Principii de drept in asistenta sociala. Dreptul la asistenta sociala

Principii de drept in asistenta sociala. Dreptul la asistenta sociala

Principala reglementare cu privire la sistemul de asistenta sociala din Romania este reprezentata de Legea asistentei sociale 292/2011. În art 2 alin. (1) din textul de lege mentionat este definit sistemul national de asistenta sociala ca fiind ansamblul de institutii, masuri si actiuni prin care statul reprezentat de autoritatile admnistratiei publice centrale ş 535e44f ;i locale, precum si societatea civila intervin pentru prevenirea, limitarea sau inlaturarea efectelor temporare ori permanente ale situatiilor care pot genera marginalizarea sau excluziunea sociala a persoanei, familiei, grupurilor ori comunitatilor. Este gandit, in sensul legii, ca sistem subsidiar sau complementar sistemelor de asigurari sociale (sistem de pensii, sistem de asigurari sociale de sanatate, protectia sociala a somerilor).

Principiile generale si valorile pe care se intemeiaza sistemul de asistenta sociala sunt stipulate in art. 5 Legea 292/2011; enumeram doar cateva dintre principiile stipulate:   universalitatea, respectarea demnitatii umane, solidaritatea sociala, parteneriatul, subsidiaritatea, participarea beneficiarilor, transparenta,  nediscriminarea:

- Solidaritatea sociala, potrivit caruia comunitatea participa la sprijinirea persoanelor vulnerabile care necesita suport si masuri de protectie sociala pentru depasirea sau limitarea unor situatii de dificultate.

- Universalitatea potrivit caruia fiecare persoana are dreptul la asistenta sociala in conditiile prevazute de lege;

- Respectarea demnitatii umane, potrivit caruia fiecarei persoane ii este garantata dezvoltarea libera si deplina a personalitatii, ii este respectata statutul social si individual, dreptul la intimitate si protectie impotriva oricarui abuz fizic, psihic, intelectual, politic sau economic.

- Parteneriatul, potrivit caruia autoritatile administratiei publice centrale si locale, institutiile publice si private, organizatiile neguvernamentale, institutiile de cult recunoscute de lege, precum si memebrii comunitatii stabilesc obiective comune, colaboreaza si mobilizeaza toate resursele necesare pentru asigurarea unor conditii de viata decente si demne pentru persoanele vulnerabile. coopereaza in vederea acordarii serviciilor sociale;

- Subsidiaritatea, potrivit caruia, in situatia in care persoana sau familia nu isi poate asigura integral nevoile sociale, intervin colectivitatea locala si structurile ei asociative si, complementar, statul;

- Participarea beneficiarilor, potrivit caruia beneficiarii participa la formularea si implementarea politicilor cu impact direct asupra lor, la realizarea programelor individualizate de suport social si se implica activ in viata comunitatii, prin intermediul formelor de asociere sau direct, prin activitati voluntare desfasurate in folosul persoanelor vulnerabile;

- Transparenta potrivit caruia se asigura cresterea gradului de responsabilitate a administratiei publice centrale ş 535e44f ;i locale fata de cetatean, precum si stimularea participarii active a beneficiarilor la procesul de luare a deciziilor;

- Nediscriminarea, potrivit caruia persoanele vulnerabile beneficiaza de masuri si actiuni de protectie sociala fara restrictie sau preferinta fata de rasa, nationalitate, origine etnica, limba, religie, categorie sociala, opinie, sex ori orientare sexuala, varsta, apartenenta politica, dizabilitate, boala cronica necontagioasa, infectare HIV sau apartenenta la o categorie defavorizata;

Consideram utila definirea urmatoarelor concepte, asa cum se regasesc ele in textul legii asistentei sociale:

a) procesul de incluziune sociala reprezinta setul de masuri si actiuni multidimensionale din domeniile protectiei sociale, ocuparii fortei de munca, locuirii, educatiei, sanatatii, informarii-comunicarii, mobilitatii, securitatii, justitiei si culturii, destinate combaterii excluziunii sociale si asigurarii participrii active a persoanelor la toate aspectele economice, sociale, culturale si politice ale societatii;

b) nevoia sociala reprezinta ansamblul de cerinte indispensabile fiecarei persoane pentru asigurarea conditiilor strict necesare de viata, in vederea asigurarii participarii sociale sau, dupa caz, a integrarii sociale;

c) beneficiile sociale sunt masuri de redistribuire financiara/materiala destinate persoanelor sau familiilor care intrunesc conditiile de eligibilitate prevazute de lege;

d) serviciile comunitare reprezinta serviciile sociale organizate intr-o unitate admnistrativ-teritoriala organizata la nivel de comuna, oeas, municipiu si privesc serviciile acordate la domiciliu si in centre de zi, si serviciile rezidentiale adresate exclusiv cetatenilor din unitatea admnistrativ teritoriala respectiva;

e). grupul vulnerabil desemneaza persoane sau familii care sunt in risc de a-si pierde capacitatea de satisfacere a nevoilor zilnice de trai din cauza unor situatii de boala, dizabilitate, saracie, depenedenta de droguri sau de alcool ori a altor situatii care conduc la vulnerabilitate economica si sociala.

Pentru ca promovarea incluziunii sociale este dezideratul asistentei sociale, se impune sa facem unele precizari cu privire la conceptul de excluziune sociala[1]. Astfel, excluziunea sociala reprezinta circumstantele in care oamenii sunt impiedicati sa participe deplin la viata sociala, economica si civila (Joint Report of Social Inclusion, 2001). O persoana este considerata exclusa daca este rezidenta a unei societati, dar din cauza unor motive independente de controlul lor, nu pot participa la activitatile normale in calitate de cetateni ai societatii. Altfel spus, indivizi al caror venit sau alte resurse (personale, familiale, sociale, culturale) sunt atat de inadecvate incat ii exclud de la un standard de viata si o calitate a vietii considerate acceptabile la nivelul societatii in care acestia traiesc. (JRSI, 2005).

Reglementari internationale cu privire la drepturile[2] persoanei la protectie si asistenta sociala

Mentionam cele mai importante documente internationale care consacra drepturile[3] persoanei la protectie si asistenta sociala fara ca enumerarea sa fie exhaustiva: Declaratia Universala a Drepturilor Omului (Ad. Gen. ONU 1948), Codul European de Securitate Sociala, ratificat de Romania prin Legea nr.116 din 24 aprilie 2009, Carta Sociala Europeana, ratificata prin Legea nr.74/3 mai 1999, Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale adoptat de Ad. Gen. ONU in 1966, semnat de Romania in 1969 si ratificat in 1974, Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, adoptat de Ad. Gen. ONU in 1966, ratificat in 1974, Conventia privind drepturile copilului, adoptata de Ad. Gen. ONU in 1989, ratificata prin Legea 18/1990, Conventia asupra eliminarii tuturor formelor de discriminare fata de femei, adoptata de Ad. Gen. ONU in 1979, ratificata in 1982, Conventia cadru pentru protectia minoritatilor nationale din 1995, ratificata prin Legea 33/1995, Conventia de la Haga din 25 nov. 1980 privind aspecte civile ale rapirii internationale de copii, ratificata prin Legea 100/1992, Conventia Europeana in materia adoptiei de Copii, incheiata la Strasbourg la 24 aprilie 1967 ratificata prin Legea 15 din 25 martie 1993, Conventia asupra protectiei copiilor si cooperarii in materia adoptiei internationale, incheiata la Haga la 29 mai 1993, ratificata prin Legea 84/1994, Declaratia asupra drepturilor persoanelor cu handicap, Ad. Gen. ONU 1975, Declaratia asupra drepturilor deficientului mintal, Ad. Gen. ONU 1971, Regulamentul (CEE) nr. 148/1971 privind aplicarea regimurilor de securitate sociala in raport cu lucratorii salariati si cu familiile acestora care se deplaseaza in cadrul Comunitatii, Convetia privind drepturile persoanelor cu dizabilitati, ratifi­cata de Romania prin Legea nr. 221/2010 etc.

Sumar, voi prezenta doar cateva dintre reglementarile invocate, pe care le consider relevate pentru domeniul asistentei sociale.

Declaratia Universala a Drepturilor Omului (adoptata de Adunarea Generala a ONU in 1948). În art. 22 se precizeaza: orice persoana in calitate de mem­bru al societatii are dreptul la securitate sociala . În continuare se afirma faptul ca orice persoana este indreptatita prin efortul national si colaborare internationala, tinand seama de resursele fiecarei tari sa obtina realizarea drepturilor economice, sociale si culturale indispensabile pentru libera dezvoltare a personalitatii sale. Orice om are dreptul la un nivel de trai care sa asigure sanatatea si bunastarea familiei sale, cuprinzand hrana, imbraca­mintea, locuinta, ingrijirea medicala si serviciile sociale necesare. Orice om are dreptul la asigurare in caz de somaj, boala, invaliditate, batra­nete sau in celelate cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenta in urma unor impre­jurari independente de vointa sa (art. 25 alin. 1). Mama si copilul au dreptul la ajutor si ocrotire speciale. Toti copii, indiferent daca s-au nascut in cadrul sau in afara casatoriei, se bucura de aceeasi ocrotire sociala (art. 25 alin. 2).

Carta Sociala Europeana . Documentul prezinta importanta pentru dome­niul protectiei sociale si al asistentei sociale. Revizuieste aria drepturilor sociale ce trebuie garantate, respectate si asigurate, continand prevederi cu privire conditiile de munca echitabile, securitatea si igiena muncii, protectia copiilor si a adolescentilor, formarea si integrarea profesionala, protectia in caz de somaj, protectia mamelor la locul de munca, integrarea si protectia persoanelor cu disabilitati etc. Acest tratat international al Consiliului Europei, este primul act normativ international care consacra dreptul la protectia impotriva saraciei si a excluderii sociale.

Enumeram cateva dintre articolele cele mai relevate pentru formarea asistentilor sociali. Astfel, in art 12 este consacrat dreptul la securitate sociala, in art. 1 – dreptul la munca, art. 7 prevede dreptul copiilor si tinerilor la protectie, art.8 - dreptul lucratoarelor la protectia maternitatii, art. 9 si 10 consacra dreptul la orientare profesionala si dreptul la formare profesionala, iar art 11 dreptul la protectia sanatatii. În art. 13 se reglemen­teaza dreptul la asistenta sociala si medicala: „partile se angajeaza:

sa vegheze ca orice persoana care nu dispune de resurse suficiente si care nu este in masura sa le procure prin propriile mijloace sau sa le primeasca dintr-o alta sursa, in special prin prestatii rezultate dintr-un regim de securitate sociala, sa poata benficia de o asistenta corespunzatoare, si in caz de boala, de ingrijirile impuse de starea sa

sa vegheze ca persoanele care beneficiaza de o astfel de asis­tenta sa nu sufere, din acest motiv, de o diminuare a drepturilor lor politice si sociale

sa prevada ca fiecare sa poata obtine, prin servicii competente cu caracter public sau privat, orice sfat si ajutor personal nece­sar pentru a preveni, indeparta sau atenua starea de nevoie de ordin personal si ordin familial

egalitatea cetatenilor care se afla in mod legal pe teritoriul statului”.

Art. 14 din Carta Sociala Europeana prevede dreptul de a beneficia de servicii sociale. Astfel, se stipuleaza faptul ca statele trebuie sa incurajeze sau sa organizeze serviciile folosind metode specifice serviciului social si care sa contribuie la bunastarea si la dezvoltarea indivizilor si grupurilor din cadrul comunitatii, precum si adaptarea lor la mediul social si sa incurajeze participarea indivizilor si organizatiilor benevole sau altor organizatii la crearea sau mentinerea acestor servicii.

Art. 15 prevede dreptul persoanelor handicapate la autonomie, inte­grare sociala si participare la viata comunitatii. Art. 16-17 vizeaza dreptul familiei, copiilor, tinerilor la protectie sociala, juridica si economica, iar art. 23 dreptul persoanelor varstnice la protectie sociala.

În ansamblul reglementarilor in materie de drepturi sociale un loc important detine Codul de Securitate Sociala. Acest document defineste normele europene de securitate sociala stabilind conditiile de acordare a componentei contributive a sistemului de protectie sociala, precum si valorile minime ale acesteia pe care statele trebuie sa le asigure in domeniul securitatii sociale. Importanta acestui document este clara pentru domeniul asistentei sociale, caracterizata de regula ca sistem subsidiar[6] sau compo­nenta marginala a sistemului de protectie sociala .

Reglementari interne

Asupra acestora vom reveni pe parcursul acestui curs. Ne vom referi aici doar la doua reglementari legale, fundamentale pentru domeniul asistentei sociale: Constitutia Romaniei si Legea 47/2006 privind sistemul de asistenta sociala.

è Dispozitiile Constitutiei cu aplicabilitate in domeniul asistentei sociale

Fundamentul sistemului de asistenta sociala – art. 4 egalitatea intre cetateni.

Art. 6- asistenta minoritatilor nationale - se refera la dreptul la identitate, prevazand dreptul acestora la pastrarea, dezvoltarea, exprimarea identitatii lor etnice, culturale, lingvistice; art. 2 prevede o limitare – „masurile de protectie luate de stat pentru pastrarea, dezvoltarea si exprimarea identitatii persoanelor apartinand minoritatilor nationale trebuie sa fie conforme cu principiile de egalitate si nediscriminare in raport cu ceilalti cetateni romani”

Art. 16 Egalitatea in drepturi – cetatenii sunt egali in fata legii, fara privilegii, fara discriminari; nimeni nu este mai presus de lege; egalitatea de sanse intre barbati si femei cu privire la functiile si demnitatile publice

Art. 47 Nivelul de trai – alin1 prevede „statul este obligat sa ia masuri de dezvoltare economica si de protectie sociala, de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent”. Alin. 2 al acesti articol prevede dreptul tuturor cetatenilor la pensie, dreptul femeilor la concediu de maternitate platit, dreptul bolnavilor la asistenta medicala in unitatile sanitare de stat, dreptul somerilor la ajutor de somaj si la alte forme de asigurari sociale publice si private. Partea a doua a textului stipul la art. 47 alin. 2 se refera expres la dreptul la masrurile de asistenta sociala, precizand: „cetatenii au dreptul la masrurile de asistenta sociala potrivit legii”

è Legea 292/2011. În art.4 alin 1-3 al legii este consacrat dreptul la asistenta sociala. Astfel se precizeaza ca au acest drept toti cetaetenii romani cu domiciliul in Romania, fara a face deosebire de rasa, nationalitate, origine etnica, de limba, religie, sex, opinie, apartenenta politica, de avere sau de origine sociala. Cetatenii altor state si apatrizii, care au domiciliul sau resedinta in Romania, au dreptul la masuri de asistenta sociala, in conditiile legislatiei romane si a tratatelor internationale la care Romania este parte. Asistenta sociala se acorda la cerere sau din oficiu (asistenta sociala mandatata), in conformitate cu prevederile legii. Toti cetatenii au dreptul de a fi informati asupra continutului si modalitatilor de acordare a drepturilor de asistenta sociala.

Drepturile de asistenta sociala se stabilesc in conditiile prevazute de legile speciale care le reglementeaza (art.2 alin5). Evidenta beneficiarilor drepturilor de asistenta sociala se realizeaza pe baza codului numeric personal cu asigurarea confidentialitatii datelor personale potrivit legii.. Art. 3 alin 2-4 reitereaza responsabilitatea statului de realizare a masurilor si actiunilor prevazute in actele normative privind prestatiile sociale si serviciile sociale.

è Strategia privind reforma in domeniul asistentei sociale 2011–2013 În martie 2011 a fost elaborata noua strategie nationala privind refor­marea sismului de asistenta sociala. Documentul de vine de referinta pentru toate modificarile din anii urmatori privind organizarea si functionarea sistemului national de asistenta sociala. Din aceste considerente consi­deram importanta prezentarea sisntetica a acestui document ce traseaza directiile reformei in asistenta sociala.

Prin acest document se reafirma rolul Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale in elaborarea politicilor publice in domeniu, in adminis­trarea si coordonarea sistemului national de asistenta sociala, promovarea drepturilor copilului, familiei, persoanelor singure, persoanelor varstnice, persoanelor cu handicap si oricarei persoane aflate in nevoie, precum si in sustinerea financiara si tehnica a programelor de asistenta sociala destinate acestora. Scopul declarat al strategiei este de a crea un sistem de asistenta sociala, bazat pe principiile justitiei sociale, cu accent pe promovarea incluziunii sociale prin masuri active. Potrivit noii strategii, asistenta sociala reprezinta ansamblul de institutii si masuri prin care statul intervine pentru prevenirea, limitarea sau inlaturarea efectelor temporare/ permanente ale situatiilor ce pot genera marginalizarea(excluderea sociala a individului, familiei, grupurilor si comunitatilor. Interventia statului se realizeaza prin autoritatile administratiei locale si centrale, colectivitatii locale si societatii civile. Sistemul de asistenta sociala ramane non-contributiv, cu sustinere financiara de la bugetul de stat si bugetele locale.

În strategie sunt mentionate ca principale probleme ale sistemului de asistenta sociala utilizarea eficienta a fondurilor disponibile, probleme de organizare a sistemului de asistenta sociala, probleme legate de resursele umane din sistemul de asistenta sociala, datr si legate de accesibilitatea la servicii de asistenta sociala, probleme legate de gradul de acoperire, dar si probleme legate de absenta monitorizarii distincte a cheltuielilor aferente serviciilor sociale. Pornind de la aceste probleme precizate in document, au fost elaborate urmatoarele obiective ale strategiei: imbunatatirea echitatii, cresterea gradului de participare sociala a beneficiarilor de servicii si prestatii sociale, eficientizarea utilizarii fondurilor in sistemul de asistenta sociala, dar si eficientizarea functionalitatii sistemului de asistenta sociala, cresterea capacitatii de analiza, prognoza, planificare strategica, monitorizare si evaluare si nu in ultimul rand imbunatatirea calitatii resurselor umane din sistem. Retinem cateva dintre obiectivele specifice aferente fiecarui obiectiv, care, transpuse in practica prin intermediul unor acte normative de modificare vor afecta pe de o parte prestatiile sociale existente, dar si calitatea serviciilor sociale.

Astfel, in scopul imbunatatirii echitatii, se preconizeaza consolidarea ajutorului social, a alocatiilor pentru sustinerea familiei si a alocatiei de incalzire intr-o prestatie unica – venitul minim de insertie. Pana la programul consolidat pentru familiile cu venituri mici, se preconizeaza armonizarea procedurilor pentru testarea mijloacelor pentru venitul minim garantat, prestatiile familiale, ajutoarele de incalzire, in vigoare.

Obiectivul ce are in vedere stimularea activarii si implicarii active a beneficiarilor in asigurarea propriei bunastari, vizeaza pe de o parte cresterea participarii la cursuri de formare profesionala pentru beneficiarii de venit minim, dar si mentinerea conditionarilor prestatiilor sociale pentru cei apti de munca de participarea la programele „disponibile de activare sociala considerate relevante de asistentul social responsabil” (planificarea familiala, educatia pentru sanatate, programe a doua sanse etc., in fapt masuri ce contribuie la asigurarea oportunitatii de sanse pentru cei in situatie de deprivare. Pentru imbunatirea eficientei functionale a sistemului de asistenta sociala sunt preconizatepe de o parte simplificarea procedu­rilor de solicitare a drepturilor de asistenta sociala prin introducerea unui formular unic si pe de alta parte, simplificarea criteriilor de evaluare a dizabilitatii, intre pensiile de invaliditate si prestatiile pentru persoanele cu handicap. Remarcam in aceasta directie, introducerea pentru unele prestatii, ca o conditie de eligibilitate pentru primirea acestora, a accesarii serviciilor sociale recomandate de managerul de caz – asistentul social. În scopul cresterii calitatii resurselor umane din sistemul de asistenta sociala se mentioneaza ca obiectiv specific profesionalizarea sistemului prin ocuparea posturilor de catre asistenti sociali calificati. Cu privire la eficientizarea utilizarii fondurilor in sistemul de asistenta sociala, se mentioneaza ca obiective operationale reducerea fraudelor in accesarea prestatiilor sociale, a erorilor in procesul de acordare a prestatiilor si imbunatatirea focalizarii prestatiilor (prin cuantificarea costului pe beneficiar/familie pentru prestatii si servicii sociale).

Pentru transpunerea in practica a acestor obiective, strategia anunta modificarea, in sensul definitivarii, cadrului legislativ in domeniul asistentei sociale. Sub incidenta noului cadru legislativ se preconizeaza reorganizarea si modernizarea sistemului de asistenta sociala, printr-o noua clasificare si definire a prestatiilor si serviciilor sociale, introducerea unor noi criterii de acreditare si finantare a serviciilor sociale, pana in 2013.