Documente online.
Zona de administrare documente. Fisierele tale
Am uitat parola x Creaza cont nou
 HomeExploreaza
upload
Upload




FORMAREA HABITUS-ULUI sI A COMPORTAMENTUI LUI POLITIC

Stiinte politice


FORMAREA HABITUS-ULUI sI A COMPORTAMENTUI LUI POLITIC

Mecanismul fundamental în procesele de socializare este for-marea habitus-ului, principiu

generator al oricărui sistem individual de reprezentare ss al tuturor practicilor de formare a opiniilor



si atitu-clinilor politice, ca ss a sentimentului de identitate si apartenentă la un grup. Continutul

habitus- ului este format din majoritatea atitudinilor si predispozitiilor din copilărie. Formarea

habitus-ului se realizează în mai multe etape, se bazează pe mai multe mecanisme si pe complementaritatea

rolurilor celor doi agenti esentiali: familia si scoala. "Habitus- ul căpătat în fami1ie

este, în principiu, dublat de experien-tele vietii scolare". Scoala îi va da un sens, îl va rationaliza si

îl va

15 In legătură cu "sistemele juridice si politice" traditionale, precum si cu acutturatia politică si

juridică în diverse state africane, vezi, pe larg, Yves Briilon, Ethnocriminologie de l'Afrique

Noire, Librairie Philosophique Y.Vrin, Paris; Les Presses de 1Universită de Montrăal, Montrăal,

înscrie sub autoritatea "cunostintelor oficiale". Prin actiunea scolii, habitus-ul, "legea imanentă"

depozitată în fiecare agent de prinîa edu-catie primită în familie, devine principiu de structurare

"obiectiv regla-tă" si "în mod colectiv orchestrată" de toate experientele ulterioare.

Pentru copil, formarea identitătii trece prin dezvoltătile identi- ficărilor cu grupurile de care el

apartine imediat de la nastere sau pe care si le-a ales el însusi. "Fiinta umană, spune Erikson, este

organi- zată de la un capăt la altul al vietii sa le în grup cu o bază geografică sau istorică: familia,

clasa; satul sau cartierul; natiunea. O fiintă umană este concomitent un organism, un om si un

membru al unei societăti si ea este implicată în cele trei procese de dezvoltare. Corpul său este

expus durerii si tensiunii, eul său anxietătii, si, ca membru al unei societăti, el poate resimti panica

grupului său". Copilul învată lent - ca pe dibuite, spune E. Sapir - cine este el si căror grupuri

apartine. Sentimentul de apartenentă fată de grupurile în care el s-a nascut si de care apartine -

chiar dacă, totusi, un anumit timp el nu îsi dă seama decât confuz de acest lucru si chiar dacă ceilalti

nu îl recunosc decât indirect sau partial - trece prin însusirea personală a practicilor, a vaiorilor si a

normelor care, integrând prezentul, trecu-tul si proiectul grupului, îi fundamentează cunoasterea si

identifi-carea. Fără asimilarea trecutului cultural si a sentimentelor în vigoare la ai săi, "expresia

subiectivitătii" individului ar ft lovită de "sterili- tate socială". Cunoasterea grupului poate să ia o

formă manifestă si explicită, dar este cel mai adesea implicită sau, cum spunea Sapir, "intuitivă".

Întretinerea sa se traduce prin adoptarea unui anumit număr de atitudini obligatorii, sanctionate de

privilegii sau interdictii, dar si prin aceea a atitudinilor mult mai difuze si neinstitutionalizate.

Copilul ascultă si retine, fără să vrea, tonul din comentariile politice ale tatălui său seara, la

ascultarea stirilor sau la citirea presei. Fără să înteleagă mare lucru din argumentele aduse sau din

terminologia întrebuintată, el retine pozitia de simpatie sau de respingere din partea pătintelui său

vis-ă-vis de o personalitate politică, de actiunea unei formatiu ni politice sau a unei tări. E1 s-a

identificat cu pozitia tatălui său pe baza unui model patem afectiv, chiar dacă câmpul de

16 Annik Percheron, op.cit..

17 E. Erikson, Enfance et soci6t6, Delachaus -Niontie, Neuchatel, 1966, p.

18 E. Sapir, Anthropologie, vol.1, Editions de Minuit, Paris, 1967, p.

cornunicare care i-a permis aceastâ identificare nu a depăsit nivelul

oamenii unile lor,

reprezentărilor mitologice despre politici si acti

aidoma în mintea lui cu eroii ss actiunile din basme. De aici se poate trage concluzia că un individ

nu apartine cu adevărat grupului său decât atunci când aitii îi ghidează conduita, fără ca el să-si dea

seama. "Individul, scrie Sapir, simte mai curând că el nu cunoaste modelele culturale ale grupului

său si le aplică cu toată inocenta fără aleputea descrie constient". Într-adevăr, ce s-ar întâmpla dacă

un copil, văzând expresia de groază întipătită pe fetele părintilor săi în timp ce comentau în soaptă o

stire despre înăbusirea în sânge a unui complot politic, s-ar opri din joacă si ar întreba: "Mamă, cine

este acest nene?". Bineînteles că părintii nu s-ar grăbi să- i dezvă1uie clar iden-titatea persoanei, dar

1-ar ameninta cu pedeapsa dacă ar spune cuiva cele auzite. Copilul va rămâne, în sistemul lui de

imagini, cu ima-ginea unui om rău, identificată în persoana sefu1ui statului si cu un sentiment de

teamă ori de câte ori va auzi în grupul lui vorbindu-se de el.

Forma acestei cunoasteri, continutul său sunt factori esentiali pen-tru a întelege cum se

integrează si cum se dezvoltă dimensiunea politică în ansamblul fenomenelor de socializare. Forma

sa, cel mai adesea, în primele stadii, implicită, ne permite să conchidem că anu- mite atitudini sau

opinii politice se pot dezvolta la copil ca urmare a socializării difuze din primii ani ai copilăriei, în

care continutul lor abstract n-a contribuit cu nimic la adoptarea lor.

Organizarea tuturor valorilor grupului într-o conceptie unitară despre lume asează înc eputul

sociaiizării politice în cadrul sociali- zării difuze, căpătatâ începând cu experientele a ceea ce este

permis sau interzis, obiect de dorintă sau teamă. Ea permite să întelegem cum unele practici sociale,

practica religioasă, de exemplu, pot, în unele cazuri, să joace un rol mult mai important în

socializarea politică decât evenimentele politice, prin integrarea trecutului în câmpul de valori si

norme comportamentale ale prezentului. Identificarea, ca ss apartenenta la o comunitate presupun

învătarea si stăpânirea codului simbolic aI comunitătii, pr ecum si relatii semni- ficative cu membrii

propriului său grup si cu cei ai altor gruputi. Orice subiect nu există si nu se poate defini decât prin

altii, printr-un

19 Ibidem, p.

joc complex de identificări negative si pozitive. Afirmarea solidaritâtii sale, a identitătii altor puncte

de vedere cu ale sale, mar-carea diferentei sale fatâ de altii sunt două mecanisme esentiale ale

socializării politice. Copilul se afirmă, se defineste adeseori opunân-du-se. Lui îi este mult mai usor

spună ceea ce nu este decât sâ explice ceea ce este. Copilul trebuie nu numai sâ cunoască si să

accepte valorile care fundamentează identitatea grupului, dar el tre-buie să le recunoască în

discursul celorlalti si mai ales să învete să le utilizeze pentru a descifra si exprima perceptiile sale

despre lume. Sistemul de valori al grupului fundamentează singurul raport posibil cu lucrurile. În

fond, acesta este un limbaj, un cod simbolic pe care copilul trebuie să-1 dobândeascâ si să-1

stăpânească pentru a-si afirma identitatea si pentru a comunica cu toti ceilaiti, nu numai cu membrii

grupurilor sale de apartenentă. Apartenenta la grup ia forma con-cretă a dobândirii

mijloacelor de comunicare si a competentelor de a comunica. Oferind copilului continutul si

forma actelor sale de vorbire, grupul îl modelează după imaginea sa. Acceptând acest mod de a

comunic a si de a vor bi, copilul marcheazâ apartenenta sa la grup. "De fiecare dată, spune

Bemstein, când copilul vorbeste sau ascultâ, structura socială în care el este un element este

reîntărită, iar identi-tatea sa socială reafirmată"

Identitatea subiectului trece prin integrarea într-un ansamblu ori- ginal al diferitelor sale

identificări. Calitatea acestei integrări depinde de întinderea sistemului relational al subiectului, de

competenta sa de a rezolva conf1ictele care pot să se nască din contradictiile între apartenentele

sale, de atitudinea pe care el o ia fată de valoril epecare urmează să le adopte. Din ceea ce precede

rezultă că socializarea nu este o aventură individuală care depinde de capacitatea subiectului de a

stăpâni câmpul relatiilor sale personale cu semenii. Reprezentările copilului, preferintele sale se

formează în contextul strict al unui ansamblu de constrângeri institutionale, de ordin public si

privat. Copilul creste într-un anumit moment determinat, într-o familie si o societate date. Habitusul,

ca matrice a perceptiilor, aprecierilor si actiunilor, are "un sistem de dispozitii durabile si

transpozabile, care, integrând toate experientele trecutului, functionează în fiecare clipă ssi face

posibilă realizarea unor sarcini infinit de diferentiate gratie transferurilor anaiogice de scheme care

permit rezolvarea problemelor de

20 B. Bernstein, Langage et cla.sses sociales, Editions du Minuit, Paris, 1975,

aceeasi nat ură, si gratie corectiilor continue ale rezultatelor obtinute, produse în mod diaiectic prin

aceste rezultate".

In această ordine de idei, se poate afirma că formarea atitudinilor politice si ideologice la copil,

în cadrul interactiunii din amice indi- vid-societate, este putemic conditionată de valorile trecutului,

mai ales în cadrul culturilor cu putemică matrice traditională.


Document Info


Accesari: 1356
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )