darea de data certa inscrisurilor
Data, fiind un element deosebit de important al actelor juridice, da posibilitatea la fixarea momentului de la care decurg efectele, de a se verifica legea aplicabila si capacitatea partilor precum si alte elemente referitoare la raporturile juridice dintre acestea.
Data cuprinsa intr-un inscris prezinta o deosebita importanta practica, in functie de aceasta putand sa se stabileasca legea aplicabila cu privire la forma si fondul unui act juridic, capacitatea partilor, inceperea executarii obligatiilor reciproce din contractele sinalagmatice, inceputul prescriptiei extinctive etc.
In legatura cu data cuprinsa in inscrisurile autentice sau cu legalizare de semnatura, la fel ca si alte mentiuni din inscrisuri cu privire la faptele materiale savarsite de functionarul public care autentifica actul, precum si cele constatate prin propriile sale simturi in exercitiul functiunii sale si in cadrul atributiilor ce-i revin potrivit legii, acestea se bucura de o deplina putere doveditoare fata de partile contractante si fata de terti, neputand fi combatute decat prin procedura speciala a inscrierii in fals.
Problemele apar in legatura cu data continuta in inscrisurile sub semnatura privata.
Inscrisurile autentice au data certa din ziua intocmirii lor, iar aceasta face dovada pana la inscrierea in fals. De aceea, darea de data certa vizeaza inscrisurile sub semnatura privata, iar obtinerea acesteia se poate face prin procedura prevazuta de art. 90 din Legea nr.
Data, ca element al contractului, face dovada intre partile contractante pana la proba contrara, insa, potrivit art. 1883 C.Civ., in cazul datei inscrisurilor sub semnatura privata, acestea nu sunt opozabile tertilor decat din ziua in care actul a obtinut data certa.
Codul Civil nu cere in mod expres ca inscrisurile sub semnatura privata sa aiba mentionate in cuprinsul lor data incheierii acestora (exceptie fac testamentele olgrafe, cambiile, orice alte titluri la ordin si girurile lor), dar partile contractante dandu-si seama de importanta datarii inscrisului, insereaza in mod frecvent data in cuprinsul actului. Data cuprinsa intr-un asemenea act sub semnatura privata reprezinta o simpla mentiune a partilor si are aceeasi putere doveditoare ca si toate celelalte mentiuni din cuprinsul inscrisului, toate reprezentand vointa partilor contractante.
Data inserata in continutul unui inscris sub semnatura privata poate sa corespunda cu data reala a incheierii acestuia, dar poate fi si o data anterioara sau posterioara incheirii inscrisului, partile urmarind prin aceasta un anumit scop.
Prin urmare, data unui inscris sub semnatura privata are intre partile contractante aceeasi valoare ca orice mentiune a contractului, putand fi recunoscuta sau putand fi contestata. Fata de alte persoane insa, data inscrisului nu face credinta decat din ziua cand a devenit data certa, legiuitorul protejand astfel tertii care ar putea fi prejudiciati de partile contractante prin inserarea unei date false in cuprinsul inscrisului.
Potrivit Art. 1182 Cod Civil, „data scripturii private nu face credinta contra persoanelor a treia interesate, decat :
Din ziua in care s-a infatisat la o dregatorie publica;
Din ziua in care s-a inscris intr-un registru public;
Din ziua mortii aceluia sau unuia din acei care l-au subscris;
Din ziua in care va fi trecut chiar si in prescurtare in acte facute de ofiteri publici, precum precese-verbale pentru punerea pecetii sau pentru facerea de inventare.”
Tertii, in sensul Art. 1182 Cod Civil, sunt acele persoane care au dobandit drepturi cu titlu particular de la partile contractante (cumparatorul, locatarul) si care pot fi prejudiciate prin schimbarea date reale, prin antedatare sau postdatare.
La aceste patru modalitati de dobandire a datei certe se mai adauga inca una, in conditiile Legii nr. 36/1995 privind notarii publici si activitatea notariala, care prevede in Art. 8 lit. f ca notarul public este competent in a da data certa inscrisurilor ce i se prezinta de parti.
