Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload






























Implicarea Parlamentului European in adoptarea actelor comunitare

Stiinte politice


Implicarea Parlamentului European īn adoptarea actelor comunitare



Parlamentul European - īncepānd cu proiectul Uniunii Europene din februarie 1984 numit Proiectul Spinelli īsi revendica statutul de legislator īmpartit cu Consiliul de Ministri. La acel stadiu al constructiei europene, echilibrul inter-institutional nu recunostea Parlamentului European decāt o putere limitata de deliberare, care treptat a fost largita prin tratatul de la Maastricht, care a initiat puterea de codecizie pentru anumite materii si a stabilit cāmpul de aplicare a avizului conform. Tratatul de la Amsterdam modifica īntr-un sens favorabil pentru Parlamentul European procedura de codecizie, marindu-i cāmpul de aplicare. Tratatul de la Nisa avantajeaza si mai mult aceasta procedura. Īn alte domenii Parlamentul European este implicat prin procedura cooperarii introdusa de Actul Unic European. Īn sfārsit pentru alte materii Parlamentul European este pur si simplu consultat, Tratatul de la Maastricht recunoscāndu-i Parlamentului posibilitatea de a recomanda Comisiei sa ia o initiativa. Odata cu intrarea īn vigoare a Tratatului de la Amsterdam competentele legislative ale Parlamentului European sau marit, dāndu-i-se si lui acelasi rol ca si Consiliului de Ministri īn majoritatea domeniilor de legiferare ale Uniunii Europene - exceptie facānd doar agricultura si Uniunea Monetara.

Procedura de consultare. Procedura de consultare este una prin care Consiliul, īnainte de a adopta o "lege" europeana, solicita avizul Parlamentului European si, īn majoritatea cazurilor, si pe cel al Comitetului Economic si Social. Ignorarea acestei proceduri de catre Consiliu este sanctionata de catre Curtea Europeana de Justitie, care considera ca acesta nu este īnsarcinat sa ia o decizie fara a epuiza toate posibilitatile obtinerii avizului favor 252c22c abil al Parlamentului. Totusi avizul consultativ obligatoriu nu este impus Consiliului. Cu toate acestea, consultarea sistematica nu a fost permanent respectata: uneori Consiliul nu ezita de a modifica baza juridica a unui act pentru a nu fi necesar avizul Parlamentului, sau cu acelasi scop, recurgerea la formula deciziei reprezentantilor statelor membre reuniti īn Consiliu.

Etapele procedurii de consultare:

1. Comisia Europeana elaboreaza o propunere de directiva sau de regulament si este transmisa Consiliului;

2. Consiliul o examineaza si apoi o transmite Parlamentului European pentru ca acesta sa-si dea avizul;

3. Dupa avizul Parlamentului, Comisia poate, optional, sa propuna amendamente la propunerea initiala;

4. Propunerea de amendamente este examinata de catre Consiliu, care poate sa adopte textul initial sau pe cel cu modificari.

Īn cazul īn care Consiliul nu atinge un acord, textul respectiv nu va fi adoptat. Propunerea Comisiei poate fi valorificata, iar Consiliul poate sa adauge modificari doar adoptate īn unanimitate. Parlamentul European a facut mereu presiuni asupra Consiliului deoarece acesta nu prea tinea cont de amendamentele pe care el dorea sa le aprobe.

Procedura de cooperare a restrāns putin procedura de consultare, dar ea a ramas pentru o serie de īntrebari importante. Trebuie de accentuat un lucru: īn Parlamentul European procedura de cooperare a putut fi utilizata doar dupa ce procedura de consultare n-a dat rezultate.

Procedura de cooperare instituita de Actul Unic european n-a fost de atunci modificata. Cāmpul de aplicare a procedurii de cooperare a fost largit prin Tratatul de la Maastricht la noi domenii īn timp ce cele ce tin de piata interna au trecut la procedura de codecizie.

Cooperarea se aplica la urmatoarele domenii:

- interzicerea discriminarii nationale;

- modalitati de supraveghere multilaterala a politicii economice a statelor membre;

- interzicerea colectivitatilor publice de a accesa privilegiat institutiile financiare si interzicerea de garantii financiare īntre Comunitati si statele membre, precum si īntre statele membre;

- armonizarea monedelor statelor membre īn cadrul monedei unice;

- prescriptii minimale pentru ameliorari īn cadrul muncii;

- decizii relative asupra Fondului Social European;

- masuri interesante īn cooperarea pentru dezvoltare (excluzānd cooperarea cu tarile din Africa, Caraibe si Pacific).

PAC si politica comerciala nu fac parte din obiectul procedurii de cooperare. Nici Tratatul de la Maastricht, nici cel de la Amsterdam n-au retinut o sugestie emisa la īnceputul negocierii, prin care se convenea a prevedea sistematic procedura de cooperare īn toate cazurile, pentru care Consiliul se pronunta cu majoritatea calificata.



Aceasta procedura este constituita din urmatoarele faze

1. Definirea unei pozitii comune sau sinteza. Aceasta etapa debuteaza īn maniera clasica prin propunerea īnaintata de Comisie si avizul Parlamentului European. Īn urma primei lecturi Consiliul adopta pozitia comuna, tinānd cont de avizul Parlamentului, dar si de propriile dorinte. Consiliul, hotarānd cu majoritatea calificata asupra propunerii Comisiei si īn baza avizului Parlamentului European, aproba o pozitie comuna.

2. Examinarea de catre Parlamentul European. Pozitia comuna este transmisa Parlamentului European, fiind anexata informatia asupra motivului pentru care a fost luata aceasta pozitie comuna precum si asupra propunerii Comisiei. Daca la prima lectura Parlamentul nu are o perioada de timp obligatorie īn care trebuie sa-si expuna parerea, īn a doua lectura Parlamentul European dispune de termenul de trei luni. Īn cadrul celei de-a doua lectura figureaza mai multe cazuri īn care el īsi va da parerea:

- daca aproba pozitia comuna a Consiliului cu majoritatea voturilor date, sau īn general sa nu primeasca nici o hotarāre asupra pozitiei comune; īn ambele cazuri proiectul «legislativ» intra īn vigoare. El va fi aprobat de Consiliu conform pozitiei comune si cu majoritatea calificata;

- daca este abrogata pozitia comuna cu majoritatea absoluta a membrilor Parlamentului,

Consiliul poate adopta acest act, doar īn unanimitate. Astfel institutia interguvernamentala

poate trece peste opozitia Parlamentului European, doar prin unanimitatea dintre statele

membre care pot sa "legifereze" actul; este un veto suspensiv impus prin unanimitatea dintre state;

- Parlamentul poate sa propuna amendamente la pozitia comuna, introdusa cu majoritatea

absoluta a membrilor sai, atunci Comisia este chemata sa intervina din nou.

3. Reexaminarea de catre Comisie. Comisia are la dispozitie o luna pentru a reexamina propunerea initiala pe baza careia Consiliul a aprobat pozitia comuna, tinānd cont de amendamentele propuse de Parlamentul European. Comisia transmite Consiliului propunerea sa modificata īn baza amendamentelor propuse de Parlamentul European precum si avizul asupra acelor amendamente pe care ea nu le-a acceptat.

4. Decizia Consiliului. Consiliul pentru a adopta o hotarāre dispune de un termen de trei luni, care cu acordul Parlamentului European poate fi prelungit cu īnca o luna. Īn cazul cānd acest termen expira si de catre Consiliu nu este luata nici o hotarāre, propunerea Comisiei va fi considerata ne adoptata. Pentru a aproba propunerea reexaminata de catre Comisie, Consiliul trebuie sa voteze cu majoritatea calificata, īnsa pentru a modifica propunerea reexaminata de Comisie, Consiliul are nevoie ca hotarārea sa fie luata īn unanimitate.

Pentru a aproba amendamentele propuse de Parlamentul European si nepreluate de Comisie va fi necesara unanimitatea.

Acestea sunt cele patru faze prin care este īnfaptuita procedura cooperarii.

Procedura de cooperare apropie īntr-o masura cunoscuta Parlamentul European de modelul traditional al institutiei parlamentare. Parlamentului European i-a fost marit numarul problemelor pentru care el a primit dreptul de a examina proiectele regulamentelor si directivelor Consiliului. Au fost initiate doua lecturi ceea ce acorda Parlamentului European o putere mai mare de sustinere a parerii sale. Īn relatia dintre Parlamentul European si Consiliu au fost introduse niste conditii mai severe: pentru luarea hotarārii ignorānd atitudinea negativa a Parlamentului sau a amendamentelor la proiectul actului legislativ, este necesara unanimitatea sau majoritatea calificata a voturilor membrilor Consiliului. Un lucru important este ca au fost stabilite termene concrete pentru executarea de catre Parlamentul European, Consiliu si Comisie a actiunilor care le sunt atribuite, sau pentru refuzul de la ele. Tratatul UE stabileste rolul Parlamentului European īn calitatea de coautor īn luarea hotarārilor. Parlamentul īsi da acordul la editarea actelor legislative de catre alte institutii ale UE si are functia de quasi - initiativa legislativa ca urmare a consultatiilor sale. Este prevazut ca Parlamentul poate cere Comisiei propuneri asupra problemei care, dupa cum considera majoritatea deputatilor, conform Tratatului necesita reglementare legislativa.

Īn procedura de cooperare, ca si īn procedura de consultare un rol important īl exercita nu

numai conditiile de drept. Conform conditiilor stabilite, atitudinea negativa a Parlamentului European fata de proiectul legislativ poate fi depasita de catre Consiliu īn baza unei conditii obligatorii - Consiliul trebuie sa voteze īn unanimitate.

Astfel, īn cazul cānd Parlamentul European are o minima īntelegere din partea Consiliului, aceasta īnseamna foarte mult, caci altfel el poate bloca aprobarea actului ne dorit. Īn baza acestei proceduri relatiile Parlamentului cu Consiliul si Comisia au devenit mult mai intense.

Procedura de codecizie. Pe parcursul istoriei sale Comunitatea Europeana si-a modificat



considerabil procedurile sale legislative.

Constituirea unei Comisii de Conciliere paritara, care sa reuneasca membrii Consiliului si reprezentantii Parlamentului European precum si posibilitatea Parlamentului de a interzice adoptarea unui act, sunt doua inovatii principale ce fac parte din noua procedura de codecizie introdusa prin Tratatul de la Maastricht.

Īn baza procedurii de codecizie (art. 189 B - Tratatul de la Maastricht, art. 251 - Tratatul de la Amsterdam) Parlamentul este de acum, pentru tot ce constituie elaborarea regulilor comune, colegislatorul Comunitatilor Europene, partajānd puterea sa legislativa cu Consiliul.

Tratatul de la Amsterdam a suprimat posibilitatea Consiliului de a convoca o comisie de conciliere, deoarece Parlamentul European a declarat ca are intentia de a respinge pur si simplu pozitia comuna a Consiliului (Mica conciliere). Astfel Parlamentul European īsi mai īnalta pozitia fata de Consiliu. La fel a fost suprimata si posibilitatea, care a fost lasata Consiliului de a ignora printr-o a treia lectura, īn lipsa acordului Parlamentului, sau īn cazul cānd acesta nu a hotarāt de a respinge prin majoritatea absoluta a membrilor sai pozitia Consiliului, īntr-un termen de sase saptamāni. Aceasta procedura lunga si complexa aplica la fel principiul dublei lecturi (ca si īn procedura de cooperare), dar aici puterea Parlamentului de colegislator este consolidata. Parlamentul European de comun acord cu Consiliul poate adopta regulamente, decizii, directive sau recomandari asupra:

- liberei circulatii a muncitorilor (art. 49 Tratatul de la Maastricht);

- dreptului la studiu (articolele 54; 56; 57 Tratatul de la Maastricht);

- servicii - activitati nesalariate;

- pietei interioare - art. 100: masuri relative de apropiere a legislatiei necesare de īnfaptuirea si

functionarea petii interne;

- educatiei - art. 126: actiuni de īncurajare a cooperarii īntre statele membre;

- culturii - art.128: actiuni de īncurajare a cooperarii īntre statele membre;

- sanatatii publice - art. 129: actiuni de īncurajare a cooperarii īntre statele membre;

- protectiei consumatorilor (art. 129 A Tratatul de la Maastricht);

- retelelor trans-europene (art. 129 D Tratatul de la Maastricht): orientari ce cuprind obiectivele, prioritatile si marile linii de activitate;

- cercetarii (art. 130 Tratatul de la Maastricht): adoptarea programelor - cadre multianuale;

- mediului ambiant (art. 130): programe de activitate cu caracter general care fixeaza obiectivele prioritare.

Procedura de codecizie are etapele ce urmeaza:

Ca si procedura de cooperare, aceasta debuteaza prin īnaintarea de catre Comisie a unei propuneri Parlamentului si Consiliului. Acesta din urma īn urma avizului Parlamentului European hotaraste cu majoritatea calificata o pozitie comuna. Aceasta pozitie comuna este transmisa Parlamentului European. Consiliul informeaza deplin pe ce se bazeaza adoptarea acestei pozitii comune, la fel face si Comisia. Parlamentului European īi este acordata o perioada de trei luni pentru a lua o decizie si daca:

1. Aproba pozitia comuna, Consiliul adopta definitiv actul dat, conform acestei pozitii

comune.

2. El nu se pronunta, Consiliul oricum adopta actul dat conform pozitiei sale comune.

3. Cu majoritatea absoluta a membrilor sai, Parlamentul European decide sa respinga pozitia comuna a Consiliului, acesta va fi informat imediat avānd posibilitatea de a aduce mai multa informatie asupra pozitiei sale, convocāndu-si Comisia de Conciliere. Daca totusi el nu este convins de Comisie, atunci cu majoritatea absoluta a membrilor sai el respinge pozitia comuna, astfel ca propunerea actului dat este considerata neadoptata.



4. Parlamentul mai poate propune si amendamente referitoare la pozitia comuna cu

majoritatea absoluta a membrilor sai. Tentativa de conciliere reprezinta un dialog direct īntre Consiliu si Parlamentul European īn detrimentul Comisiei care nu mai poate propune un nou text; īntr-un fel prerogativele lor obisnuite sunt īndepartate pentru a se īntālni fata īn fata. Īn componenta Comisiei de Conciliere intra un numar egal de membri ai Parlamentului European si Consiliului. Īn cadrul acestei comisii, participa activ si Comisia Europeana care pregateste documentele necesare, dar este īnlaturata de la vot.

Daca īntr-o perioada de sase saptamāni, de la convocarea sa, Comisia de Conciliere aproba un proiect comun, Parlamentul European si Consiliul dispun de sase saptamāni de la aprobare pentru a adopta actul conform proiectului comun. Pentru Parlamentul European aceasta este egala cu o a treia lectura. La scurgerea celor sase saptamāni Parlamentul European, precum si Consiliul pot aproba proiectul actului redactat de Comisia de Conciliere. Pentru aceasta Parlamentul va trebui sa acorde majoritatea absoluta a voturilor, iar Consiliul - majoritatea calificata. Īn cazul cānd aceasta conditie nu este respectata de unul din aceste organe, examinarea proiectului actului este scos de pe ordinea de zi.

Comisia de Conciliere poate sa nu aprobe proiectul comun, astfel actul fiind considerat neadoptat. Atunci, Consiliul poate adopta, cu majoritatea calificata, pozitia comuna aprobata anterior concilierii, eventual cu amendamentele propuse de Parlamentul European. Aceasta decizie poate fi luata īntr-o perioada de sase saptamāni.

O ultima faza careia la fel īi este acordata o perioada de sase saptamāni luānd īn considerare hotarārea Consiliului - Parlamentului European poate, cu majoritatea absoluta a voturilor, sa respinga textul adoptat de Consiliu. Astfel Parlamentul European are un drept de veto. Daca Parlamentul European nu aduna acest numar de voturi, proiectul Consiliului devine "lege".

Perioada de trei luni si sase saptamāni poate fi prelungita respectiv cu o luna sau doua saptamāni maxim prin comunul acord al Parlamentului si Consiliului. Odata adoptat, regulamentul, directiva sau decizia este semnata de Presedintele Parlamentului European si Presedintele Consiliului.

Aceasta procedura pentru Parlamentul European īnseamna foarte mult. Daca anterior decizia finala sub toate aspectele apartinea Consiliului, care putea sa insiste asupra hotarārii sale, chiar daca Parlamentul European era de alta parere, acum el īn multe cazuri poate sa-si impuna "nu" - ul sau. Acesta este un pas important īn transformarea Parlamentului European īntr-o institutie parlamentara cu puteri reale. Astazi rezultatul este acesta, Parlamentul European poate sa nu permita adoptarea unui act, dar īnca este lipsit de dreptul de a legifera de sine statator. Procedura de codecizie este complexa si destul de īntinsa īn timp deoarece īn cāteva ipoteze se prelungeste aproximativ un an.

Din toata aceasta procedura, prin care ultimul cuvānt se acorda Parlamentului European, se poate sublinia īncetineala cu care ea decurge si care poate sa se agraveze din cauza timpului suplimentar acordat la initiativa PE sau Consiliului. Se poate, de altfel, de mentionat greutatea si complexitatea caracterizata prin īnlantuirea fazelor procedurale prevazute toate de a obtine acordul Consiliului si Parlamentului European.

Este dificil de imaginat o procedura mai simpla din moment ce codecizia - ca de altfel si procedura de cooperare instituita prin Actul Unic European - implica obligatoriu o procedura de naveta īntre institutii. Orice procedura de naveta si de conciliere porneste de la perioada de timp acordata suplimentar care lungeste procedura luarii deciziei.

Parlamentul European a observat deseori ca Consiliul este responsabil de īntārzieri, deoarece nici controlul democratic, nici luarea unei decizii rapide nu este o protectie buna. Tratatul de la Maastricht a retinut de alt fel, pentru o eficacitate mai īnalta, modalitatile de vot a Parlamentului European, facānd mai dificile respingerea (majoritatea absoluta care-l constituie) si mult mai usoara adoptarea textului (majoritatea sufragiului exprimat).

Tratatul de la Amsterdam a extins semnificativ cāmpul de aplicare a codeciziei printre altele: cooperarea vamala, lupta contra fraudei, politica transportului, politica sociala, Fondul social European, dispozitii ce faciliteaza exercitarea dreptului de circulatie si sejur a cetatenilor europeni; constituind o veritabila arma īn māna PE si, totodata, marind gradul de legitimitate a deciziilor comunitare, deoarece membrii PE sunt alesi īn mod direct de catre populatia statelor UE .

Pentru procedura respectiva sunt niste dispozitii generale care īn primul rānd mentioneaza faptul ca: textul este pus de catre juristii - lingvisti ai Parlamentului European si Consiliului īn comun acord. Dupa adoptarea actului legislativ īn codecizie de catre Parlamentul European si Consiliu textul este supus semnaturii Presedintelui Parlamentului European si Presedintelui Consiliului, la fel si Secretarilor Generali ai acestor doua institutii. Textul astfel consfintit este transmis spre publicare īn JOCE daca este posibil īn termen maxim de o luna.

Aceasta procedura este pentru Parlamentul European un pas important catre realizarile spre care tinde, dorind sa devina la fel ca si parlamentele nationale la nivel statal, organ principal al   cu puteri depline.





Document Info


Accesari: 1990
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )