Imitarea sau contrafacerea scrisului unei persoane face parte din categoriile de falsuri des intalnite in practica, mai ales in cazul semnaturilor, al mentiunilor sau te 848h75i xtelor de mai mica intindere. Ca mod de realizare, imitarea poate fi libera sau servila. Deoarece despre contrafacerea actelor si a semnaturilor indeosebi ne-am ocupat intr-un capitol precedent in cele ce urmeaza vom relua doar cateva aspecte care nu au fost mentionate anterior.
Intr-o acceptiune mai larga, imitatia, ca de altfel si copierea, constituie tot un mod de deghizare, intrucat sistemul propriu de scriere al autorului este denaturat, viciat.
Intocmirea in intregime a unui act nou, prin imitarea unor modele cu continut diferit este foarte rara. Aceasta operatie presupune ca autorul sa-si constituie in prealabil un model propriu, de lucru, adica sa scrie textul pe care l-a conceput, folosind caracteristicile scrisului imitat. Un asemenea model poate fi alcatuit prin studierea scrisului strain si redarea acestuia litera cu litera, fie prin decupare si alaturarea fragmentelor, intocmai ca la copiere, dupa care se deseneaza specimenul respectiv.
Atat in cazurile aparent mai simple, cat si la cele complicate, imitarea inseamna de fapt o insusire a deprinderilor grafice ale unei alte persoane. Aceasta insusire este superficiala, de moment, atunci cand imitatia este realizata cu modelul in fata (imitatie servila) si mai profunda, antrenand chiar un inceput de automatizare, atunci cand imitatia este rezultatul unor exercitii, a unui antrenament mai mult sau mai putin indelungat (imitatia libera sau din memorie).
Cercetarea criminalistica a inscrisurilor imitate se efectueaza dupa regulile expuse in capitolul privind imitarea, cu precizarea ca uneori examinarea este usurata de prezentarea modelului folosit de catre falsificator. In naivitatea sa, acesta este convins ca excesul de asemanare reprezinta o dovada de autenticitate si depune ca piese de comparatie insesi modelele de care a uzat. In realitate, corespondenta exagerata a doua specimene de scris, chiar daca nu merge pana la identitate, este de natura sa ridice serioase indoieli cu privire la executia naturala a scrisului incriminat. In cazul imitatiei, desi abunda similitudinile de ordin formal (configuratia literelor) se vor inregistra deosebiri esentiale privind numarul elementelor dintr-o litera, proportiile si inclinarea acestora, plasarea punctelor de atac si finale etc. Pentru punerea in evidenta a acestor diferente consideram ca este indicat sa se recurga la metode grafometrice, foarte potrivite pentru a scoate la iveala, in mod convingator, toate aceste neconcordante.
|