Potrivit Art. 10 din Lege, notarii publici au competenta generala in indeplinirea atributiilor ce le revin, inclusiv in darea de data certa, iar potrivit Art. 13, aceasta atributie revine si misiunilor diplomatice si oficiilor consulare ale Romaniei.
Potrivit art. 90 alin. 1 din Legea nr. 36/1995 Inscrisul caruia urmeaza sa i se dea data certa se intocmeste in numarul de exemplare cerut de parte.”
Fiind una dintre atributiile ce intra in competenta notarului public, darea de data certa a inscrisului sub semnatura privata prezentate de parti se constata printr-o incheiere.
In incheiere se va arata ca s-au indeplinit conditiile esentiale pentru dare de data certa, in sensul Art. 49 lit. g), prin urmatoarele mentiuni :
- data (anul , luna, ziua), iar in unele cazuri si ora ;
- starea in care se afla inscrisul (art. 90 alin. 2 din Legea nr. 36/1995).
Nu este necesar a se stabili identitatea, domiciliul sau capacitatea partilor si nici a se pastra un exemplar in arhiva.
Prin aplicarea art. 21 lit. d) si notarul stagiar poate da data certa inscrisurilor alaturi de semnatura sa fiind aplicat si sigiliul notarului public.
Darea de data certa este o procedura extrem de flexibila care se poate aplica diverselor inscrisuri prezentate de parti, cum ar fi: acte constitutive si aditionale ale societatilor comerciale, contracte de inchiriere si contracte de comodat, declaratii, procuri, manuscrise, manuale scolare etc.
Incheierea de respingere in ceea ce priveste procedura de investire a unui inscris cu data certa se poate a numai in urmatoarele situatii :
cand inscrisul prezentat notarului pentru a fi investit cu data certa este contrar legii si bunelor moravuri
Potrivit Art. 43 din Legea nr. 36/1995, ca o conditie genarala a procedurii care se aplica tuturor actelor notariale, notarul public verifica inscrisurile redactate de parti sau de reprezentantii lor legali sau conventionali cu privire la indeplinirea conditiilor de fond si de forma, putand aduce modificarile si completarile necesare, cu acordul partilor, iar potrivit Art. 6 din Legea nr. 36/ 1995, notarul public verifica ca actele pe care le instrumenteaza sa nu cuprinda clauze contrare legii si bunelor moravuri. Daca inscrisul este contrar legii si bunelor moravuri, sau nu indeplineste anumite conditii de fond sau de forma prevazute de lege pentru valabilitatea actului, notarul public ii poate aduce modificarile corespunzatoare, iar daca partile refuza, atunci el poate emite o incheiere de respingere, fondata pe prevederile Art. 6 si Art. 43 din lege, precum si pe dispozitiile imperative pe care le incalca inscrisul prezentat de parti.
Avand in vedere faptul ca notarul public verifica inscrisurile cu privire la indeplinirea conditiilor de forma, consideram ca daca legea impune unui anumit inscris forma autentica ca o conditie ad validitatem pentru formarea valabila a acestuia, nu ar fi posibil ca un asemenea inscris sa fie investit cu data certa de catre notar. Consideram ca dispozitia imperativa prevazuta de Art. 89 din Lege, potrivit careia notarul public poate legaliza semnatura partilor numai pe inscrisurile pentru care legea nu cere forma autentica ca o conditie de valabilitate a actului, se aplica si in cadrul procedurii de data certa. O data certa aplicata unui inscris lovit de nulitate absoluta pentru vicii de forma la incheierea lui ii da o aparenta de legalitate in fata functionarilor nepregatiti profesional sau in ochii oricarui necunoscator al dreptului, dar acel inscris poate fi desfiintat cu usurinta de instanta. Intrucat notarului public ii revine un rol activ in cadrul procedurilor pe care le instrumenteaza, el este dator sa lamureasca si sa puna partilor in vedere orice clauza din inscris care ar putea fi contrara legii sau bunelor moravuri, inainte sa investeasca inscrisul ce i se prezinta cu data certa, putand eventual refuza indeplinirea actului daca partile insista in cererea lor.
In cazul in care notarului public i se solicita darea de data certa unui contract de inchiriere, acesta trebuie sa aiba in vedere dispozitiile Art. 1441 Cod Civil, care prevede „daca locatorul vinde lucrul inchiriat sau arendat, cumparatorul este datorat sa respecte locatiunea facuta inainte de vanzare, intrucat a fost facuta prin act autentic sau prin act privat, dar cu data certa”
Prin urmare, notarul public trebuie sa verifice continutul contractului de inchiriere, in special durata locatiunii, intrucat darea de data certa unui asemenea contract il va face opozabil, putand produce efecte nedorite, in sensul ca, cumparatorul unui imobil grevat de un contract de inchiriere, chiar neinscris in Cartea Funciara, dar cu data certa, este tinut sa respecte acest contract, fiind in imposibilitatea de a intra in posesia acestuia.
cand se solicita ca data certa aplicata pe inscris sa nu corespunda realitatii, respectiv sa fie antedatata sau postdatata
Notarul public va refuza in acest caz investirea cu data certa a inscrisului, intrucat, potrivit Art. 53 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 36/1995, inregistrarile in registrele notariale se fac in momentul si in ordinea primirii lucrarilor, iar potrivit Art. 52 din Lege, incalcarea cerintei prevazute de Art. 49 lit.c (data incheierii) se sanctioneaza cu nulitatea absoluta.
Consideram ca notarul public nu poate refuza investirea cu data certa a unui inscris daca acesta este datat de parti, dar data mentionata in cuprinsul acestuia nu corespunde cu data prezentarii in fata notarului in vederea obtinerii datei certe. In acest caz, inscrisul isi produce efecte intre partile contractante de la data cuprinsa in continutul inscrisului, dar fata de terti ea isi va produce efecte de la data investirii inscrisului cu data certa.
O ultima problema ar fi daca un inscris sub semnatura privata care a fost investit cu data certa poate fi rectificat cu privire la continutul acestuia. Trebuie avute in vedere dispozitiile Art. 53 din Legea nr. 36/1995, care prevede ca: „Actele notariale care prezinta erori materiale sau omisiuni vadite pot fi indreptate sau completate prin incheiere de catre notarul public, la cerere sau din oficiu, cu acordul partilor, daca lucrurile cuprind date care fac posibila indreptarea greselilor sau completarea omisiunilor.”
Consideram ca notarul nu poate rectifica un astfel de inscris. Art. 53 din Lege prevede ca se pot rectifica actele notariale, intelegand prin sintagma de „acte notariale” inscrisurile concepute si redactate de notarul public. In cazul datei certe, trebuie sa avem insa in vedere faptul ca notarului i se prezinta un inscris sub semnatura privata intocmit de parti, caruia el ii poate aduce modificari si completari prin acordul partilor, dar inscrisul nu este redactat de notar, nu ii apartine, el exprimand vointa exclusiva a partilor contractante, iar „erorile materiale” si „omisiunile vadite” nu ii apartin. Prin urmare, daca inscrisul reprezinta vointa partilor, numai partile il pot modifica, nici o alta autoritate, nici instanta, cu atat mai mult notarul public neputandu-i aduce vreo modificare fara sa fie afectat principiul libertatii contractuale si principiul relativitatii efectelor actului juridic civil, potrivit caruia conventiile n-au efect decat intre partile contractante.
Pe de alta parte, rectificarea unui inscris se face in toate cazurile prin acordul partilor. Daca avem in vedere faptul ca pentru investirea unui inscris cu data certa nu este necesar ca aprtile sa-si dea acordul, consideram ca acestea nu isi pot da acordul nici pentru rectificarea acestuia. In cazul in care un asemenea inscris prezinta erori materiale sau omisiuni, partile pot incheia un nou inscris care sa indrepte aceste greseli, sau un act aditional la acesta, ambele putand fi investite de catre notar cu o noua data certa.
|
