Raspunderea penala a minorilor in Europa
Termenul de "delincventa juvenila" nu este intalnit nici in legislatia penala din tara noastra, nici in dreptul pozitiv din alte tari, el fiind o creatie a doctrinei penale si a teoriilor criminologice sau sociologice in incercarile lor de a grupa o serie de infractiuni in functie de criterii de varsta, considerandu-se in mod justificat, ca faptele penale prezinta o serie de particularitati determinate de nivelul de maturitate biologica si cu precadere mintala a subiectului activ al infractiunii.
Sistemul de reeducare a minorului infractor in legislatia penala comparata
In prezent exista deosebiri notabile ale legislatiilor nationale in materia raspunderii minorilor. Varsta maxima de la care orice infractor minor suporta rigorile dreptului comun este de 18 ani in Austria, Belgia, Franta, Germania, Elvetia, Italia, Turcia, Lichtenstein si Tarile de Jos; de la 17 ani in Grecia, Anglia, Tara Galilor si Polonia si de la 16 ani in Spania, Portugalia si Scotia, iar in Cipru si in Suedia, pragul de la care intra sub incidenta dreptului comun este de 15 ani, tara cu cel mai scazut prag al "majoritatii penale" este Norvegia cu 14 ani.
Rigoarea aparenta a unora din aceste reglementari este temperata, insa prin diverse dispozitii legale. Astfel in cazul modelului suedez, pana la 15 ani minorii beneficiaza de prevederile unor acte de protectie sociala, iar dupa implinirea varstei de 15 ani si pana la 18 ani si chiar 20 de ani autorul unei infractiuni beneficiaza de dispozitiile altui act normativ similar. In Norvegia sau Scotia de exemplu, minorii delincventi se afla in grija unor comisii de protectie si nu sunt supusi jurisdictiilor pentru minori. Modelele de reactie sociala la delincventa juvenila inclina tot mai mult spre demersuri extrajudiciare. In Spania si in Portugalia tinerii de la 16 la 21 de ani pot fi tratati ca minori in anumite circumstante.
In alte tari, autoritatea responsabila in cazul delincventei juvenile, este jurisdictia pentru minori.
Deosebiri exista si in privinta reglementarii momentului inceperii raspunderii penale a minorului.
In Elvetia si in Suedia, ca si in legislatia altor state nord-americane raspunderea penala a minorului incepe de la 7 ani; in sistemul scotian raspunderea penala a minorului incepe de la 8 ani, in Anglia si Tara Galilor, Grecia si Ungaria de la 12 ani. In Franta, Portugalia si Austria varsta minima a raspunderii penale este de 13 ani, iar in Germania, Danemarca si Italia de 14 ani - solutie adoptata si de legislatia romana.
Diferentieri mai exista si in privinta continutului discernamantului, la minori, astfel in Anglia si in Tara Galilor discernamantul exista cand minorul stie ceea ce este rau.
In Italia pentru minorul intre 14-18 ani raspunderea penala este in functie de capacitatea acestora de a intelege si a voi. In Ungaria minorul care se afla in categoria de varsta 14-18 ani raspunde penal numai daca nu este dement. In termenii legii penale germane un minor este responsabil penal daca in momentul savarsirii faptei maturitatea sa morala si psihica era suficienta pentru a intelege caracterul ilicit al actului sau.
Potrivit Codului penal francez art. 22 - discernamantul exista daca o persoana nu sufera de tulburari psihice ori neuropsihice care i-ar fi anulat discernamantul ori controlul actelor sale.
Regimul de sanctionare si tratament al tinerilor delincventi
In prezent, in mai multe tari, principalele orientari, in materie de sanctionare si readaptarea tinerilor cu comportament social in care se desfasoara resocializarea acestora prin mentinerea lor, pe cat posibil in cadrul moral de munca si viata, ca si importanta aspectului evolutiv si gradual al sanctiunii educative aplicate.
Desi in legislatia multor tari starea de minoritate nu este considerata o cauza de atenuare a raspunderii penale, de fapt se are in vedere posibilitatea diversificarii gamei de sanctiuni neprivative de libertate aplicate delincventilor minori, ca si posibilitatea ridicarii sau colaborarii majoratului in materie penala. Regimul de tratament si resocializare a delincventilor minori in prezent difera de la o tara la alta mergand de la internarea acestora in stabilimente deschise, semideschise sau inchise, pana la eliberarea lor conditionata sau pe probatiune, prestarea unei activitati in folosul comunitatii
In conformitate cu Regulile penitenciarelor europene adoptate de Consiliul Europei in domeniul penitenciar, resocializarea si tratamentul delincventilor trebuie subordonate unor finalitati precise, menite sa asigure mentinerea starii de sanatate si respectului detinutilor, prin asigurarea unor conditii de viata compatibile cu demnitatea umana si standardele acceptate in cadrul comunitatii.
Principiul fundamental al actiunii de resocializare si tratament a delincventilor il reprezinta normalizarea, prin apropierea pe cat posibil a conditiilor vietii din penitenciar de cele ale lumii exterioare acestuia. Ca regula normalizarea presupune, ca in timpul executarii pedepsei detinutul isi pastreaza si isi exercita marea majoritate a drepturilor civile (dreptul la vot, dreptul la libera constiinta religioasa, dreptul la proprietate - cu restrangerea acestora in cazurile expres prevazute de lege).
Administrarea comunitara a justitiei penale
Cercetarile recente, intreprinse in mai multe tari, dovedesc ca reintegrarea minorilor delincventi in societate, cu ajutorul unui sistem juridic traditional, este dificila, deoarece exista o serie de confuzii in legatura cu statutul juridic si dreptul acestor minori. Mai mult, cele doua modele traditionale existente de ocrotire si sanctionare a minorilor delincventi (sistemul penal si sistemul pentru ocrotirea si protectia delincventilor minori) sunt fondate pe principii incompatibile.
Pe langa aceste doua modele traditionale in ultimii ani au inceput sa se contureze si un al treilea model de interventie in care se experimenteaza "sanctiuni alternative" pentru a gasi noi strategii care sa permita ameliorarea fenomenului de delincventa juvenila. Desi s-au constatat cateva rezultate incurajatoare, dificultatile de fond persista.
Substituirea masurilor traditionale bazate pe privarea de libertate a minorilor cu masurile de mentinere a lor intr-un mediu natural se regaseste ca solutie, in textele internationale adoptate in cursul ultimilor ani: Recomandarea Natiunilor Unite si Recomandarea Consiliului Europei privind justitia pentru minori.
Aceste recomandari se adreseaza tuturor tarilor membre si au la baza Declaratia Universala a Drepturilor Omului si alte norme internationale referitoare la drepturile copiilor si tinerilor.
Reabilitarea minorilor delincventi trebuie sa se faca in exteriorul si in afara justitiei, in contul serviciilor comunitare, care include un sortiment bogat de metode, mijloace si procedee stiintifice capabile sa ajute desfasurarea procesului de reabilitare si reintegrare sociala a minorilor delincventi.
Sanctiunile alternative propuse de comunitate tribunalului, parchetului si de asemenea, politiei sunt un complemant necesar, aratand interesul comunitatii in rezolvarea problemelor de delincventa juvenila. Aceste forme de tratament alternativ vizeaza reeducarea si reintegrarea sociala a minorilor delincventi cu ajutorul unor tehnici speciale si foarte diverse, in care sunt imbinate bunele intentii cu viziunile inteligente. Tinta interventiei nu este atat repararea prejudiciului, cat mai ales influenta educativa si pedagogica exercitata asupra minorilor delincventi, iar natura si durata sanctiunii nu depinde atat de mult de delict, cat de persoana care l-a comis. Mai important este faptul ca minorul delincvent nu poate primi o sanctiune alternativa decat daca el si familia sa isi exprima explicit acordul fata de masurile propuse de comunitate, in caz contrar el urmand sa primeasca una din sanctiunile traditionale.
Importanta serviciilor comunitare si de mediere consta in capacitatea acestora de a evita trecerea minorilor prin procedurile judiciare, diminuand astfel consecintele negative pe care acestea le-ar avea asupra lor. Aplicarea unor masuri alternative este indicata, in primul rand, atunci cand delictul nu este de natura grava si cand scoala si alte institutii care exercita un control social oficial se implica in constituirea unor programe capabile sa solutioneze problemele minorilor care au comis acte antisociale.
Modalitati de aplicare a legislatiei penale minorilor in perspectiva comunitatilor europene
Pedeapsa cu inchisoarea se aplica minorilor pentru care instanta considera (tinand seama de toate elementele susceptibile de a caracteriza fapta si persoana faptuitorului) ca masurile educative nu au fost suficiente pentru indreptarea lor.
Sanctiunile aplicate minorilor delincventi trebuie sa fie, pe cat posibil, educative si nu permisive, masura inchisorii trebuind sa fie considerata, "ultimo ratio" si aplicata numai fata de minorii care au comis infractiuni deosebit de grave (viol, omor, talharie) sau fata de multirecidivisti. Pentru acest motiv in practica juridica pentru minori, din Romania, dupa practica multor state din Europa, au fost introduse doua tipuri de sanctiuni alternative la pedeapsa inchisorii:
prestarea unei munci in folosul comunitatii
si institutia probatiunii.
|
