Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























PEISAJUL SI ARHITECTURA - INTR-UN JOC SPRE CUNOASTERE

Arhitectura constructii




Asa cum modul de viata influenteaza perceptia, pentru a se putea īntelege imaginea primit de catre receptor, este nevoie sa se tina seama, īn plus de criteriile sociale, economice, tehnice, care nu se manifesta printr-o relatie directa cu spatiul, ci se constituie īn filtrul pentru receptivitate.



Omul joac rolul de receptor pentru mesajele pe care spatiul construit i le transmite, iar teoriile au demonstrat ca perceptia este un fenomen complex, depasind pragul senzatiilor primare.

I.      ARHITECTURA PENTRU COPII

COPILUL sI SPAŢIUL CONSTRUIT

Perceptii si comportamente specifice

Valente educative ale spatiului īn dezvoltarea copilului

Terapia prin arta, culoare, joc

"interesul copilului este captat, de la vārsta frageda, de ceea ce este misterios, fascinant si spectaculos"

Miltiade Filipescu[1]

Pentru a influenta mai mult decāt la nivel fizic, pentru a participa la modelarea structurii individului, spatiul, atāt cel construit, cāt si peisajul, trebuie s actioneze la nivelul perceptiei; mai mult decāt atāt, pentru a reusi s aiba un impact puternic, se va adresa simturilor mai mult decāt ratiunii si va interactiona prin orice mijloace cu individul, īl va provoca, se va lasa descoperit de acesta si va exprima o atitudine. Expresivitatea unui spatiu arhitectural poate sa se manifeste īn nenumarate moduri, dar atunci cānd mesajului si fortei de comunicare a arhitecturii li se alatur contributia elementului natural - capabil dintotdeauna sa se conecteze la sufletul omului - si aportul artei, a carei actiune se concretizeaza prin stimularea imaginatiei, īncurajarea comunicarii, dezvoltarea interesului pentru cultura, avānd ca rezultat aflarea adev rului si cunoasterea de sine - se poate construi o strategie viabila pentru reusita proiectelor de tip formativ, adresate copiilor. Īn plus, copiii īnvat s respecte natura, s o ocroteasc , īnvat s iubeasc ceva care nu le va raspunde imediat la afectiune, dar care va fi īntotdeauna al turi de ei. Aceasta nu le va mai oferi īnc un mediu steril de educatie, pentru c organizarea unor activit ti īn aer liber īi va invita la interactivitate, la joaca "afar Afar e intotdeauna sigur si accesibil. Este locul unde copiii sunt liberi s ia decizii, devin activi īn acest proces decizional si pot avea experiente īn spatiul exterior, ceea ce un loc obisnuit de educatie nu le ofer . Īn untru sunt īnconjurati de tot felul de obiecte si materiale, dar "afar " asigur īntotdeauna interesul, provocarea si stimularea copiilor.

Numai dialogānd cu sufletele lor se obtine o reactie si doar daca aceasta exista - anulānd indiferenta - un proces educational poate avea succes.

Diversificarea centrelor de interes si cresterea num rului alterantivelor oferite individului īn vecin tatea care locuieste genereaz noi nevoi culturale, estetice, de relaxare, care schimb si īmbog tesc viata individului.

Prezenta echipamentelor de acest tip au important deosebit , fiind generatoare de viata colectiv , de grupare a populatiei. Frecventarea īl implic pe individ īn medii sociale diferite, favorizeaza contactele, rezultānd efecte pozitive. Majoritatea cartierelor si oraselor din Romānia si nu numai, sunt insuficient dotate cu echipamente socio-culturale, efect negativ pentru copiii care sunt la vārsta modelarii, a educ rii, a asimil rii modelelor de viat si comportament.

Asimilarea nu este nici instantanee, nici necritic , ea are loc pe baza verific rii prin experienta proprie. Procesul de transmitere prin educatie a valorilor societǎtii cap t sensul de formare cultural de cultur in actiune

Prin informatiile pe care le īntālnesc, prin modul īn care li se faciliteaz sau li se propun contactele sociale, prin mijloacele culturale si tehnice, pe care le au la dispozitie, copiii au posibilitatea s se familiarizeze si s aprofundeze diverse probleme, punānd īntreb ri si c utānd r spunsuri, dezvoltāndu-si astfel personalitatea īntr-o ambiant propice unei formatii autentice si sporind eficacitatea social

Georges Keamin afirm : "este cert, c in toate cazurile atractiei exercitate asupra copiilor de c tre noile experiente pedagocice, nu au fost decāt s confirme influenta formelor arhitecturale asupra spiritului si imaginatiei copilului". Aceast sensibilitate la spatiul construit reiese īn chip foarte net, din diverse anchete facute cu acest subiect.

Dac un copil ar trebui s proiecteze un spatiu pentru activitǎtile sale, ar face ca un om matur?

Īn cele ce urmeaz voi incerca s r spund la aceast īntrebare, printr-o prezentare, pe scurt, a principalelor instrumente cu care lucreaz copiii in desenele lor, dar si o prezentare a doua experimente care au avut ca subiect copilul si spatiul, experimente īn urma c rora se pot extrage anumite concluzii cu referire la modul īn care copilul percepe spatiul (in imagini sunt prezentate desene ale unor copii de 7 ani).

Primele desene ale copiilor apar impregnate de un remarcabil simbolism. Copiii nu redau fidel obiecte sau fiinte determinate, ci recurg la configuratii grafice substituante, decursa din incapacitatea copilului de a aprecia proportiile , elementele componente ale obiectului, relatiile dintre componente sau īntre obiecte. Copiii mici si īn general la vārsta la care īncepe scoala, deseneaza īn general ideea si nu urmaresc o reprezentare adecvata a acesteia, aparānd astfel desenele transparente, cu forme conturate, dar nedetaliate. De cele mai multe ori, copii deseneaza din memorie, fara preocuparea unei realitati redate adecvat, ci doar sub imperiul preocuparii de moment, fara nici un discernamānt. Deseori apare un detaliu nesemnificativ - detalii ale īmbracamintii, dar omite elemente esentiale cum ar fi o mana. La aceasta vārsta, simtul perspectivei nu este dezvoltat. desenele au caracter plat, bidimensional prin excelenta, aspect datorat necunoasterii. Copiii sunt preocupati sa deseneze policrom, dar īn redarea obiectelor, culorile īntrebuintate, de regula nu corespund realitatii, iar acest aspect este cu atāt mai evident cu cat copiii sunt mai mici. De cele mai multe ori ei folosesc culori care nu corespund realitatii: animale domestice, desi le-au vazut si īn realitate, sunt colorate īn verde sau alta culoare care nu corespunde realului. Activitatea de desen are caracter spontan, īn sensul ca ei se aseaza asupra hārtiei spre a face un desen, fara a avea un subiect prestabilit. Ideea vine pe parcurs. Copiii se maresc si īncep sa aiba o preocupare pentru simetrie si repetitie. Apar relatiile īntre obiecte, apare "povestea".

Cred ca toate aceste elemente care apar īn desenele copiilor, pot deveni instrumente si pentru cei mari īn proiectarea spatiilor care se adreseaza īn primul rānd celor mici. Exist tendinta de a ne comporta copilareste cānd proiect m pentru copii. S-ar putea crede c un proiect plin de culori primare si mobilier scalat este suficient, īns , īn realitate, este mai mult de atāt. Este un proiect plin de constrāngeri stringente si cerinte drastice ale misiunii educationale. Copiii sunt consumatori avizi cu nevoi sofisticate. Īn toata lumea exist foarte multe companii care se ocup numai de acest domeniu. Un design bun trebuie sa ii īncānte si sa le angajeze simturile, cauzānd interactiunea cu altceva īn afar de ei.

Un proiect, realizat īn urma colaborarii dintre copii si adulti, īl constituie DuPage Children's Museum. Acest proiect "colorat" completeaza prima faza a metamorfozei cladirii existente, dintr-un depozit īntr-un loc de joaca si īnvatare. Īn faza a doua se vor adauga alte cladiri, o usa rosie mai mare si mai buna, dar si o rampa care va conecta spatiile de joaca, de expozitii si alte evenimente.

Primul lucru pe care īl vezi este o usa mare rosie. "Este un simbol a ceea ce credem", explica Susan Broad, directoarea executiva a muzeului, "deoarece noi deschidem usi pentru copii ". De cānd a fost īnfiintat muzeul, īn 1987, acesta a avut o existenta nomadica, mutāndu-se din oras īn oras, avānd doua locatii temporare. Noua locatie a acestui institut nonprofit este īn vechea cladire Moser Lumber, lānga Naperville. Atragānd numeroase familii, institutul s-a dezvoltat, atāt īn dimensiune, cāt si īn misiuni, fiind foarte apreciat pentru originalitate, expozitii inovatoare, programe diversificate. "Reciclata" practic, cladirea foloseste elemente iconografice simbolice, pe care copiii le īnteleg usor si le apreciaza. Marea usa rosie, de exemplu, īntāmpina toti vizitatorii muzeului, devenind o identitate grafica a muzeului, ce conduce spre un mesaj educational.

Discutiile cu copiii si cu adultii din viata lor au dat impulsul pentru designul original. Īn timpul acestor discutii, copiii au desenat muzeul asa cum si l-au dorit. Aceste desene au ajutat īntr-un mod remarcabil la crearea acestui muzeu, īntelegānd astfel cāt de importante sunt detaliile pentru copii. Astfel, echipa de design a consultat aceste desene, s-a īntālnit cu experti īn arta, educatie, īntālniri pe care Peter Exley le-a numit "consultatii absolute ".

De la desenele copiilor la designul minunat, faza īntāi profita de caracteristicile existente, cum ar fi tavanul īnalt. La necesitatile pragmatice s-au adaugat culorile aprinse, variatii dramatice de scara, cu locuri avānd diferite perspective si structuri dinamice.

Institutia a fost recent premiata cu "Distinguished Building Award" si cu "Accessibility Award " de catre Western DuPage Special Recreation Association. Pentru o institutie care promoveaza curiozitatea si creativitatea, este necesar ca interiorul arhitectural sa stimuleze copilul. S-a observat ca prin crearea unui mediu vesel si colorat, copiii sunt stimulati īn acest sens. Directoarea Sue Broad spune ca "independenta īnseamna sa ajuti copilul sa treaca peste obstacole. Suntem interesati mai mult de procesul de īnvatare, decāt de predare. Este nevoie de o echipa de adulti si copii pentru a folosi eficient un mediu. "

Īn anul 1970, arhitectul Pieter van Leeuwen a pus īn aplicare un experiment de edificare a unor spatii pentru copii si de catre copii . Locul de desfasurare a fost holul expozitiei RAI din Amsterdam. Aici s-a montat o structura de schel metalic de 20 pe 30 m cu īnǎltimea de 6m. Copiii, cu vārsta cuprins īntre 7 - 15 ani, aveau la dispozitie elemente de īnchidere, panouri standardizate, alte cāteva materiale de constructie, scule si unelte. Existau observatori care nu aveau voie sa se implice foarte mult īn actul creator al micilor arhitecti, ci doar sa observe modul de comportament, spiritul de inventie, sensibilitatea pentru forma, materialele si culorile folosite. Se constat diversitate, mare varietate spatiala, atāt īn configuratia formal de alcatuiri spatiale, cāt si īn dispozitia lor reciproc

Una dintre concluzii a fost c nu se remarc juxtapunere de spatii cu functiuni identice. Remarcabil este faptul c nici un adapost nu se afl pe sol, toate erau ridicate de la sol si accesate prin scari. Rezultatele sunt īns comentabile datorit vārstei copiilor care deja rationalizeaza dincolo de instinctual primar.

Un alt experiment a fost realizat la initiativa arhitectilor francezi Jean Boris si Genevieve Hirschler. Experimentul a fost asemanator, cu diferente de materiale si culori: spuma poliuretan, elastic, fara rigiditate evidenta, manevrabil, nu alunec , iar culoarea alb galbuie era o culoare neutra pentru copii. Vārsta copiilor: 8-13 ani. Rezultatele au fost interesante si īn acest caz: copiii nu au urmarit nici un fel de relatie cu exteriorul, dar au lasat goluri, de mici dimensiuni, spre peretele cu ferestre dispuse exact la īnaltimea lor.

Forma īn plan a rezultat ca cea a unui bob de fasole, spatiu īn care au fost incluse pupitre, scaunul educatoarei, cosul de gunoi, toate elementele ce se regasesc īntr-o sala de clasa. La terminarea constructiei, copiii vorbeau despre acest loc, ca "acasa", "la noi". Īntrebati cum locuiesc, majoritatea au raspuns c īn cuburi, atāt la scoala, cāt si acasa, si c solicita spatiilor construite sa fie adaptabile activitatilor pe care le desfasoara ei. S-a constatat c īsi amintesc īntāi de forma primara a spatiului si dupa aceea de culori, goluri, iesiri. Constientizarea asupra spatiului construit s-a facut pe masura ce copiii s-au eliberat de formele stereotipice īn care traiesc, contruindu-si apoi, locul care favorizeaza si adaposteste viata lor, acel loc īn care se simt ca "la ei acasa".

Concluzii finale ale experimentelor: orientarea catre interior, nevoia de adapost, forma liber a spatiilor pentru activitatile īn comun, iar forma simpl pentru relaxare si odihn , lipsa simetriei, interes pentru ce se percepe la nivelul ochiului: golurile sunt plasate cu centrul de greutate pe linia orizontului copiilor, fenomen natural generat de esenta calitatilor spatiale īn relatie cu factori emotionali, separarea functional care arat o constientizare a spatiului construit.

Nu exista o formula ideala de proiectare a spatiilor pentru copii. Dar luānd īn considerare nevoile fiecaruia si resursele disponibile, societatea poate īncuraja anumite comportamente, dezvoltarea unor aptitudini, responsabilitatea si poate preveni astfel conflictele.

A proiecta un spatiu pentru copii nu este o ambitie copilaroasa.

  • Terapia prin arta, culoare, joc

Arhitectura īsi ia ca aliat, īn īncercarea de educare a publicului, diverse alte instrumente, precum arta, culoarea si jocul, concretizate īn procedee ca art-terapia, cromoterapia si terapia prin joc.

Artele constituie un teren privilegiat al cunoasterii umane. Ele sunt un mijloc de comunicare si de evolutie pus īn slujba copilului, un mijloc de construire a personalitatii, permit o conectare cu sine īnsusi. Arta dezvolt capacitatea de expresie si comunicare īn relatiile interumane. Este un domeniu important al comunicarii si exprimarii, mai ales acolo unde cuvintele dau gres ori sunt prea "mici". Art-terapia īl ajuta pe copil sa se īnteleaga, sa se elibereze de anxietatile acumulate, de tensiuni si sa dezvolte abilitati de comunicare si insertie sociala, facilitānd elaborarea unor strategii de rezolvare a conflictelor. īn terapia prin arta este mai important procesul, modul īn care se desfasoara activitatea, si mai putin produsul final. De aceea, art terapia nu vizeaza aptitudinile sau talentul artistic al individului. O māzgalitura poate fi la fel de plina de semnificatii ca un tablou terminat.

Culori, nuante, accente, tonuri... Ne bucura ochii, sufletul, ne schimba starea de spirit. O minune a lumii care ne este la īndemāna. Culorile patrund īn lumea emotiilor si gāndurilor copiilor, avānd capacitatea de a le influenta.

"Culoarea, aceast fermecatoare īnsusire a tot ce ne īnconjoara, poate aduce īn sufletul nostru bucurie sau tristete, caldur sau raceal , agitatie sau liniste. Ea ne face sa ne simtim mai aproape sau mai departe de noi īnsine, iar de felul īn care ne pricepem sa o utilizam depinde, īn mare masura, echilibrul nostru, linistea interioar proprie, bogatia trairilor noastre afective, dar si starea noastra fiziologica".

Joaca este pentru copii ceea ce vorbirea este pentru adulti. Este un mediu pentru exprimarea sentimentelor, pentru explorarea relatiilor, descrierea experientelor, marturisirea dorintelor si īmplinirea de sine. Problemele pe care copiii le experimenteaza nu exist separat de persoana lor. Astfel, terapia prin joc egaleaza structura interioara dinamica a unui copil printr-o la fel de dinamica metoda.

Īn procesul de crestere/maturizare, multe dintre problemele copiilor sunt determinate de inabilitatea adultilor de a īntelege sau de a raspunde efectiv la ceea simte sau īncearca sa comunice copilul. Acest "gol de comunicare" este largit ca urmare a insistentei cu care adultii īncearca sa ii determine pe copii sa adopte modalitatile de exprimare specifice adultilor. Eforturile de comunicare cu copiii la un nivel exclusiv verbal presupun prezenta unei facilit ti destul de dezvoltate de exprimare prin vorbire, limitānd astfel copiii la un mediu ce este deseori incomod si restrictiv.

Se identifica, astfel, legatura dintre arta, arhitectura si suflet, bazata pe afinitate, puterea lor de a patrunde īn adāncul fiintei umane, fie si īn scop terapeutic.

Slujindu-se de idee, de ratiune si de simturi, arta este īn masura sa formeze si sa educe, iar īn definitia data de Aristotel, "arta este energie structuranta", este investita cu un puternic caracter social, modeleaza caractere, iar misiunea ei este īn slujba binelui absolut.

2. ĪNCERCĂRI DE DEFINIRE A TEMEI SPECIFICE PENTRU PROGRAMUL ALES: " MUZEUL COPIILOR"

CONCEPTUL DE MUZEUL COPIILOR IN LUME

EXEMPLE COMENTATE

"man only plays when he is human īn the full sense of the word, and he is only completely human when he is playing"

Friedrich Schiller [3]

Natura muzeelor se schimba. Cānd ne gāndim la conceptul de "muzeu" ne vin īn minte acele muzee pline de praf, īn care sunt expuse imagini sau texte nesfārsite si, daca avem noroc, gasim cate un buton care activeaza un model, la capatul caruia se aprinde un bec. Astazi pretentia pentru muzee a crescut. Te astepti la un spatiu tactil, o experienta multi - senzoriala. Pe de alta parte, spatiile exterioare, parcurile, te īncurajeaza prin transformabilitatea lor, te chema la interactiune si experimentare. Muzeele de succes sunt acum orientate spre a īnv ta prin interactivitate, īn afar de a ar ta si a vedea. Bariera a fost īmpins la extreme de conceptul de muzeu al copiilor. Interesant este c , fat de alte muzee sau galerii de arta, muzeul copiilor nu a trebuit sa se reinventeze. Cu cāteva exceptii, muzeul copilului este un fenomen recent si se bazeaza pe conceptul īnvatarii prin joaca - ceea ce implic o multitudine de cautari, atingeri, alergari, mirosuri, sarituri, ascultare si zgomot.

Conceptul de muzeu al copilului exist de aproape 100 de ani si reprezinta segmentul cel mai rapid de crestere īn industria muzeelor. Īn Statele Unite ale Americii exist peste 400 de muzee de acest gen, toate bazate pe ideea ca īnveti prin practic , nu prin teorie. Acestea sunt dedicate copiilor de toate vārstele, parintilor si bunicilor, constituindu-se practic īntr-o cladire multifunctional : instructiv-educativ si cultural - pentru īnvatarea cunostintelor de care dispune societatea si modelarea personalitatii copiilor (a temperamentului, caracterului, aptitudinilor sau vointei, afectivitatii, cunostintei si motivatiei) si de loisir - pentru organizarea placuta a timpului liber, deconectare si divertisment.

Īn cele ce urmeaza voi prezenta cāteva exemple de dotari pentru copii, care, prin amploarea si complexitatea lor, depasesc subiectul diplomei mele, dar care m-au ajutat sa īmi definesc tema specifica. De cele mai multe ori, acestea se afl īn parcuri, intentia fiind de a īnv ta copiii sa iubeasca natura, dar īn acelasi timp de a crea un mediu "altfel" propriu pentru educatie, fie aceasta realizat printr-o "joaca".

Exploration Station, Bradley, este un muzeu si centru comunitar nou, inspirat de spiritul si viziunea institutiilor de tineret, cāt si de contextul agrar din care face parte.

Structura de bārne interconectate aduce aminte de imaginea unei ferme din Mid-Western, dar prin combinatiile coloristice neasteptate, ferestrele capricioase si o serie de alte detalii, te duc cu gāndul la un loc de joaca si īnvatare. Acest lucru este esential pentru ca aceasta dotare sa fie apreciata de comunitate si identificabila de copii. Interiorul continua acest spirit prin volumetrie bine definita, cu conexiuni vizuale si fizice cu peisajul adiacent si exteriorul. Cladirile noi se constituie īn trei hale mari ce adapostesc diverse expozitii, programe interactive si plimbari.

Unul din punctele atractive ale Exploration Station este explorarea castelului medieval - un castel pe mai multe nivele, cu priveliste prin cupola cladirii - unde vizitatorii pot face incursiuni īn istorie, descoperind spatiile unice din turle si temnite. Este un loc īn care copiii si familiile lor descopera sala tronului, sala de bal si pasajele secrete, devenind fiecare rege sau regina pentru o zi. Construit pe mai multe nivele, castelul permite copiilor sa urce īn turn, unde descopera periscopul si cupola castelului, care ofera o priveliste minunata asupra peisajului.

Centrul pentru copii Aichi Nagakute, Nagoya, Japonia - arhitect Mitsuru Senda se afla īn cadrul Parcului pentru tineri Aichi, un vechi loc de batalie din Japonia. Recunoscut ca nucleu al centrelor pentru copii de aici, cladirea cuprinde aproape toate tipurile majore de functiuni asociate jocului, incluzānd antrenamente, cercetare si experimentare, dar si spatii pentru jocul īn sine. Aici a fost propus si realizat un nou tip de cladire: un amestec atent īntre modelul traditional japonez al centrelor enorme pentru copii, orientate īn primul rānd asupra antrenamentelor si un model de muzeu al copiilor, urmānd exemple din Statele Unite. Centrul cuprinde o zona atribuita teatrului de papusi, un muzeu al simturilor, avānd ca teme lumina si sunetul, o zona de creatie, īn care se desfasoara, printre altele, activitati legate de gatit si lucru manual si o zona de joaca, careia īi este dedicata toata zona centrala, a atriumului. Structura sa spatiala este o aplicare a modelului "Sistemului de joc circular", despre care cercetari anterioare au demonstrat ca stimuleaza activitatea si dorinta de joaca a copilului. Īn mijloc este un turn īnclinat, cu coridoare dublu spiralate, avānd un diametru de aproximativ 20 metri, penetrat la rāndul sau de un alt tub. Astfel, spatiul pentru joaca si circulatiile predomina cladirea; mai mult decāt atāt, spatiul interior, deschis, se īnalta īn zona centrala pe doua niveluri, astfel īncāt copiii sa poata experimenta spatiul de sub podeaua primului etaj, īn mod similar caselor traditionale japoneze. Toate spatiile sunt legate īntre ele si cu atriumul central; ferestrele ofera privelistea parcului īnconjurator, cu spatii verzi si cursuri de apa. Privite īn ansamblu, toate acestea dau impresia unui teren imens de joaca, acoperit, dar luminos, pentru copii, integrānd elementele naturale īnconjuratoare.

Parcul Asahikawa Shunkodai, Asahikawa, Japonia - arhitect Mitsuru Senda este un parc pentru copii, īn care totul este gāndit īn concordanta cu acest fapt. Simturile - tactil si olfactiv - sunt frecvent folosite de copii, cānd se joac liberi īntr-un parc: ei ating, sar, se urmaresc, aluneca, folosindu-se astfel de toate simturile.

Ei se adapteaza situatiilor neprevazute, reactioneaza spontan, pe tot parcursul traseului aleator ales pentru joaca, īsi depasesc obstacolele: lemn, frānghii, fileu, tablite, lumini, umbre, rampe. Aleile parcului nu sunt cu sens unic, sunt intersectii mari, īncrucisari de drumuri. Jocul se amesteca cu natura complice, īntr-un labirint al distractiei. Provocarea, surpriza, sunt menite sa stimuleze dorinta oricum fireasca de a participa la joc. Cel care a conceput parcul si-a dorit ca participantul la joc sa fie īn permanenta īn contact direct cu natura.

Parcul La Villetete este si astazi un subiect des dezbatut datorita faptului ca, de la īnceput, ideea arhitectului pentru acest spatiu a iest din tiparul celor realizate pana la momentul respectiv. Proiectul, avānd ca tema amenajarea unui parc de 55 ha, care sa raspunda la trei necesitati: realizarea unui parc, muzeu al stiintelor si tehnicii si "oras al muzicii", a fost cāstigat īn urma unei competitii de idei pe amplasamentul unui fost tārg de vite din Paris. Arhitectul Bernard Tschumi a dorit realizarea unui parc pentru secolul XXI cu un program interdisciplinar ce viza: "urbanism, placere si experiment".

Arhitectul īsi propune sa trateze orasul ca un īntreg, care sa fie apt de schimbare o data cu schimbarea oamenilor care īl folosesc asa īncāt spatiile publice culturale īn aer liber sa fie compatibile cu modul de viata urban īn continua transformare.




Īn concluzie structura parcului trebuie sa adaposteasca, sa īncurajeze si sa sustina un numar de activitati neprogramate. Aceste scopuri nu au fost atinse īn totalitate. Proiectul se va opune ideii de parc, ca o evadare din oras, īntr-un paradis sau īntālnire cu natura. Exista si opinia ca Villete nu este un parc, ci o īnsirurire de spatii īntre constructii, spatii ce formeaza o tablǎ pentru dispunerea unei expozitii de mobilier stradal modern, un album de timbre cu gradini si o geometrie cu linii si copaci. Parcurgerea succesiunilor de spatii si imagini evidentiaza o conceptie bine stapānita, dar existǎ si sesizarea cǎ, ceea ce se vede, nu a devenit un teren al senzatiilor si totusi nu numai vizualul e tentat, ci si auzul (muzica te īmbie) si chiar tactil prin prezenta apei, plantelor, etc.

Īn realitate parcul s-a dorit un spectacol continuu zi noapte. Decorul se schimbǎ constant datoritǎ jocului de lumina. Parcul este o naturǎ mult urbanizatǎ "o atmosfer de teatru" un loc al jocului unde esti mereu īndemnat sa descoperi cāte ceva. El se doreste a fi mereu viu, pentru c de-a lungul anului sunt organizate jocuri, expozitii, ce confera culoare, dinamic , efecte. Proiectul avea menirea sa revitalizeze zona si sa raspunda necesitatilor de destindere a populatiei limitrofe. Arhitectul reuseste sa asambleze identitati apelānd la trei sisteme formale (puncte, linii, suprafete), care prin suprapunere ofera combinatii si diversitate. Multitudinea obiectelor, a traseelor si a suprafetelor supraīncarcate de semnificatii conduce catre un act integral cultural ceea ce ar da curs la urmatoarea opinie: un parc ar trebui sa fie un obiect cultural rafinat; cu cat este mai evoluata cultura unui oras, cu atāt este mai rafinat parcul sau. Codurile culturale ale orasului devin linii majore, ghidānd conceptia naturii artificiale ce se constituie īn parc. Astfel parcul completeaza orasul; la fel ca si culorile complementare, orasul si natura se combin īntr-o relatie ideal īn cadrul unui parc.

II.          CONCLUZII CU CARACTER SINTETIC. DIRECŢII GENERALE ALE PROIECTULUI

Astazi, īn Romānia, segmentul cel mai dinamic al societ tii noastre, copilul, pare a fi uitat. Īn conditiile īn care īntreaga omenire investeste enorm īn dotarea sistemului educational juvenil - considerat de pedagogia si psihologia moderna a fi cea mai importanta interventie a societarii īn viata individului, tara noastra nu reuseste sa asigure sediul unor astfel de dotari, suficiente pentru a raspunde necesitatilor copiilor.

La aceasta data, municipiul Ploiesti nu beneficiaza de aportul unei dotari speciale pentru procesul de educatie complex a generatiilor celei mai tinere societati. Aceasta activitate s-a vazut obligat a duce o existent itineranta, dintr-un local īntr-altul, functie de necesitatile prioritare ale unor institutii. Lucrul acesta s-a īntāmplat īnainte de 1989, īn prezent actuala cladire a « Palatului Copiilor », care adaposteste activitatea mentionat , fiind de departe absolut improprie scopului si destinatiei.

A existat la un moment dat o initiativa a fundatiei « Prahova 91 » legat de realizarea īn cadrul Parcului Tineretului a unei serii īntregi de obiective printre care si constructia cladirii unui Palatul al Copiilor, gest oportun si salutar si īn ziua de azi. Initiativa a fost coroborat cu orientarea ca obiectivul sa fie amplasat īntr-un spatiu amplu, īn afara traficului si aglomeratiei urbane, protejat de spatii verzi cu posibilitatea organizarii unor activitati īn aer liber. Īnsa, datorit lipsei de fonduri, acest lucru nu s-a mai realizat.

Proiectul meu de diploma cauta sa se alinieze la una dintre acele tendinte contemporane, dar, totodata foarte firesti - din moment ce se apleaca spre dimensiunea sensibilului din adāncul fiintei - caracterizate de explorarea simturilor, de īncercarea de a se conecta si de a se raporta la elemente fundamentale precum viata, natura, sentimente.

Pe de alt parte, la fel de actuala este atitudinea de a miza pe asocierea mai multor domenii, dintre care arhitectura si peisajul sunt numai cāteva exemple.

Tema proiectului a fost fundamentata pe considerente puternic legate de factorul emotional, de aceea am urmarit un astfel de concept, un parcurs mai putin pragmatic - desi functiunile si conditionarile impuse de un program pentru copii sunt mai mult decāt stricte - ci o poetica a spatiului, īn care peisajul, schimbarea anotimpurilor, joaca, pictura sau culoarea sa colaboreze cu obiectul de arhitectura, sa interactioneze, ca participanti īntr-un joc educational, formativ al unei generatii, orientat spre cunoasterea - de sine si a lumii - pentru o sansa.

Program: Muzeul Copiilor, Ploiesti, Parcul Tineretului

Muzeul va fi structurat īn trei zone majore :

Zona de primire hol multifunctional cu o zon destinat parintilor : cafenea, spatii expozitionale, zona din care se acceseaza si o sala de festivitati cu foyer, un auditoriu, unde se organizeaza ocazional mici spectacole, proiectii, conferinte si programe speciale pentru copii. Parintii pot profita din plin de linistea si confortul barurilor coffee shop si a librariei special amplasate īn aceasta zona, urmarind totodata prin monitoare cavalcada dezlantuita, dar atent supravegheata a copiilor.

Zona de activitati libere a fost īmpartita pe doua grupe de vārst , datorit necesitatilor specifice vārstei : parterul este destinat copiilor cu vārste cuprinse īntre 3 - 7 ani si etajul este destinat copiilor cu vārste cuprinse īntre 7 - 14 ani.

Parterul este organizat ca un parcurs, o incursiune printr-o lume mirifica, o īnsiruire de spatii cu diferite teme, īn care fiecare dintre copii poate sa īsi gaseasca locul preferat : « planeta animalelor », « dinozauri si fosile », , « viata oceanelor », « prietenii naturii », « face painting », « casa papusilor», « cabinetul doctorului », studio de karaoke si un ring de dans, « micul pompier » , magazinul copiilor, unde acestia pot cumpara sau face schimb cu ceilalti copii de jucarii pe care nu le mai folosesc, o zon special pentru baieti cu instalatii pentru masini de curse si trenulete, « micul alpinist», « cafeneaua copiilor »,  zona de sarbatorire a zilelor de nastere. Aceast zon este destinat oricarui copil si parinte care doreste sa īsi petreaca timpul liber īntr-un loc special amenajat. si daca e sa se joace, atunci sa o faca īn cele mai placute si atractive locuri si feluri. Ca sa simta cu adevarat bucuria de a fi copil. Pentru copii cuminti care au īnvatat, pentru copii pe care īi iubesc parintii si pentru toti copiii cu māncarici sau fara māncarici. Ei se īmbarc pentru o calatorie de neuitat, plina de surprize, īn lumea magica a jocurilor.

Etajul este organizat sub forma unui mic muzeu tehnic, destinat unor copii de vārste mai mari, datorit segmentului diferit de interese pe care acestia īl au la vārsta lor. Etajul va cuprinde : « spatiul si avioanele », « īnvatam sa construim », « f -l sa se miste », « cum functioneaza », « laboratorul de experimente ».

Zona de cercuri cultural artistice si stiintifice, care are ca scop aprofundarea si completarea cunostintelor din scoala, dezvoltarea aptitudinilor, potrivit vocatiei si optiunilor copiilor. Aceast zon este organizat pavilionar, astfel īncāt mediul de educatie sa nu coincida cu cel traditional, solutie sa mijloceasca continua relatie cu exteriorul. La activitatile organizate pot participa, la libera alegere, copii de vārsta prescolara si elevi din ciclul primar, gimnazial, profesional si liceal, fara deosebire de nationalitate, sex, religie, corespunzator intereselor, aptitudinilor si preferintelor. Se propun sase pavilioane, fiecare cu o tem diferit , pentru evitarea plictiselii:

desen, pictura, modelaj, colaj ;

jocuri de logica, exercitii de scriere, matematic , lecturi ;

īnvatare cāntece, poezii, jocuri ;

muzic si miscare ;

jocuri cu materiale naturale (apa, nisip), jocuri de constructie ;

jocuri imaginativ-creative.

III.        BIBLIOGRAFIE

Propunāndu-mi a scrie o lucrare care sa acopere si relatia peisaj - arhitectura, dar si valentele educative pe care acestea le au asupra copilului, s-au consultat carti care sa acopere informatii diferit prezentate. Bibliografia cuprinde carti cu teme variate, care pot sa ofere o imagine concret asupra modului īn care arhitectura armonizeaza cu peisajul si cum acestea īmpreuna ajut la dezvoltarea si educarea īn mod corespunzator a societarii, īn special tinere. Unele dintre aceste carti au fost publicate cu foarte multi ani īn urm , fapt care m-a ajutat sa īmi formez o imagine despre cum erau privite anumite concepte atunci. O parte a materialului consultat l-a reprezentat si informatia prezent īn reviste de arhitectura, fie c a fost vorba de reviste straine prestigioase , "El croquis", "Detail", fie c a fost vorba de reviste romānesti, "Arhitext Design", "Arhitectura" sau "Igloo. Habitat si Arhitectura".

Un loc important īn cadrul bibliografiei l-a ocupat informatia virtuala, consultat prin intermediul internetului care a permis accesul la anumite informatii legate de personalitati din trecut, articole si esee interesante si o serie de imagini semnificative pentru īntregirea demersului realizat.

CĂRTI:

ASSUNTO, ROSARIO, "PEISAJUL sI ESTETICA", EDITURA BUCUREsTI, 1986

BEAZLEY, Elisabeth, "DESIGN FOR RECREATION", EDITURA FABER AND FABER, 1998

BIRKSTED, Jan, "RELATING ARCHITECTURE TO LANDSCAPE", E&FN SPON, 1999

BUTLER, George D, "RECREATION AREAS THEIR DESIGN AND EQUIPMENT"

CARLSON, Allen, "AESTHETICS AND THE ENVIRONMENT". THE APRECIATION OF NATURE, ART AND ARCHITECTURE, 2004

ECKBO, Garret, "THE LANSCAPE WE SEE", BIRKHAUSER, 2001

GAUSA Manuel, "THE METAPOLIS DICTIONARY OF ADVANCED ARCHITECTURE", EDITURA ACTAR, 2003

JOUFFREY P. MORRAND, "PSIHOLOGIA COPILULUI ", EDITURA TEORA, 2004

LAPIERRE, Eugene, "PLACE" CONCOURS D'AMENAGEMENT DESIGN COMPETITION, 2004

MASBOUNGI, Ariella, "PENSER LA VILLE PAR LE PAYSAGE", EDITION DE LA VILLETE, 2002

NEGRUTIU, FILOFTEIA, "SPAŢII VERZI", EDITURA DIDACTICA sI PEDAGOGICA, BUCUREsTI, 1998

PIAGET Jean, INHELDER Barbel, "PSIHOLOGIA COPILULUI", EDITURA CARTIER POLIVALENT, 2005

"THE GARDEN VISION OF PARADISE" NEW HORIZONS, EDITURA THAMES&HUDSON, 2003

"PARCS & PROMENADES DE PARIS" - LES EDITIONS DU DEMI-CERCLE PAVILION DE L'ARSENAL

SCHRODER, Thies, "CHANGES IN SCENARY", BIRKHAUSER, 2001

SIMONDS, ORMSBEE, JOHN, "ARHITECTURA PEISAJULUI", EDITURA TEHNICA BUCUREsTI, 1967

SCHIOPU, U, VERZA, E, "PSIHOLOGIA VĀRSTELOR. CICLURILE VIEŢII", EDITURA BUCUREsTI, 1995

WEILACHER, Udo, "BETWEEN LANDSCAPE ARCHITECTURE AND LAND ART", BIRKHAUSER, 1999

TEZE DE DOCTORAT:

TEZA DOCTORAT, EUGENIU Apostol, CLĂDIRI PENTRU PRESCOLARI, BUCUREsTI, 1976

TEZA DOCTORAT, POPESCU Emil Barbu, CONSTRUCŢII DE CULTURĂ sI COEZIUNE SOCIALĂ PENTRU TINERET, BUCUREsTI, 1981

TEZA DOCTORAT, TUDORA Ioana, ARHITECTURĂ sI REPREZENTĂRI SOCIALE. PEISAJ URBAN SPAŢIU sI ARHITECTURĂ

NOTE DE CURS:

NOTE DE CURS, "ARHITECTURĂ CONTEXT PEISAJ", PROF. DR. ARH. ZAHARIADE ANA MARIA

NOTE DE CURS, "PSIHOLOGIA SPAŢIULUI CONSTRUIT URBAN", PROF. ARH. EFTENIE MARIANA

NOTE DE CURS "PEISAGISTICĂ", PROF. MITREA VASILE, UNIVERSITATEA TEHNICA, CLUJ NAPOCA, 2000

REVISTE:

REVISTA DETAIL, 2005, NR. 1, MICROARCHITECTURE

REVISTA "EL CROQUIS", 2003, NR.114, NJIRIC SI NJIRIC

REVISTA "EL CROQUIS", 2003, NR.109/110, HERZOG& DE MEURON

REVISTA "AV", 2001, NR. 91, PRAGMATISM AND LANDSCAPE

ARTICOLE REVISTA "ARHITEXT DESIGN":

  • NICOLAE ERNST, "CHIAR ĪN SITUAŢII LIMITĂ NATURA NU ESTE AGRESIVĂ"
  • CESAR PELLI, "DESPRE COLABORARE"

SITEURI:

  • WWW.TOU.RO/RO/JOC - informatii despre camerele de joac din spitalele din Romānia
  • WWW.E-SANA .RO - terapia prin joc a copiilor cu deficiente
  • WWW.WEST8.NL - urban landscape - imagini sugestive si texte explicative
  • WWW.F-O-A.NET - proiecte
  • WWW.MIAMICHILDRENSMUSEUM.ORG - informatii despre programe interactive realiz

sociale, economice, tehnice, care nu se manifesta printr-o relatie directa cu spatiul, ci se constituie īn filtrul pentru receptivitate.

Omul joac rolul de receptor pentru mesajele pe care spatiul construit i le transmite, iar teoriile au demonstrat ca perceptia este un fenomen complex, depasind pragul senzatiilor primare.



IV.         ARHITECTURA PENTRU COPII

COPILUL sI SPAŢIUL CONSTRUIT

Perceptii si comportamente specifice

Valente educative ale spatiului īn dezvoltarea copilului

Terapia prin arta, culoare, joc

"interesul copilului este captat, de la vārsta frageda, de ceea ce este misterios, fascinant si spectaculos"

Miltiade Filipescu[4]

Pentru a influenta mai mult decāt la nivel fizic, pentru a participa la modelarea structurii individului, spatiul, atāt cel construit, cāt si peisajul, trebuie s actioneze la nivelul perceptiei; mai mult decāt atāt, pentru a reusi s aiba un impact puternic, se va adresa simturilor mai mult decāt ratiunii si va interactiona prin orice mijloace cu individul, īl va provoca, se va lasa descoperit de acesta si va exprima o atitudine. Expresivitatea unui spatiu arhitectural poate sa se manifeste īn nenumarate moduri, dar atunci cānd mesajului si fortei de comunicare a arhitecturii li se alatur contributia elementului natural - capabil dintotdeauna sa se conecteze la sufletul omului - si aportul artei, a carei actiune se concretizeaza prin stimularea imaginatiei, īncurajarea comunicarii, dezvoltarea interesului pentru cultura, avānd ca rezultat aflarea adev rului si cunoasterea de sine - se poate construi o strategie viabila pentru reusita proiectelor de tip formativ, adresate copiilor. Īn plus, copiii īnvat s respecte natura, s o ocroteasc , īnvat s iubeasc ceva care nu le va raspunde imediat la afectiune, dar care va fi īntotdeauna al turi de ei. Aceasta nu le va mai oferi īnc un mediu steril de educatie, pentru c organizarea unor activit ti īn aer liber īi va invita la interactivitate, la joaca "afar Afar e intotdeauna sigur si accesibil. Este locul unde copiii sunt liberi s ia decizii, devin activi īn acest proces decizional si pot avea experiente īn spatiul exterior, ceea ce un loc obisnuit de educatie nu le ofer . Īn untru sunt īnconjurati de tot felul de obiecte si materiale, dar "afar " asigur īntotdeauna interesul, provocarea si stimularea copiilor.

Numai dialogānd cu sufletele lor se obtine o reactie si doar daca aceasta exista - anulānd indiferenta - un proces educational poate avea succes.

Diversificarea centrelor de interes si cresterea num rului alterantivelor oferite individului īn vecin tatea care locuieste genereaz noi nevoi culturale, estetice, de relaxare, care schimb si īmbog tesc viata individului.

Prezenta echipamentelor de acest tip au important deosebit , fiind generatoare de viata colectiv , de grupare a populatiei. Frecventarea īl implic pe individ īn medii sociale diferite, favorizeaza contactele, rezultānd efecte pozitive. Majoritatea cartierelor si oraselor din Romānia si nu numai, sunt insuficient dotate cu echipamente socio-culturale, efect negativ pentru copiii care sunt la vārsta modelarii, a educ rii, a asimil rii modelelor de viat si comportament.

Asimilarea nu este nici instantanee, nici necritic , ea are loc pe baza verific rii prin experienta proprie. Procesul de transmitere prin educatie a valorilor societǎtii capǎtǎ sensul de formare cultural de cultur īn actiune

Prin informatiile pe care le īntālnesc, prin modul īn care li se faciliteaz sau li se propun contactele sociale, prin mijloacele culturale si tehnice, pe care le au la dispozitie, copiii au posibilitatea s se familiarizeze si s aprofundeze diverse probleme, punānd īntreb ri si c utānd r spunsuri, dezvoltāndu-si astfel personalitatea īntr-o ambiant propice unei formatii autentice si sporind eficacitatea social

Georges Keamin afirm : "este cert, c in toate cazurile atractiei exercitate asupra copiilor de c tre noile experiente pedagocice, nu au fost decāt s confirme influenta formelor arhitecturale asupra spiritului si imaginatiei copilului". Aceast sensibilitate la spatiul construit reiese īn chip foarte net, din diverse anchete facute cu acest subiect.

Dac un copil ar trebui s proiecteze un spatiu pentru activitǎtile sale, ar face ca un om matur?

Īn cele ce urmeaz voi incerca s r spund la aceast īntrebare, printr-o prezentare, pe scurt, a principalelor instrumente cu care lucreaz copiii in desenele lor, dar si o prezentare a doua experimente care au avut ca subiect copilul si spatiul, experimente īn urma c rora se pot extrage anumite concluzii cu referire la modul īn care copilul percepe spatiul (in imagini sunt prezentate desene ale unor copii de 7 ani).

Primele desene ale copiilor apar impregnate de un remarcabil simbolism. Copiii nu redau fidel obiecte sau fiinte determinate, ci recurg la configuratii grafice substituante, decursa din incapacitatea copilului de a aprecia proportiile , elementele componente ale obiectului, relatiile dintre componente sau īntre obiecte. Copiii mici si īn general la vārsta la care īncepe scoala, deseneaza īn general ideea si nu urmaresc o reprezentare adecvata a acesteia, aparānd astfel desenele transparente, cu forme conturate, dar nedetaliate. De cele mai multe ori, copii deseneaza din memorie, fara preocuparea unei realitati redate adecvat, ci doar sub imperiul preocuparii de moment, fara nici un discernamānt. Deseori apare un detaliu nesemnificativ - detalii ale īmbracamintii, dar omite elemente esentiale cum ar fi o mana. La aceasta vārsta, simtul perspectivei nu este dezvoltat. desenele au caracter plat, bidimensional prin excelenta, aspect datorat necunoasterii. Copiii sunt preocupati sa deseneze policrom, dar īn redarea obiectelor, culorile īntrebuintate, de regula nu corespund realitatii, iar acest aspect este cu atāt mai evident cu cat copiii sunt mai mici. De cele mai multe ori ei folosesc culori care nu corespund realitatii: animale domestice, desi le-au vazut si īn realitate, sunt colorate īn verde sau alta culoare care nu corespunde realului. Activitatea de desen are caracter spontan, īn sensul ca ei se aseaza asupra hārtiei spre a face un desen, fara a avea un subiect prestabilit. Ideea vine pe parcurs. Copiii se maresc si īncep sa aiba o preocupare pentru simetrie si repetitie. Apar relatiile īntre obiecte, apare "povestea".

Cred ca toate aceste elemente care apar īn desenele copiilor, pot deveni instrumente si pentru cei mari īn proiectarea spatiilor care se adreseaza īn primul rānd celor mici. Exist tendinta de a ne comporta copilareste cānd proiect m pentru copii. S-ar putea crede c un proiect plin de culori primare si mobilier scalat este suficient, īns , īn realitate, este mai mult de atāt. Este un proiect plin de constrāngeri stringente si cerinte drastice ale misiunii educationale. Copiii sunt consumatori avizi cu nevoi sofisticate. Īn toata lumea exist foarte multe companii care se ocup numai de acest domeniu. Un design bun trebuie sa ii īncānte si sa le angajeze simturile, cauzānd interactiunea cu altceva īn afar de ei.

Un proiect, realizat īn urma colaborarii dintre copii si adulti, īl constituie DuPage Children's Museum. Acest proiect "colorat" completeaza prima faza a metamorfozei cladirii existente, dintr-un depozit īntr-un loc de joaca si īnvatare. Īn faza a doua se vor adauga alte cladiri, o usa rosie mai mare si mai buna, dar si o rampa care va conecta spatiile de joaca, de expozitii si alte evenimente.

Primul lucru pe care īl vezi este o usa mare rosie. "Este un simbol a ceea ce credem", explica Susan Broad, directoarea executiva a muzeului, "deoarece noi deschidem usi pentru copii ". De cānd a fost īnfiintat muzeul, īn 1987, acesta a avut o existenta nomadica, mutāndu-se din oras īn oras, avānd doua locatii temporare. Noua locatie a acestui institut nonprofit este īn vechea cladire Moser Lumber, lānga Naperville. Atragānd numeroase familii, institutul s-a dezvoltat, atāt īn dimensiune, cāt si īn misiuni, fiind foarte apreciat pentru originalitate, expozitii inovatoare, programe diversificate. "Reciclata" practic, cladirea foloseste elemente iconografice simbolice, pe care copiii le īnteleg usor si le apreciaza. Marea usa rosie, de exemplu, īntāmpina toti vizitatorii muzeului, devenind o identitate grafica a muzeului, ce conduce spre un mesaj educational.

Discutiile cu copiii si cu adultii din viata lor au dat impulsul pentru designul original. Īn timpul acestor discutii, copiii au desenat muzeul asa cum si l-au dorit. Aceste desene au ajutat īntr-un mod remarcabil la crearea acestui muzeu, īntelegānd astfel cāt de importante sunt detaliile pentru copii. Astfel, echipa de design a consultat aceste desene, s-a īntālnit cu experti īn arta, educatie, īntālniri pe care Peter Exley le-a numit "consultatii absolute".

De la desenele copiilor la designul minunat, faza īntāi profita de caracteristicile existente, cum ar fi tavanul īnalt. La necesitatile pragmatice s-au adaugat culorile aprinse, variatii dramatice de scara, cu locuri avānd diferite perspective si structuri dinamice.

Institutia a fost recent premiata cu "Distinguished Building Award" si cu "Accessibility Award " de catre Western DuPage Special Recreation Association. Pentru o institutie care promoveaza curiozitatea si creativitatea, este necesar ca interiorul arhitectural sa stimuleze copilul. S-a observat ca prin crearea unui mediu vesel si colorat, copiii sunt stimulati īn acest sens. Directoarea Sue Broad spune ca "independenta īnseamna sa ajuti copilul sa treaca peste obstacole. Suntem interesati mai mult de procesul de īnvatare, decāt de predare. Este nevoie de o echipa de adulti si copii pentru a folosi eficient un mediu. "

Īn anul 1970, arhitectul Pieter van Leeuwen a pus īn aplicare un experiment de edificare a unor spatii pentru copii si de catre copii . Locul de desfasurare a fost holul expozitiei RAI din Amsterdam. Aici s-a montat o structura de schel metalic de 20 pe 30 m cu īnǎltimea de 6m. Copiii, cu vārsta cuprins īntre 7 - 15 ani, aveau la dispozitie elemente de īnchidere, panouri standardizate, alte cāteva materiale de constructie, scule si unelte. Existau observatori care nu aveau voie sa se implice foarte mult īn actul creator al micilor arhitecti, ci doar sa observe modul de comportament, spiritul de inventie, sensibilitatea pentru forma, materialele si culorile folosite. Se constat diversitate, mare varietate spatiala, atāt īn configuratia formal de alcatuiri spatiale, cāt si īn dispozitia lor reciproc

Una dintre concluzii a fost c nu se remarc juxtapunere de spatii cu functiuni identice. Remarcabil este faptul c nici un adapost nu se afl pe sol, toate erau ridicate de la sol si accesate prin scari. Rezultatele sunt īns comentabile datorit vārstei copiilor care deja rationalizeaza dincolo de instinctual primar.

Un alt experiment a fost realizat la initiativa arhitectilor francezi Jean Boris si Genevieve Hirschler. Experimentul a fost asemanator, cu diferente de materiale si culori: spuma poliuretan, elastic, fara rigiditate evidenta, manevrabil, nu alunec , iar culoarea alb galbuie era o culoare neutra pentru copii. Vārsta copiilor:

8-13 ani. Rezultatele au fost interesante si īn acest caz: copiii nu au urmarit nici un fel de relatie cu exteriorul, dar au lasat goluri, de mici dimensiuni, spre peretele cu ferestre dispuse exact la īnaltimea lor.

Forma īn plan a rezultat ca cea a unui bob de fasole, spatiu īn care au fost incluse pupitre, scaunul educatoarei, cosul de gunoi, toate elementele ce se regasesc īntr-o sala de clasa. La terminarea constructiei, copiii vorbeau despre acest loc, ca "acasa", "la noi". Īntrebati cum locuiesc, majoritatea au raspuns c īn cuburi, atāt la scoala, cāt si acasa, si c solicita spatiilor construite sa fie adaptabile activitatilor pe care le desfasoara ei. S-a constatat c īsi amintesc īntāi de forma primara a spatiului si dupa aceea de culori, goluri, iesiri. Constientizarea asupra spatiului construit s-a facut pe masura ce copiii s-au eliberat de formele stereotipice īn care traiesc, contruindu-si apoi, locul care favorizeaza si adaposteste viata lor, acel loc īn care se simt ca "la ei acasa".

Concluzii finale ale experimentelor: orientarea catre interior, nevoia de adapost, forma liber a spatiilor pentru activitatile īn comun, iar forma simpl pentru relaxare si odihn , lipsa simetriei, interes pentru ce se percepe la nivelul ochiului: golurile sunt plasate cu centrul de greutate pe linia orizontului copiilor, fenomen natural generat de esenta calitatilor spatiale īn relatie cu factori emotionali, separarea functional care arat o constientizare a spatiului construit.

Nu exista o formula ideala de proiectare a spatiilor pentru copii. Dar luānd īn considerare nevoile fiecaruia si resursele disponibile, societatea poate īncuraja anumite comportamente, dezvoltarea unor aptitudini, responsabilitatea si poate preveni astfel conflictele.

A proiecta un spatiu pentru copii nu este o ambitie copilaroasa.

  • Terapia prin arta, culoare, joc

Arhitectura īsi ia ca aliat, īn īncercarea de educare a publicului, diverse alte instrumente, precum arta, culoarea si jocul, concretizate īn procedee ca art-terapia, cromoterapia si terapia prin joc.

Artele constituie un teren privilegiat al cunoasterii umane. Ele sunt un mijloc de comunicare si de evolutie pus īn slujba copilului, un mijloc de construire a personalitatii, permit o conectare cu sine īnsusi. Arta dezvolt capacitatea de expresie si comunicare īn relatiile interumane. Este un domeniu important al comunicarii si exprimarii, mai ales acolo unde cuvintele dau gres ori sunt prea "mici". Art-terapia īl ajuta pe copil sa se īnteleaga, sa se elibereze de anxietatile acumulate, de tensiuni si sa dezvolte abilitati de comunicare si insertie sociala, facilitānd elaborarea unor strategii de rezolvare a conflictelor. īn terapia prin arta este mai important procesul, modul īn care se desfasoara activitatea, si mai putin produsul final. De aceea, art terapia nu vizeaza aptitudinile sau talentul artistic al individului. O māzgalitura poate fi la fel de plina de semnificatii ca un tablou terminat.

Culori, nuante, accente, tonuri... Ne bucura ochii, sufletul, ne schimba starea de spirit. O minune a lumii care ne este la īndemāna. Culorile patrund īn lumea emotiilor si gāndurilor copiilor, avānd capacitatea de a le influenta.

"Culoarea, aceast fermecatoare īnsusire a tot ce ne īnconjoara, poate aduce īn sufletul nostru bucurie sau tristete, caldur sau raceal , agitatie sau liniste. Ea ne face sa ne simtim mai aproape sau mai departe de noi īnsine, iar de felul īn care ne pricepem sa o utilizam depinde, īn mare masura, echilibrul nostru, linistea interioar proprie, bogatia trairilor noastre afective, dar si starea noastra fiziologica".

Joaca este pentru copii ceea ce vorbirea este pentru adulti. Este un mediu pentru exprimarea sentimentelor, pentru explorarea relatiilor, descrierea experientelor, marturisirea dorintelor si īmplinirea de sine. Problemele pe care copiii le experimenteaza nu exist separat de persoana lor. Astfel, terapia prin joc egaleaza structura interioara dinamica a unui copil printr-o la fel de dinamica metoda.

Īn procesul de crestere/maturizare, multe dintre problemele copiilor sunt determinate de inabilitatea adultilor de a īntelege sau de a raspunde efectiv la ceea simte sau īncearca sa comunice copilul. Acest "gol de comunicare" este largit ca urmare a insistentei cu care adultii īncearca sa ii determine pe copii sa adopte modalitatile de exprimare specifice adultilor. Eforturile de comunicare cu copiii la un nivel exclusiv verbal presupun prezenta unei facilit ti destul de dezvoltate de exprimare prin vorbire, limitānd astfel copiii la un mediu ce este deseori incomod si restrictiv.

Se identifica, astfel, legatura dintre arta, arhitectura si suflet, bazata pe afinitate, puterea lor de a patrunde īn adāncul fiintei umane, fie si īn scop terapeutic.

Slujindu-se de idee, de ratiune si de simturi, arta este īn masura sa formeze si sa educe, iar īn definitia data de Aristotel, "arta este energie structuranta", este investita cu un puternic caracter social, modeleaza caractere, iar misiunea ei este īn slujba binelui absolut.

2. ĪNCERCĂRI DE DEFINIRE A TEMEI SPECIFICE PENTRU PROGRAMUL ALES: " MUZEUL COPIILOR"

CONCEPTUL DE MUZEUL COPIILOR IN LUME

EXEMPLE COMENTATE

"man only plays when he is human īn the full sense of the word, and he is only completely human when he is playing"

Friedrich Schiller [6]

Natura muzeelor se schimba. Cānd ne gāndim la conceptul de "muzeu" ne vin īn minte acele muzee pline de praf, īn care sunt expuse imagini sau texte nesfārsite si, daca avem noroc, gasim cate un buton care activeaza un model, la capatul caruia se aprinde un bec. Astazi pretentia pentru muzee a crescut. Te astepti la un spatiu tactil, o experienta multi - senzoriala. Pe de alta parte, spatiile exterioare, parcurile, te īncurajeaza prin transformabilitatea lor, te chema la interactiune si experimentare. Muzeele de succes sunt acum orientate spre a īnv ta prin interactivitate, īn afar de a ar ta si a vedea. Bariera a fost īmpins la extreme de conceptul de muzeu al copiilor. Interesant este c , fat de alte muzee sau galerii de arta, muzeul copiilor nu a trebuit sa se reinventeze. Cu cāteva exceptii, muzeul copilului este un fenomen recent si se bazeaza pe conceptul īnvatarii prin joaca - ceea ce implic o multitudine de cautari, atingeri, alergari, mirosuri, sarituri, ascultare si zgomot.

Conceptul de muzeu al copilului exist de aproape 100 de ani si reprezinta segmentul cel mai rapid de crestere īn industria muzeelor. Īn Statele Unite ale Americii exist peste 400 de muzee de acest gen, toate bazate pe ideea ca īnveti prin practic , nu prin teorie. Acestea sunt dedicate copiilor de toate vārstele, parintilor si bunicilor, constituindu-se practic īntr-o cladire multifunctional : instructiv-educativ si cultural - pentru īnvatarea cunostintelor de care dispune societatea si modelarea personalitatii copiilor (a temperamentului, caracterului, aptitudinilor sau vointei, afectivitatii, cunostintei si motivatiei) si de loisir - pentru organizarea placuta a timpului liber, deconectare si divertisment.

Īn cele ce urmeaza voi prezenta cāteva exemple de dotari pentru copii, care, prin amploarea si complexitatea lor, depasesc subiectul diplomei mele, dar care m-au ajutat sa īmi definesc tema specifica. De cele mai multe ori, acestea se afl īn parcuri, intentia fiind de a īnv ta copiii sa iubeasca natura, dar īn acelasi timp de a crea un mediu "altfel" propriu pentru educatie, fie aceasta realizat printr-o "joaca".

Exploration Station, Bradley, este un muzeu si centru comunitar nou, inspirat de spiritul si viziunea institutiilor de tineret, cāt si de contextul agrar din care face parte.

Structura de bārne interconectate aduce aminte de imaginea unei ferme din Mid-Western, dar prin combinatiile coloristice neasteptate, ferestrele capricioase si o serie de alte detalii, te duc cu gāndul la un loc de joaca si īnvatare. Acest lucru este esential pentru ca aceasta dotare sa fie apreciata de comunitate si identificabila de copii. Interiorul continua acest spirit prin volumetrie bine definita, cu conexiuni vizuale si fizice cu peisajul adiacent si exteriorul. Cladirile noi se constituie īn trei hale mari ce adapostesc diverse expozitii, programe interactive si plimbari.

Unul din punctele atractive ale Exploration Station este explorarea castelului medieval - un castel pe mai multe nivele, cu priveliste prin cupola cladirii - unde vizitatorii pot face incursiuni īn istorie, descoperind spatiile unice din turle si temnite. Este un loc īn care copiii si familiile lor descopera sala tronului, sala de bal si pasajele secrete, devenind fiecare rege sau regina pentru o zi. Construit pe mai multe nivele, castelul permite copiilor sa urce īn turn, unde descopera periscopul si cupola castelului, care ofera o priveliste minunata asupra peisajului.

Centrul pentru copii Aichi Nagakute, Nagoya, Japonia - arhitect Mitsuru Senda se afla īn cadrul Parcului pentru tineri Aichi, un vechi loc de batalie din Japonia. Recunoscut ca nucleu al centrelor pentru copii de aici, cladirea cuprinde aproape toate tipurile majore de functiuni asociate jocului, incluzānd antrenamente, cercetare si experimentare, dar si spatii pentru jocul īn sine. Aici a fost propus si realizat un nou tip de cladire: un amestec atent īntre modelul traditional japonez al centrelor enorme pentru copii, orientate īn primul rānd asupra antrenamentelor si un model de muzeu al copiilor, urmānd exemple din Statele Unite. Centrul cuprinde o zona atribuita teatrului de papusi, un muzeu al simturilor, avānd ca teme lumina si sunetul, o zona de creatie, īn care se desfasoara, printre altele, activitati legate de gatit si lucru manual si o zona de joaca, careia īi este dedicata toata zona centrala, a atriumului. Structura sa spatiala este o aplicare a modelului "Sistemului de joc circular", despre care cercetari anterioare au demonstrat ca stimuleaza activitatea si dorinta de joaca a copilului. Īn mijloc este un turn īnclinat, cu coridoare dublu spiralate, avānd un diametru de aproximativ 20 metri, penetrat la rāndul sau de un alt tub. Astfel, spatiul pentru joaca si circulatiile predomina cladirea; mai mult decāt atāt, spatiul interior, deschis, se īnalta īn zona centrala pe doua niveluri, astfel īncāt copiii sa poata experimenta spatiul de sub podeaua primului etaj, īn mod similar caselor traditionale japoneze. Toate spatiile sunt legate īntre ele si cu atriumul central; ferestrele ofera privelistea parcului īnconjurator, cu spatii verzi si cursuri de apa. Privite īn ansamblu, toate acestea dau impresia unui teren imens de joaca, acoperit, dar luminos, pentru copii, integrānd elementele naturale īnconjuratoare.

Parcul Asahikawa Shunkodai, Asahikawa, Japonia - arhitect Mitsuru Senda este un parc pentru copii, īn care totul este gāndit īn concordanta cu acest fapt. Simturile - tactil si olfactiv - sunt frecvent folosite de copii, cānd se joac liberi īntr-un parc: ei ating, sar, se urmaresc, aluneca, folosindu-se astfel de toate simturile.

Ei se adapteaza situatiilor neprevazute, reactioneaza spontan, pe tot parcursul traseului aleator ales pentru joaca, īsi depasesc obstacolele: lemn, frānghii, fileu, tablite, lumini, umbre, rampe. Aleile parcului nu sunt cu sens unic, sunt intersectii mari, īncrucisari de drumuri. Jocul se amesteca cu natura complice, īntr-un labirint al distractiei. Provocarea, surpriza, sunt menite sa stimuleze dorinta oricum fireasca de a participa la joc. Cel care a conceput parcul si-a dorit ca participantul la joc sa fie īn permanenta īn contact direct cu natura.

Parcul La Villetete este si astazi un subiect des dezbatut datorita faptului ca, de la īnceput, ideea arhitectului pentru acest spatiu a iest din tiparul celor realizate pana la momentul respectiv. Proiectul, avānd ca tema amenajarea unui parc de 55 ha, care sa raspunda la trei necesitati: realizarea unui parc, muzeu al stiintelor si tehnicii si "oras al muzicii", a fost cāstigat īn urma unei competitii de idei pe amplasamentul unui fost tārg de vite din Paris. Arhitectul Bernard Tschumi a dorit realizarea unui parc pentru secolul XXI cu un program interdisciplinar ce viza: "urbanism, placere si experiment".



Arhitectul īsi propune sa trateze orasul ca un īntreg, care sa fie apt de schimbare o data cu schimbarea oamenilor care īl folosesc asa īncāt spatiile publice culturale īn aer liber sa fie compatibile cu modul de viata urban īn continua transformare.

Īn concluzie structura parcului trebuie sa adaposteasca, sa īncurajeze si sa sustina un numar de activitati neprogramate. Aceste scopuri nu au fost atinse īn totalitate. Proiectul se va opune ideii de parc, ca o evadare din oras, īntr-un paradis sau īntālnire cu natura. Exista si opinia ca Villete nu este un parc, ci o īnsirurire de spatii īntre constructii, spatii ce formeaza o tablǎ pentru dispunerea unei expozitii de mobilier stradal modern, un album de timbre cu gradini si o geometrie cu linii si copaci. Parcurgerea succesiunilor de spatii si imagini evidentiaza o conceptie bine stapānita, dar existǎ si sesizarea cǎ, ceea ce se vede, nu a devenit un teren al senzatiilor si totusi nu numai vizualul e tentat, ci si auzul (muzica te īmbie) si chiar tactil prin prezenta apei, plantelor, etc.

Īn realitate parcul s-a dorit un spectacol continuu zi noapte. Decorul se schimbǎ constant datoritǎ jocului de lumina. Parcul este o naturǎ mult urbanizatǎ "o atmosfer de teatru" un loc al jocului unde esti mereu īndemnat sa descoperi cāte ceva. El se doreste a fi mereu viu, pentru c de-a lungul anului sunt organizate jocuri, expozitii, ce confera culoare, dinamic , efecte. Proiectul avea menirea sa revitalizeze zona si sa raspunda necesitatilor de destindere a populatiei limitrofe. Arhitectul reuseste sa asambleze identitati apelānd la trei sisteme formale (puncte, linii, suprafete), care prin suprapunere ofera combinatii si diversitate. Multitudinea obiectelor, a traseelor si a suprafetelor supraīncarcate de semnificatii conduce catre un act integral cultural ceea ce ar da curs la urmatoarea opinie: un parc ar trebui sa fie un obiect cultural rafinat; cu cat este mai evoluata cultura unui oras, cu atāt este mai rafinat parcul sau. Codurile culturale ale orasului devin linii majore, ghidānd conceptia naturii artificiale ce se constituie īn parc. Astfel parcul completeaza orasul; la fel ca si culorile complementare, orasul si natura se combin īntr-o relatie ideal īn cadrul unui parc.

V.         CONCLUZII CU CARACTER SINTETIC. DIRECŢII GENERALE ALE PROIECTULUI

Astazi, īn Romānia, segmentul cel mai dinamic al societ tii noastre, copilul, pare a fi uitat. Īn conditiile īn care īntreaga omenire investeste enorm īn dotarea sistemului educational juvenil - considerat de pedagogia si psihologia moderna a fi cea mai importanta interventie a societarii īn viata individului, tara noastra nu reuseste sa asigure sediul unor astfel de dotari, suficiente pentru a raspunde necesitatilor copiilor.

La aceasta data, municipiul Ploiesti nu beneficiaza de aportul unei dotari speciale pentru procesul de educatie complex a generatiilor celei mai tinere societati. Aceasta activitate s-a vazut obligat a duce o existent itineranta, dintr-un local īntr-altul, functie de necesitatile prioritare ale unor institutii. Lucrul acesta s-a īntāmplat īnainte de 1989, īn prezent actuala cladire a « Palatului Copiilor », care adaposteste activitatea mentionat , fiind de departe absolut improprie scopului si destinatiei.

A existat la un moment dat o initiativa a fundatiei « Prahova 91 » legat de realizarea īn cadrul Parcului Tineretului a unei serii īntregi de obiective printre care si constructia cladirii unui Palatul al Copiilor, gest oportun si salutar si īn ziua de azi. Initiativa a fost coroborat cu orientarea ca obiectivul sa fie amplasat īntr-un spatiu amplu, īn afara traficului si aglomeratiei urbane, protejat de spatii verzi cu posibilitatea organizarii unor activitati īn aer liber. Īnsa, datorit lipsei de fonduri, acest lucru nu s-a mai realizat.

Proiectul meu de diploma cauta sa se alinieze la una dintre acele tendinte contemporane, dar, totodata foarte firesti - din moment ce se apleaca spre dimensiunea sensibilului din adāncul fiintei - caracterizate de explorarea simturilor, de īncercarea de a se conecta si de a se raporta la elemente fundamentale precum viata, natura, sentimente.

Pe de alt parte, la fel de actuala este atitudinea de a miza pe asocierea mai multor domenii, dintre care arhitectura si peisajul sunt numai cāteva exemple.

Tema proiectului a fost fundamentata pe considerente puternic legate de factorul emotional, de aceea am urmarit un astfel de concept, un parcurs mai putin pragmatic - desi functiunile si conditionarile impuse de un program pentru copii sunt mai mult decāt stricte - ci o poetica a spatiului, īn care peisajul, schimbarea anotimpurilor, joaca, pictura sau culoarea sa colaboreze cu obiectul de arhitectura, sa interactioneze, ca participanti īntr-un joc educational, formativ al unei generatii, orientat spre cunoasterea - de sine si a lumii - pentru o sansa.

Program: Muzeul Copiilor, Ploiesti, Parcul Tineretului

Muzeul va fi structurat īn trei zone majore :

Zona de primire hol multifunctional cu o zon destinat parintilor : cafenea, spatii expozitionale, zona din care se acceseaza si o sala de festivitati cu foyer, un auditoriu, unde se organizeaza ocazional mici spectacole, proiectii, conferinte si programe speciale pentru copii. Parintii pot profita din plin de linistea si confortul barurilor coffee shop si a librariei special amplasate īn aceasta zona, urmarind totodata prin monitoare cavalcada dezlantuita, dar atent supravegheata a copiilor.

Zona de activitati libere a fost īmpartita pe doua grupe de vārst , datorit necesitatilor specifice vārstei : parterul este destinat copiilor cu vārste cuprinse īntre 3 - 7 ani si etajul este destinat copiilor cu vārste cuprinse īntre 7 - 14 ani.

Parterul este organizat ca un parcurs, o incursiune printr-o lume mirifica, o īnsiruire de spatii cu diferite teme, īn care fiecare dintre copii poate sa īsi gaseasca locul preferat : « planeta animalelor », « dinozauri si fosile », , « viata oceanelor », « prietenii naturii », « face painting », « casa papusilor», « cabinetul doctorului », studio de karaoke si un ring de dans, « micul pompier » , magazinul copiilor, unde acestia pot cumpara sau face schimb cu ceilalti copii de jucarii pe care nu le mai folosesc, o zon special pentru baieti cu instalatii pentru masini de curse si trenulete, « micul alpinist», « cafeneaua copiilor »,  zona de sarbatorire a zilelor de nastere. Aceast zon este destinat oricarui copil si parinte care doreste sa īsi petreaca timpul liber īntr-un loc special amenajat. si daca e sa se joace, atunci sa o faca īn cele mai placute si atractive locuri si feluri. Ca sa simta cu adevarat bucuria de a fi copil. Pentru copii cuminti care au īnvatat, pentru copii pe care īi iubesc parintii si pentru toti copiii cu māncarici sau fara māncarici. Ei se īmbarc pentru o calatorie de neuitat, plina de surprize, īn lumea magica a jocurilor.

Etajul este organizat sub forma unui mic muzeu tehnic, destinat unor copii de vārste mai mari, datorit segmentului diferit de interese pe care acestia īl au la vārsta lor. Etajul va cuprinde : « spatiul si avioanele », « īnvatam sa construim », « f -l sa se miste », « cum functioneaza », « laboratorul de experimente ».

Zona de cercuri cultural artistice si stiintifice, care are ca scop aprofundarea si completarea cunostintelor din scoala, dezvoltarea aptitudinilor, potrivit vocatiei si optiunilor copiilor. Aceast zon este organizat pavilionar, astfel īncāt mediul de educatie sa nu coincida cu cel traditional, solutie sa mijloceasca continua relatie cu exteriorul. La activitatile organizate pot participa, la libera alegere, copii de vārsta prescolara si elevi din ciclul primar, gimnazial, profesional si liceal, fara deosebire de nationalitate, sex, religie, corespunzator intereselor, aptitudinilor si preferintelor. Se propun sase pavilioane, fiecare cu o tem diferit , pentru evitarea plictiselii:

desen, pictura, modelaj, colaj ;

jocuri de logica, exercitii de scriere, matematic , lecturi ;

īnvatare cāntece, poezii, jocuri ;

muzic si miscare ;

jocuri cu materiale naturale (apa, nisip), jocuri de constructie ;

jocuri imaginativ-creative.

VI.       BIBLIOGRAFIE

Propunāndu-mi a scrie o lucrare care sa acopere si relatia peisaj - arhitectura, dar si valentele educative pe care acestea le au asupra copilului, s-au consultat carti care sa acopere informatii diferit prezentate. Bibliografia cuprinde carti cu teme variate, care pot sa ofere o imagine concret asupra modului īn care arhitectura armonizeaza cu peisajul si cum acestea īmpreuna ajut la dezvoltarea si educarea īn mod corespunzator a societ tii, īn special tinere. Unele dintre aceste carti au fost publicate cu foarte multi ani īn urm , fapt care m-a ajutat sa īmi formez o imagine despre cum erau privite anumite concepte atunci. O parte a materialului consultat l-a reprezentat si informatia prezent īn reviste de arhitectura, fie c a fost vorba de reviste straine prestigioase , "El croquis", "Detail", fie c a fost vorba de reviste romānesti: "Arhitext Design", "Arhitectura" sau "Igloo. Habitat si Arhitectura".

Un loc important īn cadrul bibliografiei l-a ocupat informatia virtuala, consultat prin intermediul internetului care a permis accesul la anumite informatii legate de personalitati din trecut, articole si esee interesante si o serie de imagini semnificative pentru īntregirea demersului realizat.

CĂRTI:

ASSUNTO, ROSARIO, "PEISAJUL sI ESTETICA", EDITURA BUCUREsTI, 1986

BEAZLEY, Elisabeth, "DESIGN FOR RECREATION", EDITURA FABER AND FABER, 1998

BIRKSTED, Jan, "RELATING ARCHITECTURE TO LANDSCAPE", E&FN SPON, 1999

BUTLER, George D, "RECREATION AREAS THEIR DESIGN AND EQUIPMENT"

CARLSON, Allen, "AESTHETICS AND THE ENVIRONMENT". THE APRECIATION OF NATURE, ART AND ARCHITECTURE, 2004

ECKBO, Garret, "THE LANSCAPE WE SEE", BIRKHAUSER, 2001

GAUSA Manuel, "THE METAPOLIS DICTIONARY OF ADVANCED ARCHITECTURE", EDITURA ACTAR, 2003

JOUFFREY P. MORRAND, "PSIHOLOGIA COPILULUI ", EDITURA TEORA, 2004

LAPIERRE, Eugene, "PLACE" CONCOURS D'AMENAGEMENT DESIGN COMPETITION, 2004

MASBOUNGI, Ariella, "PENSER LA VILLE PAR LE PAYSAGE", EDITION DE LA VILLETE, 2002

NEGRUTIU, FILOFTEIA, "SPAŢII VERZI", EDITURA DIDACTICA sI PEDAGOGICA, BUCUREsTI, 1998

PIAGET Jean, INHELDER Barbel, "PSIHOLOGIA COPILULUI", EDITURA CARTIER POLIVALENT, 2005

"THE GARDEN VISION OF PARADISE" NEW HORIZONS, EDITURA THAMES&HUDSON, 2003

"PARCS & PROMENADES DE PARIS" - LES EDITIONS DU DEMI-CERCLE PAVILION DE L'ARSENAL

SCHRODER, Thies, "CHANGES IN SCENARY", BIRKHAUSER, 2001

SIMONDS, ORMSBEE, JOHN, "ARHITECTURA PEISAJULUI", EDITURA TEHNICA BUCUREsTI, 1967

SCHIOPU, U, VERZA, E, "PSIHOLOGIA VĀRSTELOR. CICLURILE VIEŢII", EDITURA BUCUREsTI, 1995

WEILACHER, Udo, "BETWEEN LANDSCAPE ARCHITECTURE AND LAND ART", BIRKHAUSER, 1999

TEZE DE DOCTORAT:

TEZA DOCTORAT, EUGENIU Apostol, CLĂDIRI PENTRU PRESCOLARI, BUCUREsTI, 1976

TEZA DOCTORAT, POPESCU Emil Barbu, CONSTRUCŢII DE CULTURĂ sI COEZIUNE SOCIALĂ PENTRU TINERET, BUCUREsTI, 1981

TEZA DOCTORAT, TUDORA Ioana, ARHITECTURĂ sI REPREZENTĂRI SOCIALE. PEISAJ URBAN SPAŢIU sI ARHITECTURĂ

NOTE DE CURS:

NOTE DE CURS, "ARHITECTURĂ CONTEXT PEISAJ", PROF. DR. ARH. ZAHARIADE ANA MARIA

NOTE DE CURS, "PSIHOLOGIA SPAŢIULUI CONSTRUIT URBAN", PROF. ARH. EFTENIE MARIANA

NOTE DE CURS "PEISAGISTICĂ", PROF. MITREA VASILE, UNIVERSITATEA TEHNICA, CLUJ NAPOCA, 2000

REVISTE:

REVISTA DETAIL, 2005, NR. 1, MICROARCHITECTURE

REVISTA "EL CROQUIS", 2003, NR.114, NJIRIC SI NJIRIC

REVISTA "EL CROQUIS", 2003, NR.109/110, HERZOG& DE MEURON

REVISTA "AV", 2001, NR. 91, PRAGMATISM AND LANDSCAPE

ARTICOLE REVISTA "ARHITEXT DESIGN":

  • NICOLAE ERNST, "CHIAR ĪN SITUAŢII LIMITĂ NATURA NU ESTE AGRESIVĂ"
  • CESAR PELLI, "DESPRE COLABORARE"

SITEURI:

  • WWW.TOU.RO/RO/JOC - informatii despre camerele de joac din spitalele din Romānia
  • WWW.E-SANA .RO - terapia prin joc a copiilor cu deficiente
  • WWW.WEST8.NL - urban landscape - imagini sugestive si texte explicative
  • WWW.F-O-A.NET - proiecte
  • WWW.MIAMICHILDRENSMUSEUM.ORG - informatii despre programe interactive realizate cu si pentru copii
  • WWW.EXT.COLOSTATE.EDU - programe de gradinarit pentru copii


Miltiade Filipescu (1901-1993), membru titular al Academiei Romane

Experiment publicat īn revista AA - 154/1971, pag. 11, "Pieter van Leeuwen - constructions spontanees"

Friedrich Schiller (1759 - 1805), scriitor german

Miltiade Filipescu (1901-1993), membru titular al Academiei Romane

Experiment publicat īn revista AA - 154/1971, pag. 11, "Pieter van Leeuwen - constructions spontanees"

Friedrich Schiller (1759 - 1805), scriitor german





Document Info


Accesari: 4789
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2023 )