INFRASTRUCTURA sI POLITICILE C 515c27f OMUNICAŢIILOR ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
Ce prevede Tratatul de la Maastricht ?
O noua dimensiune a integrarii
Rolul Uniunii Europene
Transporturile
Retele Energetice
Comunicatiile
Societatea Informationala
TEMA XVI
INFRASTRUCTURA sI POLITICILE C 515c27f OMUNICAŢIILOR ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
Ce prevede Tratatul de la Maastricht ?
Capacitatea Europei de a stimula cresterea economica si de a crea milioane de locuri de munca depinde în mare masura de crearea unor retele de comunicatii extinse pe întregul sau teritoriu si care sa lege diferitele sale regiuni într-o piata unica dinamica. Aceste retele - reprezentând arterele de-a lungul carora circula sângele vietii economice europene - sunt constituite din infrastructura necesara pentru transportul bunurilor, serviciilor, persoanelor si informatiilor dintr-o zona a Europei în alta, deci, concret, din drumuri, cai ferate, trasee maritime sau fluviale, trasee aeriene, sisteme de telecomunicatii, retele de distributie a energiei.
Asa cum realizarea cailor ferate transcontinentale a fost esentiala pentru procesul de unificare a Statelor Unite ale Americii, existenta unor retele transeuropene eficiente este vitala pentru viitorul Uniunii Europene.
Prin Tratatul de la Maastricht din 1992 asupra Uniunii Europene, realizarea retelelor transeuropene a fost recunoscuta ca una din prioritatile procesului de integrare europeana si au fost definite obiectivele politicii comunitare în acest domeniu :
realizarea interconectarii si interoperabilitatii retelelor nationale;
conectarea insulelor, a zonelor fara iesire la mare sau periferice cu zonele centrale ale Uniunii Europene.
Printre mijloacele prin care aceste obiective pot fi realizate Tratatul enumera :
stabilirea de planuri generale de actiune în sfera retelelor transeuropene, precum si proiectele prioritare;
asigurarea interoperabilitatii, în principal prin armonizarea standardelor tehnice;
sprijinirea eforturilor financiare ale statelor membre pentru realizarea de proiecte de interes comun incluse în planurile generale de actiune.
2. O noua dimensiune a integrarii
Retelele transeuropene adauga o noua dimensiune Pietei Interne a Uniunii Europene. Ele sunt esentiale pentru reducerea distantelor dintre diferitele regiuni ale Uniunii Europene si permit descentralizarea economiei europene, cu efecte pozitive în special pentru întreprinderile mici si mijlocii, ca principale creatoare de noi locuri de munca.
Îmbunatatirea retelelor de comunicatii nu presupune întotdeauna crearea de legaturi trans-frontaliere. În unele cazuri se acorda prioritate reabilitarii unor portiuni ale retelelor nationale care împiedica utilizarea optima a întregii retele europene.
Retelele vor lega, în final, tarile membre ale Uniunii Europene si cu vecinii lor, în primul rând cu tarile care fac parte din noua Zona Economica Europeana (EEA), cu tarile din Europa Centrala si de Est si (în special în ceea ce priveste distributia energiei) cu tarile din Africa de Nord.
Importanta infrastructurii de transport si comunicatii pentru promovarea integrarii si stimularea cresterii economice a fost recunoscuta cu mult timp în urma. Primul pas a fost facut de Parlamentul European în 1982 prin sprijinirea introducerii pentru prima data în bugetul comunitar a finantarii infrastructurilor pentru transport.
Sprijinirea crearii retelelor transeuropene a fost adoptata formal ca prioritate comunitara prin tratatul de la Maastricht asupra Uniunii Europene.
Comisia Europeana a identificat revolutia în domeniul comunicatiilor care duce la crearea unei societati informatizate si introducerea rapida a retelelor transeuropene ca factori cheie ai strategiei sale de crestere, competitivitate si ocupare a fortei de munca prezentata într-o Carte Alba supusa spre aprobare Consiliului European în decembrie 1993. Consiliul a acordat imediat sprijinul sau strategiei Comisiei stabilind o serie de prioritati si termene de actiune în vederea accelerarii procedurilor si a implementarii rapide a principalelor proiecte.
Principala responsabilitate în crearea si implementarea retelelor transeuropene revine guvernelor europene si, bineînteles, firmelor operatoare. Rolul Uniunii Europene este sa actioneze ca un catalizator prin :
coordonarea actiunilor statelor membre prin adoptarea unor planuri europene de dezvoltare în principalele sectoare. În acest fel guvernele sunt sprijinite în identificarea si implementarea de proiecte având atât dimensiune europeana, cât si nationala;
facilitarea contactelor operationale între promotorii proiectelor, utilizatori, industrie si institutiile de cercetare;
crearea de standarde comune care sa asigure compatibilitatea dintre diferitele parti ale retelelor transeuropene si interconectarea acestora;
lansarea unor initiative politice în vederea perfectionarii mecanismului pietei interne, în special în sectoarele telecomunicatii, distributia energiei si transport feroviar;
încurajarea investitorilor privati (prin studii de fezabilitate, proiecte pilot, garantarea creditelor, subventionarea dobânzilor, împrumuturi pentru capital si prin sistemul declaratiilor de interes european.
Crearea retelelor transeuropene va necesita pâna la sfârsitul acestui secol investitii de sute de miliarde de Euro. Majoritatea acestor fonduri vor fi puse la dispozitie de statele membre, fie prin investitori privati (în special în sectoarele de telecomunicatii, energie si transport aerian), fie prin firme apartinând sectorului public. Uniunea Europeana este pregatita sa puna la dispozitie pâna la 20 miliarde de Euro anual în functie de necesitati. Majoritatea acestor fonduri vor fi virate prin programele europene în derulare, incluse în bugetul european sau vor fi constituite din împrumuturi acordate de Banca Europeana de Investitii.
Se aprecia ca în anul 2000, traficul de marfuri si persoane în cadrul Uniunii Europene urma sa fie dublu fata de 1975. Aceasta mobilitate sporita, care se datora în parte Pietei Unice, va determina în acelasi timp supra-aglomerarea cailor de comunicatie daca nu vor fi create retele trans-europene eficiente.
Au fost elaborate "Master Plan-uri" pentru :
- dezvoltarea transportului cu trenuri de mare viteza;
- transportul combinat;
- constructia de drumuri;
- dezvoltarea retelelor inter-operabile în transportul fluvial.
Vor urma altele pentru :
- modernizarea retelelor feroviare conventionale;
infrastructura aeroporturilor si porturilor maritime.
Transportul combinat care utilizeaza sisteme inter-modale pentru transportul marfurilor (rutier-feroviar sau rutier-feroviar-fluvial) este deosebit de important pentru eliminarea aglomerarii retelelor rutiere si reducerea poluarii.
Scopul acestor activitati este realizarea unui trafic mai rapid, mai sigur si mai putin daunator pentru mediu si, în acelasi timp, apropierea regiunilor mai îndepartate de centrul Uniunii Europene si crearea de legaturi trans-frontaliere cu Europa Centrala si de Est, necesare în conditiile viitoarei lor integrari în Uniunea Europeana.
Printre proiectele prioritare identificate se numara :
- realizarea cu ajutorul unui tren de mare viteza a legaturii dintre Paris si Berlin via Strasbourg ;
- "centura Fehmarn", prin care sa se realizeze (printr-un tunel sau pod) legatura dintre Germania si Danemarca;
- realizarea legaturii dintre Lyon si Torino printr-un tren de mare viteza si transport combinat;
- realizarea unei autostrazi între Berlin si Moscova, via Varsovia.
În sectorul transportului aerian proiectele prioritare includ un nou sistem de management al traficului aerian european si constructia unui nou aeroport la Atena.
Comisia Europeana a identificat într-o prima faza 24 de proiecte prioritare în sectorul transportului care implica aproape toate tarile membre.
Toate proiectele de autostrazi, retele feroviare, aeriene, fluviale au fost selectionate pe baza unor criterii multiple, cum ar fi :
- importanta economica a zonei,
- crearea de locuri de munca,
- beneficiile pentru industrie si viabilitatea,
- posibilitatile de atragere a investitiilor private si a finantarii,
- interesul comunitar pentru realizarea de legaturi transfrontaliere sau pentru interconectarea retelelor.
Toate proiectele au fost verificate din punct de vedere al impactului asupra mediului. Decizia de implementare a acestor proiecte revine autoritatilor publice din statele membre, din diferitele zone sau municipalitati, precum si partenerilor din sectorul privat.
Dezvoltarea retelelor energetice transeuropene va contribui la dezvoltarea pietei interne energetice, la realizarea coeziunii economice si sociale în cadrul Uniunii Europene si la asigurarea securitatii aprovizionarii cu energie în aceasta zona.
În privinta energiei electrice, obiectivul principal este cresterea interconectarii retelelor, facilitatea fluxurilor de la zonele cu surplus catre cele cu deficit. Îmbunatatirea utilizarii capacitatilor existente va contribui si la protejarea mediului. Proiectele prioritare includ :
- conectarea retelelor electrice izolate;
- îmbunatatirea interconectarii între tarile membre;
- îmbunatatirea retelelor în cadrul tarilor membre;
- realizarea sau îmbunatatirea interconectarii cu terte tari.
În sectorul aprovizionarii cu gaz, Comisia Europeana devine tot mai dependenta de importurile din zona Marii Nordului, Rusia si Algeria. Pentru securitatea economica a Uniunii Europene este vitala accelerarea construirii de conducte transeuropene capabile sa garanteze aprovizionarea si crearea de structuri de cooperare pe termen lung cu tarile producatoare. Proiectele prioritare în acest sector au în vedere :
introducerea aprovizionarii cu gaz în noi regiuni europene;
interconectarea retelelor;
cresterea capacitatii de transport, aprovizionare si depozitare, inclusiv a capacitatii subterane de depozitare;
construirea de noi conducte, sau cresterea capacitatii celor existente.
Consiliul European de la Essen (9-10 decembrie 1994) a stabilit, o lista de 10 proiecte prioritare în domeniul energiei, incluzând :
Interconectarea retelelor electrice între Italia si Grecia
Interconectarea retelelor electrice între Franta si Italia
Interconectarea retelelor electrice între Franta si Spania
Interconectarea retelelor electrice între Spania si Portugalia
Interconectarea retelelor electrice din Danemarca
REŢELE DE APROVIZIONARE CU GAZ
Noua retea de aprovizionare în Grecia
Noua retea de aprovizionare în Portugalia
Interconectarea conductelor între Spania si Portugalia
Conducta între Algeria - Maroc - Uniunea Europeana
Conducta între Rusia - Belarus - Polonia - Uniunea Europeana
În prezent, o firma care doreste sa-si creeze linii de comunicare directa între sediul central si filialele, sau între furnizorii si clientii sai poate fi confruntata cu o multitudine de probleme tehnice, administrative sau chiar politice. Aceasta deoarece va trebui sa lucreze individual cu operatorii mai multor retele nationale de telecomunicatii care practica structuri tarifare substantial diferentiate.
Din punct de vedere tehnologic, retelele de telecomunicatii vor fi capabile în viitorul nu prea îndepartat sa transmita si sa proceseze voci, date, imagini si sunete între doua puncte cu localizari diferite, fie ca acestea sunt case particulare, birouri, sau întreprinderi. Tehnologia de transmitere în câteva secunde de la un computer la altul a continutului complet al Enciclopediei Britanice exista deja.
Apare deci necesitatea conectarii retelelor nationale în scopul crearii unei retele comune transeuropene, care sa functioneze ca sistem nervos central al economiei europene, dar si al societatii informationale de mâine.
Cea mai importanta prioritate a Uniunii Europene este sprijinirea crearii "super-autostrazilor" de mare viteza pe care vor circula informatiile.
Aceste noi retele vor transmite texte, date, filme, grafica, voci, muzica, imagini, cataloage, care vor putea fi depozitate si combinate în banci de date pentru diverse utilizari (în industrie, servicii financiare, educatie, îngrijire medicala, timp liber, turism etc.).
Unele din aceste tinte au fost deja atinse.
Noua tehnologie si aplicatiile sale duc la crearea unei societati informationale care va determina profunde schimbari în domeniul productiei, dar si a obiceiurilor de viata si de munca. Stapânirea rapida a acestor schimbari va reprezenta un avantaj competitiv al Europei în fata rivalilor sai.
Impactul asupra societatii al lumii multimedia de mâine în care imaginile, sunetul, cifrele si textul sunt transmise digital de-a lungul super-autostrazilor informationale spre locurile de munca si locuintele utilizatorilor a fost comparat cu cel al primei revolutii industriale.
Lumea de mâine este deja prezenta : vor exista de 10 ori mai multe canale de televiziune si de trei ori mai multi abonati la retelele de televiziune si prin cablu. Circa 6 milioane de americani lucreaza de la domiciliu prin retele de teletransmisie cu patronii si clientii lor.
Tehnologia informationala poate oferi raspunsuri la noile nevoi ale societatii europene : crearea de retele de comunicatii adaptate necesitatilor companiilor; lucrul la domiciliu; accesul usor la date stiintifice sau de interes general; dezvoltarea medicinei preventive, îngrijirea la domiciliu a persoanelor în vârsta.
Cu ocazia întâlnirii Consiliului European din Corfu (24 - 25 iunie 1994) grupul de lucru privind societatea informationala (grupul Bangemann) si-a prezentat raportul care include ca principale recomandari în vederea realizarii societatii informationale :
îmbunatatirea cadrului legislativ în vederea accelerarii procesului de liberalizare a sectorului de telecomunicatii;
realizarea interconectarii retelelor si a interoperabilitatii serviciilor si aplicatiilor si accelerarea procesului de standardizare europeana în domeniu;
adaptarea nivelului tarifelor la cel practicat în alte zone dezvoltate ale lumii;
dezvoltarea pietei pentru noile infrastructuri informationale, acordându-se o atentie deosebita sectorului întreprinderilor mici si mijlocii, administratiei publice si tinerei generatii;
realizarea dimensiunii mondiale a noilor sisteme de comunicatii.
Raportul a identificat 10 aplicatii practice prioritare bazate pe retelele si serviciile informationale (acestea vor avea rol demonstrativ si vor contribui la cresterea cererii pentru utilizarea noilor structuri):
lucrul la domiciliu prin computer ("teleworking");
învatamântul la distanta;
crearea de retele pentru universitati si centre de cercetare;
servicii telematice pentru întreprinderile mici si mijlocii;
managementul traficului rutier;
controlul traficului aerian;
retele pentru îngrijirea sanatatii;
organizarea cu mijloace electronice a licitatiilor publice
retele trans-europene pentru administratia publica
autostrazi informationale urbane.
Este extrem de important ca România sa se înscrie în aceste programe, asigurându-se în acest fel de conectarea la retelele trans-europene de infrastructura si comunicatii.
|
