Lumina. Factor nociv de degradare al bunurilor culturale
Lumina este unul din cei mai importanti factori ai mediului ambiant implicati in procesele de degardare a bunurilor culturale. Contributia luminii la deteriorarea bunurilor culturale consta in asigurarea energiei de activare unui foarte mare numar de rteactii sau procese chimice, denumite din aceasta cauza procese fotochimice.
Toata lumea, specialistii si profani deopotriva, clameaza impotriva efectelor nocive ale luminii. Pentru ca ceea ce omul a observat de-a lungul timpului in acest sens a fost confirmat de cercetarile efectuate in ultimii 50 de an: lumina este daunatoare - foarte daunatoare chiar - pentru absolut toate bunurile culturale de natura organica.
In deteriorarea fotochimica, un rol revine si asa zisilor factori decundari: umiditatea, oxigenul si temperatura. Fiecare intr-un mod specific.
Iluminarea bunurilor culturale este de mai multe feluri, astfel:
Iluminatul natural are avantaje si dezavantaje. Printre avantaje se numara urmatoarele:
- Lumina naturala asigura o buna perceptie vizuala in conditii normale de iluminare;
- Lumina naturala este gratuita scutind muzeul de insemnele cheltuielii.
Din pacate dezavantajele sunt mai numeroase decat avantajele, printre dezavantaje numarandu-se:
Are o emisiune puternica de U. V. ;
Iluminatul natural nu asigura un nivel de iluminare egal in toate punctele
salii deoarece intensitatea luminii scade cu patratul distantei.
Avantajul economiilor, desi real, deseori invocat prin muzeele noastre, nu poate fi acceptat in cazul discutat. Este absurd sa te prevalezi de economia care s-ar putea face din folosirea luminii naturale atata timp cat, ca cea mai potenta sursa de degradare, aceasta afecteaza grav, in mod ireversibil, valori incalculabile ale patrimoniului cultural national.
Iluminatul fluorescent
Avantajele iluminatului fluorescent de reduc la unul singur: economicitatea, pretul de cost mai redus rezultand dintr-un consum de energie mai scazut.
Dezavantajele iluminarii fluorescente sunt multiple:
- Slaba calitate a perceptiei vizuale la niveluri mici de intensitate(50- 200 lx. );
- Emisiunea de radiatii U. V. este mare 3,5% ;
Rezulta deci ca iluminatul fluorescent constituie o puternica sursa de degradare, fiind apropiata de nocivitatea iluminatului natural.
Iluminatul incandescent
Avantaje:
- Asigura o perceptie vizuala de buna calitate chiar in conditiile unei
intensitati minime de 50 lx.
Cei 50 de lx. ai lampilor incandescente asigura un iluminat ce pare a fi mai stralucitor si mai placut decat 50 lx. de iluminat fluorescent sau natural difuz;
- Emisiunea de radiatii U. V. este nesemnificativa: 0, 1%;
Foilosirea iluminatului incandescent poate genera si efecte negative, uneori destul de severe. Doua sunt situatiile in care se produc aceste efecte. Mai intai in cazul in care se amplaseaza lampile incandescente, ca surse autonome de iluminat, in interiorul vitrinelor in care se expun bunuri de natura organica. In al doilea rand, atunci cand se folosesc lampile incandescente tip spot puternice (intense ), prin directionare pe obiecte expuse la mica distanta.
Masuri pentru prevenirea efectelor deteriorante ale luminii
Pentru a preveni in mod absolut efectele deteriorante ale luminii nu exista modalitati de combatere in totalitate a factorilor daunatori. Exista insa parghii a caror aplicare corecta poate determina reducerea substantiala a acestor efecte. Masurile preconizate isi propune sa neutralizeze factorii de care depinde degradarea fotochimica: calitatea spectrala a surselor de iluminat, intensitatea luminoasa, expunerea totala, natura materialeleor din care sunt facute obiectele.
Cea mai
importanta din masurile de prevenire a deteriorarii fotochimice priveste
alegerea sursei de iluminat, intrucat activitatea deterioranta a acesteia este data de natura radiatiilor pe care le emite. La
capitolul la care s-a analizat inocuitatea si nocivitatea surselor de iluminat
s-a stabilit ca din toate tipurile de iluminat care stau la dispozitia
muzeelor, cel mai putin nociv din toate este iluminatul incandescent. S-a vazut
si de ce: preponderenta radiatiilor cu lungimi mari de unda din spectrul vizibil - acestea emit
mult rosu si putin albastru - si
1. Alegerea susrei de iluminat cu cea mai redusa activitate fotochimica
Prima masura deci ar trebui formulata astfel: In spatiile muzeale in care sunt expuse bunuri de natura organica, care, datorita sensibilitatii lor fac parte din grupa de materiale foarte sensibile (grupa I), se va folosi numai iluminatul incandescent. Corolarul acestei reguli: Este interzisa folosirea iluminatului natural si fluorescent in spatiile muzeale in care se afla expuse bunuri de natura organica clasificate de specialistii I.C.O.M. in prima grupa de sensibilitate.
2.Reducerea intensitatii luminoase
Pentru stabilirea celor mai buni parametri de intensitate luminoasa ne adresam literaturii de specialitate unde se gaseste o clasificare a bunurilor, gata facuta de specialisti, acceptata si adoptata de multa vreme. Astfel bunurile culturale au fost impartite in trei grupe potrivit cu gradul lor de sensibilitate la deteriorarea fotochimica. Totodata pentru fiecare grupa a fost stabilit si nivelul maxim de intensitate permis:
- grupa I: nivel maxim de iluminare: 50 lx. Aceasta grupa cuprinde: costume, acuarele, tapiserii, mobilier, textile, grafica, desene, clisee, piele vopsita, stampe, manuscrise, miniaturi, fotografii, carti, documente, etc
- grupa a II-a: nivel maxim de iluminare: 150 lx. In aceasta grupa se incadreaza: pictura in ulei, tempera, lemnul natur, lacuri, os, filses, etc
- grupa a III-a: fara nivel de iluminare. Din aceasta grupa fac parte toate bunurile de natura anorganica: metale, ceramica, marmura etc.
Aplicarea masurilor pentru prevenirea efectelor negative determinante de intensitatile luminoase trebuie sa tina seama de urmatorul principiu: in salile in care se xpun obiecte care fac parte din grupe diferite, nivelul general de iluminare va fi corelat cu gradul de sensibilitate al celui mai sensibil obiect, chiar daca este vorba de un singur obiect.
Nivelul
de iluminare trebuie precis masurat si este destul de
usor de asigurat intensitatea dorita, egala in planul incaperii si
Controlul intensitatii luminoase in salile cu lumina naturala este imposibil de realizat. Prima si cea mai importanta problema in acest caz o reprezinta inegalitatea intensitatilor: inegaliate in diversele puncte ale salilor vis-à-vis de sursa (ferestrele peretelui exterior); inegalitate in timp, vreme si anotimp. Masuratori efectuate au aratat ca diferenta de intensitate intr-o zi insorita fata de una cu cerul acoperit este de 100 de ori.
Pentru controlul nivelului de iluminare este folosit luxmetrul. Efectuarea masuratorilor se realizeaza in apropierea obiectului si exact in pozitia acestuia.
3.Reducerea duratei de iluminare a bunurilor
In acest sens, ca regula generala, ar trebui adoptat urmatorul principiu: nici un obiect nu ar trebui expus la lumina decat in momentul in care are in fata lui un vizitator.
Trei sunt masurile care se pot lua:
Montarea de sisteme de iluminat care sa functioneze numai cand sunt vizitatori;
Inlocuirea unor originale cu copii;
Expunere pentru perioade limitate de timp;
4. Natura materialelor din care sunt facute obiectele
In ecuatia proceselor de deterioraree, natura materialelor din care sunt constituite bunurile clturale (structura, compozitie) are o importanta deosebita. S-a vazut materialeleau un grad diferit de rezistenta fata de actiunea factorilor ambientali deci si fata de lumina.
Din pacate conservatorul nu poate modifica proprietetile materialelor de a caror conservare se ocupa. In schimb acesta trebuie sa cunoasca bine unele trasaturi specifice, cum sunt structura si compozitia principalelor categorii de bunuri, proprietatile fizico-mecanice, nivelul de fragilizare si susceptibilitatea la degradare.
Filmarea si fotografierea
Filmarea si fotografierea bunurilor culturale sensibile pot constitui surse de deteriorare a acestora. Desi conditiile de filmare-fotografiere nu mai sunt aceleasi ca cele de acun 20- 30 de ani, cand se foloseau reflectoare foarte puternicecare incalzeau in mod considerabil suprafata obiectelor, continua totusi sa se foloseasca sursele de lumina cu intensitati care intrec 1000 lx.
Folosirea blitz-urilor electronice, a caror durata de functionare este infirma, nu constituie o sursa de deteriorarea a bunurilor culturale.
|
