale în familie, dar și în societate.

În ceea ce privește legislația, trebuie menționat faptul că până în anul 2000 nu a existat în cadrul legislativ nicio referire la violența domestică, deși, în România, numărul femeilor agresate a crescut de 5 ori în perioada 1996-1998. În prezent, pentru actele de violență în familie pedepsele sunt între 6 luni și 1 an, maximum 2 ani, dacă acestea nu se soldează cu moartea victimei. În plus, deși mii de femei renunță la plângerile penale din cauza temei, legea permite acum ca anchetele penale să se desfășoare și fără acordul victimelor. Pentru reducerea numărului de persoane agresate au fost înființate 36 de adăposturi. La acestea se adaugă alte 54 de centre de consiliere. Autoritățile recunosc că starea în care se găsesc adăposturile lasă de dorit și că femeile nu pot fi cazate mai mult de o jumătate de an. Totuși, faptul că în cadrul Codului Penal au apărut reglementări cu privire la prevenirea și combaterea violenței în familie, precum și crearea unor adăposturi pentru victime sugerează faptul că problema referitoare la tipul de agresiune dezbătut nu mai este ignorată de către autorități, dimpotrivă, ea se încearcă a fi rezolvată. Să sperăm că anii ce vor urma vor înregistra cât mai puține cazuri legate de violența în familie, pentru ca generațiile viitoare să aibă ocazia să cunoască o lume mai bună, lipsită de violență. Pentru ca fenomenul să fie redus, nu este nevoie numai de aplicarea unor pedepse legale, ci și de schimbarea mentalităților, de îmbunătățirea relațiilor dintre soț și soție, dar și a celor dintre părinți și copii, a căror educație trebuie să se axeze foarte mult pe comunicare. Copiii trebuie educați într-un spirit sănătos, trimițându-i la școală și comunicând cu ei cât de mult posibil, pentru a-i ajuta să distingă binele de rău, insuflându-le o gândire pozitivă, care să-i facă să devină oameni responsabili, care doresc să contribuie la îmbunătățirea societății în care își duc existența cotidiană.

VII.         CONCLUZII

În urma interviului am putut observa că violența domestica nu este un subiect ușor de atins întrucât se pare că se menține la stadiul de subiect tabu, fapt demonstrat de reticentă unora dintre persoanele interdievate.

Pe parcursul acestei investigații am observat că există cauze multiple ale violenței domstice,fiind generate de situații conflictuale familiale,profesionale , sociale și nu în ultimul rând de schimbarea modului de viață existent în trecut cu un altul ce necesită mai mult calm și care generează mai mult stres,societatea cerând pe zi ce trece mai mult profesionalism și pregătire.

Acest fenomen al violenței domestice nu constă doar în abuzul fizic,ci și în cel verbal, psihic și sexual,conducând în cele din urmă la alte vicii ale societății cum ar fi consumul de droguri și alcool,delicventa juvenilă și marcand în mod ireversibil viață victimei.

Observat la nivel statistic este faptul că peste ¾ din femei au fost supuse violenței domestice.

În România numărul de femei victime ale violenței domestice a crescut de cinci ori din 1996 până în 1998.Aproximativ trei sferturi din femeile victime ale violetei domestice au fost agresate de către soți. Pe plan mondial violența domestica deține 25% din totalul infracțiunilor violențe.În acest context în care se remarcă creșterea alarmantă a acestei forme de infracțiuni au fost inființate în România 36 de adăposturi și 54 de centre de consiliere.

La procesul de diminuare al violenței domestice a contribuit și codul penal, cazurile de violentă domestica fiind luate acum în considerare de către autorități.

Deși femeile sunt agresate în proces mai mare decât bărbații (75%)acestea sunt condamnate pe o perioadă mai lungă de timp față de aceștia din urma ce sunt supuși violenței domestce în raport de 25%.

Cauzele specifice agresorului sunt multiple și constau in:

 Istorie personală cu abuz

 Nemultumiri la locul de muncă

 Consum de alcool sau substanțe

 Neincredere în sine

 Inabilitate de a-și identifica sentimentele

 Schimbari de atitudine

 Imaturitate emoțională

 Temperament violent

 Stare de sănătate

 Gelozie / spirit posesiv

 Abilitati scazute în viața intimă

 Atitudine negativă față de femeie

 Cultura / educație rigidă

 Traditionalism privind rolul bărbatului / femeii

În cazul acceptării situației de violență există de asemeni cauze,unele dintre ele fiind asemănătoare celor ale agrsorului și constau in:

 Istorie personală cu abuz în copilărie

 Consum de alcool sau substanțe

 Neincredere în sine

 Imaturitate emoțională

 Abilitati scazute în viață intimă

 Cultura / educație rigidă

 Traditionalism privind rolul bărbatului / femeii

 Stare de sănătate

 Subordonare materială

Oricât de multe cauze am găsi violenței domestice,acestea nu reprezintă însă și motive.De aceea acest fenomen nu trebuie tolerat,întrucât acceptarea situației de violență conduce în cele din urmă la o crestere a cazurilor in ceea ce priveste acest fenomen.

VIII.      BIBLIOGRAFIE

Adler, A., Cunoasterea omului, Ed.Iri, Bucuresti, 1996;

Cartana, C.; Tone, T.; "Tendinte in evolutia familiei in Romania" in Societatea Romaneasca, nr. 5, Ed. Academiei Romane, Bucuresti,1994;

Ghebrea, A.; Tessier, R.; Cuplul si familia romaneasca: mentinerea precara a familiei traditionale, in Socoilogie Romaneasca, nr.5.pg. 475-489, 1994;

Mitrofan, I.; Ciuperca C.; Psihologia vietii de cuplu - Intre iluzie si realitate, Ed. SPER, Bucuresti, 2002;

Schiopu, U.; Verza, E., Psihologia varstelor, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981;

Voinea, M.; Psihosociologia familiei, T.U.B., Bucuresti,1993;

Cătălin Zamfir, Lazăr Vlăsceanu, Dicționar de sociologie, Ed. Babel, București, 1998

Septimiu Chelcea, Tehnici de cercetare sociologică, Ed Comunicare.ro, București, 2001

Septimiu Chelcea, Inițiere în cercetarea sociologică, Ed. Comunicare.ro, Bucuresti, 2004

https://www.farmaciata.ro/SitFiles/articol_no_ph.php?id=17

Codul Penal

Monitorul Oficial, Lg.217/2003

Cosmopolitan, noiembrie 2003

https://www.fundatiasensiblu.ro

https://www.endabuse.org/resources/facts/DomesticViolence.pdf

https://home.cybergrrl.com/dv/stat/statbwkill.html

https://home.cybergrrl.com/dv/stat/statcrim.html

https://home.cybergrrl.com/dv/stat/statgen.html

https://www.findcounseling.com/journal/domestic-violence/emotional-abuse.html

https://www.findcounseling.com/journal/domestic-violence/physical-abuse.html

https://www.findcounseling.com/journal/domestic-violence/sexual-abuse.html

 https://www.findcounseling.com/journal/domestic-violence/domestic-violence-effects.html

https://www.findcounseling.com/journal/domestic-violence/domestic-violence-children.html

https://www.ziarultricolorul.ro/eveniment.html?aid=11444

https://www.coe.ro/ptcoe/COMUNICAT%20final.doc

https://www.realitatea.net/85507_Peste-2000-de-femei--victime-ale-violentei-domestice--de-la-inceputul-anului-.html

ziarul Timpul, nr. 641, 5 iunie 2007, articol Angelina Olaru

IX.            CONTRIBUȚII



https://www.endabuse.org/resources/facts/DomesticViolence.pdf

Informatii furnizate de Fundatia Sanse Egale pentru Femei

https://home.cybergrrl.com/dv/stat/statcrim.html


Document Info


Accesari: 9762
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )