UNIVERSITATEA "SPIRU HARET"

FACULTATEA DE DREPT SI ADMINISTRATIE PUBLICA CONSTANŢA

Specializarea: ADMINISTRATIE PUBLICA

CONSTANŢA

Disciplina: INTRODUCERE ÎN ISTORIA DREPTULUI

INTRODUCERE ÎN ISTORIA DREPTULUI

Introducere

Fenomenul juridic constituie obiectul de studiu al unor discipline juridice clasice, corespunzatoare ramurilor dreptului. Desi Introducere în istoria dreptului nu se încadreaza într-una dintre aceste ramuri, ea înzestreaza pe viitorul specialist din domeniul dreptului cu ele 23123g62x mentele de cultura fara de care nici o profesie nu este desavârsita.

Aceasta disciplina ofera întelegerea dinamicii institutiilor politico-juridice românesti în evolutia lor istorica, pâna la a deveni temeiul dreptului actual.

2.Scopul cursului

Cursul îsi propune sa ofere studentilor datele esentiale despre evolutia structurilor juridice pe teritoriul României în conexiune cu realitatile economice, sociale si politice din diferitele etape ale istoriei poporului si statului român. Familiarizarea studentului din primul an de studii cu institutiile, normele si conceptiile juridice de la antichitate la contemporaneitate, examinarea izvoarelor, doctrinelor si jurisprudentei fiecarei epoci, sunt menite sa contribuie la întelegerea si însusirea temeinica a celorlalte ramuri si discipline ale Dreptului : public, privat, constitutional, civil, penal, administrativ, comercial etc.

3.Obiectivele care trebuie atinse de student dupa studierea si aprofundarea disciplinei

a. Sa-si însuseasca cunostintele despre institutiile fundamentale ale statalitatii românesti.

b. Sa defineasca, folosind bibliografia si Dictionarul Explicativ al Limbii Române, notiunile din domeniul dreptului referitoare la persoane, familie, proprietate si succesiune, drepturi, obligatii, raspundere si contracte - concepte care înlesnesc însusirea ramurilor principale ale dreptului.

c. Sa înteleaga si sa-si explice evolutia conceptiilor politice, a stiintei dreptului si jurisdictiei de-a lungul istoriei, de la formele neevoluate (cumularea puterilor, pluralitatea conditiei juridice si insecuritatea persoanelor, instabilitatea proprietatii), la societatea moderna întemeiata pe separatia puterilor, domnia legilor, garantarea constitutionala a drepturilor si libertatilor cetatenesti.

d. Sa argumenteze cu datele si faptele oferite de disciplina predata filiatia dreptului românesc cu ilustrul drept roman - componenta a obârsiei românilor însasi - si,deci, implicit, cu valorile europene la care tindem sa aderam.

4.SINTEZA CURSULUI

Capitolul I

ORGANIZAREA SOCIAL-POLITICĂ A TRACO- DACO- GEŢILOR ÎN PERIOADA PRESTATALĂ sI STATALĂ. LEGISLAŢIA sI INSTITUŢIILE JURIDICE

I. GENEZA STATULUI DAC. INSTITUŢIILE SALE

Societatea geto-daca s-a structurat în grupuri sociale destincte: tarabostes (nobilimea)si comati (oamenii de rând). Principalele institutii erau: regalitatea ereditara, marele preot, înaltii demnitari administrativi, capeteniile religioase si militare.

II. LEGISLAŢIA sI INSTITUŢIILE JURIDICE

Izvoarele dreptului dacic au fost cutuma si legea.

Regimul persoanelor si familia

De la familia poligama traca s-a trecut la familia daca monogama si, implicit, la casatoria pereche.

Bunuri si obligatii

Alaturi de proprietatea obsteasca s-a consolidat proprietatea privata. Shimburile au generat obligatii contractuale.

Sistemul punitiv geto-dac. Procedura de judecata

Dreptul penal geto-dac cuprindea despozitii severe referitoare la apararea statului, a persoanei, familiei si proprietatii. S-au mentinut si practici ca: razbunarea sângelui, ordaliile, duelul judiciar.

Capitolul II

STATUL sI DREPTUL ÎN PROVINCIA ROMANĂ DACIA (106-271 dHr.)

I.DREPTUL PUBLIC. ORGANIZAREA ADMINISTRAŢIEI CENTRALE sI LOCALE

1.Izvoarele dreptului

În perioada stapânirii romane dreptul civil roman, dreptul gintilor si dreptul cutumiar local s-au contopit într-un sistem de drept nou, daco-roman.

2. Organele centrale si locale

Dacia Traiana era condusa de un legatus Augusti pro praetore si divizata în trei subdiviziuni. Era guvernata de un legatus Augusti pro praetore Daciarum trium care emitea edicte (decrete).

Asezarile urbane aveau statutul de colonii si municipii, conduse de magistrati : duumviri,quatorviri, aedili, quaestori, procuratori.

II. DREPTUL PRIVAT

Statutul persoanelor  

Constitutia lui Caracalla delimita pe locuitorii liberi ai provinciei în: cetateni romani care beneficiau de dreptul civil; latini coloniari cu acces la dreptul latin; peregini care se bucurau de ins gentium. Sclavii erau publici, privati si imperiali. Mai târziu au aparut colonii. Dreptul familial reglementa distinct casatoria si uniunea persoanelor fizice.

Regimul bunurilor. Dreptul de proprietate. Obligatii si contracte

Proprietatea quiritara era accesibila numai cetatenilor romani. Autohtonii exercitau cu titlu de folosinta o posesiune de uzufruct din proprietatea statului (ager publicus).

Obligatiile se clasificau în contractuale si delictuale. Un izvor exceptional de contracte consensuale sunt Tripticele (tablite cerate) din Transilvania.

III. DREPTUL PUBLIC

În materie penala cele mai grave infractiuni - delicta publica - erau îndreptate împotriva intereselor statului, putându-se sanctiona cu ius gladii (pedeapsa cu moartea).

Capitolul III

ÎNCEPUTURILE DREPTULUI MEDIEVAL

I. ETNOGENEZA ROMÂNILOR

Romanizarea autohtonilor daci (106-271 dHr.) a avut ca rezultat formarea populatiei daco-romane. Între sec.IV-VIII (în conditiile marilor migratii si crestinismului) românii (vlahii) s-au cristalizat ca popor romanic distinct, vorbitor al unei limbi neolatine.

II. OBsTEA SĂTEASCĂ sI INSTITUŢIILE SALE

Obstea sateasca a mostenit denumirea si atributiile administrative si judecatoresti ale vechilor magistrati: jude, judet, Sfatul oamenilor buni si batrâni (homines boni et veterani). Era guvernata de norme juridice cutumiare.

III.NORME PRIVIND BUNURILE, MUNCA sI STATUTUL PERSOANEI

Proprietatea era devalmasa (mosia era mostenire indivizibila a obstei) si privata cu dreptul de protimisis. Relatiile de munca s-au structurat dupa îndeletniciri.

Membrii obstei erau oameni liberi. Membrii familiei aveau egala vocatie la mostenire. Casatoria se încheia prin liberul consimtamânt.

IV. OBLIGAŢIUNI CIVILE sI RĂSPUNDERE PENALĂ

Obligatiunile civile vizau îndeosebi contractele. Infractiunile priveau familia si proprietatea. Raspunderea personala coexista cu raspunderea solidara a obstei.

Capitolul IV

ŢĂRILE sI LEGEA ŢĂRII ( IUS VALACHIUM), SEC. IX-XIV

I. ŢĂRILE, FORMAŢIUNI STATALE INCIPIENTE

În sec. IX-XIII s-a desfasurat procesul de unificare a uniunilor de obsti ale românilor în tari, cârmuite de vioevozi si a acestora în state conduse de domni.

II. LEGEA ŢĂRII, CREAŢIE ORIGINALĂ ROMÂNEASCĂ

Vechiul drept cusuetudinar nescris - obiceiul pamântului a purtat numele de Legea tarii. Sub numele de Ius Valachicum a fost recunoscuta si în statele vecine precum si în vlahiile sud-dunarene, locuite compact de români, coexistând cu statutul lor juridic oficial.

Capitolul V

GENEZA STATULUI sI DREPTULUI MEDIEVAL ROMÂNESC

I. ÎNTEMEIEREA STATELOR MEDIEVALE ROMÂNEsTI

Dupa extinderea dominatiei Regatului Ungar, Transilvania si-a pastrat organizarea traditional româneasca de voievodat precum si o larga autonomie. Întemeiata catre sfârsitul sec. al XIII - lea, Ţara Româneasca si-a dobândit independenta în 1330 sub Basarab I, iar Moldova în 1359 sub voievodul Bogdan I. si Dobrogea s-a constituit ca stat de sine statator la mijlocul sec. XIV.

II. PRINCIPALELE INSTITUŢII. ORGANIZAREA ADMINISTRATIV - TERITORIALĂ

Domnul exercita atributii ale puterii executive, legislative si judecatoresti. Emitea hrisoave cu valoare normativa si reprezenta instanta suprema de apel. Era ajuta de Sfatul domnesc si de dregatori : vornic, logofat, vistier, postelnic, spatar, hatman, pârcalab, ban, portar. Alte institutii centrale erau : Marea adunare a tarii în Moldova si Ţara Româneasca si Congregatiile nobilimii în Transilvania; armata si biserica.

Ţara Româneasca era împartita în judete, Moldova în tinuturi iar Transilvania în districte, comitate si scaune.

Capitolul VI

INSTITUŢIILE JURIDICE ÎN EVUL MEDIU ROMÂNESC ( SEC. XV-XVII)

I. ORGANIZAREA JUDECĂTOREASCĂ

Nu a cunoscut separatia puterilor. A persistat confuzia dintre jurisdictia civila si cea penala. Nu exista autoritatea lucrului judecat.

Instantele de judecata erau: cele ale obstilor satesti de tarani liberi; nobiliare si ecleziastice; justitia urbana; scaunul de judecata domnesc si voievodal (în Transilvania).

II. PROCEDURA DE JUDECATĂ

Capitolul trateaza: 1) organizarea procesului: partile, chemarea în judecata, termenul de judecata; 2) administrarea probelor: marturia, juramântul, depozitia martorilor, juratorii, încrisurile, expertiza, prezumtiile, cercetarea la fata locului; 3) pronuntarea hotarârii judiciare si caile de atac; 4) executarea hotarârilor.

III. INFRACŢIUNI sI PEDEPSE

Dupa gravitate infractiunile erau clasificate astfel : împotriva ordinii publice, persoanei, proprietatii, familiei, justitiei, bisericii si moralei.

Pedepsele erau corporale (moartea, mutilarea, bataia), privative de libertate (ocna, temnita, închisoarea, surghiunul),pecuniare, pedepse accesorii si complementare.

Capitolul VII

INSTITUŢIILE DE DREPT ÎN EVUL MEDIU ROMÂNESC (SEC.XV-XVII)

I. PERSOANE, RUDENIE, FAMILIE

Statutul persoanelor se referea la persoanele fizice si juridice .

Calificativele esentiale de identificare personala erau : numele, domiciliul, sexul, vârsta. Rudenia era naturala (de sânge), prin alianta, spirituala (botez), prin adoptie si înfratire. Familia avea la baza casatoria. Atât în dreptul canonic cât si în cel laic era dominata de inegalitatea sexelor si rolul subordonat al femeii. Pravila reglementa divortul, recasatoria, viduitatea.

II.REGIMUL BUNURILOR. PROPRIETAETA sI SUCCESIUNEA

Dreptul de proprietate a vizat proprietatea taraneasca a obstilor libere, proprietatea feudalilor laici, proprietatea bisericeasca, proprietatea domneasca si regala si proprietatea urbana.

Succesiunea. Mostenirea legala a cunoscut mai multe clase de mostenitori legitimi : descendenti, ascendenti si colaterali. Mostenirea testamentara era orala (limba de moarte) si scrisa (diata).

III. OBLIGAŢII sI CONTRACTE

Legea Ţarii consacra raspunderea personala desi pastra si traditionala raspundere solidara a obstii în materie fiscala, penala.

Contractele erau reale (donatia, schimbul, împrumutul) si consensuale - în special cele de vânzare-cumparare, în scris (zapisul) întarit prin hrisov domnesc, sau oral. Se releva rolul aldamasarilor si chezasilor.

Capitolul VIII

EVOLUŢIA DREPTULUI SCRIS DIN ŢĂRILE ROMÂNE PÂNĂ ÎN SECOLUL AL XVII-LEA. ÎNCEPUTURILE sTIINŢEI DREPTULUI

I. IZVOARELE DREPTULUI MEDIEVAL

Principalul izvor de drept a fost Legea Ţarii. Dreptul cutumiar, nomocanoanele si legile laice bizantine l-au completat. Cartea româneasca de învatatura (1684) a fost prima legiuire laica oficiala înzestrata cu autoritate legala. Mai sunt de retinut Pravila de la Govora si Îndreptarea legii.În Transilvania sunt de retinut Tripartitum (1517), Approbatae et Compilatae Constitutiones.

II. PRAVILA sI HRISOVUL DOMNESC

Acte normative oficiale, pravilele bisericesti cuprindeau atât texte religioase cât si laice, aplicate în toate instantele. De la o stricta aplicare a legii la cazuri particulare, hrisoavele domnesti au cuprins în final dispozitii normative cu caracter general.

III. DISPOZIŢII

Legile mentionate cuprindeau dispozitii referitoare la raporturile sociale, proprietate,persoane, familie,succesiune, obligatii, infractiuni, mijloace probatorii, pedepse.

Capitolul IX

ORGANIZAREA DE STAT A ŢĂRILOR ROMÂNE ÎN TIMPUL REGIMULUI FANARIOT sI HABSBURGIC. STRUCTURILE INSTITUŢIONALE

I. REGIMUL FANARIOT a coincis cu o simtitoare degradere a statutului de drepts international al Principatelor si a institutiilor sale interne: domnia (ocupata prin licitarea tronului), Marea adunare a tarii, Sfatul Domnesc, si biserica (în care functiile laice si ecleziastice erau încredintate îndeosebi grecilor), armata (redusa la rolul de auxiliar al campaniilor militare otomane).

Obligatiile materiale abuzive fata de Poarta, monopolul comercial turcesc, fiscalitatea apasatoare, venalitatea si coruptia au fost componente inseparabile al regimului.

II. REGIMUL HABSBURGIC ÎN TRANSILVANIA

Epoca împaratiilor Maria Tereza si Iosif II (1740-1790) a inaugurat o noua faza a reformismului iluminist moderat prin reforma urbariala, fiscala, judiciara, a armatei si separarea afacerilor administrative de justitie. Cumularea titlului de împarat cu functia de principe, guberniul si Cancelaria aulica erau semne ale centralizarii administrative. Patenta imperiala din 1785 a desfiintat legarea taranilor iobagi de pamant.

Capitolul X

TRADIŢIE sI INOVAŢIE ÎN DREPTUL ROMÂNESC LA CUMPĂNA DINTRE MEDIEVAL sI MODERN

I. ÎNCEPUTURILE MODERNIZĂRII DREPTULUI. MAREA OPERĂ DE CODIFICARE

Începutul modernizarii a fost dominat de problema codificarii dreptului, impunându-se directii si principii cum sunt : suprimarea pluralismului de sisteme de drept; consacrarea codurilor specializate pe ramuri de drept si caracterul lor de sinteza; formarea unei limbi a dreptului si a unei terminologii juridice.

Principalele legiuiri ale epocii au fost: Manualul de legi al lui Mihai Fotino (1785), Pravilniceasca condica din vremea lui Al.Ipsilanti (1775),Manualul juridic (Alexandru Donici-1814),Codul Calimach (1817),Legiuirea Caragea (1818).

II. ORGANIZAREA INSTANŢELOR JUDECĂTOREsTI

Constantin Mavrocordat a numit ispravnici în judete si tinuturi cu împuternicirea de a judeca pricini civile indiferent de rang cât si judecatori de profesie retribuiti de stat. Principalele instante create prin Praviniceasca condica au fost: judecatoriile judetene, Departamentul vinovatilor si Departamentul criminalicesc pentru procesele penale, Departamentul boierilor veliti si Divanul domnesc, instanta suprema de apel.

III. DREPTUL CIVIL

A cunoscut inovatii substantiale. Statutul boierilor si taranilor dependenti (clacasi, iobagi, jeleri) a suferit modificari. Dreptul de proprietate absoluta a boierilor asupra pamântului si padurilor s-a extins. Dreptul succesoral din Ţarile Române s-a apropiat de codurile moderne din Europa apuseana. Noi dispozitii  s-au introdus cu referire la obligatii, contracte si garantii (tocmeli, zalogiri, vânzarea la mezat).

IV. DREPTUL PENAL

A fost asezat treptat pe noi principii calauzitoare cum sunt : individualizarea raspunderii penale, cu personalizarea pedepsei si excluderea raspunderii familiale; legalitatea incriminarii si a pedepsei; arestarea cu forme legale, cercetarea fara tortura si interzicerea detentiei preventive prelungite; aplicarea pedepsei dupa judecata printr-o hotarâre motivata; umanizarea pedepselor, cu excluderea pedepsei cu moartea si a pedepselor mutilante, îmblânzirea regimului penitenciar.

În dreptul procesual s-a mers pe modernizarea organizarii instantelor si a sistemelor de evidenta a actelor.

Capitolul XI

REVOLUŢIA ROMÂNĂ sI SPIRITUL REFORMATOR MODERN (1821-1848)

I. REVOLUŢIA DE LA 1821 CONDUSĂ DE TUDOR VLADIMIRESCU

Programul revolutiei a revendicat separarea puterilor în stat, o larga reforma a justitiei, administratiei,învatamântului, armatei, sistemului fiscal.

A avut ca urmare desfiintarea regimului fanariot si revenirea la domniile pamântene.

II.STATUTUL POLITICO - JURIDIC AL PRINCIPATELOR. REGULAMENTELE ORGANICE .

Conventia de la Akkerman (1826) si Tratatul de la Adrianopol(1829) au instituit regimul suzeranitatii otomane si protectoratul rusesc.

În anii 1831-1832 au intrat în vigoare Regulamentele organice care au consacrat principiul separatiei puterilor în stat. În justitie a fost introdusa perechea de baza în distribuirea dreptatii: procuratura si corpul de avocati.

III. REVOLUŢIA ROMÂNĂ DE LA 1848

A avut un caracter unitar. A urmarit obiective minimale imediate: regim constitutional, domnia legii, emanciparea taranilor, dar si obiective maximale, inspirate de ideologia daco-românismului : formarea statului national unitar si independent român.

Capitolul XII

ORGANIZAREA DE STAT sI DREPTUL ÎN PERIOADA 1849-1866

I. DREPTUL CONSTITUŢIONAL

La mijlocul secolului al XIX-lea problema statutului juridic al Principatelor Române a devenit subiect de drept international. Tratatul de la Paris din 1856 desfiinta protectoratul singular si apasator al Rusiei, instituind garantia colectiva a puterilor semnatare. Prevedea retrocedarea catre Moldova a celor trei judete din sudul Basarabiei, provincie anexata de Rusia în 1812.

Rezolutiile adunarilor ad-hoc din 1857 cereau: unirea celor doua Principate într-un stat numit România, neutru si autonom; print strain dintr-o dinastie domnitoare europeana; o adunare legiuitoare reprezentativa.

Conventia de la Paris din 1858 adoptata de puterile garante a prevazut ca noul stat, Principatele unite al Moldovei si Valahiei sa aiba domni, guverne si adunari legiuitoare separate,adica o unire trunchiata. Erau create doua institutii comune: Comisia Centrala care elabora proiecte comune de legi si Înalta Curte de Casatie, cel mai înalt for judecatoresc. Erau abolite rangurile si privilegiile boieresti, stabilindu-se egalitatea în drepturi si libertati. O lege electorala anexa consacra sistemul votului censitar.

Statutul dezvoltator al Conventiei de la Paris (1863) întarea puterea executiva a domnului si instituia sistemul parlamentar bicameral: Adunarea Deputatilor si Senatul (Corpul Ponderator)

II. DREPTUL CIVIL

Codul Civil Român din 1864 (intrat în vigoare în 1865) reglementa conditia juridica a persoanelor fizice (laicizarea familiei, casatoria, divortul, puterea maritala a sotului) si juridice (cu scop lucrativ si fara scop lucrativ); reglementa regimul bunurilor si modul de dobândire si transmitere a proprietatii.

III. DREPTUL PENAL (1865), în vigoare pâna în 1837, a fost structurat în trei carti: 1) Dispozitii privitoare la pedepse; 2) Normele cu privire la crime si delicte; 3) Materia contraventiilor si pedepsirea lor. Împreuna cu legislatia ulterioara în materie, reglementa: corectionalizarea, recidiva, tentativa, complicitatea, circumstantele atenuate, cumul de infractiuni, gratiere, reabilitarea

IV. LEGE sI REFORMĂ

Capitolul examineaza Legea secularizarii averilor manastiresti, Legea rurala, Legea instructiunii publice, Legea organizarii puterii armate precum si alte reforme înfaptuite în timpul domniei lui Alex. Ioan Cuza.

Capitolul XIII

DREPTUL MODERN AL ROMÂNIEI ÎNTRE 1866-1918

I. DREPTUL CONSTITUŢIONAL

Constitutia din 1866 a ramas în vigoare, cu unele modificari, pâna în 1923. Era alcatuita din 8 titluri printre care: Teritoriul României; Drepturile românilor; Puterile statului.

Garanta egalitatea în fata legii, libertatea deplina a constiintei, a presei, asocierii, inviolabilitatea domiciliului si persoanei. Puterea legislativa era exercitata de domn si Parlamentul bicameral. Acesta dispune de dreptul de interpelare si ancheta parlamentara. Domnul avea dreptul de veto absolut. Puterea executiva era încreditata domnului si guvernului. Era introdusa responsabilitatea ministeriala. Puterea judecatoreasca era exercitata de instantele judecatoresti (tribunale si curti).

Constitutia garanta proprietatea privata proclamata sacra si inviolabila.

II. DREPTUL CIVIL sI DREPTUL PENAL

Legea învoielolor agricole din 1866 cu modificarile sale ulterioare deroga de la principiile Codului Civil existent, consacrând sistemul arendasiei si caile de executare silita a obligatiilor. Legea contra trusturilor arendasesti (1908), Legea Casei Rurale si Legea judecatorilor de ocoale ameliorau situatia taranilor.

Codul comercial (1887), Legea minelor (1895), Legea pentru încurajarea industriei nationale (1887 si 1912) au contribuit la progresul economiei românesti. Legea repausului duminical (1887) si Legea meseriilor (1902) au conturat o legislatie incipienta a muncii.

Cea mai importanta modificare a Codului Penal a fost Legea Micului Parchet (1913) care reglementa instructiunea si judecarea în fata instantelor corectionale a flagrantelor delicte.

Potrivit Legii pentru organizarea judecatoreasca din 1909, instantele de judecata erau: judecatoriile de ocoale (rurale si urbane), tribunale de judet cu sectiunile lor, Curtile cu jurati (pentru fiecare judet ), Curtile de apel (Bucuresti, Craiova, Galati si Iasi), Curtea de casatie ca instanta suprema.

Capitolul XIV

ORGANIZAREA DE STAT sI DREPTUL DUPĂ MAREA UNIRE PÂNĂ LA INSTAURAREA REGIMULUI AUTORITAR CARLIST 1918-1938

I. FORMA DE GUVERNĂMÂNT sI REGIMUL POLITIC

Statul national unitar român faurit în 1918 a fost recunoscut pe plan juridic international prin tratatele de la Saint-Germain, Trianon si Neuilly cu Austria, Ungaria si Bulgaria.

Dupa Marea Unire pluripartidismul, sistemul parlamentar-constitutional, stricta separatie a puterilor în stat, responsabilitatea guvernamentala au reprezentat esenta regimului democratic.

Cadrul international complex, tarele vietii politice interne, ascensiunea extremei drepte au dus la criza democratiei si instaurarea, din 1938, a regimurilor autoritare si totalitare.

II. EVOLUŢIA DREPTULUI

Marea Unire din 1918 a reclamat si unificarea legislativa în primul rând pe planul dreptului constitutional si al dreptului administrativ.

Constitutia din 1923 a cosacrat statul national, unitar si indivizibil, drepturile românilor, votul universal, separatia puterilor în stat.

Legea electorala din 1926 a introdus sistemul primei majoritare. Constitutia din 1938 a pus bazele juridice ale regimului de guvernare autoritara a monarhului.

În dreptul administrativ sunt de retinut: Legea pentru unificarea administrativa din 1925 care împartea teritoriul României în comune, plasi si judete; Legea pentru reorganizarea ministeriala din 1929; Statutul functionarilor publici din 1923 si Legea administrativa din 1938.

Dreptul civil si procedura civila. În materie de proprietate au intrat în vigoare: Legea minelor si Legea privitoare la comercializarea si controlul întreprinderilor economice ale statului (1924). Dupa 1918 legi repetate au reglementat exproprierea marilor proprietati rurale si împroprietarirea taranilor.

Statutul persoanelor fizice si juridice. Au fost promulgate: Legea actelor de stare civila (1928), Legea asupra asociatiilor profesionale (1926), Legea persoanelor juridice (1924).

În domeniul legislatiei muncii: Legea pentru reglementarea conflictelor de munca (1920) si Legea contractelor colective de munca (1928).

În procedura civila prin legile din 1924 si 1925 s-a realizat unificarea în materie a instantelor judecatoresti (judecatorii, tribunale, curti) si jurisprudentei pe întreg teritoriul României.

Dreptul penal si procedura penala. Noul Cod penal din1937 cuprindea dispozitii privitoare la crime, delicte si contraventii. Trasatura generala a fost multiplicarea încriminarilor si amplificarea pedepsei. Majoritatea legilor au vizat apararea ordinii publice si siguranta Statului: Legea pentru reprimarea unor infractiuni contra linistii publice (1924); Legea pentru apararea ordinii de stat (1934); Legea pentru autorizarea starii de asediu (1933).

În 1937 a intrat în vigoare un nou Cod de procedura penala.

5.Bibliografie

a. Obligatorie

BITOLEANU, ION; "Istoria statului si dreptului românesc", Editura "Europolis", Constanta, 2003

CERNEA, EMIL; MOLCUŢ, EMIL; "Istoria statului si dreptului românesc", Bucuresti, 1998

b. Suplimentara

FOCsENEANU, ELIODOR, "Istoria constitutionala a României", Editura Humanitas, Bucuresti, 1999

xxx -"Istoria dreptului românesc", vol. I-II (part. 1,2) Editura Academiei, Bucuresti, 1980-1984.

MARCU, LIVIU, "Istoria dreptului românesc", Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1997

RĂDULESCU, A., "Privire asupra dezvoltarii juridice a României de la 1864 pâna astazi", Bucuresti, 1933

RĂDULESCU, A., "Pagini din istoria dreptului românesc" , Bucuresti, 1970

SCURTU ,I., "Viata politica din România 1918-1944", Bucuresti, 1982

xxx - "Istoria României", Editura Enciclopedica, Bucuresti, 1998

UNIVERSITATEA "SPIRU HARET"

FACULTATEA DE DREPT

SPECIALIZAREA DREPT

CONSTANŢA

Disciplina: INTRODUCERE ÎN ISTORIA DREPTULUI

Conducatorul disciplinei: Prof. univ. dr. ION BITOLEANU

Tel/Fax: 0241/545015 si E-MAIL:ushcta@spiruharet.ro

INTRODUCERE ÎN ISTORIA DREPTULUI

ÎNTREBĂRI -

BIBLIOGRAFIE

- Ioan Bitoleanu, Introducere în istoria dreptului, Edit. Fundatia România de Mâine, Bucuresti, 2006: paginile indicate în textul întrebarilor

- Emil Cernea, Emil Molcut, Istoria statului si dreptului românesc, Bucuresti, 1994, pag.126-133, 201-209, 215-224, 250-270.