De ce mai întâi consumatorul?
Dupa cum s-a retinut din cursurile
introductive, analiza microeconomica este dedicata explicarii
comportamentelor individuale si interactiunilor lor. În centrul
atentiei este situat deci nivel 19419g67t ul individual, reprezentat de omul aflat
intr-o permanenta cautare a satisfacerii nevoilor sale. El este
privit în dubla sa ipostaza, de consumator si de producator. În
calitate de consumator, individul se manifesta ca purtator al cererii
de bunuri si servicii de consum, urmarind maximizarea satisfacerii
nevoilor sale prin utilizarea resurselor limitate pe care le are la
dispozitie. Altfel spus, el cauta maximizarea utilitatii
economice, pe baza principiului hedonist .
În calitate de producator, individul se manifesta
ca purtator al ofertei de bunuri si servicii, pe care o produce prin
combinarea factorilor de productie, de fapt, prin consumarea acestora. Ca
agent esential al productiei, dar si al pietei,
producatorul, cunoscut si sub numele de întreprinzator,
urmareste maximizarea rezultatelor obtinute, concretizate în
diferenta dintre veniturile încasate prin vânzarea bunurilor produse
si cheltuielile efectuate cu factorii de productie consumati.
Orice producator este însa în acelasi timp
si consumator. El trebuie sa-si satisfaca si
multitudinea nevoilor sale, ca oricare alt individ. Nu putem spune acelasi
lucru si despre consumatorul purtator al cererii, întrucât
exista largi categorii ale populatiei care sunt consumatoare de
bunuri si servicii fara a fi în acelasi timp si
producatoare ale acestora. Acesta este unul din motivele pentru care
începem analiza microeconomica prin studierea comportamentului
consumatorului. În plus, exista numeroase similitudini între
comportamentul consumatorului si cel al producatorului, elemente din
primul manifestându-se în forme transformate în cel de-al doilea,
asa cum se va evidentia dupa studierea celor doua tipuri
fundamentale de comportament.
Teoria consumatorului îsi propune sa explice
maniera în care individul repartizeaza resursele sale între diferite
bunuri si servicii disponibile, astfel încât sa-si
maximizeze satisfactia produsa prin consumul lor. Obtinerea satisfactiei
maxime oferite de consumul bunurilor si serviciilor procurate cu ajutorul
resurselor limitate care formeaza "bugetul" individului
defineste starea de echilibru a consumatorului. Aceasta teorie a fost
dezvoltata de economistii neoclasici din ultima patrime a
secolului al XIX-lea , sub influenta filosofilor
utilitaristi, pornindu-se de la premisa ca individul
rational cauta maximum de satisfactie sau de utilitate.