Documente online.
Zona de administrare documente. Fisierele tale
Am uitat parola x Creaza cont nou
 HomeExploreaza
upload
Upload




CAIET DE PRACTICA CONSTRUCTII

Arhitectura constructii


MASURI DE PROTECTIA MUNCII SI P.S.I

În ceea ce priveste domeniul constructiilor, proiectarea si executarea de orice fel de cladiri, definitive sau provizorii si a instalatiilor aferente a acestora (tehnologie, electrice, încalzire, ventilatie, etc)se vor respecta normativele, standardele, normale, prescriptiile tehnice în vigoare privind prevenirea si ameliorarea accidentelor.



In timpul executiei lucrarilor beneficiarul si constructorul vor lua toate masurile de protectie a muncii necesare preintampinarii oricaror acidente de munca. Se vor respecta urmatoarele:

- *Norme republicane de protectie a muncii *, aprobate de Ministerul Muncii si Sanatatii cu ordinul 34/1975 si 110/1977.

- *Norme specifice de protectie a muncii* - vol. II, elaborat de CPM Bucuresti in 1975, cap. XVI, C.3, cap. XXI, C.8.

Prezentele masuri de protectie a muncii nu sunt limitative, executantul si beneficiarul urmand a lua masuri suplimentare ori de cate ori sunt necesare.
. Se vor respecta de asemenea:

- *Norme generale de protectia muncii impotriva incendiilor* - decret 290/16.08.1977

- *Norme tehnice de proiectare si realziare a constructiilor, privind protectia la actiunea focului* - P118/1983.

În cazul instalatiilor electrice, se interzice:
- Folosirea, în stare defecta, a instalatiilor si echipajelor electrice;
- Încarcarea instalatiilor electrice (cabluri conductori, transformatoare, întrerupatoare) peste sarcina admisa;
- Suspendarea corpurilor de iluminat direct de conductoarele de alimentare, cu exceptia celor care sunt executate special pentru acest6 mod de reglare;
- Curatirea sau introducerea pe si în interiorul panourilor, niselor, tablourilor electrice a obiectelor de orice fel;
- Folosirea instalatiilor electrice neprotejate în raportde mediu (etanse, la praf, antiex) ori cu defectiuni care afecteaza protectia (etansietatea) acestora ;
- Executarea, întretinerea si repararea instalatiilor electrice de catre personal necalificat si neautorizat;
- Introducerea conductelor electrice fara stecher în priza;
- Neîntreruperea instalatiei electice de iluminat din spatiile de depozitare dupa terminarea activitatii în acestea.

În constructii, la cladiri, personale care lucreaza pe ssantier trebuie sa fie dotate cu echipanent pentru protectie împotriva eventualelor accidente posibile, iminente în constructii.

Dintre echipamentele cele mai importente sunt:
- Salopetele specifice muncitorilor în constructii;
- Încaltamintea sa fie iyolatoare din punc de vedere electric;
- Casca de protectie (obligatorie pe santier);
- Manusi de protectie.

În cazul de incendiu în constructii, potrivit organizarii prevenirii si stingerii incendiilor specifice locului de munca, se iau, de regula, masuri pentru:

Alarmarea imediata a personalului si anuntarea incendiului;

Întreruperea imediata a almentarii consumatorilor din constructie cu
energie electrica, gaze, lichidele combustibile, cu exceptia alimentarilor sistemelor de protectie împotriva sistemelor de protectie împotriva incendiilor;

A. TEHNOLOGIA LUCRAILOR DE COFRARE PENTRU ELEMENTELE DIN BETON ARMAT

Principalele componente ale cofrajelor sunt:

  • cofrajul propriu-zis, alcatuit din: placa cofranta, elemente de rigidizare a placii cofrante (in unele cazuri) - panouri de cofraj;
  • structura de sustinere sau sprijinire a cofrajului propriu-zis;
  • elemente auxiliare.

1. COFRAJUL PROPRIU-ZIS

Placa cofranta este elementul cofrajului ce vine in contact direct cu betonul pus in lucrare. Placa cofranta confera forma si dimensiunea elementului, precum si calitatea suprafetelor elementului din beton. Placa cofranta este solicitata in functie de pozitia in care se afla la actiunile proprii proceselor de realizare a elementelor din beton monolit: presiunea betonului, armaturi, oameni, eforturi dinamice la betonare etc. pentru limitarea deformatiilor in exploatare, placa cofranta poate fi rigidizata cu nervuri.

In functie de materialul din care sunt realizate, panourile de cofraj sunt alcatuite astfel:

a)      produse inferioare din lemn (cherestea); acestea au dimensiuni de 22 - 24 mm grosime pentru scanduri si 38 - 48 mm grosime pentru dulapi. Elementele pot fi geluite pentru impiedicare aderentei cu betonul si pentru a fi permisa deformarea scandurilor ce alcatuiesc placa cofranta in contact cu umezeala, acestea sunt pozitionate cu rosturi de 1 - 3 mm intre ele. Aceste panouri de cofraj sunt usor deformabile si cu o intretinere corespunzatoare pot fi utilizate de 8 - 10 ori, rezultand un consum ridicat de material lemons. De asemenea, suprafata de beton obtinuta este amprentata si mai putin neteda.

b)      produse superioare din lemn; sunt constituite din placaje rezistente la umiditate cu grosimi intre 8 - 25 mm. Placajele sunt confectionate din foi de furnir in numar impar, suprapuse alternative cu fibrele perpendiculare intre ele. Intre furniruri exista pelicule din rasini sintetice, acest ansamblu fiind supus la presiuni si temperature ridicate, in urma carora se obtine placajul propriu-zis. Furnirurile provin din lemn obijnuit de rasinoase (15 - 20 refolosiri), rigidizat cu nervuri sau din lemn de rasinoase nordice (100 de refolosiri) - fara nervuri de rigidizare. Calitatea betonului obtinut este superioara.

c)            tabla de otel cu grosimea de 1,5 - 5 mm. Aceste panouri pot avea 500 de refolosiri si suprafata betonului obtinut este deosebita. Prezinta dezavantajul masei proprii ridicate.

d)            tabla si nervuri din aliaje 22422o1416w de aluminiu; sunt usoare, rezistente si confera o calitate a suprafetei betonului exceptionala. Au pret de cost ridicat si un numar de refolosiri de pana la 700 - 800 ori.

e)            polimeri armati sau nearmati cu fibre; prezinta caracteristicile panourilor din aluminiu.

Nervurile au rolul de a rigidiza placa cofranta si de a prelua de la aceasta toate eforturile la care este supusa. Impreuna cu placa cofranta, nervurile formeaza cofrajul propriu-zis.

Nervurile sunt dispuse de regula pe o singura directie, dar pot fi dispuse si pe ambele directii. Nervurile placii cofrante sunt realizate de regula din lemn (dulapi) sau metal (laminate usoare sau elemente din tabla indoita). Nervurile sunt fixate de placa cofranta, de obicei nedemontabil, dar la unele tipuri se impune posibilitatea de a fi inlocuite periodic.

Panourile de cofraj pot fi alcatuite fie numai din lemn, fie numai din metal, fie in sistem mixt. Panourile sunt realizate cu dimensiuni modulate.

Din punect de vedere dimensional si al suprafetei de cofrare, exista panouri modulate cu dimensiuni mici si panouri mari de suprafata (preasamblate). Cele mai utilizate sunt panourile modulate, ce pot alcatui suprafete cofrate mari prin alaturarea, sprijinirea si rigidizarea lor dupa anumite reguli. Panourile mari de suprafata sunt realizate pentru cofrarea elementelor de suprafata cu dimensiuni identice, de aceea se adreseaza de regula constructiilor civite tipizate si constructiilor industriale specifice.

Panouri de cofraj:

a. dulgheresti; b. din placaj; c. cu placi cofrante din placaj si rigidizari metalice

1 - placa cofranta; 2 - nervure de rigidizare; 3 - traversa; 4 - distantier; 5 - borduri de rigidizare

Panouri mari:

a. din panouri modulate de lemn; b. panou din scanduri nedemontabile pe fururi; c. panouri din placaj nedemontabil pe fururi

1 - panou modulat din lemn; 2 - placa cofranta din scandura; 3 - montant metalic; 4 - furura; 5 - moaza metalica; 6 - menghina; 7 - placa cofranta din placaj

2. ELEMENTE DE SUSTINERE SAU SPRIJINIRE A COFRAJULUI PROPRIU-ZIS

Pentru limitarea deformatiilor cofrajului si pentru transmiterea actiunilor la care este supus, cofrajul propriu-zis se reazema pe un ansamblu de elemente. Aceste elemente sunt alcatuite si denumite in functie de pozitia in care sunt exploatate in procesul de realizare a elementului din beton.

Pentru elemente de beton orizontale:

grinzile de sustinere -sunt asezate de obicei dupa o directie. Ele se confectioneaza fie din lemn, fie din metal (de inventar). Cela de tip vechi au lungime fixa, iar cele moderne au lungime variabila, pentru a se putea folosi la deschideri si incarcari diferite.

esafodajul -reprezinta un ansamblu de elemente care preia de la grinzile de rezemare toate solicitarile si le transmite nivelului anterior sau terenului constructiei. Esafodajul asigura stabilitatea intregului ansamblu de cofraj. Pentru elemente curbe, esafodajul se numeste cintru.

partile principale ale esafodajului sunt: popii - elemente verticale pentru rezemarea grinzilor. Pot avea dimensiune fixa sau pot fi extensibili. Pot avea capacitate de incarcare diferite si uneori alcatuire spatiala. Se confectioneaza din bile de lemn (sistem vechi) sau din otel; longrinele - sunt bare orizontale de regula din teava de otel sau din bile de lemn (sistem vechi). Au rolul de aliniere si contravantuire a polilor de pe acelasi sir. In functie de pozitia lor exista longrine superioare sau inferioare; contravantuirile - sunt elemente de rigidizare montate dupa 2 directii, ortogonal, si asigura stabilitatea ansamblului de cofraj. Sunt confectionate fie din bile sau dulapi de lemn (sistem vechi) fie din tevi de otel sau tije din otel cu sisteme de tensionare.

Pentru elemente de beton verticale:

o       Pentru cofrarea peretilor, elementele de sprijinire sunt urmatoarele:

moaza - este o grinda orizontala pe care se reazema cofrajul propriu-zis, in cazul placilor de cofraj nerigidizate sau a celor rigidizate cu nervuri longitudinale dispuse pe verticala; se confectioneaza din dulapi de lemn, tevi sau profiluri metalice;

montantul - este o grinda verticala pe care se reazema cofrajul propriu-zis, in cazul placilor de cofraj nerigidizate sau a celor rigidizate cu nervuri longitudinale dispuse pe orizontala; se confectioneaza din dulapi de lemn, tevi sau profiluri metalice;

tirantii - elemente metalice sub forma unor buloane cu tija lunga integral filetate la pas mare. Preiau actiunile orizontale de la moaze sau montanti prin intermediul unor placute metalice. In sistem invechit se alcatuiesc din sarme de otel rasucite;

spraiturile - sunt elemente solicitate axial la compresiune din actiunile orizontale ale moazelor sau montantilor. Ele transmit aceste eforturi fie constructiei pe care se sprijina fie terenului. Sunt confectionate din dulapi sau bile de lemn (sistem vechi) fie din elemente metalice cu dimensiune fixa sau variabila;

o       Pentru cofrarea stalpilor, elementele de sprijinire sunt urmatoarele:

calotii si chingile - sunt elemente care au rolul de rezemare a cofrajului propriu-zis, fiind confectionate din dulapi de lemn si tiranti din sarme de otel (sistem vechi) fie din metal cu dimensiune variabila. Calotii sprijina cofrajul pe toate laturile elementului de constructie (stalpi), iar chingile nu sprijina una din laturile acestuia (bulbi, rezalite, grinzi).

Sprijinirea panourilor de cofraj la pereti:

a. pe moaze si montanti; b. pe moaze

1 - panou metalic modulat; 2 - moaza tubulara; 2' - moaza din profil laminat; 3 - montanti; 4 - tirant; 5 - placuta de distributie; 6 - zavor; 7 - bolt cu gaura de imbinare; 8 - panou de lemn; 9 - placuta de rezemare a moazelor; 10 - pana de imbinare.

Sprijiniri pentru cofraje la colturi, rezalite si bulbi:

a. la colturi interioare; b. la colturi exterioare; c - la bulbi si rezalit

1 - panouri din placaj; 2 - moaze tubulare; 3 - eclise de colt; 4 - suruburi; 5 - chinga; 6 - dulap de completare; 7 - surub de articulatie.

SANTIERUL FIRMEI OCTOGON

Caloti si chingi:

a. calot cu cursor; b. caloti cu tirant; c. chinga din platbanda; d. calot triunghiular; e. chinga tubulara

1 - calot; 2 - cursor; 3 - pana; 4 - panou modulat; 5 - calot metalic; 6 - tirant; 7 - placuta de rezemare; 8 - zavor; 9 - chinga din platbanda; 10 - calot triunghiular; 11 - bolt cu pana; 12 - pana; 13 - chinga tubulara

Grinzi extensibile:

1 - tronson principal; 2 - tronson de extindere; 3 - legatura reglabila; 4 - cap de sprijin fix; 5 - cap de sprijin mobil.

SANTIERUL METROPOLIS CENTER

Popi metalici si esafodaj:

a. cu arc; b. cu bolt; c. cu mufa filetata; d. cu baza spatiala; e. triunghiular pliant; f. esafodaj

1 - tronson superior; 2 - tronson inferior; 3 - arc; 4 - rola; 5 - talpa inferioara; 6 - talpa superioara; 7 - splint; 8 - bolt; 9 - mufa filetata; 10 - maner; 11 - tronsoane curente; 12 - dispozitiv de calare.

3. ELEMENTE AUXILIARE ALE COFRAJULUI PROPRIU-ZIS

Aceste elemenete contribuie la fixarea cofrajului propriu-zis cu elementele de sprijinire si rigidizare ale acestuia, la protejarea lor si la usurarea proceselor in timpul formarii elementelor de beton.

dulapii sau scandurile de aliniere - aceste elemente sunt asezate la baza panourilor de cofraj montate vertical sau inclinat. Rolul lor este acela de aliniere a panourilor conform trasarii, reglarea pe inaltime a cofrajului, asigurarea etanseitatii la baza cofrajului si usurarea decofrarii;

distantierii - piese tubulare din pvc sau otel ce raman pierdute in elementul de beton;

rolurile distantierilor constau in limitarea apropierii panourilor de cofraj la tensionarea tirantilor asigurand grosimea elementului de beton si recuperarea tirantilor care lucreaza in interiorul distantierilor. Uneori distantierii pot fi recuperati, cand au forma tronconica si sunt din metal;

clemele si clestii - piese metalice cu rolul de a prinde si fixa intre ele nervurile verticale (clesti) sau orizontale (cleme) panourilor modulate de cofraj, in vederea asigurarii etanseitatii cofrajului;

placute de repartitie -sunt din metal si au rolul de a prelua de la moaze sau montanti toate actiunile si a le transmite la piesele de blocare ale tirantilor;

zavoare si piulite - au rolul de a bloca tirantii dupa tensionarea lor. Se reazema pe placutele de repartitie;

baghete de colt si sipci - - elemente din pvc sau lemn pentru creearea de muchii tesite

eclise - piese metalice liniare sau cu forme speciale care au rolul de imbinarea a moazelor si montantilor;

bride si coliere -piese metalice utilizate la asamblarea popilor, contravantuirilor, longrinelor, etc.

tensori - elemente liniare solicitate axial, cu rolul de asigurare a stabilitatii cofrajelor verticale;

menghine - elemente metalice folosite pentru fixarea intre ele a moazelor sau montantilor cu panourile de cofraj;

platforme de lucru - - ansambluri agitate pe moazele sau montantii cofrajului, in vederea asigurarii unei incinte de siguranta pentru muncitorii betonisti.

OBSERVATIE

In cazul realizarii esafodajelor din lemn imbinarile se fac de regula cu scoabe si cuie.

Elemente de sprijinire si auxialiare ale cofrajului:

a. sprait reglabil; b. sprait metalic; c. tensor;

1 - cofraj; 2 - sprait; 3 - element din beton; 4 - montant; 5 - moaza; 6 - talpa rezemare sprait; 7 - dulapi de aliniere; 8 - tensor; 9 - platforma de lucru; 10 - placuta de distributie; 11 - tirant.

Elemente auxiliare ale cofrajului:

a. cleme; b. colier cu surub; c. con de capat; d. distantier; e. zavor; f.contravantuire

1 - panou de cofraj; 2 - clema din otel beton; 3 - pana din lemn; 4 - clema din profil metalic; 5 - surub de strangere; 6 - colier cu surub; 7 - popi; 8 - contravantuire; 9 - contravantuire cu sistem de tensionare.

B. PROIECTUL DE ORGANIZARE A SANTIERULUI

1. Selectarea si achizitionarea amplasamentului viitorului obiectiv

Selectarea si achizitionarea teritoriului santierului constituie o etapa importanta în realizarea proiectului, în situatia în care clientul nu este proprietarul amplasamentului. Aceste activitati trebuie realizate cât mai devreme posibil, în mod ideal în paralel cu întocmirea studiului de fezabilitate. Ele sunt în sarcina initiatorului proiectului (client, persoana juridica achizitoare) care le poate realiza prin intermediul managerului sau de proiect sau al unui consultant specializat.

Obiectivele acestei etape sunt:

Definirea cerintelor pentru viitorul amplasament în concordanta cu caracteristicile proiectului;

Selectarea amplasamentului în conformitate cu aceste cerinte si achizitionarea teritoriului santierului astfel încât sa corespunda constrângerilor financiare, tehnice si temporale ale proiectului si sa minimizeze riscurile proiectului.

Pentru atingerea acestor obiective trebuie realizate urmatoarele activitati:

1. Definirea obiectivelor, a cerintelor pentru amplasamentul viitorului obiectiv si acceptarea lor de catre client.

2. Precizarea unor criterii de evaluare pentru viitorul amplasament pe baza obiectivelor si cerintelor definite.

3. Stabilirea modului de finantare a achizitiei amplasamentului.

4. Precizarea responsabilitatilor, competentelor si sarcinilor în cadrul echipei de proiect privind procesul de selectare si achizitie a amplasamentului; monitorizarea si controlul realizarii sarcinilor.

5. Culegerea datelor privind amplasamentele posibile prin realizarea urmatoarelor categorii de studii:

Studiu geotehnic;

Studiu privind accesul la utilitati si resurse materiale;

Studiu privind nivelul apelor freatice si subterane;

Studiu privind caile de comunicatii;

Studiu referitor la proprietatea asupra terenului;

Studiu privind posibilitati de recrutare a fortei de munca locale;

Studiu arheologic;

Studiu ecologic;

Studiu privind aspectele legale;

Studiu al planurilor de urbanism locale.

6. Evaluarea amplasamentelor utilizând criteriile stabilite si selectarea a 3-4 dintre acestea pentru o analiza detaliata.

7. Selectia amplasamentului dintre cele 3-4 ramase pentru evaluarea finala.

8. Negocierea pretului si încheierea contractului de vânzare-cumparare, concesionare sau închiriere.

2. Proiectul de organizare a santierului

Organizarea unui santier pentru realizarea unui nou proiect (obiectiv) solicita, de fiecare data, rezolvarea unor probleme care se refera la asigurarea conditiilor pentru desfasurarea activitatii de baza. Astfel, este necesara realizarea unor spatii (social-culturale si administrative, pentru asigurarea conditiilor de viata, de depozitare a materialelor etc.), a unor retele pentru utilitati (apa, caldura, energie, aer comprimat) si a instalatiilor aferente producerii acestora, a cailor de comunicatie (drumuri, cai ferate, retele telefonice etc.), precum si a unor ateliere (dulgherie, fierarie, mecanic etc.), poligoane de prefabricate, statii de betoane, de mortare, balastiere si cariere etc.

În domeniul constructiilor se manifesta tendinte de industrializare, de transformare a societatilor comerciale în unitati de montaj, prin transferarea unor activitati în baze de productie în vederea organizarii realizarii lucrarilor dupa principiile productiei industriale. Ca urmare a acestor evolutii, volumul lucrarilor de organizare de santier este în continua descrestere.

Rezolvarea integrala sau partiala a unor asemenea probleme, ce vizeaza lucrarile de organizare a santierului, se precizeaza înca din faza de proiectare, cu ocazia elaborarii proiectului de organizare a santierului.

Proiectul de organizare a santierului reprezinta documentatia tehnico-economica, elaborata de catre proiectant, sub forma unei scheme generale de organizare si detaliata de catre antreprenorul general. Ea este formata dintr-o serie de piese scrise si desenate, ce cuprind solutiile organizatorice, care asigura conditiile necesare pentru realizarea lucrarilor si a obiectelor de constructii. În acest scop se aloca, în devizul general, fondurile necesare.

Proiectul de organizare de santier se realizeaza în doua faze:

- faza I - care se concretizeaza într-o "schema generala de organizare" elaborata, de catre proiectant, pe baza solutiilor prevazute în nota de comanda;

- faza a II-a - elaborata de catre antreprenorul general pe baza "schemei generale de organizare" si a proiectului de executie, care detaliaza solutiile prevazute în faza I.

Proiectul de organizare - faza a II-a se concretizeaza într-o serie de piese desenate, grafice, diagrame, piese scrise si tabele privind urmatoarele aspecte de baza ale organizarii santierului, indiferent de valoarea investitiei:

- executarea constructiilor de baza într-o succesiune rationala a lucrarilor, acordându-se prioritate celor care reduc costurile de organizare (linii de garaj, drumuri de acces la sosele si obiecte de construit, lucrari subterane etc.);

- folosirea la maximum a constructiilor de baza pentru cazarea constructorilor, cantine, magazii, depozite etc., fara ca, prin aceasta, sa se prelungeasca termenul de dare în folosinta stabilit pentru obiectivul respectiv;

- dimensionarea bazei de productie astfel încât aceasta sa ocupe suprafete minime de teren, improprii productiei agricole, sa fie unica pentru constructorii din zona si sa utilizeze temporar unele obiecte de baza;

- asigurarea conditiilor pentru cazarea constructorilor, prin începerea din timp a executiei constructiilor de locuinte anterior anului în care este prevazuta începerea lucrarilor de baza;

- utilizarea, de catre constructor, a unor mijloace de organizare demontabile, mobile etc.;

- dimensionarea constructiilor si a obiectelor de organizare de santier pe baza numarului de personal strict necesar;

- adoptarea celor mai economice solutii pentru transportul muncitorilor.

La elaborarea proiectelor de organizare trebuie sa se tina seama de baza materiala a constructorului, iar obiectele de organizare de santier cu caracter definitiv sa fie realizate numai în cazuri temeinic justificate din punct de vedere economic si social.

Pentru organizarea de santier sunt necesare urmatoarele informatii si date: situatia geologica, climatica si hidrologica, respectiv structurile geologice, nivelul apelor freatice si subterane, debitele disponibile ale cursurilor de apa, numarul zilelor cu regim de înghet; situatia resurselor materiale din zona (balast, nisip, piatra de cariera); situatia cailor de comunicatii (liniile ferate existente, posibilitatile de racordare provizorie, rampe de descarcare, starea drumurilor de acces); retelele si utilitatile existente în zona; posibilitatile de recrutare a fortei de munca din zona etc.

3. Fondul de organizare de santier

Documentatia tehnico-economica pentru lucrarile de organizare de santier se aproba de catre organul de conducere al organizatiei de constructii-montaj, nu si de catre beneficiarul de investitii.

Valoarea fondurilor de organizare de santier cuvenita constructorului, pentru întreaga lucrare admisa la finantare, se negociaza între constructor si beneficiar.

Fondul de organizare de santier se pune la dispozitia antreprenorului general sau a celui de specialitate, respectiv a subantreprenorilor, pe masura necesitatii reale de executare a lucrarilor si de efectuare a cheltuielilor si pe baza "programului de esalonare a sumelor destinate brigazii pentru întreaga lucrare si anual" (care constituie anexa la contractul de antrepriza).

În situatia în care lucrarile si cheltuielile de organizare de santier sunt esalonate pe mai multi ani, la începutul fiecarui an bancile finantatoare analizeaza, împreuna cu beneficiarii si organizatiile de constructii-montaj, volumul si esalonarea anuala a acestor cheltuieli.

Pentru lucrarile de constructii-montaj care se executa în zone sau platforme industriale, fondul de organizare de santier destinat bazelor unice de productie pe întreaga platforma, bazelor unice de utilaje si mijloace de transport, anexelor social-culturale, depozitelor etc. se determina prin proiectul de organizare coordonator, care se depune de catre antreprenorul general, la banca finantatoare. Dupa admiterea la finantare a lucrarilor, sumele stabilite prin proiectul de organizare coordonator se pun la dispozitie, de catre beneficiarii de investitii, direct antreprenorului general, în functie de necesitati.

Din fondul de organizare de santier se pot executa:

- constructii social-culturale si administrative, locuinte, dormitoare, vagoane sau bacuri-dormitor, cantine si depozite de alimente, cluburi; birouri, bai, spalatorii, puncte sanitare si farmaceutice, chioscuri de pâine, magazine etc.;

- unitati auxiliare productive; ateliere de dulgherie, fierarie, lacatuserie, mecanice, ateliere si poligoane de prefabricate, instalatii pentru sortarea agregatelor, statii centrale de betoane si mortare etc.;

- constructii pentru servirea productiei: soproane, magazii, depozite de carburanti, depozite de var, estacade, debarcadere, castele sau bazine de apa, rampe de descarcare si depozitare, remize pentru locomotive si utilaje;

- constructii si instalatii de folosinta generala, drumuri, linii provizorii de garaj, cai de rulare pentru macarale, retele electrice, retele de apa si canalizare, centrale termice si electrice provizorii, statii de compresoare;

- instalatii si lucrari de organizare necesare pentru executarea lucrarilor pe timp friguros si la lumina artificiala.

Din fondurile pentru organizarea de santier, unitatile de constructii-montaj au libertatea de a executa - exceptând achizitionarea de utilaje - întreaga gama de lucrari de constructii si instalatii menite sa asigure desfasurarea, în bune conditii, a lucrarilor de baza.

În vederea folosirii cât mai eficiente a fondurilor de organizare de santier, tinând seama de functia, durata de folosire pe santier si amplasamentul obiectelor de organizare de santier, precum si de stadiul dotarii cu utilitati a santierului respectiv, s-au stabilit criterii obligatorii privind caracteristicile constructiilor si ale obiectelor de organizare de santier.

Conform acestor caracteristici, se deosebesc urmatoarele categorii de obiecte de organizare de santier:

- definitive - obiecte care se utilizeaza în întreaga durata normata pe acelasi amplasament;

- provizorii - care pot fi: demontabile, mobile sau fixe; cele demontabile si cele mobile se deplaseaza pe un alt santier la terminarea functiei îndeplinite pe santierul respectiv, iar cele fixe se parasesc sau se demoleaza.

Constructiile provizorii se executa imediat dupa deschiderea santierului, pe baza unei autorizatii prealabile, iar în momentul în care nu mai folosesc scopului, desfiintarea lor este obligatorie, fara a necesita o noua autorizatie. Pentru folosirea lor în continuare la executarea altor lucrari de baza apropiate, sau pentru alte utilizari este necesara o noua autorizatie.

Constructiile realizate pentru organizarea de santier, devenite disponibile, pot fi vândute sau desfiintate, iar constructiile disponibile ce nu pot fi vândute se desfiinteaza. Constructorul este obligat sa inventarieze materialele recuperate si sa înregistreze valoarea lor, reîntregindu-si, pe aceasta cale, fondul de organizare de santier.

Economiile rezultate la fondul de organizare de santier pot fi utilizate, prin concentrarea lor la nivelul antreprenorului, pentru realizarea unor obiecte de organizare de santier definitive.

4. Deschiderea si amenajarea santierului

Dupa încheierea contractului de antrepriza si admiterea la finantare a lucrarilor de constructii-montaj contractate, antreprenorul general trece la deschiderea si amenajarea santierului, pentru care emite "ordinul de începere a lucrarilor".

Înainte de deschiderea santierului, antreprenorul general convoaca beneficiarul si proiectantul, care se deplaseaza la locul lucrarii, pentru ca beneficiarul sa predea, pe baza de proces-verbal, antreprenorului general amplasamentul lucrarii, precum si teritoriul de organizare, libere de orice obiecte sau retele care ar împiedica executarea lucrarilor în conditii normale. De asemenea, proiectantul preda reperele principale de amplasament si cotele nivelmetrice materializate pe teren. Cu aceasta ocazie, proiectantul general prezinta proiectul de executie, dând toate lamuririle necesare.

Pentru urmarirea aplicarii corecte a proiectului, beneficiarul, antreprenorul general si proiectantul general întocmesc, de comun acord, un grafic care stabileste stadiile fizice de executie la care proiectantul va fi obligatoriu prezent pe santier.

Pentru deschiderea santierului, antreprenorul general ia o serie de masuri care sa permita începerea lucrarilor pregatitoare (împrejmuirea terenului, defrisarea terenului - daca este cazul, curatirea acestuia - demolarea cladirilor vechi aflate pe amplasamentul obiectelor de baza, evacuarea materialelor rezultate, nivelarea terenului etc.). Aceste lucrari trebuie atacate la început si terminate în cel mai scurt timp, cu exceptia constructiilor ce pot servi ca obiecte de organizare.

Dupa executarea principalelor lucrari de organizare, constructorul traseaza terenul, în vederea începerii lucrarilor de baza, consemnându-se într-un proces verbal începerea efectiva a lucrarilor la fiecare obiect în parte si precizându-se motivele întârzierii, atunci când este cazul. În vederea decontarii lucrarilor, se întocmeste o evidenta clara a stadiilor fizice ale lucrarilor.

5. Organizarea si dimensionarea spatiilor de servire a personalului santierului

În cadrul spatiilor de servire a personalului santierului se includ urmatoarele grupe de constructii: constructii de cazare si constructii anexe acestora (dormitoare, cantine, bai, spalatorii etc.); constructii social-culturale (cluburi, sali de spectacole, sali si terenuri de sport, sali de clasa, crese, camine si gradinite pentru copiii personalului santierului, puncte sanitare, dispensare etc.); constructii administrative (birouri, cabine de paza si control, magazii si remize pentru instalatii de paza contra incendiilor); spatii comerciale si de prestari servicii (magazine alimentare, debite de tutun, chioscuri de ziare, ateliere de croitorie, cizmarie, frizerie, oficiu postal, oficiu telefonic etc.).

Realizarea spatiilor de cazare necesare personalului santierului, ca si a celor pentru alte necesitati sociale, culturale si tehnico-administrative trebuie asigurate, în principal, prin constructii definitive (locuinte, camine, grupuri sociale etc.). Se vor utiliza, cât mai intens, posibilitatile locale de folosire temporara, prin preluare sau închiriere, a unor constructii definitive existente, care corespund necesitatilor social-administrative ale executantului.

Pentru reducerea volumului lucrarilor de organizare, se executa cu precadere lucrarile de baza ale investitiei ce pot fi folosite de catre constructor, total sau partial, ca elemente de organizare de santier.

În principiu, necesarul de cazare trebuie rezolvat în cadrul constructiilor de locuinte, finisate sau cu grad redus de finisaj (prevazute în programele primariilor), precum si în cel al caminelor de nefamilisti care se construiesc pentru beneficiar. Constructorii obiectului de baza vor putea prelua executarea acestor lucrari, în cazurile în care acestea sunt amplasate în apropierea obiectelor ce se construiesc, sau în situatiile în care complexele industriale, inclusiv locuintele, sunt situate în zone izolate.

La nevoie, se poate apela la obiecte de cazare cu caracter demontabil sau mobil, necesare pâna la realizarea constructiei definitive pentru acoperirea unor vârfuri, sau se poate apela la rezolvarea cazarii pe plan local. Aceste cazuri sunt precizate, în mod expres, de legislatia în vigoare.

În ceea ce priveste dimensionarea spatiilor de servire a personalului santierului, trebuie sa se tina seama de urmatoarele elemente de calcul: personalul total al santierului (inclusiv membrii de familie, pentru anumite categorii de spatii) din perioada de vârf; personalul care nu beneficiaza de anumite spatii, fiind din localitate sau împrejurimi; indicii de suprafata sau de volum, stabiliti pentru fiecare categorie de constructie (dormitoare, bai, spalatorii, sali de mese, dispensare, birouri, cantine.)

S = (NPt - NPl) x i, în care:

S = reprezinta spatiile de servire a personalului unitatii, exprimate în metri patrati sau în metri cubi;

NPt = personalul total al santierului, inclusiv membrii de familie;

NPl = personalul care nu beneficiaza de anumite spatii (localnici);

i = indicele de suprafata sau de volum, pentru fiecare categorie de constructie.

Calculele se fac pentru fiecare categorie de spatiu de servire a personalului.

Cheltuielile pentru realizarea constructiilor provizorii reprezinta cheltuieli neproductive, iar valorile recuperabile la lichidarea santierului nu sunt prea mari. De aceea, trebuie luate toate masurile posibile pentru limitarea acestor cheltuieli si cresterea gradului de refolosire a materialelor rezultate.

6. Organizarea si dimensionarea cailor de comunicatie

Asigurarea unor cai de acces corespunzatoare ca latime, lungime si sistem rutier are o mare importanta, deoarece la santiere si în interiorul acestora se transporta cantitati uriase de materiale si elemente de constructii, unele cu masa foarte mare.

În functie de marimea si amplasarea santierului, caile de comunicatie ale acestuia sunt formate, dupa caz, din: drumuri (interioare si exterioare), cai ferate (normale sau înguste), amenajari pentru transportul fluvial (unde este cazul), la care se adauga instalatiile telefonice.

Asigurarea santierului, de la deschiderea lui si înainte de începerea lucrarilor de baza, cu caile de comunicatie necesare este o conditie esentiala pentru buna desfasurare a lucrarilor, atât pentru aprovizionarea cu materiale si utilaje, cât si pentru transmiterea mesajelor.

Cea mai buna modalitate de realizare a cailor de comunicatie este solutia definitiva. Cum aceasta nu este întotdeauna posibila, se recurge înca, frecvent, la solutii provizorii, care trebuie sa respecte anumite conditii: sa aiba un traseu cât mai scurt; sa fie rezistente în perioadele de ploi si de iarna; sa asigure o circulatie normala a mijloacelor de transport; sa asigure securitatea traficului si a pietonilor; sa fie cât mai putin costisitoare. Drumurile exterioare nu se executa, de obicei, din fondurile de organizare de santier, deoarece ele se afla în administrarea comunala, oraseneasca, municipala, judeteana sau nationala, care angajeaza firme specializate în executia si întretinerea lor.

Drumurile provizorii interioare ale santierului si ale bazelor de productie au latimi diferite, în functie de sistemul de circulatie, într-un singur sens sau în doua sensuri (3,5 m, respectiv 6 m). Drumurile cu trafic intens si greu se executa din dale trapezoidale, dreptunghiulare sau hexagonale, prefabricate din beton armat, iar cele cu trafic mijlociu - din balast cilindrat sau pamânt stabilizat (tratat cu liant si compresat).

Dimensionarea drumurilor interioare se face pe baza de indici de suprafata la un milion lei productie de constructii-montaj. Ţinând seama de productia din anul de vârf, se va stabili necesarul de drumuri balastate, la fel procedându-se si pentru drumurile din elemente de beton prefabricat.

Caile ferate pentru organizarea de santier se construiesc, în general, în baza de productie. Exceptie fac santierele mari, unde se deplaseaza volume importante de pamânt. La obiectul care se construieste, daca investitia are prevazut racord de cale ferata, acesta se executa înaintea celorlalte lucrari de baza.

În general, orice baza de productie trebuie sa fie racordata la calea ferata care ofera conditii economice de transport al materialelor pentru distante de peste 50 km.

Pentru dimensionarea caii ferate, indicii se exprima în metri liniari la un milion lei productie.

Posturile telefonice si reteaua telefonica sunt dimensionate în functie de numarul personalului de conducere, administrativ si functionaresc.

. Organizarea si dimensionarea retelelor de alimentare cu apa, energie electrica, caldura si aer comprimat

santierele moderne, cu mecanizare complexa, sunt mari consumatoare de apa si energie, iar lucrarile pentru realizarea instalatiilor necesare si a retelelor de distributie ocupa un volum important din totalul constructiilor provizorii de organizare.

Cresterea gradului de mecanizare, în conditiile industrializarii constructiilor, presupune cresterea consumului de utilitati si, în special, de energie electrica, însa mecanizarea nu se extinde numai la lucrarile de baza, ci si în bazele de productie. Pe santiere se desfasoara, în proportii mari, lucrari de montaj, macaralele si aparatele de sudura fiind principalii consumatori de energie electrica. În conditiile cresterii gradului de prefabricare a lucrarilor de finisaj, se vor reduce si consumurile de aer comprimat, apa si caldura necesare pe santier, deoarece vor fi eliminate sau diminuate mult lucrarile de tencuieli, zugraveli, sape, placari cu faianta etc. Cu toate acestea, santierul trebuie sa fie alimentat cu apa, energie electrica, termica si aer comprimat, în cantitatile necesare, la termenele planificate si la parametrii ceruti de documentatia de proiectare, pentru a permite desfasurarea normala a lucrarilor si înscrierea acestora în duratele planificate de executie.

Înca din faza de proiectare a retelelor de alimentare cu utilitati, trebuie sa se respecte urmatoarele cerinte:

- folosirea retelelor provizorii numai în cazuri bine justificate, atunci când conditiile tehnice sau economice împiedica realizarea cu prioritate a celor definitive;

- folosirea retelelor provizorii de alimentare cu utilitati, numai pentru racordarea obiectelor de organizare de santier;

- traseele retelelor de alimentare provizorie cu utilitati sa fie cât mai scurte. În acest sens, trebuie folositi algoritmi de determinare a lungimii minime a retelei (arbori minimi);

- traseele retelelor provizorii sa fie astfel alese, încât sa nu traverseze amplasamentele lucrarilor de baza, deoarece în acest caz vor fi necesare cheltuieli suplimentare pentru demontari si remontari (totale sau partiale), care vor mari cheltuielile de organizare de santier si vor prelungi durata de executie;

- amplasarea retelelor provizorii de alimentare cu utilitati sa se faca cu cheltuieli minime de munca vie si materializata, în functie de durata lor de exploatare si de cantitatile si parametrii utilitatilor furnizate. Trebuie sa nu se aleaga solutii de amplasare subterana a acestora pentru durate mici de exploatare (necesitând un cost mai mare al amplasarii) si nici retele de cote "0" sau supraterane la lucrari cu durate mari si foarte mari de exploatare, deoarece acestea duc la deteriorarea retelelor, întreruperea furnizarii utilitatilor pe timp de iarna si prelungirea duratei de executie.

Respectarea acestor cerinte, atât în faza de proiectare, cât si în faza de executie, asigura realizarea unor retele provizorii de lungimi minime, la costuri reduse si într-un timp optim, pentru a asigura atacarea obiectelor de baza la temenele prevazute.

Pentru a realiza retelele provizorii cu cheltuieli minime se urmaresc, înca din faza de proiectare, doua probleme distincte, si anume: lungimea retelelor si diametrele acestora.

8. Determinarea consumului de utilitati

Determinarea consumului de apa

În unitatile de constructii-montaj apa se consuma pentru scopuri tehnologice, menajere, sanitare si pentru combaterea incendiilor. Deoarece nu se cunosc cu certitudine toate necesitatile de apa ale unitatii, iar consumul este supus unor neuniformitati mari, stabilirea acestuia este destul de dificila, neputându-se face cu exactitate. La santierele cu un consum de apa obisnuit, adica acolo unde nu se executa volume mari de lucrari de terasamente prin hidromecanizare, spalari de agregate etc., cantitatile de apa pentru procesul de productie se determina pe baza unor consumuri medii stabilite pentru principalele lucrari de pe santier (tabelul 16).

Tabelul 16 - Consumuri medii de apa pentru principalele lucrari de pe santier

Nr. crt.

Denumirea lucrarii

Consum mediu de apa

(l / mc)

1

Spalarea mecanica a agregatelor

710 - 5000

2

Prepararea mortarului

170 - 300

3

Stingerea varului

2500 - 3500

4

Prepararea betonului

200 - 300

5

Stropirea betonului

200 - 400

La santierele cu consumuri foarte mari, necesarul de apa trebuie calculat în diferite faze ale executarii lucrarilor, întocmind grafice calendaristice, pentru a stabili vârfurile de consum, în vederea dimensionarii instalatiilor.

Consumul maxim de apa necesara desfasurarii procesului de productie pentru un schimb (Ap) se determina astfel:

Ap = 1,2 x Kn x S Aci

Consumul de apa potabila pentru scopuri gospodaresti si sanitare se determina conform relatiei:

Ag = Ag1 + Ag2 unde:

Ag reprezinta consumul de apa potabila, pe santier si în colonie, pentru scopuri gospodaresti si sanitare;

Ag1 - consumul de apa potabila pe santier;

Ag2 - consumul de apa potabila în colonia de muncitori.

Debitul de apa necesar pentru stingerea incendiilor (Ai) se stabileste de comun acord cu organele de pompieri, pe baza normativelor existente.

Procurarea si distribuirea apei pe santier presupun consum mare de energie precum si alte cheltuieli (realizarea sursei, a instalatiilor de purificare a apei, întretinerea acestora etc.), ceea ce face necesara întarirea actiunilor de economisire a apei, prin aplicarea urmatoarelor masuri: deschiderea punctelor de alimentare cu apa numai în locuri strict necesare; verificarea robinetilor si a conductelor, pentru evitarea pierderilor de apa; folosirea unor dispozitive de blocare a alimentarii cu apa la terminarea unor procese umede; folosirea hidromecanizarii numai în cazuri bine justificate; folosirea unor dispozitive de reglare a consumului de apa în statiile de spalare a utilajelor, mijloacelor de transport etc.; recircularea apei, ori de câte ori este posibil; organizarea judicioasa a alimentarii cu apa a dusurilor, spalatoriilor, cantinelor, creselor, dispensarelor etc.

Determinarea consumului de energie electrica

Unitatile de constructii-montaj au devenit mari consumatoare de energie electrica, datorita mecanizarii lucrarilor. Costul energiei electrice reprezinta, la lucrarile mari, circa 1,5 - 2,5 % din costul total.

În constructii, energia electrica are diverse utilizari (pentru actionarea masinilor si a utilajelor de constructii, a aparatelor de sudura, nituire, iluminatul sectiilor auxiliare productive, a magaziilor, a cladirilor administrative si sociale, iar pe timp de iarna, cu restrictii, pentru dezghetarea terenurilor, protectia betonului proaspat, încalzirea materialelor de constructii etc.)

Puterea electrica totala necesara se obtine prin însumarea puterii necesare pe fiecare consumator, astfel:

în care;

Pt - reprezinta puterea totala necesara, în Kw;

Ker = 1,10 - coeficientul prin care se tine seama de pierderile de putere ale retelei;

Cosj - factorul de putere al retelei, care depinde de numarul si de felul sarcinilor (în medie, este 0,75);

Pn - puterea nominala a masinilor si instalatiilor, în Kw;

Pii - puterea corpurilor de iluminat, pentru iluminatul interior;

Pie - puterea corpurilor de iluminat, pentru iluminatul exterior;

Ks1, Ks2, Ks3 - coeficientii de simultaneitate corespunzatori

Pentru reducerea consumurilor de energie electrica se pot lua urmatoarele masuri: stabilirea unor puncte de iluminare strict necesare, amplasate astfel încât fiecare sa lumineze o suprafata maxima; eliminarea remedierilor si a refacerilor unor lucrari ce solicita consumuri energetice, prin îmbunatatirea calitatii lucrarilor; folosirea de masini si utilaje ale caror motoare electrice sa aiba un randament ridicat, sa nu fie uzate si sa fie bine protejate; folosirea de motoare electrice de puteri corespunzatoare celor solicitate de capacitatea utilajelor; folosirea întrerupatoarelor de mers în gol, care sa opreasca functionarea motorului electric sau a transformatorului de sudura la întreruperea lucrului; amplasarea punctelor de transformare (dotate cu transformatoare de puteri corespunzatoare), astfel încât sa se minimizeze pierderile de energie în retea; dimensionarea retelei astfel încât pierderile de energie sa fie minime; îmbunatatirea esalonarii executiei proceselor de productie mari consumatoare de energie pentru aplatizarea curbei de sarcina; programarea lucrarilor exterioare în afara perioadei de timp friguros etc.

Determinarea consumului de caldura

santierele de constructii-montaj sunt mari consumatoare de energie termica în perioada de timp friguros. La lucrarile de constructii se consuma caldura atât pentru încalzirea cladirilor si a baracilor, cât si pentru nevoi tehnologice (cu restrictii, pentru aburirea prefabricatelor de beton armat, încalzirea cu abur a betonului în timpul iernii, dezghetarea cu abur a pamântului, uscarea materialului lemnos etc.).

Cantitatea de caldura necesara pentru încalzirea cladirilor depinde de proprietatile termotehnice ale elementelor de încalzit, de volumele cladirilor si de diferenta de temperatura dintre interiorul si exteriorul cladirii. Consumul de caldura pe ora (Kcal/h) pentru încalzirea cladirilor poate fi determinat cu ajutorul urmatoarei formule:

în care:

Q1 - reprezinta consumul de caldura pe ora pentru încalzirea baracilor si cladirilor, exprimat în kcal/h;

1,1 - coeficient de siguranta;

Si - suprafata peretilor si a tavanelor de structuri diferite, în mp;

Ki - coeficientul de cedare de caldura a peretilor si tavanelor, în Kcal/mp, din suprafata cladirii, în decurs de o ora, în cazul în care diferenta de temperatura dintre interiorul si exteriorul cladirii este de 10C (coeficientii Ki se stabilesc prin normative);

ti - temperatura interioara luata în calcul, în grade Celsius;

te - temperatura exterioara luata în calcul, în grade Celsius.

Determinarea consumului de aer comprimat

Aerul comprimat se foloseste la lucrarile de constructii-montaj pentru actionarea sculelor pneumatice (perforatoare, ciocane de abataj, scule pentru cioplirea pietrei etc.), pentru actionarea diferitelor dispozitive si aparate (dispozitive de vopsire cu aer comprimat, aparate de sablare, pompe de mortar-beton etc.), sau pentru transportul materialelor pulverulente.Aerul comprimat se produce în statiile de compresoare. În unele cazuri exista posibilitatea de a obtine aerul comprimat de la statia de compresoare a unei întreprinderi existente (la extinderea sau reconstruirea unor întreprinderi în exploatare). De regula, însa, pe santierele de constructii-montaj se folosesc statii de compresoare mobile sau fixe. Cele mobile se amplaseaza la locul de executare a lucrarilor.

La lucrarile de durata si cu volum mare se utilizeaza statii de compresoare fixe de mare capacitate, asezate pe fundatii de beton si adapostite în cladiri provizorii de santier. Este recomandabil sa se instaleze cel putin doua compresoare, pentru a putea alimenta lucrarile, fara întreruperi, cu aer comprimat, în cazul repararii sau întretinerii unuia din compresoare.

Cantitatea de aer comprimat se determina pe baza urmatoarei formule:

QA = Ka x Ksa x ∑qs în care:

QA reprezinta debitul instalatiei de compresoare, în mc/min aer aspirat;

Ka - coeficientul pierderilor de aer comprimat în retea (1,3 -1,5);

Ksa -coeficientul de simultaneitate (pentru o scula racordata =1; pentru 2-4 scule = 0,90; pentru 4-6 scule = 0,80-0,83 etc.);

qs - consumul de aer comprimat pentru fiecare unealta pneumatica (în mc/min) servita de instalatia respectiva (aparat de tencuit: 2,0 - 2,5; aparat de vopsit: 0,2-0,3 etc.).Presiunea de lucru a compresoarelor trebuie sa fie cu 20-30% mai mare decât presiunea din sculele si mecanismele pneumatice, datorita pierderilor de presiune pe retea.

Pentru reducerea consumului de aer comprimat pot fi luate urmatoarele masuri: folosirea unor receptoare neuzate, bine etansate; folosirea unor retele scurte, pentru reducerea pierderilor pe retea; etansarea corespunzatoare a retelei; folosirea unor scule cu randament bun; introducerea limitatoarelor de alimentare cu aer comprimat la încetarea lucrului; alimentarea cu aer comprimat la parametrii necesari; alimentarea cu aer comprimat de la instalatiile independente, când punctele de consum sunt situate la distante mari de sursa de alimentare centralizata etc.

9 Organizarea teritoriului santierului

Realizarea productiei la calitatea si termenele stabilite, cresterea productivitatii muncii si reducerea costului obiectelor de constructii sunt conditionate si de modul de amplasare a depozitelor, cailor de comunicatie provizorii, surselor de alimentare si retelelor de distribuire a apei, energiei electrice, aburului, aerului comprimat, precum si a obiectelor de constructii provizorii de servire a personalului de pe santier etc.


Figura 32. Planul de organizare a teritoriului santierului

Aceasta amplasare se realizeaza pe baza planului de organizare a teritoriului santierului, în care se stabileste situarea pe teren a elementelor si obiectelor de organizare de santier. Cu aceasta ocazie, trebuie rezolvate urmatoarele probleme: precizarea amplasamentelor tuturor lucrarilor si a amenajarilor provizorii necesare executarii lucrarilor de baza; asigurarea suprafetelor necesare desfasurarii proceselor de productie pe santier; rezolvarea optima a fluxurilor de circulatie a materialelor, prefabricatelor etc., fara încrucisari sau transbordari suplimentare; folosirea, pentru organizarea de santier, a retelelor si constructiilor definitive; asigurarea continuitatii lucrului pe timp friguros; crearea conditiilor optime din punct de vedere al securitatii muncii, prevenirii si stingerii incendiilor; prevederea diverselor etape ce apar în desfasurarea lucrarilor (darea partiala în functiune, posibilitatea de a servi si alte amplasamente sau unitati în anumite perioade) si a masurilor corespunzatoare legate de planul de organizare.

Pentru ca planul de organizare a teritoriului sa fie conceput în mod judicios si sa corespunda tuturor cerintelor enumerate, el trebuie elaborat în mai multe variante, selectându-se apoi varianta optima.

Un criteriu important în amplasarea constructiilor necesare executarii lucrarilor de baza este cel al costului transporturilor. Astfel de probleme se pun atât în ceea ce priveste amplasarea unor unitati anexe productive, depozite etc., în cadrul unei zone (platforme industriale), cât si la amplasarea unor constructii provizorii pe santier.

In timpul perioadei de practica s-au efectuat mai multe vizite, la diferite santiere, unde s-au putut observa si studia punerea in practica a tehnologiilor descrise.

Cateva dintre acestea sunt prezentate mai jos:

Denumire Obiectiv

Sediu Birouri Tower Center

Proiectant General

WESTFOURTH ARCHITECTURE

Suprafata Desfasurata (mp)

23.100

Regim Inaltime

3S+P+24E

Valoare Lucrari

15.550.000 Euro

Anul Executiei

2006-2007

Octagon Contracting Engineering Metropolis Center

UNIVERSITATEA TEHNICA DE CONSTRUCTII BUCURESTI

F.C.C.I.A.


Document Info


Accesari: 28276
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )