PROCEDURA ACTELOR NOTARIALE

Procedura Actelor Notariale

1. Reguli de baza pentru Indeplinirea actelor notariale

1.1. Faza premergatoare incheierii actelor notariale

1.2. Indeplinirea actelor notariale

1.3. Refuzul de indeplinire a actului notarial

1.4. Eliberarea actelor notariale

Autentificarea Actelor

2.1. Notiuni prealabile

2.2. Procedura autentificarii

1. Reguli de baza pentru Indeplinirea actelor notariale

In legea 36/1995 privind activitatea notarilor publici si in Regulamentul de aplicare sunt stabilite reguli general aplicabile pentru pregatirea si instrumentarea anumitor proceduri si acte notariale,care conduc la securitatea operatiunilor juridice effectuate de notarul public ca titular al unui serviciu de interes public.

La capitolul V sectiunea IV din lege sunt reglementate procedurile privitoare la legalizarea semnaturilor si a sigiliilor,darea de data certa inscrisurilor,certificarea unor fapte,legalizarea copiilor dupa inscrisuri,efectuarea si legalizarea traducerilor,primirea in deposit de inscrisuri si documente,acte de protest al cambiilor,cecurilor si al altor titluri la ordin, eliberarea de duplicate ale inscrisurilor notariale, reconstituirea actelor originale.

Cele mai importante proceduri notariale sunt considerate a fi autentificarea actelor si procedura succesorala notariala, carora pe langa regulile de baza,le sunt aplicabile si procedurile speciale prevazute in art. 68-88 din lege.In prezentul capitol vom analiza toate procedurile notariale care privesc activitatile cuprinse la art.8 din lege.

Garantarea de catre notarul public a actelor si operatiunilor juridice pe care le instrumenteaza il obliga pe acesta sa respecte regulile de procedura care stau la baza incheierii actelor notariale, reguli ce confera prezumtia de autoritate a acestor inscrisuri. Ceea ce contribuie la formarea acestei prezumtii este faftul ca actele instrumentate de notarul public sunt acte de autoritate iar la intocmirea lor acesta este obligat sa desfasoare o activitate de cercetare si verificare pentru stabilirea situatiei reale de drept si fapt pentru aplicarea in consecinta a legii. In aceste conditii trebuie sa se respecte principiului legalitatii si rolului activ al notarului public, despre care am facut vorbire in cursul anterior.

1.1. Faza premergatoare incheierii actelor notariale

A. Constatarea identitatii partilor

Art. 50 Legea nr. 36/1995 stabileste ca norma generala faptul , ca notarul public va proceda la constatarea identitatii partilor sau, dupa caz, a reprezentantilor sai legali sau a celor chemati sa incuviinteze actele indeplinite. Obligativitatea expresa si de neinlaturat al acestei dispozitii evidentiaza importanta identitatii partilor, element ce influenteaza in mod direct garantia de securitate a inscrisului si reprezinta certitudinea ca persoanele care figureaza in actul instrumentat de notarul public sunt aceleasi cu cele ce au participat la intocmire la intocmirea lui si si-au dat consimtamantul.

Pe langa acest aspect prin indeplinirea acestei cerinte se poate proba in cazul unui proces prezenta in acel moment in fata notarului public a persoanei ce a participat la incheierea actului notarial .

De la aceasta cerinta fac exceptie actele ce nu inglobeaza in ele consimtamantul persoanei, pentru aceste acte fiind important obiectul si nu persoana care il solicita. Asemenea acte sunt : darea de data certa, legalizarile de copii dupa inscrisuri, precum si legalizarea semnaturii traducatorului,unde nu este necesar sa fie prezenta in fata notarului persoana care este titularul actului ci poate fi prezenta orice persoana.

Constatarea identitatii persoanei care participa la procedura notariala se face prin stabilirea numelui si prenumelui si a codului numeric personal al acesteia, a domiciliului , sau dupa caz, a denumirii ,a codului unic de inregistrare sau a codului fiscal si a calitatii reprezentantului indreptatit sa incheie actul in numele persoanei juridice, a sediului, precum si, daca mai este cazul, a tuturor elementelor ce o disting.

Potrivit prevederilor sus mentionate partile participante la actul notarial pot fi identificate de notarul public prin mentiunea ca le cunoaste personal. In situatia necunoasterii personale, identitatea acestora va fi stabilita, obligatoriu, folosind urmatoarele mijloace :

acte de identitate sau legitimatii oficiale prevazute cu stampila, semnatura si fotografia posesorului ;

atestarea avocatului care asista partea ;

doi martori de identitate, cunoscuti personal de notarul public sau identificati conform celor mentionate mai sus.

Legea, datorita garantiilor pe care trebuie sa le prezinte martorii de identitate nu recunoaste aceasta calitate :

persoanei care nu au implinit 18 ani ;

celui care figureaza in act ca parte sau beneficiar ;

celui care din cauza unei deficiente fizice sau psihice nu este apt pentru dovedirea identitatii.

Identitatea minorilor pana la 14 ani se stabileste potrivit certificatului de nastere; in cazul militarilor in termen, 727i81h prin inscrisuri emanate de la autoritatea militara cu conditia ca acestea sa poata, prin continutul lor, servi la identificare; iar in cazul detinutilor prin dovada inregistrarii acestora in registrul penitenciarului si prin atestarea comandantului locului de detinere sau a persoanei cu aceasta atributie.

Pentru a garanta securitatea circuitului civil si al actelor notariale in vederea evitarii substituirilor de personae s-a incheiat un protocol de colaborare intre Uniunea Nationala a Notarilor Publici din Romania,Serviciul de Telecomunicatii Speciale si Ministerul Administratiei si Internelor .

Protocolul vizeaza elaborarea, implementarea si exploatarea in timp real a unui sistem informatic care permite compararea informatiilor inscrise in actele de identitate romanesti ale persoanelor care solicita instrumentarea de acte si proceduri notariale,cu datele existente in Registrul national de evidenta a persoanelor,furnizate de structurile specializate ale Ministerului Administratiei si Internelor.

Potrivit protocolului actele de identitate romanestisunt:cartea de identitate,cartea de identitate provizorie si buletinul de identitate,eliberate de autoritatile statului roman in conditiile legii.

Pornind de la analiza art. 50 lit.a din Legea 36/1995 in care se mentioneaza ca acte de identitate “legitimatii oficiale prevazute cu semnatura,stampila si fotografia posesorului”consideram ca trebuie sa se evite folosirea unor asemenea acte deoarece nu se poate garanta in acest caz siguranta actelor si procedurilor notariale.De asemenea consideram necesar ca in toate procedurile privind autentificarea actelor notariale sau in cadrul procedurilor succesorale sa sa se foloseasca numai identificarea persoanelor conform protocolului sus mentionat.

Aplicarea protocolului asa cum a fost intocmit si interogarea permanenta de catre notarul public care instrumenteaza actul, a bazei de date din registrul de evidenta a persoanelor contribuie in mod sigur la :

-asigurarea securitatii circuitului civil si al actelor notariale ;

-stoparea fenomenului infractional cu incidenta asupra activitatii notariale in legatura cu substituirile de persoane ;

-minimizarea riscului ca persoane de rea credinta sa poata instraina prin mijloace frauduloase bunuri aflate in proprietatea altor persoane ;

-protejarea dobanditorilor de buna credinta care nu au posibilitatea sa verifice ei insisi ,identitatea celor care instraineaza ;

-protejarea titularilor drepturilor reale impotriva celor care vor sa le fure identitatea ;

-reducerea numarului de cause civile si penale care au ca obiect constatarea falsei identitati si anularea actelor notariale ;

-evitarea situatiilor in care notarul public este cercetata penal in asemenea cause ;

-eliminarea prejudiciilor materiale si morale rezultate ca urmare a unor astfel de activitati infractionale.

Trebuie precizat ca orice verificare in baza de date se face numai in baza unui acord pe care il da persoana care solicita instrumentarea de acte si servicii notariale, acord care cuprinde consimtamantul privind compararea datelor cu caracter personal cu cele existente in Registrul national de evidenta a persoanelor.Cererea de consultare va fi completata in scris in mod obligatoriu de catre solicitantul actului sau procedurii notariale anterior compararii datelor personale continute in actul de identitate.Eventualele neconcordante in datele personale inregistrate in Registrul national de evidenta apersoanelor vor fi solutionate prin indrumarea de catre notarul public a persoanei in cauza catre serviciul comunitar de evidenta a persoanelor care arondeaza domiciliul acesteia in vederea clarificarii situatiei

Raspunderea notarului public apare pentru situatiile in care a efectuat compararea datelor fara a avea acordul partilor,precum si pentru neindeplinirea obligatiilor privind confidentialitatea si aplicarea masurilor de securitate asupra datelor cu caracter personal prelucrate, prevazute in Legea 677/2001.

Refuzul completarii cererii-acord conduce la imposibilitatea perfectarii actului sau procedurii notariale ,urmand ca in consecinta notarul public sa dispuna procedura intocmirii incheierii de respingere a actului pentru care nu s- putut stabili identitatea partilor.

B. Verificarea calitatii si capacitatii partilor

Notarul public in calitate de instrumentator al actelor si procedurilor notariale are obligatia de a verifica calitatea si capacitatea partilor participante cu ocazia indeplinirii urmatoarelor categorii de acte :

acte cu caracter patrimonial ;

acte privind statutul civil al persoanei.

Aceasta obligatie nu exista in cazul solicitarii intocmirii unor acte notariale pentru valabilitatea carora legea nu stabileste ca necesara participarea persoanelor titulare ale dreptului(exemplu legalizarea de copii dupa inscrisuri,legalizarea traducerilor).

Procedura verificarii calitatii partilor

Notarul stabileste calitatea partilor pe baza titlurilor legale pe care acestea le prezinta si care justifica participarea lor. Titlurile respective trebuie sa provina de la organele abilitate si sa indeplineasca conditiile de forma si de fond prevazute de lege. Astfel, verificare calitatii va consta in cercetarea daca persoana prezenta este titulara drepturilor prezentate in baza raportului juridic cuprins in actul respectiv sau in cazul reprezentarii daca persoana prezenta este cea imputernicita prin procura sau este reprezentantul legal al titularului dreptului.

Constatarea lipsei calitatii, daca aceasta reprezinta o conditie necesara pentru incheierea actului va determina notarul public sa refuze incheierea actului.

a)     Procedura verificarii capacitatii partilor

Daca conditia calitatii partii se refera la posibilitatea acesteia de a participa la incheierea unui anumit act juridic, capacitatea se refera la incheierea in general a actului juridic. Datorita conditiilor generale impuse pentru incheierea actelor civile conditii intre care capacitatea este un element dintre cele mai importante si pentru ca lipsa acesteia se sanctioneaza cu nulitatea absoluta, notarul public la incheierea actului este obligat sa verifice capacitatea persoanelor sub cele trei aspecte ale sale : folosinta, exercitiul si discernamantul.

Existenta capacitatii se verifica pe baza actelor doveditoare prezentate de parti. In cazul in care partile dovedesc capacitatea de folosinta si de exercitiu deplina a dreptului civil, notarul public va putea proceda in principiu la intocmirea actelor solicitate de parti.

Pentru situatia lipsei capacitatii de exercitiu pentru ca totusi, titularul dreptului sa poata beneficia de pe urma acestuia, in legislatie, se recunoaste posibilitatea de a dispune de dreptul sau in urmatoarele conditii :

Prin reprezentare legala care survine fie ca urmare a unei incapacitati de exercitiu naturale (cazul minorului sub 14 ani sau a interzisului judecatoresc), fie a unei incapacitati legale (cazul pedepselor complementare).

Pentru minorul sub 14 ani, reprezentarea se exercita de catre ambii parinti daca sunt in viata,de numai unul dintre ei daca celalalt este decedat sau se afla in imposibilitatea de asi manifesta vointa, de curator sau tutore, dupa caz.

Persoana pusa sub interdictie judecatoreasca din cauza alienarii facultatilor mintale este reprezentata printr-un tutore numit de autoritatea tutelara. Aceeasi procedura o urmeaza si situatia celui condamnat printr-o hotarare penala, persoana numita de autoritatea tutelara purtand denumirea de curator ;

In exercitarea atributiilor lor, parintii, tutorele sau curatorul pot indeplini acte juridice notariale singuri sau cu incuviintarea autoritatii tutelare afara de unele categorii de acte ce le sunt total interzise.

Prin asistare, care consta in mijlocul legal prin care se intregeste capacitatea restransa a persoanelor in vederea incuviintarii anumitor acte incheiate de acestea. Singurul caz de capacitate de exercitiu restransa o constituie minoritatea persoanei in varsta de 14 pana la 18 ani. Acesta incheie personal actele juridice dar cu incuviintarea prealabila a reprezentantului legal in cazurile prevazute de lege. Astfel, in actele mai importante, este necesara asistarea pentru evitarea abuzurilor cauzate de lipsa de experienta a minorului ;

autorizarea se da, in cazurile prevazute de lege, pentru acoperirea lipsei de capacitate de catre autoritatea tutelara. Aceasta trebuie sa aiba in vedere la acordarea autorizatiei, ca actul pentru care aceasta se cere, sa prezinte un folos neindoielnic pentru cel ocrotit ;

Reprezentarea conventionala nu face parte alaturi de celelalte cazuri, din apararea si protejarea intereselor anumitor persoane prevazute de lege. De aceea, o vom trata separat. Pentru a putea exista reprezentarea conventionala se presupune ca atat reprezentatul (mandantul) cat si reprezentantul (mandatarul) trebuie sa aiba capacitate de exercitiu deplina. Natura juridica a acesteia nemaifiind legala ci contractuala, notarul public o va putea constata prin inscrisul constatator (procura sau contract de mandate) prezentat de parte. Pentru ca procura este un act accesoriu, se apreciaza ca aceasta trebuie sa indeplineasca toate cerintele de forma ale actului principal. Pe langa aceasta, pentru a putea fi luata in considerare de catre notarul public, aceasta trebuie sa fie si speciala (pe langa forma autentica ceruta). In cazul dublei reprezentari in care mandatarul este si cumparatorul bunului ce face obiectul procurii pe langa aceste cerinte, mai este necesara precizarea in mandat a tuturor clauzelor contractuale, inclusiv pretul bunului ce face obiectul contractului.

O situatie deosebita de apreciere de catre notar a capacitatii de exercitiu unei parti contractante este si aceea a femeii, care prin casatorie inainte de a deveni majora, si anume de la varsta de 16 ani si, in caz execeptional, de la 15 ani, dobandeste capacitate de exercitiu deplina.

Potrivit Decretul nr. 31 / 1954, in definitia data capacitatii de exercitiu nu se limiteaza varsta pana la care persoana are capacitate de exercitiu. Totusi, analizand problematica referitoare la protectia persoanelor varstnice (inclusiv aspectele specifice legate de contractele de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere, incheiate de persoanele varstnice ca beneficiare a obligatiei de intretinere, obligatia care in numeroase cazuri nu se respecta de catre cei care si-o asuma si pricinuiesc abuzuri), a fost promulgata Legea de asistenta sociala a persoanelor varstnice, nr. 17 / 2000, care stabileste unele forme de protectie judiciara si sociala a persoanelor aflate in cauza.

Persoana varstnica astfel cum este definita mai sus, trebuie sa fie asistata la cererea sa sau din oficiu, de un reprezentant al autoritatii tutelare, la incheierea oricarui act juridic de instrainare, cu titlu oneros sau gratuit, a bunurilor ce-i apartin, in scopul intretinerii si ingrijirii sale.

In practica, persoana varstnica nu solicita sa fie asistata, iar din oficiu ar urma ca autoritatea tutelara sa cunoasca imprejurarea care determina aceasta persoana sa incheie un contract de intretinere.

In acelasi timp, nu toate persoanele care au implinit varsta de pensionare pot fi prezumate ca fiind in imposibilitate de a-si exprima liber vointa, avand in vedere si faptul ca sunt persoane care depasesc varsta de pensionare si detin functii publice, economice si politice si, ca atare, nu le putem considera ca ar avea nevoie de asistenta sociala la semnarea actelor de dispozitie - de intretinere, de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere. Pentru acestia nu ar trebui sa fie obligatorie asistarea de reprezentantii autoritatii tutelare. Intentia legiuitorului nu a fost sa incadreze toate persoanele care au varsta de pensionare in categoria celor care ar necesita asistenta sociala.

Din dispozitiile legii rezulta ca “persoana care face actul de dispozitie are latitudinea de a solicita un reprezentant al autoritatii tutelare si nu constituie obligatie pentru ca persoana respectiva sa fie asistata”_.

Sunt autori, care considera ca persoanele varstnice la care se refera Legea nr. 17 / 2000 si care trebuie asistate de reprezentantul autoritatii tutelare la incheierea contractului, sunt cele aflate fie in situatia prevazuta de art. 142 din Codul familiei (cel care nu are discernamant pentru a se ingriji de interesele sale din cauza alienatiei mintale ori a debilitatii mintale si urmeaza a fi pus sub interdictie) fie a art. 152 din Codul familiei (privind instituirea curatelei pentru cel care are discernamant dar nu-si poata apara momentan interesele, din motive de boala, batranete, lipsa de la domiciliu sau din alte motive temeinice)

Nu sustinem o asemenea teorie si consideram ca persoana varstnica care trebuie sa fie asistata la intocmirea actelor notariale este acea persoana care are capacitatea de exercitiu dar din cauza ca are o temere cu privire la actul pe care in incheie in speta contract de intretinere si are nevoie de garantia unui organ al statului altul decat notarul public,care sa-i monitorizeze ulterior pe cei care si-au luat obligatia de intretinere.In cazul in care la intocmirea actului notarial participa si un reprezentant al autoritatii tutelare ,acesta acesta va fi desemnat prin dispozitie de catre primarul unitatii administrative teritoriale unde isi are domiciliul persoana care instraineaza imobilul la cererea acesteia sau a notarului public.

Reprezentantul autoritatii tutelare semneaza actul de instrainare alaturi de persoana varstnica pe care o asista,urmand sa primeasca un exemplar din acel act,iar ulterior monitorizeaza modul in care beneficiarul dreptului de proprietate se achita de obligatiile privind intretinerea prevazuta in contract.In cazul in care constata ca nu se respecta clauzele de intretinere stipulate in contractul intocmit autoritatea tutelara competenta poate cere in instanta obligarea celui in cauza sa respecte contractul sau poate cere desfiintarea lui.

De asemenea nu consideram ca se poate instraina in conditiile Legii 17/2000,bunurile persoanelor fizice care au fost puse sub interdictie, dearece sensul legii este acela de a proteja persoanele varstnice care au capacitate de exercitiu si nu pe cele care nu au aceasta capacitate.In cazul persoanelor puse sub interdictie se pot instraina bunurile dar in alte conditii decat cele pentru persoane varstnice.

Punerea sub interdictie este o situatie care intervine ori de cate ori o persoana nu are discernamant, din cauza alienatiei sau debilitatii mintale.

Tocmai pentru a se evita abuzurile in aprecierea acestor stari, punerea sub interdictie se face doar de catre instanta judecatoreasca.

Dupa ce o persoana a fost pusa sub interdictie judecatoreasca (fie persoana varstnica sau nu) autoritatea tutelara de la locul de domiciliu al persoanei respective va numi un tutore care va administra averea acelei persoane.

In cazul in care este nevoie sa se vandal un bun mobil sau imobil din patrimonial persoanei pusa sub interdictie pentru a face rost de banii necesari pentru intretinerea acestei persoane atunci se da o aprobare speciala de instrainare printr-o dispozitie a primarului.

Tutorele care a fost numit sa administreze patrimonial persoanei pusa sub interdictie este obligat sa prezinte anual autoritatii tutelare o dare de seama pentru a primi descarcarea de gestiune cu privire la modul in care au fost cheltuite sumele incasate.Acesta raspunde material civil si penal pentru modul in care administreaza patrimonial persoanei pe care o reprezinta.

C. Verificarea raporturilor reale dintre parti, a scopului urmarit si lamurirea acestora asupra consecintelor juridice ce decurg din actul intocmit

Pornind de la principiul rolului activ al notarului public in instrumentarea actelor notariale constatam ca aspectele prealabile indeplinirii procedurii notariale sunt prezentate impreuna datorita stranselor legaturi dintre ele. Astfel, pentru a putea verifica scopul urmarit de parti, notarul public trebuie sa intrevada si sa cunoasca adevaratul raport dintre ele, iar pentru a le putea da lamuririle necesare asupra efectelor actelor, trebuie sa cunoasca atat raportul dintre ele cat si scopul urmarit.

Toate aceste aspecte se refera la indeplinirea unei conditii de valabilitate la incheierea actelor si procedurilor notariale si a actului in general si anume ca acestea trebuie sa contina vointa reala si liber exprimata a partilor.

a)     verificarea raporturilor reale dintre parti

Pentru a deslusi raporturile reale dintre parti, raporturi ce pot avea efecte directe asupra incheierii actelor notariale notarul public trebuie sa ceara partilor toate lamuririle de care socoteste ca are nevoie in acest scop, sa solicite perezentarea oricaror dovezi in sprijinul drepturilor invocate sau la situatiile de fapt ce se doresc atestate, sa puna in discutia partilor orice imprejurari de drept sau de fapt pe care le considera a fi relevante precum si sa intervina, la cererea partilor sau din oficiu, pentru procurarea tuturor informatiilor necesare clarificarii respectivului raport juridic.In acest sens notarul public are acces liber la birourile de publicitate imobiliara pentru a verifica sarcinile bunurilor atat inainte de perfectarea actelor si procedurilor notariale ( se elibereaza numai notarului public extrasul de autentificare sau certificatul de sarcini).Dupa perfetarea actelor notarul public are obligativitatea ca de indata dat nu mai tarziu de 24 de ore sa inainteze la biroul de carte funciara actele intocmite care cuprind imobile pentru a se face publicitatea.De asemenea Legea notarilor publici in art. 46 dispune obligativitatea organelor administratiei publice locale de a sprijini prin concursul lor indeplinirea atributiilor notariale(este de precizat necesitatea certificatului de urbanism in anumite cazuri si certificatul de atestare fiscala ).

Din cauza dificultatilor ce le includ aceste operatiuni de cele mai multe ori este recomandat ca notarul public sa procedeze mai intai la stabilirea scopului urmarit de parti si apoi sa constate raporturile dintre acestea.

b)     verificarea scopului urmarit de parti

Pentru ca notarul public este garantul legalitatii si a moralitatii actului instrumentat de el si pentru ca prezumtia legala ce insoteste actul notarial se bazeaza tocmai pe constatarea de catre notarul public a autenticitatii celor cuprinse in el, este necesara cunoasterea de catre notar a scopului urmarit de parti prin intocmirea respectivului act.

Scopul urmarit este studiat sub doua aspecte:

- scopul imediat rezida din efectele produse de categoria de acte incheiate de parti si este intotdeauna acelasi pentru o anumita categorie de acte. Aceste efecte sunt in stransa legatura cu raporturile dintre parti, astfel incat daca acestea sunt cele declarate, in masura cunoasterii efectelor actului de catre parti, si scopul imediat este cel declarat.

O situatie frecventa si intr-o oarecare masura tolerata de practica si jurisprudenta, este cea a ascunderii scopului imediat al unui act juridic printr-o simulatie. Asa dupa cum am mai aratat^, consideram ca daca regulile de forma si fond privitoare la incheierea actelor juridice nu sunt indeplinte in ambele contracte (atat in cel aparent cat si in cel secret) notarul public, sesizand simulatia va trebui sa respinga cererea partilor.

scopul mediat este de natura subiectiva, fiind ratiunea, motivul personal al fiecarui participant la incheierea actului. Acesta difera de la persoana la persoana si intereseaza in cazul de fata doar in masura in care nu este in conformitate cu caracterul moral sau legal cerut pentru valabila incheiere a actelor juridice.

Notarul public nu poate refuza intocmirea actului public decat in baza unor dovezi clare si pertinente care sa ateste incalcarea prin scopul urmarit a dispozitiilor imperative ale legii, simpla banuiala sau necunoasterea exacta a notarului public a adevaratului scop urmarit de parti nu poate constitui o cauza reala de refuz de intocmire a actului solicitat.

c)     lamurirea partilor asupra consecintelor care decurg din actul juridic pe care doresc sa-l intocmeasca

Notarul public este dator sa dea partilor indrumarile si lamuririle necesare asupra intelegerii depline a efectelor si consecintelor actului pe care acestea urmeaza a-l semna.

Aducerea la indeplinire a acestei obligatii in baza principiului statuat de consilier legal al notarului public, are in vedere pe langa cunoasterea elementelor expuse anterior si o temeinica pregatire profesionala.

Pe langa expunerea consecintelor actelor, notarul public este chemat ca in baza experientei si a pregatirii sale sa indrume partile pentru alegerea mijlocului legal cel mai potrivit pentru satisfacerea nevoilor fiecaruia dintre ele.

Rolul activ al notarului public este acela de a percepe scopul si vointa juridica reala a partilor participante la actul notarial, de a intocmi acte care produc efecte juridice, de a stabili daca partile isi pot manifesta consimtamantul verificand discernamantul acestora si de a constata ca actul se incheie conform vointei lor.

Totodata, notarul prin simtul sau juridic de care da dovada trebuie sa sesiseze daca partile contractante sunt de buna credinta, astfel incat la incheierea actului notarial acestea “sa se abtina de la manevre dolosive sau de la orice fel de violenta care ar putea duce la nulitatea actului pentru viciu de consimtamant sau la mentinerea ca valabil al unui act incheiat in mod neregulat”.

D. Verificarea formelor prealabile cerute de norme speciale pentru validitatea actelor

Daca pentru validitatea procedurilor notariale legea cere respectarea unor conditii de forma prealabila exercitarii acestora ,notarul public este obligat ca inainte de intocmirea propriu-zisa a actelor si procedurilor notariale sa verifice daca exista acele documentele justificative si certificatele doveditoare care fac posibila indeplinirea actelor solicitate .In conditiile in care aceste inscrisuri doveditoare sunt eliberate de anumite institutii, notarul public va verifica autenticitatea si actualitatea acestora, precum si existenta semnaturii si sigiliului organului competent.

Deoarece o expunere detaliata a acestor cerinate o sa o facem cand vom discuta despre procedura actelor autentice, ne limitam aici a prezenta numai cele mai des intalnite conditii prealabile :

in cazul actelor ce provin de la autoritatile altui stat si in lipsa unor conventii internationale la care Romania este parte, cu privire la recunoasterea actelor, acestea pentru a putea fi luate in considerare de notarul public, trebuie sa contina fie APOSTILA (Conventia de Haga 1961,despre care vom vorbi intr-un capitol separat) fie o supralegalizare a semnaturilor si sigiliilor organelor emitente, operatiune ce se poate desfasura de catre misiunile diplomatice sau oficiilor consulare ale Romaniei din acel stat, sau de catre Ministerul de Externe in conditiile art.57 alin.2 si 3 din Legea 36/1995.

forma autentica a actului de proprietate privitor la un imobil (teren sau constructie) atunci cand se are in vedere transmisiunea dreptului de proprietate sau constituirea unei ipoteci. Intrucat conditia de autenticitate a actului este ceruta ad validitatem notarul public nu va putea lua in considerare un act de proprietate asupra unui teren sau constructie decat daca acesta este intocmit in forma autentica ;

instrainarea bunului sa nu fie interzisa acesta avand un caracter de inalienabilitate temporara. Am in vedere dispozitiile privitoare la interdictia de a instraina terenurile dobandite, potrivit Legii nr. 18 / 1991, republicata precum si cele referitoare la imobilele cu destinatie de locuinte cuprinse in Legea nr. 112 / 1995 (art. 9) ;

obtinerea certificatului de atestare fiscala care atesta situatia platii impozitului pentru acel bun stiut fiind faptul ca lipsa acestuia,sau existenta unor datorii conduc la nulitatea actului intocmit, are ca rol protejarea intereselor dobanditorilor de buna credinta, stiut fiind ca la impunerea platii impozitului, se are in vedere detinatorul actual al bunului ;

obtinerea extrasului de carte funciara potrivit caruia imobilul nu este grevat de sarcini;

certificatul de urbanism necesar atunci cand se fac alipiri dezmembrari servituti ;

-adeverinta de la asociatia proprietari sau locatari care va cuprinde sub sanctiune nulitatii numele si prenumele presedintelui asociatiei a administratorului semnatura si stampila precum si orice alte acte prevazute de lege.

E. Verificarea achitarii taxelor notariale

Persoana fizica sau juridica care beneficiaza de serviciul public este datoare a plati acest serviciu prin achitarea unor tarife pentru activitatea de publicitate imobiliara, impozite pentru transferul dreptului de proprietate si onorarii pentru activitatea notarului public.

La biroul notarului public se incaseaza impozitul pe proprietate datorat in conditiile art.77 indice 1 din Legea 571 din 2003, de catre cei care instraineaza dreptul de proprietate sau dezmembraminte ale acestuia, pentru bunuri imobile, impozit care se achita inainte de autentificare actului notarial. Nu se achita impozitul pe proprietate in urmatoarele cazuri:

- la dobandirea dreptului de proprietate cu titlul de donatie intre rude si afini pana la gradul al III-lea inclusive, precum si intre soti ;

- la transmiterea dreptului de proprietate si a dezmembramintelor cu titlul de mostenire daca succesiunea este dezbatuta si finalizata in termen de 2 ani de la data decesului autorului succesiunii ;

- in cazul actelor de partaj voluntar ;

Impozitul se calculeaza la valoarea declarata de parti in actul prin care se transfera dreptul de proprietatesau dezmembramintele sale.In cazul in care valoarea declarata de parti este inferioara valorii orientative stabilite prin expertiza intocmita de camerele notarilor publici,impozitul se va calcula la nivelul valorii stabilita prin expertiza, cu exceptia tranzactiilor incheiate intre rude ori afini pana la gradul al doilea inclusive, precum si intre soti, caz in care impozitul se calculeaza la valoarea declarata de parti in actul prin care se transfera dreptul de proprietate.

De asemenea se incaseza la biroul notarial si taxele aferente activitatii de carte funciara, atat pentru eliberarea extraselor de carte funciara pentru autentificarea actelor cat si pentru publicitatea imobiliara care se face dupa intocmirea actelor notariale, care cuprind bunuri imobiliare.Aceste impozite si taxe sunt colectate de notarul public si fac venit la bugetul de stat, notarul public nefiind decat un colector de impozite si taxe pe care le vireaza la bugetul de stat si la Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara.

Fiind o conditie premergatoare incheierii actului notarial, taxele si impozitele determinate se platesc anticipat, exceptie facand procedura succesorala pentru efectuarea careia taxa se datoreaza din momentul intocmirii incheierii finale.

Obligatia platii taxei este solidara, deci in caz de pluralitate de participanti fiecare dintre parti este raspunzatoare pentru plata integrala. De la aceasta regula partile pot deroga stabilind in sarcina (sau in ce cote) careia dintre ele revine plata sumei.

Potrivit art.32 al Legii nr. 36/l995 notarul public are dreptul la onorariu pentru activitatea prestata .Onorariul se achita totdeauna inainte de incheierea procedurii notariale deoarece in incheiere trebuie precizat suma incasata si numarul chitantei cu care s-a facut plata.

1.2. Indeplinirea actelor notariale

A. Cererea pentru indeplinirea actelor notariale

art. 43 alin. 1 din legea 30/1995 stabileste norma generala dispune ca toate actele notarile se indeplinesc la cerere.Aceasta cerinta este ilustrata foarte bine in principiul disponibilitatii despre care am facut vorbire intr-un capitol anterior.

Deci in vederea indeplinirii unui act notarial persoanele interesate trebuie sa sesizeze notarul printr-o cerere formulata in conditiile ce vor fi prezentate pe parcursul cursului.

Prima conditie se subintelege din dispozitiile comune prezente in cadrul procedurii civile si anume, persoana trebuie “sa justifice un interes”. Pentru justificarea acestuia precum si pentru indeplinirea conditiilor aratate anterior partile trebuie sa anexeze la cerere actele doveditoare privitoare la identitatea si calitatea lor precum si orice alte acte solicitate de notar.

Cererea trebuie adresata in scris putand fi facuta atat personal cat si prin mandatar. In aceste cazuri mandatul trebuie sa fie special si autentic.

Continutul cererii va cuprinde elementele necesare pentru identificarea partilor si determinarea actului juridic solicitat dupa cum urmeaza :

- numele si prenumele persoanei fizice sau denumirea completa a persoanei juridice, a reprezentantilor legali sau conventionali precum si a celor chemati sa incuviinteze actul ce urmeaza a fi indeplinit ;

domiciliul persoanei fizice sau sediul persoanei juridice ;

actul juridic sau operatiunea notariala solicitata ;

semnatura. In cazul in care partea solicitanta nu poate semna din cauze ce tin de o infirmitate, boala sau un alt impediment, notarul public va dispune ca pe cerere sa fie scris numele si prenumele persoanei respective facand mentiune pe cerere sau in incheierea actului de aceasta imprejurare, mentiunea acoperind lipsa semnaturii.

Odata cu sesizarea facuta prin cerere, notarul public nu numai ca este investit de parti cu dreptul de a efectua procedura solicitata ci in sarcina acestuia se naste si obligatia, in cazul indeplinirii conditiilor legale, de a intocmi acel act, notarul neputand refuza din motive neintemeiate rezolvarea cererii, prin aceasta obligatie fiind evidentiat serviciul public pe care-l desfasoara acesta, el nefiind un simplu liber profesionist, putand fi tras la raspundere in cazul unui refuz nejustificat.

In doctrina se apreciaza ca notarul public trebuie sa dea o rezolutie prin care sa incuviinteze indeplinirea operatiunii notariale solicitate, prin cerere, dupa ce a verificat daca partile au respectat conditiile cerute de lege pentru realizarea respectivului act. In prezent insa, practica nu a mai retinut aceasta procedura, Art. 49 din Lege precizand ca indeplinirea actului notarial se constata printr-o incheiere.

B. Locul si momentul desfasurarii activitatii notariale

Datorita faptului ca activitatea notariala este de interes public iar actul indeplinit de notar este de autoritate publica decurg niste reguli generale in materia instrumentarii actelor notariale cu privire la locul si momentul indeplinirii actelor notariale.Art 48 din legea 36/1995 stabileste in alin.1 ca toate actele notariale se indeplinesc la sediul biroului notarial si toate actele notariale se indeplinesc in timpul programului de serviciu cu publicul,care trebuie afisat.

In aceste conditii legiuitorul a dorit sa statueze cadrul organizat unde persoanele fizice si juridice sa se poata prezenta oricand in timpul programului de lucru pentru a perfecta acte si proceduri notariale.Respectarea acestei regli conduce la concluzia ca notarul public este obligat sa se afle la sediul biroului notarial permanent pe durata programului de lucru ,fiind astfel la dispozitia celor care doresc sa intocmeasca acte notariale.

Totusi daca instrumentarea actului sau procedura notariala prezinta interes pentru mai multe persoane sau daca din motive temeinice partea este impiedicata sa se prezinte la sediul biroului, notarul poate indeplini respectivul act si in afara biroului notarial. Singura precizare pe care legea o aduce acestei exceptii este sa nu se depaseasca, prin deplasarea notarului public limitele circumscriptiei judecatoriei in raza careia isi are sediul biroul sau.Intrucat legea nu distinge, notarul public poate indeplini un act atat in afara sediului principal, cat si in afara sediului secundar al biroului.

O sa analizam in continuare cele doua situatii care stau la baza deplasarii notarului public in afara biroului notarial pentru instrumentarea actelor notariale:

- prima situatie este atunci cand un numar mai mare de persoane este interesat de incheierea actului notarial, de cele mai multe ori fiind vorba de indeplinirea unui act notarial care priveste o persoana juridica (socitate comerciala, asociatie, fundatie) cu mai multi asociati, respectiv un act de infiintare ,statut ,acte de modificare ale actelor constitutive. Cu privire la numarul mai mare de persoane care este interesat practica nu a reusit sa dea un raspuns cu privire la care ar fi numarul minim de persoane care ar putea sa solicite efectuarea actului in afara sediului.

Consideram ca legiuitorul a dorit sa dea o suplete activitatii notariale si sa lase la aprecierea notarului in fiecare caz in parte ce inseamna un numar mai mare de persoane si daca este indeplinita conditia justificarii interesului de a se deplasa.

- a doua situatie este atunci cand partea care solicita indeplinirea unui notarial este impiedicata din motive temeinice sa se prezinte la sediul biroului.Pentru a analiza corect situatiile care constituie motive temeinice este necesar sa subliniem scopul pentru care a fost introdusa aceasta exceptie este acela de a veni in sprijinul unor persoane imobilizate, indifferent de motiv,astfel incat si acestea sa beneficieze de serviciile notariale.

In practica se considera ca sunt motive temeinice pentru intocmirea actului notarial in afara biroului situatia in care o persoana se afla in imposibilitatea de a se deplasa din cauza ca starea sa de sanatate ii este afectata in orice mod iar persoana este lipsita de posibilitatea de a se misca.Nu prezinta importanta durata imobilizarii daca este temporara sau permanenta.

Ne aflam in situatia intocmirii actului in afara biroului notarial si atunci cand notarul public este solicitat sa intocmeasca acte notariale la arestul politiei pentru cei care au fost retinuti temporar pentru comiterea unor fapte penale si pentru care nu s-a pronuntat instanta de judecata printr-o sentinta definitive si irevocabila.De asemenea notarul public este obligat sa intocmeasca acte notariale si pentru detinutii care se afla in penitenciare,deci se va deplasa la locul de detinere si va intocmi acte notariale.Pentru cei aflati in arestul politiei actele notariale se intocmesc cu avizul procurorului de caz ,iar pentru cei aflati in penitenciar cu aprobarea directorului institutiei respective sau a inlocuitorului acestuia dupa caz.

Cu privire la momentul incherii actului notarial,acesta este de regula incadrat in timpul programului de serviciu.

Trebuie precizat faptul ca in cazul in care intocmirea actului notarial nu sufera amanare din motive obiective ,la cererea partii interesate ,notarul public il va putea indeplini si in afara orelor de program.

Aprecierea motivelor care stau la baza incheirii actului notarial in afara programului si acceptarea instrumentarii acestuia tin de situatia concreta din fiecare caz in parte si de posibilitate ca acesta sa fie instrumentat.

O situatie diferita apare atunci cand notarul public este solicitat sa instrumenteze un act notarial in fara sediului biroului si in afara programului de serviciu.In aceste conditii este destul de dificil de instrumentat un asemenea act deoarece la intocmirea unui act notarial nu participa numai notarul public ci o intreaga echipa, iar depasirea timpului de lucru si deplasarea in teritoriu pentru efectuarea actului necesita costuri suplimentare. Totusi in cazul in care notarul public este pus intr-o asemenea situatie tine de profesionalismul sau daca procedeaza la instrumentarea unui asemenea act sau nu.

C. Redactarea inscrisurilor

In art.8 lit. a din legea nr. 36/1995 este prevazuta ca atributie a notarului public si redactarea inscrisurilor cu continut juridic,la solicitarea partilor.Desi este prevazuta de lege alaturi de procedurile specific notariale, redactarea inscrisului cu continut juridic nu prezinta caracterele unei veritabile proceduri, aceasta fiind o atributie ce se impune in activitatea notariala din cauza necunoasterii prevederilor legale de majoritatea cetatenilor, lipsa ce trebuie completata pentru corecta exprimare a vointei acestora de catre notarul public. Aceasta atributie se impune prin pregatirea temeinica in materie juridica precum si prin experienta ceruta de lege notarului public.

Legea prevede ca aceasta activitate se indeplineste la “solicitarea partilor”care, consideram ca trebuie formulata in scris. Desi in principiu partile pot redacta singure continutul inscrisului ce doresc a-l autentifica, notarul public fiind garantul legalitatii actelor intocmite trebuie sa se asigure de respectarea de catre acesta a conditiilor legale de forma si fond prin aceasta putand aduce orice modificari necesare. Daca partea nu este de acord cu aceste modificari si staruie pentru pastrarea continutului initial, notarul public va refuza intocmirea actului dand in acest sens o incheiere de respingere motivata .

Pentru respectarea principiului legalitatii, se prevede in art. 44 din lege, ca inscrisurile pentru care legea prevede forma autentica pot fi redactate numai de notarul public, de avocatul partii interesate sau de consilierul juridic ori reprezentantul legal al persoanei juridice.Persoanele care au pregatire juridical superioara vor putea sa redacteze inscrisurile in care figureaza ca parte ele, sotul, ascendentii sau descendentii lor.

Actul notarial va fi redactat citet,fara stersaturi sau corecturi.Mentiunile in cifre se vor prezenta si in litere,iar pentru persoanele juridice de numirea acestora se face fara prescurtari. Nu sunt admise spatii libere intre cuvinte sau fraze pentru a nu se putea completa ulterior si sa schimbe continutul inscrisului, de aceea eventualele spatii libere se vor bara cu linii.

Inscrisul intocmit din mai multe file va fi cusut, capsat,brosat,aplicanduse sigiliul si semnatura notarului public pe marginile alaturate a doua file.

Prin redactarea inscrisului ce urmeaza a face obiectul actului notarial se urmareste exprimarea clara si neechivoca a vointei partilor, precum si evitarea oricaror lipsuri sau inadvertente ce ar fi de natura sa produca prejudicii partilor sau sa nasca eventuale litigii.

Inscrisurile trebuie redactate intr-un numar de exemplare cel putin egal cu cel al partilor plus doua exemplare dintre care unul ramane in arhiva biroului notarial iar altul serveste la indeplinirea operatiunilor de publicitate imobiliara. Prin extinderea prevederilor legale, in cadrul redactarii trebuie sa se faca mentiunea pe fiecare exemplar in parte despre numarul acestora precum si despre cate exemplare s-au eliberat.

Daca pentru redactarea inscrisului este necesara o anumita documentatie aceasta se anexeaza la inscris . Notarul public va viza toate anexele facand mentiunea in incherea de autentificare ca fac parte din inscris.

Actele solicitate de parti precum si cele redactate de acestea sau de notarul public se intocmesc in limba romana, aceasta regula fiind aplicabila tuturor actelor de procedura indeplinite de notar. In art. 47 alin. 1 din Legea nr. 36/1995, se prevede ca “Actele solicitate de parti si orice acte de procedura notariala se intocmesc in limba romana”.Actele prezentate de parti pentru a fi autentificate sau pentru a beneficia de orice procedura notariala, trebuie sa fie redactate in limba romana. Notarul public nu va putea instrumenta acte notariale daca inscrisurile prezentate sunt intr-o alta limba, decat daca cunoaste acea limba si este autorizat in conditiile legii sau in caz contrar va proceda la folosirea unui traducator autorizat.

D. Incheierea de indeplinire a actului notarial

In conformitate cu art. 49 din Legea nr. 36/1995 toate operatiunile notariale, mai putin redactarea inscrisurilor si consultatiile juridice notariale, se constata printr-o incheiere.

Incheierea este principala manifestare a prezentei notarului la intocmirea actului si garanteaza prin existenta sa indeplinirea solemnitatilor prevazute de lege si in general respectarea tuturor aspectelor de fond sau forma cerute de specificul fiecarui act sau proceduri notariale.

Prin existenta incheierii se atesta si competenta notarului de a solutiona cererea partii dandu-se astfel posibilitate instantelor judecatoresti sa cerceteze, in cazul unei actiuni in anulare, daca aceasta cerinta a fost respectata.

Lipsa incheierii sau a elementelor sale esentiale duce la ineficacitatea actului in raport cu scopul urmarit prin apelarea la serviciile notariale.

Incheierea trebuie sa cuprinda urmatoarele mentiuni :

a) sediul biroului notarial, prin aceasta putand fi determinate si controlata competenta notarului public in special pentru procedura eliberarii copiilor din arhiva sau a duplicatelor dupa actele intocmite;

b) denumirea incheierii si numarul acesteia. Incheierea, in functie de actul intocmit, poate fi de autentificare, de legalizare, de dare de data certa etc. Pentru procedura autentificarii se trece numarul de autentificare, iar pentru celelalte cazuri numarul de inregistrare al cererii ;

c) data indeplinirii actului notarial are importanta pentru ca fixeaza momentul intocmirii actului prin aceasta putandu-se stabili unele elemente legate de prescriptia drepturilor sau capacitatea partilor. Data va cuprinde ziua, luna si anul iar in unele cazuri si ora efectuarii incheierii. Prin precizarea acestor elemente se da data certa inscrisului (in sensul art. 1182 c. civ). In cazul certificatului de mostenitor prin aceasta mentiune se subintelege si data incheierii procedurii succesorale. In cazul lipsei unei mentiuni exprese se prezuma incheierea actului in timpul programului de lucru afisat.

d) numele si prenumele notarului public acesta fiind un element de individualizare necesar datorita posibilitatii asocierii si functionarii mai multor notari publici in sediul aceluiasi birou notarial. Pe langa nume notarul va face si mentiunea calitattii sale.

e) locul indeplinirii actului iar daca acesta a fost realizat in afara sediului biroului notarial se vor preciza motivele si imprejurarile care au determinat intocmirea actului in alt loc.

f) numele sau denumirea partilor, domiciliul sau sediul acestora si mentiunea prezentei lor in persoana, reprezentate sau asistate precum si modul in care li s-a constatat identitatea. Aceasta regula nu se aplica in cazul incheierilor prin care se legalizeaza copiile dupa inscrisuri sau se da data certa.

g) aratarea indeplinirii conditiilor de fond si de forma ale actului, in functie de natura acelui act. Aceste conditii sunt specifice fiecarui tip de act notarial in parte si vor fi prezentate in cadrul procedurii respective.

h) constatarea indeplinirii actului si a citirii acestuia de catre parti. Prin indicarea actului nu se are in vedere actul material intervenit intre parti ( de exemplu, contractul de vanzare-cumparare, testamentul, procura, donatia etc.), ci operatia notariala solicitata de parte (autentificarea, legalizarea de semnatura, certificarea unor fapte etc).

i) aratarea perceperii onorariului precum si cuantumul acestora. Se va arata modul de percepere al onorariului precum si normele prin care a fost stabilit.

j) semnatura notarului public, iar in cazul indeplinirii actului in alt loc decat la sediul biroului notarial daca notarul public este insotit de un secretar delegat acesta va semna si el incheierea.

k) sigiliul notarului public.

Mentiunile esentiale ale actului notarial difera in functie de fiecare procedura in parte si vor fi analizate odata cu acestea, aici precizand ca lipsa lor poate fi acoperita daca rezulta din indeplinirea lucrarilor procedurale. Totusi, in art.52 din lege este prevazuta nulitatea absoluta a actele din care lipsesc prevederile cerute la literele c, f, j si k , iar lipsa celorlalte cerinte este sanctionata cu anularea in afara de cazul in care indeplinirea acestor conditii rezulta din lucrarile actului.

In cazul strecurarii in incheierea actului notarial a unor erori materiale sau daca exista lipsuri acestea pot fi indreptate prin rectificarea incheierii. Pentru realizarea acesteia este necesar ca lucrarile rectificate sa cuprinda date sau omisiuni ce pot fi indreptate sau completate.

Prin omisiuni vadite se intelege dupa parerea noastra lipsa unor elemente importante ale incheierii actului notarial care s-a produs din neglijenta notarului public si care poate fi rectificata. Cu toate acestea lipsurile privitoare la elementele esentiale ale actului cum ar fi pretul platit,lipsa uneia dintre parti sau a obiectului actului nu pot fi indreptate prin rectificare facuta de notarul care a instrumentat actul in temeiul art. 53 din lege.

Rectificarea se va face la cererea partilor interesate sau din oficiu cu acordul partilor. Acordul este prezumat daca partile, legal citate, nu se prezinta. Mentiunea rectificarii se va face pe toate exemplarele actului printr-o incheiere de rectificare separata de cea originala, in acest sens fiind necesar prezentarea tuturor exemplare lor actului.

Nu sunt admise rectificari directe in cuprinsul incheierii notariale cu privire la erori si omisiuni,despre aceasta facanduse vorbire in incheierea de rectificare care se va atasa la toate exemplarele originale ale actului si incherii initiale.

1.3. Refuzul de indeplinire a actului notarial

Potrivit reglementarii din art. 6 al Legii nr. 36/1995, notarul public este garantul indeplinirii legale a actelor si procedurilor notariale prin obligatia pe care o are ca in situatia constatarii existentei unor elemente contrare legii sau bunelor moravuri sa refuze intocmirea acestora. Aceste elemente au un caracter nelimitat numeric constatarea lor fiind lasata la aprecierea notarului. Legea prevede in mod enumerative urmatoarele motive de origine procedurala pentru respingerea cererii de indeplinire a actului notarial :

a) solicitarea lucrului in afara orelor de program, cu exceptiile aratate la art. 48 alin. 3 ;

b) neprezentarea documentatiei necesare sau prezentarea ei incompleta ;

c) neplata impozitului pe tranzactiile imobiliare ataxelor de publicitate imobiliara si a onorariului ;

d) imposibilitatea identificarii partilor sau lipsa discernamantului la una din ele. Aici se mai poate adauga, dupa cum am mai aratat, constatarea de catre notar a unui scop urmarit de parti care nu este in concordanta cu prevederile legale.

Notarul public are obligatia de a refuza intocmirea unui act notarial, contrar legii sau bunelor moravuri si va va incunostinta partile despre carentele actului pe care l-au solicitat si le va indruma sa procedeze la corectarea eventualelor nereguli.

In cazul in care partile staruie ca actul sa fie indeplinit in forma ceruta initial, notarul isi va materializa refuzul prin intocmirea unei incheieri de respingere a cererii de intocmire a actului respective si a procedurii care ii corespunde.

Incherea de respingere se redacteaza in termen de 5 zile de la data inregistrarii cererii, si va cuprinde pe langa elementele cereri si motivele de drept si de fapt ce au dus la respingerea acesteia, precum si mentiunea potrivit careia partea poate depune plangere, in termen de l0 zile de la data la care au luat cunostinta de respingere, la judecatoria din circumscriptia careia face parte biroul notarial.

Incheierea de respingere se intocmeste in doua exemplare unul fiind anexat dosarului actului iar celalalt depus in arhiva biroului notarial.

Dupa intocmire, notarul va solicita partii sa semneze ca a luat la cunostinta de incheierea de respingere, iar daca aceasta refuza, notarul va consemna acest lucru, iar daca partea lipseste, i se va comunica o copie de pe incheiere conform procedurii comune.

1.4. Eliberarea actelor notariale

Dupa indeplinirea in conditiile legii a actelor si procedurilor notariale notarul public va elibera fiecarei parti cel putin cate un exemplar. Actele se elibereaza partilor personal sau reprezentantilor acestora, precum si altor persoane indicate de ele.

Fara a fi obligate sa justifice un interes partile pot solicita notarului public copii dupa actele intocmite sau adeverinte care sa ateste existenta lor.

Pentru eliberarea duplicatelor notarul public va cita partile reprezentate sau succesorii acestora. Duplicatul are aceeasi forta probanta ca si originalul, reproducand cuvant cu cuvant cuprinsul inscrisului original precum si cel al incheierii. In locul semnaturilor se va trece numele si prenumele fiecarui semnatar.

Alte persoane decat partile nu pot obtine copii de pe actele notariale sau adeverinte, dar notarul public in baza obligatiei de confidentialitate de care este legat va trebui sa verifice daca aceste persoane justifica un interes. In acest sens persoanele interesate trebuie sa arate in cererea de eliberare motivele pentru care solicita respectivele acte. Notarul public va aprecia oportunitatea si va da curs cererii sau o va refuza, in acest caz intocmind si o incheiere de respingere.

Autentificarea Actelor

2.1. Notiuni prealabile

Pentru a se putea intelege importanta si caracteristicile specifice precum si motivatia procedurii autentificarii este necesar a se arata avantajele care provin din din folosirea inscrisurilor autentice.

Definitia actului autentic este data de art. 1171 c. civ. care precizeaza ca este “actul ce s-a facut cu solemnitatile cerute de lege, de un functionar public, care are dreptul de a functiona in locul unde actul s-a facut”. Deci elementul esential al actului autentic il reprezinta prezenta unui functionar investit cu autoritate publica in momentul constituirii actului, precum si implicarea acestuia in elaborarea sa.

Inscrisul sau actul autentic este considerat din punct de vedere al dreptului , ca un important mijloc de dovada, fiind reglementat ca atare si in Codul Civil, respectiv in capitolul intitulat ”despre probatiune obligatiilor si a platilor”.

Textul citat este foarte sugestiv in a exprima exigentele pe care trebuie sa le indeplineasca un act sau inscris pentru a dobandi atributul de act autentic.
Aceste exigente se refera la :

intocmirea actului de catre un functionar public ;

competenta materiala si teritoriala a functionarului in legatura cu intocmirea acelui act;

intocmirea inscrisului cu formalitatile cerute de lege.

Nerespectarea vreuneia din aceste exigente lipseste actul de caracterul sau autentic.

Procedura autentificari nu poate fi studiata fara cunoasterea dispozitiilor legale mentionate si a importantei si fortei probante a inscrisurilor autentificate de catre notarul public.

Revenind la exigentele mentionate, prima intrebare care se pune este aceia de a stabili daca notarul public intruneste prima conditie enuntata de art. 1171 C. civ.
Astfel cum am vazut deja, in sens restrains, notarul nu este un functionar public. Statul ii deleaga insa notarului public o parte din autoritatea sa pentru a indeplini un serviciu de interes general. De acea, potrivit art. 4 din legea nr. 36/19995 “actul indeplinit de notarul public, purtand sigilul si semnatura acestuia, este de autoritate publica si are forta probanta prevazuta de lege”.

Pe de alta parte, potrivit art. 8 lit. b) din legea nr. 36/1995, notarul public are si competenta de a autentifica “inscrisurile redactate de notarul public, de parte personal sau de avocat”.

In aceste conditi este evident ca prin vointa legi conditie stabilita de art. 1171 C.civ. si la care ne referim in acest context este realizata prin completarea dispozitiilor codului civil cu cele ale legi nr. 36/1995.

Cele doua conditi sunt intrunite, in mod necesar in cazul tuturor actelor autentice intocmite de notarii publici in masura in care ei respecta normele de competenta si cele privitoare la procedura de intocmire a actului.

Aceasta conditie este ceruta pentru garantarea indeplinirii formalitatilor prevazute de lege, formalitati ce ar putea, din rea vointa sau din necunoastere, fi incalcata. Caracterul solemn se evidentiaza si in materializarea procedurii specifice autentificarii, legea cerand ca aceasta sa se faca doar de catre functionarul investit cu o asemenea autoritate si care este competent atat din punct de vedere material cat si teritorial.

Competenta de investire a actelor cu forta autentica au mai multe categorii de functionari, aici insa, dat fiind specificul lucrarii, ma voi referi doar la actele autentice ce intra in sfera activitatii notarului public, acestea fiind totodata si cele mai numeroase.

Formalitatile pe care le constata notarul public sunt de natura a garanta ca actul respectiv este opera unei anumite persoane, iar cuprinsul sau contine o identitate intre cele expuse si realitate. Aceste garantii sunt cerute de lege pentru a putea investi inscrisul autentic cu urmatoarele avantaje :

forta probanta a actului autentic folosit ca proba impotriva unui act sub semnatura privata, asigura celui care il foloseste o prezumtie mai puternica in ceea ce priveste continutul actului si mentiunile facute de notarul public;

actul autentic poate fi folosit pentru constatarea raporturilor juridice la care sunt parti persoane ce din cauze de infirmitate sau educatie nu-si pot exprima consimtamantul in cadrul actelor sub semnatura privata ;

actul autentic care constata o creanta certa si lichida are putere de titlu executoriu de la data exigibilitatii acesteia conform art. 66 din lege.

Acestea dar si altele, sunt avantajele pentru care persoanele opteaza de cele mai multe ori pentru forma autentica a inscrisului.

Dar forma autentica nu este intotdeauna o optiune a partilor in unele cazuri aceasta fiind ceruta de lege pentru recunoasterea incheierii valabile a unui act. Aceasta cerinta este data pentru inlaturarea posibilitatii incalcarii de catre parti a unor prevederi imperative ale legii sau pentru ca partile sa poata fi incunostintate de notarul public asupra efectelor pe care le poate avea incheierea unui act sau datorita importantei obiectului lor.

Din respectarea cerintelor legale rezida principalul caracter al actelor autentice si anume forta lor probanta. Astfel datorita garantiilor de sinceritate pe care le include, garantii aduse pe langa participarea notarului public si de obligatia acestuia de a respecta formalitati stricte de indeplinire, inscrisurile autentice beneficiaza de o prezumtie de validitate care il scuteste pe cel ce le foloseste ca mijloc de proba, de alta dovada, nu doar cu privire la continutul lor ci si referitor la persoanele care l-au semnat.

Pentru a putea fi rasturnate aceste prezumtii este necesar, in ceea ce priveste autenticitatea inscrisului, sa se apeleze la procedura inscrierii in fals.

2.2. Procedura autentificarii

Pe langa regulile comune indeplinirii actelor, datorita importantei sale, pe langa respectarea acestora legea impune o serie de conditii suplimentare.

Inscrisurile redactate de notarul public, de avocatul partilor interesate sau de consilierul juridic ori reprezentantul legal al persoanei juridice, precum si cele redactate de persoanele care au pregatire juridica superioara in care figureaza ca parte sotii, ascendentii sau descendentii lor, vor fi autentificate de notarul public in virtutea investiturii acordate.

Actele indeplinite de acesta prin procedura autentificarii sunt de autoritate publica si au forta probanta si executorie prevazute de lege.

Privitor la cererea de autentificare aceasta trebuie semnata de parti in fata notarului public, punandu-se astfel in evidenta necesitatea ca partile sa fie prezente chiar de la inceputul procedurii notariale.La semnarea cererii de autentificarea a oricarui inscris notarul public stabileste in prealabil identitatea partilor si verifica daca au deplina capacitate de exercitiu.

Concomitent cu stabilirea identitatii partilor conform procedurii comune notarul public va face mentiune ca acestea s-au prezentat personal in fata sa. In caz de reprezentare notarul va face mentiune despre acest lucru iar procura va ramane in original sau in copie legalizata atasata la dosar.

Daca notarul are indoieli cu privire la deplinatatea facultatilor mintale ale unei persoane nu va proceda la autentificare decat in baza certificatului eliberat de un medic specialist referitor la exprimarea valabila a consimtamantului de catre persoana respectiva in momentul incheierii actului .

Pentru valabila exprimare a consimtamantului notarul public va intreba partile daca au citit actul, daca au inteles continutul, precum si daca exprima intrutotul vointa lor. Pentru motive temeinice legate de intocmirea actului, notarul public va putea lua consimtamantul partilor si separat (deci regula este in sensul exprimarii consimtamantului in mod unitar de catre toate partile) dar in aceeasi zi, in acest caz trebuind sa faca mentiune despre locul si ora luarii consimtamantului fiecareia dintre parti, precum si de motivele ce au intemeiat o astfel de exceptie.

Pentru unele cazuri speciale in care partile respective sunt in imposibilitatea de a-si exprima in mod normal consimtamantul legea prevede urmatoarele modalitati:

pentru cazul surdomutului “stiutor de carte” declaratia de vointa se va exprima in scris inaintea notarului prin inserarea inainte de semnare a mentiunii “consimt la prezentul act, pe care l-am citit” ;

in cazul surdomutului analfabet declaratia se va lua prin interpretarea notarului facand mentiune despre acest lucru ;

in situatia unui nevazator notarul va intreba partea daca a auzit bine atunci cand i s-a citit inscrisul, daca cele auzite reprezinta vointa sa facand mentiune despre acest fapt in incheiere ;

daca partea se afla in imposibilitatea de a semna indiferent de motive, notarul public va suplini lipsa prin aratarea acestei imprejurari in incheiere, respectiva mentiune tinand loc de semnatura.

Toate exemplarele originale ale inscrisului ce urmeaza a fi autentificat se semneaza de catre parti in fata notarului, iar atunci cand este cazul si de catre reprezentantii si martorii de identitate. Aceasta obligatie poate reveni si celui care a redactat inscrisul acesta semnand pentru certificarea redactarii in conditii de legalitate a actului.

Incheierea de autentificare pe langa mentiunile prevazute in art. 49 si expuse in capitolul anterior, trebuie sa mai contina :

a)     constatarea ca s-a luat consimtamantul partilor ;

b)     constatarea ca inscrisul a fost semnat in fata notarului de toate partile sau mentiunea ca semnarea nu a putut fi facuta , precum si numele partii ce a fost impiedicata sa semneze ;

c)     numarul anexelor cuprinse in actul autentic ;

d)     dispozitia de investire in forma autentica, care se exprima prin formula : “ Se declara autentic prezentul inscris “.

Aceste elemente sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii.

Cu privire la efectul actelor autentice, asa cum am mai aratat, in cazul autentificarii unei creante certe si lichide puterea de titlu executoriu intervine in momentul exigibilitatii acesteia.

Un caz de retroactivare a efectelor se intalneste in situatia respingerii cererii de autentificare, iar prin admiterea plangerii instanta obliga notarul public la incheierea actului, prin respectiva hotarare se va stabili ca actul autentificat produce efecte de la data inregistrarii cererii aceasta mentiune fiind facuta in incheiere si de catre notarul public.

acte pentru care legea prevede forma autentica

In principiu majoritatea actelor juridice civile se incheie printr-o simpla intelegere nefiind nevoie de implicarea notarului sau avocatului.Totusi in realitatea de zi cu zi intalnim o multitudine de situatii in care legea prevede ca o conditie de validitate a actului forma autentica.

Prin forma autentica intelegem in acest caz actul autentificat de notarul public cu solemnitatile si in conditiile prevazute de lege. Trebuie retinut faptul ca incheierea unui act juridic in alta forma decat cea autentica atunci cand legea prevede expres acest fapt, atrage nulitatea absoluta a acestuia.

O sa prezentam in continuare o serie de acte juridice care se incheie in forma autentica :

Actele juridice intre vii de instrainare a terenurilor cu sau fara constructie situate in intravilan sau extravilan, reglementate de legea nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei cu modificarile si completariile ulteriioare (titlul x - circulatia juridica a terenurilor) care prevede la art. 2 “Terenurile cu sau fara constructie situate in intravilan si extravilan indiferent de destinatia sau intinderea lor pot fi instrainate si dobandite prin acte juridice intre vii incheiate in forma autentica, sub sanctiunea nulitatii absolute.”

In cazul in care prin acte juridice intre vii se constituie un drept real asupra unui teren cu sau fara constructie indifferent de destinatia sau intinderea acestora dispozitiile alin. 1 se aplica in mod corespunzator”. Din analiza textului citat rezulta ca toate contractele de vanzare cumparare,contractele de intretinere, contractele de schimb care au ca obiect terenuri impreuna cu dezmembramintele asupra acestora (superficie, uzufruct, servitute) se incheie numai prin act in forma autentica.

Actele juridice intre vii de instrainare a apartamentelor si caselor reglementate de legea Legea locuintei nr. 114/1996 cu modificarile si completarile ulterioare prevede la art. 10 ca ”Locuintele si unitatile individuale pot fi instrainate si dobandite prin acte juridice intre vii, incheiate in forma autentica sub sanctiunea nulitatii absolute.

Dreptul de proprietata comuna, fortata si perpetua asupra partilor comune ale unui imobil se valorifica numai impreuna cu dreptul de proprietate exclusiva care poarta asupra acestuia sau a unei parti determinate din acesta.

Dovada dreptului de proprietate si a celorlalte drepturi reale asupra unei unitati de locuit se face numai pe baza actelor de proprietate si a extrasului de carte funciara pentru informare.”

Concluzionam ca toate contractele de vanzare cumparare, contractele de intretinere, contractele de schimb, actele de dare in plata , pentru apartamente si case de locuit impreuna cu dezmembramintele lor si cotele aferente de folosinta comuna din aceste unitati locative se intocmesc numai in forma autentica sub sanctiunea nulitatii absolute.

Ipoteca conventionala ia nastere prin acordul de vointa al partilor si se constituie in mod valabila numai daca actul prin care s-a incheiat este intocmit in forma autentica asa cum statueaza art. 1772 din codul civil “Ipoteca conventionala nu va putea fi constituita decat prin act autentic”.

Contractul de donatie este acel contract solemn pentru validitatea caruia este necesara forma autentica fapt reglementat de art. 813 din codul civil in care se stipuleaza ca”Toate donatiunile se fac prin act autentic”.

Cand vorbim de contractul de donatie acesta este necesar sa fie in forma autentica atunci cand se doneaza bunuri imobile (case si terenuri impreuna cu dezmembramintele acestora), dar si pentru donatiile de bani ,actiuni,parti sociale,locuri de veci.De asemenea atunci cand donatia se compune din oferta de donatie urmata ulterior de acceptarea acesteia(sau neacceptare) actul se incheie in forma autentica atat la oferta cat si la acceptare sau neacceptare.

In cazul actelor constitutive ale societatiilor comerciale forma autentica este necesara atunci cand :

- printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se afla un teren ;

- se constituie o societate in nume colectiv sau in comandita simpla;

- societatea pe actiuni se constituie prin subscriptie publica.

De asemenea este necesara forma autentica atunci cand se modifica actul constitutiv al unei societati in nume colectiv sau in comandita simpla, sau in cazul fuziunii, divizarii sau dizolvarii unei societati comerciale cand in capitalul social se afla un teren. De retinut este faptul ca atunci cand se cesioneaza cu titlul gratuit parti sociale sau actiuni la o societate comerciala contractul de cesiune se incheie in forma autentica.

Restul actelor constitutive si de modificare se intocmesc sub semnatura private urmand a primi data certa prin procedura notariala, avocatiala sau prin simpla depunere la registrul comertului. Avand in vedere ca prin ordonanta nr. 76/2001 actele constitutive sau de modificare a acestora se pot intocmi in forma autentica sa sub semnatura private cu exceptia celor enumerate anterior la care forma autentica este obligatorie,o sa enumeram cateva din avantajele autentificarii actelor constitutive si a celor de modificare .

-la autentificarea actului constitutiv sau la actul aditional de modificare a acestuia, notarul public identifica partile le ia consimtamantul,iar actul intocmit urmand sa reflecte voina reala a partilor ,pe cand in cazul actului sub semnatura privata cu data certa nefiind obligatorie prezenta partilor exista dubii privind consimtamantul dat de asociati la redactarea actului constitutiv,mai mult,nu se poate garanta ca semnaturile apartin persoanelor fizice ce s-au constituit ca asociati in societate sau care procedeaza la modificari ;

-pentru ca actul constitutiv incheiat in forma autentica contine semnaturile asociatilor-actionarilor,continutul este opozabil oricand fata de oricare dintre ei , dar si fata de terti, deoarece mentiunile ce reprezinta constatarile personale ale notarului public, fac dovada deplina, ele neputand fi combatute decat prin procedura inscrierii in fals, asadar actul autentic are valoare probatorie superioara actului sub semnatura private cu data certa;

-inscrisurile autentice au intotdeauna data certa, bucurandu-se de prezumtia legala de valabilitate ,nemaifiind nevoie de alta dovada fata de terti;

-actele autentificate sunt titluri executorii, putand fiind duse la indeplinire pe calea executarii silite,ca orice hotarare judecatoreasca;

-potrivit principiului simetriei juridice a actelor un act autentic nu va putea fi modificat decat tot printr-un act autentic, ceea ce confera siguranta celor care au autentificat un act constitutiv, deoarece au siguranta ca unul din asociati nu va putea face nici o modificare in societate de unul singur. Pentru aceasta este necesar ca in actul constitutive sa se faca mentiunea expresa ca ”orice modificare a prezentului act constitutive se va face numai prin act autentic.”

Actele constitutive ale asociatiilor si fundatiilor fara scop patrimonial reglementate de ordonanta nr. 26/2000 cu modificarile si completarile ulterioare stipuleaza la art. 6 alin. 1 “In vederea dobandirii personalitatii juridice,membrii asociati incheie actul constitutiv si statutul asociatiei in forma autentica sau atestata de avocat”.

Din analiza textului rezulta posibilitatea alternativa a celor care constituie o asociatie de a autentifica actul constitutive si statutul sau de a primi o atestare din partea unui avocat.

De asemenea si in cazul modificarii actului constitutive si a statutului este optionala posibilitatea de a autentifica actul de modificare, de a primi data certa notariala sau atestare avocatiala. Avand in vedere considerentele prezentate cand am vorbit despre necesitatea formei autentice la infiintarea societatilor comerciale, este bine ca actele constitutive si de modificare a asociatiilor fara scop patrimonial sa fie facute in forma autentica.

Forma autentica este obligatorie atunci cand prin actul constitutiv sau de modificare este adus ca aport la patrimonial asociatiei un teren arabil sau pentru constructie aflat in intravilan sau extravilan.

De asemenea in cazul dizolvarii asociatiei, procesul verbal intocmit cu aceasta ocazie trebuie sa fie autentificat, si depus in termen de 15 zile la grefa judecatoriei unde isi are sediul asociatia, pentru a fi inscris in registrul asociatiilor si fundatiilor.

Pentru infiintarea fundatiilor este necesar ca actul constitutiv si statutul sa fie incheiate in forma autentica,asa cum rezulta din art.16 alin 1 din ordonanata nr.26/2000 care prevede”In vederea dobandirii personalitatii juridice,fondatorul sau dupa caz fondatorii incheie actul constitutiv si statutul fundatiei in forma autentica,sub sanctiunea absoluta”.Tot in forma autentica se intocmesc si actele de modificare a actelor constitutive ale fundatiei.

Ocoalele silvice private sunt de utilitate publica si dobandesc personalitate juridica numai daca actul constitutiv si statutul sunt intocmite in forma autentica. Art. 15 alin. 3 din Legea nr. 48/2008, codul silvic precizeaza ca pentru dobandirea personalitatii juridice ocoalele silvice “incheie in prealabil actul constitutiv si statutul in forma autentica, sub sanctiunea nulitatii absolute.”

Contractul de mandat sau procura speciala se intocmesc numai in forma autentica.Mandatul are ca obiect de regula incheierea de acte juridice,iar actele materiale care se fac in baza mandatului au un caracter accesoriu actelor juridice.Actele juridice cu caracter personal (ex. testamentul, casatoria) nu se pot incheia prin mandatar.

Testamentul autentic este reglementat de art. 860 din codul civil si este acela care este adeverit de autoritatea anume investita in acest scop. In cazul nostru persoana investita sa intocmeasca testamente in forma autentica este notarul public si misiunile diplomatice ale Romaniei in strainatate.

Contractul de mecenat se intocmeste in forma autentica in temeiul legii 32/1994 modificata si completata ulterior care in art. 1 alin. 4 care prevede ca”existenta si continutul actului de mecenat se dovedesc prin forma autentica in care se vor specifica obiectul durata si valoarea acestuia”.

Acordul de mediere in baza art. 59 din Legea nr. 196/2006 poate fi autentificat pentru a deveni titlu executoriu conform art. 66 din legea nr. 36/1995. In concluzie este recomandat ca dupa finalizarea procesului de mediere si obtinerea unui acord de mediere, acesta sa fie autentificat pentru a deveni titlu executoriu.

De asemenea este obligatorie forma autentica pentru o serie de declaratii cum ar fi :

- declaratii de notarietate ;

- declaratii de acceptare a succesiunii pura si simpla sau sub beneficiu de inventar ;

- declaratii de renuntare la succesiune in termenul de optiune succesorala sau in afara acestuia ;

- declaratii privind consimtamantul parintelui firesc, in cazul adoptiei copilului sau de catre celalalt sot ;

- declaratie prin care o persoana isi da consimtamantul scris de a dona organe sau tesuturi in scop terapeutic ;

-declaratie prin care unul sau ambii parinti sunt de acord ca sa i se intocmeasca pasaport individual copilului lor minor ;

-declaratie prin care parintii sau dupa caz unul dintre ei isi dau acordul pentru calatorie in strainatate a copililui lor minor ;

-declaratii pentru primirea ajutorului de inmormantare, a ultimei pensii si a indemnizatiei de somaj, atunci cand este cazul;

-declaratii din care sa rezulte ca unele persoane nu au locuinta, pentru a beneficia de locuinta cu chirie sau pentru programul prima casa ;

-declaratii din care sa rezulte situatia financiara a unei societati aflata in stare de insolventa sau in procedura de dizolvare voluntara ;

-declaratii pentru ajutoare sociale,sau ajutoare de somaj,bursa sociala, alocatie complementara etc.

In consecinta in cazurile enumerate (fara a avea pretentia ca am epuizat toate categoriile de acte care trebuie autentificate) este necesar sa se apeleze la notarul public care in baza legii nr. 36/1995 are competenta sa redacteze si sa autentifice asemenea acte.

Sunt si unele categorii de acte pentru care nu este necesara forma autentica aceste acte pot fi incheiate sub semnatura private, exemplu contractul de inchiriere, contractul de comodat, contractul de imprumut etc.

In aceasta situatie se pune intrebarea unde este bine sa fie incheiate la avocat sau la notarul public? Din punct de vedere al costurilor este mai avantajos sa se incheie la un avocat si nu la notarul public, sau de ce nu sa fie incheiat de parti fara consultanta din partea avocatului sau a notarului public.

In opinia noastra cel mai responsabil ar fi sa le incheiem in forma autentica, chiar daca uneori costurile sunt mai mari.

O sa incercam in cele ce urmeaza sa demonstram de ce este necesar ca actele pentru care legea nu impune forma autentica sa fie totusi incheiate in forma autentica.

In sistemul nostru de drept dupa cum este bine stiut actul juridic incheiat in forma autentica are cea mai mare forta probanta.

Asa cum am mai aratat notarul public este investit sa indeplineasca un serviciu de interes public,sens in care emite acte de autoritate publica care au forta probanta prevazuta de lege,superioara oricarui alt act,iar incheierea de autentificare data de notarul public este situata pe acelasi palier al fortei juridice cu hotararea definitiva a unui judecator, tocmai de aceea notarul public mai este numit si magistrat in necontencios.

Inscrisurile autentificate care poarta semnatura si sigiliul notarului public se bucura de prezumtia de legalitate si validitate si au forta probanta atat intre parti cat si fata de terti, pana la inscrierea in fals.

De asemenea inscrisurile autentice prezinta si avantajul ca, atunci cand se refera la o creanta certa si lichida constituie titlu executoriu in baza art. 66 din din legea nr. 36/1995, putand fi pus in executare asemenea unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile.