Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload






























CONTROVERSE IN JURUL NOTIUNII DE IDEOLOGIE

Stiinte politice


CONTROVERSE IN JURUL NOTIUNII DE IDEOLOGIE

Termenul de ideologie a fost utilizat, pentru prima dată, de filoso- ful ilumjnist francez Destutt de

Tracy într-un memoriu adresat Instjtutului de stjinte si arte în 1796, semnjficând "stiinta despre



idei". De atunci încoace, termenul a cunoscut o dezvoltare rapidă, determînată, printre altele, si de

ratele ridicate ale mobilizării si mo-demizărij politice. Proliferarea sa extraordinară în epoca

modemă tine însă si de utilitatea lui în procesul de legitimare a unei puteri, prin justificarea

ra.tjonală a ex istentei sau actelor sale. Făcând din cultul ratiunii o structură dominantă a epocii,

filosofii iluministi au con-ceput ratiunea ca un instrument infailibil în activitatea de pregătire a

decjzjilor pentru printul luminat s 232i87c i unde lor le revenea rolul de a cunoaste si interpreta opinia

publică. De aceea, pentru Destutt de Tracy ideologia însemna critica genetică a ideilor sau analiza

stiintif1că a facultătii de a gândi: ea se opune "metafjzicii" sau "psihologiei". "Termenul nu

presupune nimic din ceea ce este îndoie lnic sj necunoscut, spune Tracy; el nu amînteste spiritului

nici o idee de cauză". De unde concluzia că, la origine, ideologia este sinoni- mă cu "stiinta pozitivă

a spiritului" si că ceea ce desemna ea atunci este exact contrariul a ceea ce se întelege astă.zi prin

acest termen.

Napoleon ar fi fost primul care a dat termenului o conotatie peio-rativă. El vedea în ideologi

doctrinari abstracti, nebulosi, idealistj si periculosi pentru putere, atât din cauza necunoasterii

problemelor concrete, cât ss .djn perspectiva solutiilor fantezjste pe care le punea.u la baza

proiectelor de transformare a societătii.

Aparitia marxismului ca. filosofie socia.lă în deceniul cinci al seco- lului XIX a dat impuls

studierii ideologiilor, mai ales că "Ideologia germană" (1845), operă prin care Marx se converteste

definjtiv la socjalism, reprezintă, totodată, prinîa încercare de sistematjzare a

Oiivier Reboui, Langage et idiologie, PUF, Paris, 1980, p.

ideologiei din punctul de vedere a1 noii doctrine po1itice a stângii. Marx a conferit două sensuri

notiunii de ideologie. Primul, în "Ideologia germană", identifică ideologia cu o conceptie despre

lume, fără o circumscriere exactă a intereselor de clasă sau de grup. În această primă fază a

determinărij contînutului ideologic a1 actjvjtătii, ideol ogia ca Weltanschauung (conceptie globală

despre lume) derivă din propozitia fundamentală a filosofiei marxiste:

"existenta socială determină constiinta socială". În "Ideologia ger-mană", prin ideologie se

desemnează morala, religia, metafizica, dreptul, politica, ideile, reprezentările ss constiinta pe care o

au oamenii despre natură si socjetate. Până la "Contrjbutii la crjtica economiei politice", unde, în

Prefată, Marx scrie că ideologia cuprinde "formele juridice, politice, religioase, artistice, filosofice",

ideologia Îsi păstrează sensul neschimbat de Weltanschauung, impus la nivelul societătii globale

prin mijloacele materiale si sjmbo1ice de coercitie ale clasei dominante. "Ideile clasei dominante

sunt în fiecare epocă id eile dominante, ceea ce însearnnă că clasa care reprezintă forta materială

domînantă a societătii este, totodată, si forta ei spirituală dominantă. Clasa care dispune de

mijloacele de productie materiale dispune, în acelasi timp, si de mijloacele de productie spirituale,

asa încât, datorită acestuj fapt, îi sunt în general subordonate idejle acelora cărora. le lipsesc

mijloacele de productie spirituale. Ideile dominante nu sunt altceva decât expresia ideală a relatiilor

materiale domjnante, exprimate sub formă de idei; ele sunt, decj, expresia relatiilor care fac ca o

anumită clasă să fie dominantă si, prin urmare, sunt ideile dominatiei ei" . Djn a.cest citat reiese că

ideologia nu este o simplă reflectare a realitătji ob iective, indepen-dente de constii ntă sau de

comportamentul politic a.1 actorilor. Ea este rezultanta unui joc complex de factori determinanti,

dintre care reproducerea lărgită a jdeilor clasei dominante nu trebuie neglija.ti..

Al doilea sens al termenului ideologie în conceptia marxisti. îl reprezintă cel de "cOnstiinta



falsă", "dena.turată" a realitătij so ciale, bazată pe o "conceptie eronată a.supra istoriei umane". In

acest aI doilea sens, Marx face trecerea de 1a. ontologie la gnoseologie, de la conditiile generale a.le

existentei la conditjile social-politice concrete.

2 Kârl Marx, Fr. Engels, Ideologia germană, în: K. Marx, Fr. Engels, Opere,

voi.3, Editura Poiitică, Bucuresti, 1 958, p. 47.

Ideologia nu este numai o "constiintă falsă", dar si o constiintă ss O reprezentare pe care clasa

dominantă si-o face despre realitate, în functie de pozitia sa socială ss de interesele sale. Cauzele

constituirii ideologiilor (fa1se sau denaturate) se află deci în realitatea. socială, mai exact în

societatea concret- istorică, în locul pe care-1 ocupă clasele sociale în lupta pentru sa.tisfacerea

intereselor sau conservarea pozitiilor câstigate. Argumentele, ideile si reprezentările lor, menite sa

legitimeze statu-quo-ul, reprezintă osatura fa.lsitătii sau denaturării pe care se îna1tă jdeolo giile

exploatării ss inegalitătii. Referindu-se 1a premisele ce stau la baza ana1jzej ideologiei germane

contemporane lor, Marx ss Engels scriu că "ele nu sunt arbitrare, nu sunt dogme; ele sunt premise

rea.le, de care se poate face abstractie numai în imaginatie. Este vorba de indivizi reali, de

activjtatea si de conditiile lor materiale de viată, atăt cele pe care le-au găsit gata exis-tente, cât si

cele pe care le-au creat prin propria lor activjtate. Aceste premise pot fi constatate, prin urmare, pe

cale pur empirică" . In prima semnificatie nu se observă explicit încercarea de a evidentia gradul

mai mic sau mai mare de reflectare în formele ideologice a intereselor de clasă. În a doua

semnificatie, tocmai intereseie de clasă explică natura falsă a ideologiilor claselor dominante în

vi-ziunea marxistă.

Din punct de vedere metodologic, prima acceptie a termenului reprezintă o descriere si o analiză

a structurii formale a ideologiei. În a doua acceptie, Marx este preocupat de analiza continutului

ideologiilor, prîn raportarea la interesele grupurilor ss claselor sociale. Iar a.tunci când apreciază

ideologia ca reflectare falsă sau adevărată, Marx nu se referă la ideologie în general, ci la ideologii

consacrate, care se constituje ca. modalităti (forme) de rationalizare si justificare a unor interese de

clasă. Caracterul adevărat sau fals al ideologiei va depinde de concordanta sau neconcordanta

intereselor sau actiunilor socia.le concrete, organizate ale grupurilor si claselor cu tendintele

objectjve de dezvoltare a societătii.

Ideologia, ca ansamblu de elemente teoretice (ca explicatie sinte-tică a lumii si ca element

fundamental de orienta.re a actiunii umane) si concrete (institutii si sisteme de actiune), îsi propune

orientarea pre-cisă a activitătii grupurilor si claselor sociale, a societătii globale.

s Ibidem, p.

Prin urmare, trăsăturile ideologiei în opera lui Marx, în perioada 1844-1859, sunt: - ideologia

este o reflectare a vietii materia1e, a mo-dului de productie; - ideologia este o iluzie (oamenii cred

sincer că actionează în numele unor idea1uri nobile a1e umanitătii, când, de fapt, ei actionează în

numele propriilor lor interese). Fjind iluzie, ideologia poate ft si mistiscare, adică deformarea

constientă a acestor idealuri în va1ori ale structurii clasei dominante; - ideologia este o armă, o

fortă activă. Clasa dominantă nu se multumeste numai cu conservarea pozitiilor sale la njvelul

bazei, a1 infrastructurii; ea nu se multumeste numaj să domine; ea caută să-si impună legitimitatea

dominatiei s1 claselor dominate prin organizarea si activjzarea. suprastructurii (institutiile). Mai



târziu, începând cu "Contributii la critjca economiei politice" (1859), până la "Capita1ul" (1867) si

"Anti-Dis g" (1881), contributia luj Marx si Engels la elaborarea unei teorii a ideologiilor se

nuantează. Chi ar dacă ideologia rămâne tot un produs a1 diviziunii materiale si intelectuale a

muncii si este subordonată bazei (relatiilor economice), ea nu mai este doar o reflectare deformată si

inversată a realului, ca în "Ideologia germană". "Din acest moment (al diviziunjj muncii - n.ns.),

constiinta îsi poate închipui, într-adevăr, că ea este a1tceva decât cunoasterea practicij existente, că

îsi poate reprezenta realmente ceva fără să-si re prezinte ceva rea1" . În "Contributii la cri-tica

economiei politice", ideologia este concepută ca un ansamblu de reprezentări care permit oamenjlor

să aibă sentimentul practicii lor sociale. Agentii sociali, fiind obligati să-si reprezinte lumea lor,

au nevoie de un sistem de reprezent are care organizează practica si imagina.tia lor. Se observă o

îmbogătire a schemei diviziunii muncii din "Ideologia germană". Practica socială se divide în:

practica politics -vizează transformarea raporturilor sociale; practica ideologică -vizează

transformarea constiintelor socia1e ss practica teoretică - trans- formă produsul ideologic într- un

sistem riguros de cunostinte si idei, după expresia lui Louis Althusser

Cu Lenin, Gramsci si Durkheinî, conceptul de ideologie se pre-cizează si se îmbogăteste la

începutul secoluluj. Lenin nu mai reduce ideologia doar la sisteme de idei. După cum Durkheim

vedea în constiinta colectivă un sistem de credinte (Diviziunea socială a

s Ibidem, p32.

s J.-P. Cot, J.-P. Mounier, Pour une sociologie politique, vol. 1, Seuii, Paris,

1974, p. 125.

muncii), Lenin vede în ideologie un ansamblu structurat de imagini, de reprezentări, de mituri,

determinând anumite tipuri de comporta- ment, de practici si de atitudjni. Pentru Gramsci,

ideologiile functionează ca un veritabi1 înconstient cultural; "fiind istoric nece-sare, ele

(ideologiile) au o validitate care este o validitate psihologică; ele "organizează" masele umane,

formează terenul unde oamenii actionează. unde capătă constiinta pozitiei lor, unde ei luptă"

In concluzie, o ideologie este un sistem structurat de reprezen-tări colective (credinte,

simboluri, cunostinte etc.), comune unui grup, prin care se afirmâ o ierarhie a valorilor. Prîn

faptul că oferă

o imagine despre o societate la un moment dat, ideologia devine un putemic instrument de

mobilizare si actiune pentru schimbarea socială, în conformitate cu imaginea holistjcă a acelei

societăti: toti indivizii care se recunosc si sunt legati în grup de sistemul comun de reprezentări, idei

si credinte sunt convinsi de su perioritatea acestuia si vor să transforme societatea în functie de

acesti vectori va1orici. Ea oferă motivatiile actiu nii politice si le justifică prin idej. Mai mult, prin

afirmarea superioritătii unor idei asupra a1tora, ideologiile sunt "religii în limitele ratiu nji" (Kant),

pentru că în ele credinta depăseste ratiunea. Ele spun ce este adevărat si fa1s, ce este bine si rău,

întot-dea.una de pe pozitia, considerată superioară, a colectivitătii care le-a secretat. Această

tendîntă de trecere de la particular (ele sunt, la origi- ne, emanatia unor grupuri) la universa1, le

determină să facă prozeli-tism, să intre în conflict cu ideologiile riva1e si, prin pretentia că numai

ele detin monopolul cunoasterii absolute, să devină mondialiste.





Document Info


Accesari: 1318
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )