Documente online.
Zona de administrare documente. Fisierele tale
Am uitat parola x Creaza cont nou
 HomeExploreaza
upload
Upload




GRUPURILOR DE PRESIUNE

Stiinte politice


GRUPURILOR DE PRESIUNE

Grupurile de presiune sunt grupuri sociale cu un grad variabil de formalitate, care caută să.

promoveze si/sau să apere interesele speci- fîce ale membrilor lor, prin exercitarea unei presiuni

asupra puterii politice sau asupra administratiei. Ele intră în interactiune cu institutiile statului si cu



partidele po1itice, dar nu participă direct la cucerirea sau exercitarea puterii, ci actionează asupra

acesteia, o influentează, rămânând însă exterioare ei. Grupul de presiune actionează din interese

proprii s chiar dacă se declară nepolitic, este angajat politic, de vreme ce "adoptă. o anume politică

pentru un anume interes sau o anume conduită politică".

Fenomenul politic al pressing-ului a devenit obiect de studiu după cel de-al doilea război

mondial, mai întâi în S.U.A., spatiu unde s-a manifestat organizat pentru prima dată; dar el pare să.

fie mult mai vechi decât studiul lui, această activitate fiind tipică societătilor struc-turate po1itic.

În opinia lui Jean Meynaud , orice grup de interes (grup social cu interese specifice) se poate

transforma în grup de presiune 353c25d în momentulcândutilizează,îndirectiaaparatuluiguvemamentalsaua

parlamentului, presiunea pentru a face să triumfe aspiratiile si reven-

21 Ibidem, p. 120.

22 Ovidiu Trăsnea, Probleme de sociologie politică, Edimra Politică, Bucuresti,

ssJeanMeynaud, Les groupes de pression, PUF, Paris, 1965.

dicările sale. În sociologia po1itică, acceptiunea termenului este mai restrânsă, grupul de presiune

flind acela care caută să-si valorifice interesele în raport cu puterea politică.

Deoarece, în prezent, grupurile de presiune reprezintă un fenomen foarte extins, cu implicatii în

viata social-politică. a tărilor, întrucât sunt astfel organizate încât să-si sporească la maximum

influenta asupra cenlrelor de decizie si sunt capabile să- si adapteze tactica la structura sistemului

po1itic existent în fiecare tară, ele se înscriu în sistemul po1itic prin actiunea de pressing si

consecintele acesteia asupra procesului decizional.

Maurice Duverger clasifică grupurile de presiune după. mai multe criterii: mărime, structură,

natură, scop, tehnici folosite, deose-bind:

- grupul de presiune partial, care este organizatia ce are si alte ratiuni de a exista decât

actiunea de pressing politic, dar care poate fî pusă în situatia de a utiliza presiunea politică, la un

moment dat în activitatea sa, de grupul de presiune exclusiv, care actionează doar în domeniul

politic sj face presiune asupra puterii (lobby-ul);

-grupul de presiune intern, care actionează într-o anume societate, servind interesele

membrilor săi, integrati în respectiva societate, de grupul de presiune strâin, care intervine îri

viata politică intemă a altor tări, servind intereselor unor persoane, grupuri, natiuni străine (petrolisti

texani ce inf1uentează, spre exemplu, pu-terea po1itică din Arabia Saudită);

- grupul de presiune de masâ, care urmăreste să grupeze un număr cât mai mare de membri,

deoarece astfel Îsi sporeste sanse1e de a-si atin ge obiectivul (sindicate muncitoresti, organizatii

femi- niste), de grupul de presiune de cadre, care îsi asigură eficienta prin atragerea unor membri

marcanti prin functie, bogătie, prestigiu; în prezent, marea majoritate a grupurilor de presiune se

sprijină pe sau sprijină diferite elite;

-grupul de presiune directă, care actionează la nivelul orga-nismelor puterii (ministere,

parlament, înalti functionari), de cel de presiune indirectă, care actionează la nivelul populatiei, a

opiniei publice, pe care o sensibi1izează penlru ca atitudinea acesteia să influenteze puterea;

24 Maurice Duverger, Sociologie politique, ed. cit.

- grupul de presiune profesional, care reuneste membri după ocupatia lor similară, de

grupui neprofesional, care este constituit în jurul unui scop particular (dezarmare, pace, protejarea

mediului) sau a1 unui statut (fosti combatanti, tineret, pensionari).

O clasifîcare fermă a grupurilor de presiune este practic imposi-bilă., deoarece ele au, la ora

actuală., o organizare multiformă, sunt în continuă dezvoltare, actionează la orice nivel de

manifestare a pu-terii, în forme foarte diferite si cu mijloace din cele mai neasteptate.

Amploarea si diversitatea actuală a grupurilor de presiune s-ar datora, în opinia lui Yves Mdny

stadiului de dezvoltare ss gradului de complexitate ale societătilor contemporane, naturii si

functionării institutiilor autoritătii statale si credibilitătii în scădere a partidelor politice si

parlamentarilor.

Dat fiind faptul că în definirea si clasific area grupurilor de pre-siune importantă nu este

Structura lor, ci sensul presiunii, determinat de natura socială si de interesele grupului, precum ss de

tehnica pre-siunii, ca tactică sau mijloc specific de actiune politică, vom delimi-ta două tipuri mari

de grupuri de presiune: profesionale si cu vocatie ideologică.

Organizatiile profesionale urmăresc obtinerea de avantaje mate-riale pentru aderentii lor sau

protejarea situatiilor deja obtinute, pen-tru cresterea bunăstării grupului reprezentat (sindicate,

corporatii profesionale, asociatii de productie, camere de comert, asociatii ale consumatorilor).

Organizatiile cu vocatie id eologicâ ale unuia sau mai multor grupuri sociale au ca scop apărarea

pozitiilor politice, spirituale sau mora1e (apărarea drepturilor omului, lupta împotriva poluării,

protectia animalelor); dar nici această delimitare nu este fermă, o organizatie profesională putând, la

un moment dat, să. pro-moveze idei, va1ori sau vocatii id eologice.

Presiunea se poate exercita asupra legislativului, a executivului sau a administratiei; în

societătile avansate, tendinta este catintapre-siunilor să se deplaseze spre executiv, acolo unde sunt

posibile con-tacte numeroase si constante între administratie si grupurile de pre-siune. Administratia

publică nu poate rămâne inertă la actiunea grupur ilor: ea caută ori să le interzică (în Franta, Ita1ia

),orisăle

25 Yves Msny, op. cit.

atenueze influenta, reglementându- le acti unea, integrându-le proce-sului deciziona1 (în S.U.A.,

Germania).

În ceea ce priveste tehnicile si mijloacele de actiune folosite de grupurile de presiune,

evidentiem că ele sunt foarte diverse si nespecifice: de la presiune, sub forma memoriilor,

documentatiil or, petitiilor si amenintarea cu greva sau boicotul, la santaj (în urma contributiilor si

subscriptiilor bănesti), mită, coruperea functio-narilor, sabotarea actiunii guvernamentale (refuzul

cooperării sau al plătii impozitelor), si până la actiune directă (recurs 1a. fortă, violentă, greve,

manifestatii de masă, dezorganizarea serviciilor, greva foamei) si manipulare (prin propagandă,

dezinformare).

Efîcacitatea grupurilor de presiune depinde de factori extemi, gradul de democratizare si de

civilizatie al societăt stabilitatea

, ,ii,

politică, dar ss de factori intemi, numărul membrilor săi, organizarea lor, calitatea cond ucătorilor,

amploarea retelei de relatii de care dis-pun sau pe care si-o pot constitui, specialistii la care fac apel

pentru actiunea de pressing.

Specialiste prin excelentă în pressing sunt lobby-urile, acele birouri tehnice specializate care,

fără a se preocupa de orientarea politică sau socială a celor ce le folosesc, intervin pe lângă

parlament, administratie sau guvern, fîind simple mijloace de actiune ale grupurilor de presiune. Ele

îsi închiriază serviciile, în schimbul plă.tii, similar consilierilor flscali sau juridici. Adevărata

presiune vine însă de 1a. cel care utilizează lobby-urile si nu de la lobby-ul însusi.

Specialisti în pressing, lobby-stii, sunt, concomitent, specialisti ai informatiei, pe care trebuie să

o stăpânească perfect pentru a o putea folosi în interesul grupului de presiune pe care îl servesc.

Termenul de lobby a fost utilizat pentru prima dată în S.U.A. si initial însemna "culoar, hol" (de

la holurile Congresului american, locul unde actionau lobby-stii, intervenind pe lângă oamenii

politici sau înaltii functionari). Din lobby-uri fac parte deseori fosti parla mentari, juristi, avocati.

Ofîcinele de propagandă, organismele de informare si presa joacă si ele un rol în activitatea

grupurilor de presiune. Pentru unele dintre ele, scopul comercial, profitul material sunt secundare,

activitatea lor vizând în primul rând exercitarea presiunii asupra puterii politice, guvemului sau

opiniei publice. În acest caz, ele pot fî mijloace de

expresie ale unor grupuri determinate (ziarele sindicale, organele de presă ale unui partid) sau îsi

disimu lează dependenta, pretinzându-se autonome, independente (presa de industrie, finantată de

marii indus-tjasj). În general însă, ziarele sunt, concomitent, industrie de presă (cu scopul de a

vinde info rmatie) si presă de industrie (proprietarii lor doresc să. obtină profît si fac totodată

presiune politică). Ele exercită. o presiune indirectă asupra publicului, pentru ca atitudinea acestuia

să-i inf1uenteze pe guvemanti, teoretic sensibili si atenti la opinia publică.

Într-o lume ce nu mai poate fi conceputâ fără comunicare rapidă si largă ssi care, ca atare, a

devenit mai unitară prin receptarea aproape concomitentă a acelorasi evenimente, mass media joacă

un rol deosebit în transmiterea informatiilor si chiar în valorificarea lor. Societatea contemporană

este o societate a informatiei generalizate si cvasiuniversale.

În anii '40 a apărut ideea că mass media este a patra putere în stat, neapărat aliată a democratiei.

Dar, cel ce difuzează o informatie este implicit un instructor, un educator, deoarece simpla ei

selectare, fără interventia tehnicilor de persuasiune sau orientare, are o semnificatie si, ca atare,

vehicularea ei, lansarea ei în circuitul informational îi conferă va1oare si putere de impact.

Mass media este mijloc de expresie si, concomitent, mijloc de influentare si posibil mijloc de

presiune. Pentru unii cercetători, ea actionează în sensul uniformizării si conformismului, pentru

altii, în cel al diversitătii ssi contestării. Explozia mass media a condus la dez-voltarea si

împământenirea unor tehnici de persuasiune, prin inter- mediul cărora ea poate deveni instrument de

manipulare, astfel că Malek o defîneste ca "subconstientul noslru colectiv cel mai deter-minant".

După Herbert Marcuse, "tehnicile de comunicare de masă sunt instrumente de manipulare,

supuse ordinelor marilor interese, private sau de stat, deoarece contribuie la trezirea unor dorinte

iluzorii sau artificiale, cu scopul nemărturisit de a dinamiza productia materială în societatea de

consum". Informatia permanentă prin mass media îl copleseste pe individ, care se lasă impresionat

si influenst, fără

Chebel Malek, La formation de l'identits politique, PUF, Paris, 1986, p. 133.

27 Hesbest Marcuse, Medias et Socistss, ed. a V-a, Montchrestien, Paris, 1990, p. 613.

măcar să fie constient de acest proces. Supraabundenta informa-tională, departe de a întări si

avertiza individul, î1 paralizează, creează în jurul lui un fel de halou informational din care nu stie

ce să selecteze, să valorifice mai întâi.

Unii cercetă.tori vorbesc de apropiata "societate de comunicare", în care oricine va putea accede

la orice, oriunde, oricum si oricând, altii prevăd sfârsitu1 vietii private ss al libertătii individuale. Se

vor-beste din ce în ce mai mult despre explozia comunicării, despre diversitatea sporită a formelor

de comunicare si de impactul mass media asupra individului prin informare ss dezinformare. Penlru

că orice informatie deformată, trunchiată, orientată devine dezinfor-mare, care presupune intentia de

a înse1a sau de a exersa o influentă asupra celorlalti prin intermediul semnelor, simbolurilor sau

ima-ginilor.

În epoca contemporană, impactul mass media este inevitabil, iar controlul ei mai dificil, motiv

pentru care grup urile de presiune o folosesc, direct sau indirect, penlru a-si atinge propriile scopuri.

La ora actuală, este un fapt acceptat ca grupurile de presiune să- si urmărească interesele.

Problema care se pune este ca actiunea lor să nu fie clandestină, ci publică, pentru că, potrivit unei

idei dragi anglo-saxonilor, o actiune cunoscută încetează să mai fie periculoasă. Altfel există riscul

ca institutiile reprezentative să disimuleze jocul fortelor reale ce actionează în societate, respectiv al

acelor grupuri de presiune care ajung să dispună de putere de decizie în spatele paravanului

institutiilor oficiale.


Document Info


Accesari: 11928
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )