PATRIMONIUL SI DREPTURILE REALE

PATRIMONIUL SI DREPTURILE REALE

Patrimoniul reprezinta totalitatea drepturilor patrimoniale si a obligatiilor patrimoniale care apartin unei persoane.

Sunt frecvente situatiile in care se foloseste in mod eronat notiunea de „patrimoniu” pentru a defini doar partea activa a patrimoniului, respectiv drepturile patrimoniale. In componenta patrimoniului intra insa si partea pasiva constituita din obligatiile patrimoniale.

In categoria drepturilor patrimoniale intra:

drepturile reale

drepturile de creanta

Dreptul real este acel drept al carui titular isi exercita prerogativa asupra unui lucru, fara a avea nevoie de concursul unei alte persoane.

Teorii cu privire la patrimoniu:

1. – Teoria personalista

Se bazeaza pe ideea ca patrimoniul ar constitui unul dintre atributele personalitatii. Dezavantajul acestei teorii este confuzia care se creeaza intre patrimoniu si personalitate juridica.

2. – Teoria axata pe ideea de afectatiune sau de scop

Aceasta teorie face abstractie de corelatia indisolubila care exista intre patrimoniu si persoana si considera ca se poate vorbi despre patrimoniu ori de cate ori drepturile si obligatiile ar fi afectate unui anumit scop.

Ideea de scop este esenta acestei teorii. Totusi patrimoniul apartine unei persoane. O persoana poate avea si are un singur patrimoniu.

Caracterele juridice ale patrimoniului

1. Patrimoniul este o universalitate juridica

Nu ne intereseaza individualizarea drepturilor si obligatiilor care l-au constituit. In consecinta, elementele patrimoniului sunt distincte de patrimoniu, iar eventualele schimbari ale drepturilor si obligatiilor nu afecteaza universalitatea patrimoniului.

2. Orice persoana are un patrimoniu
3. O persoana are un singur patrimoniu
4. Divizibilitatea patrimoniului

Patrimoniul poate fi grupat pe categorii de drepturi si obligatii.

o             Categoriile de drepturi si obligatii au regimuri juridice distincte.

o             Patrimoniul nu poate fi transmis prin acte juridice intre vii.

o             Patrimoniul se transmite la persoane fizice pe cale succesorala, iar la persoane juridice prin reorganizare sau prin transformare. De asemenea, in privinta persoanelor juridice, prin act normativ, se poate deroga de la intransmisibilitatea patrimoniului.

Exemplu: institutiile de invatamant, dupa 1990, nu erau persoane juridice. S-a recurs la constituirea unor asociatii (fundatii) non-profit, iar institutiile de invatamant superior functionau in cadrul fundatiilor. O data cu acreditarea, s-a prevazut prin lege ca patrimoniul care apartinea fundatiei sa fie transferat institutiei de invatamant (universitatii) care dobandise personalitate juridica in temeiul legii de acreditare.

Functiile patrimoniului

1. Patrimoniul constituie gajul general al creditorilor chirografari

2. Patrimoniul explica si permite subrogatia reala cu titlu universal

Subrogatia reala este de doua feluri:

o             Cu titlu particular, atunci cand vizeaza un bun determinat. Subrogatia reala cu titlu particular face abstractie de notiunea de patrimoniu si se produce numai in cazurile expres prevazute de lege.

Exemple:

1. Cazul imobilului ipotecat supus exproprierii: ipoteca se stramuta de drept asupra despagubirii, in baza legii exproprierii.
2. Bunurile proprii ale sotului raman tot bunuri proprii chiar si dupa vanzarea sau schimbarea acestora in timpul casatoriei.

o             Cu titlu universal, atunci cand se raporteaza la intregul patrimoniu. Face abstractie de bunurile privite la individualitatea lor. Opereaza de drept, fara a fi nevoie de un text de lege prevazut expres.

3. Patrimoniul explica si permite transmisiunea universala si transmisiunea cu titlu universal.

Se transmite fractiunea din patrimoniu 1%, 2% etc.