Cuprins:
Importanta piscicola
Functionarea politicii piscicole comune (PPC)
Organizatia comuna a pietei pestelui in UE
Politicile structurale in materie de pescuit
Acorduri cu terte tari si conventii internationale in materie de pescuit
Viitorul politicii piscicole a UE
Norme si proceduri ale politicii pescuitului UE
Importanta piscicola
Pescuitul continua sa fie esential pentru numeroase economii locale ale Uniunii Europene. In ciuda modestei contributii globale a pescuitului in economia statelor membre (mai putin de 1% in majoritatea cazurilor), multe comunitati locale depind de veniturile a mai mult de 300000 de pescari pe o perioada completa sau partiala ce lucreaza in Uniune. In plus trebuie sa se tina cont ca industriile relationate cu sectorul piscicol (industria navala, furnizorii de tehnologie si industria transformarii pestelui) presupun cateva sute de mii de angajati. Si totusi aceasta activitate poate continua doar daca exista suficient peste. In ultimii ani a fost necesa 939f56j ra concilierea revendicarilor pescarilor, centrate pe mentinerea mijlocului de trai, din cauza faptului ca populatiile de pesti s-au diminuat.
|
|
Politica piscicola comuna a luat fiinta abia in anii´70, cand toate guvernele au decis sa-si amplifice suveranitatea si rezerva de peste la 200 de mile nautice. Statele membre au decis ca Comunitatea Europeana, in situatia de atunci, ar fi cel mai bun instrument pentru a le apara interesele in negocierile internationale si pentru administrarea populatiilor de pesti.
Importanta pescuitului ca responsabilitate a Comunitatii a crescut odata cu adeziunea Danemarcei, Irlandei si Regatului Unit in 1973. In acel moment s-a stabilit ca libertatea de acces la apele altei tari se suspenda timp de zece ani si ca fasiile de coasta de o grosime intre 6 si 12 mile, raman rezervate pescarilor locali si persoanelor care pescuiesc traditional acolo.
Astfel acordul privind obtinerea unei politici agricole comune deplin dezvoltate nu s-a atins pana in 1983, si asta doar pentru o perioada de doar 20 de ani, excluzand liberul acces al tuturor vaselor de pescuit. In plus fasiile de coasta s-au amplificat la 12 mile. Nu intamplator, ratificarea acordului a permis stabilirea unui sistem comun pentru conservarea si gestiunea populatiilor in apele comunitare si un nou focar pentru politica structurala bazata pe programele de orientare multianuale ale flotei.
Aderarea Spaniei si Portugaliei in 1986 a dublat numarul de pescari ai Comunitatii, in timp ce capacitatea piscicola a crescut cu 75%, tonajul cu 65%, iar productia si consumul de peste cu 45%. In scopul de a da acestor doua noi state membre, cu mari interese piscicole, timpul necesar pentru a se adapta, respectand in acelasi timp dispozitiile PPC (Politicii Piscicole Comune), s-a aplicat o serie de acorduri tranzitorii in vigoare pana la sfarsitul lui 1995.
Regimul conservarii si gestiunii resurselor din 1983 a fost revizuit dupa noua ani bazandu-se pe un raport intermediar realizat de Comisie in 1991 (numitul "Raportul 1991"). Acest raport evidentia necesitatea unei exploatari a pestelui rational, responsabil si sustinut, un control mai eficace al industriei piscicole si o stabilire mai ampla a responsabilitatilor in gestiunea PPC. Astfel, recomenda un mai mare echilibru intre resurse si exploatarea lor si o mai restransa coordonare intre politica structurala si cea de conservare.
In conformitate cu aceste concluzii, in 1992 s-a adoptat un nou regulament de baza prin care se stabilea un regim comunitar pentru peste si reproducerea lui, iar dupa un an un nou regulament de control. In plus in 1993 s-au revizuit in profunzime elementele structurale ale PPC. Obiectivul era garantizarea unei mai mari coerente intre diferitele aspecte ale acestei politici, eliminarea compartimentarii care le-a izolat de alte activitati comunitare si adaptarea la profundele schimbari ce afectau sectorul din cauza gravului dezechilibru existent intre numarul de nave si cantitatea de peste disponibila.
In consonanta cu aceasta, masurile structurale ale PPC au fost pe deplin integrate in sistemul comunitar al fondurilor structurale. In concret, diversele surse de finantare disponibile pentru adaptarea sectorului piscicol au fost regrupate intr-un fond special, numitul Instrument financiar de orientare al pestelui. In plus ca un complement al fondurilor structurale, s-a adoptat in 1994 si 1995 o initiativa comunitara speciala numita PESCA, ca o serie de masuri socioeconomice pentru a ajuta industria piscicola sa minimizeze consecintele sociale si economice ale restructurarii necesare in sector.
Functionarea politicii piscicole comune (PPC)
Accesul la apele de coasta a fost rezervat pescarilor din porturile locale cu scopul de a le proteja drepturile si de a sprijini continuarea rolului esential al pescuitului in economiile locale. Nu intamplator aceasta restrictie nu este absoluta, dat fiind faptul ca barcile mici de pescuit din oricare stat al Uniunii Europene care si-au exercitat de obicei activitatea in apele de coasta ale altor tari isi pot exercita activitatile in continuare.
In afara fasiei de 12 mile se aplica principiul general al liberului acces al vaselor, cu exceptia unelor zone protejate predeterminate unde sunt restranse sau suprimate complet drepturile de pescuit. Deciziile au fost luate pe baza unor dictamene biologice si se aplica pentru a proteja zona puietilor ce sunt importanti pentru consumul uman.
Din 1995 exista si un nou sistem de licente de pescuit (un fel de act de identitate) pentru vasele de pescuit comunitare ce activeaza inauntrul si in afara apelor Uniunii, la fel ca un sistem de permise de pescuit ce reprezinta un mecanism util de gestiune pentru limitarea efortului pescaresc al vaselor cu drept de acces la anumite zone.
Exista o serie de masuri tehnice (de la marimea plaselor pana la marimea sau cantitatea minima de peste descarcat) pentru a reduce capturile de peste tanar si a garanta ca acestia pot atinge maturitatea sexuala si integra in populatiile reproductoare.
Alt element esential al gestiunii ratelor de exploatare
piscicola sunt limitele admisibile de capturi. Nivelul diferitelor populatii
este evaluat anual 
de catre organizatii
stiintifice si, la sfarsitul fiecarui an, asupra bazei dictamenelor stiintifice
elaborate, Consiliul de ministrii fixeaza pentru flotele Uniunii anumite rate
ce sunt obligatorii pentru unele specii importante din determinate zone
maritime. Fiecare rata este impartita in diferite cote intre diferitele state
membre, si acestea la randul lor le distribuie la nivel national sau le schimba
cu alte state membre. Cand s-a ajuns la limita ratei, se interzice pescuitul.
In ultimul rand, exista din 1995 un nou instrument de gestiune, numitul regimen al efortului piscicol, ce stabileste o legatura intre capturi (peste) si capacitatea de pescuit a flotei (nave). In baza acestui regimen, administrarea efortului este realizata de pescarii, care se hotarasc in functie de modul utilizat in pescuit si speciile prinse
Organizatia comuna a pietei pestelui in UE
Introduse in 1970 si restructurate si rationalizate in 1993, normele care cuprind organizarea comuna a pietei sunt destinate sa stabilizeze piata, sa garanteze o oferta normala de produse de calitate si preturi rezonabile pentru consumatori si sa sprijine venitul pescarilor. Elementele fundamentale ale organizatiei comune sunt urmatoarele:
Anumite norme de calitate ce reglementeaza cantitatea, greutatea, prezentarea, ambalajul si eticheta pestelui.
Un sistem global de preturi ce permite ca acestea sa fie fixate de cerere si oferta, dar care stabileste un pret minim sub care pestele este retras de pe piata si nu se vinde. In majoritatea anilor, cantitatile totale sunt foarte reduse (mai putin de 50000 de tone).
Unele organizatii de producatori, carora le apartine
majoritatea pescarilor si care se ocupa cu comercializarea pestelui, ajuta in
imbunatatirea nivelelor de calitate, ajusta oferta in functie de cerere si a
garanta o corecta gestiune a cotelor de pescuit.
Un regim al importurilor care este indispensabil pentru ca Uniunea sa poata satisface cererea interna de pescuit. Dupa fructe si legume, pestele reprezinta a doua parte mai importanta a importurilor de alimente ale Uniunii. Preturile sunt controlate de Comisie, ce intervine intotdeauna cand exista riscul ca importurile sa scada pe piata
Politicile structurale in materie de pescuit
De-a lungul a cativa ani industria piscicola a suferit o situatie de continua criza ocazionata de factori cum ar fi excesul dimensiunii flotei si pescuitul excesiv, la fel si din probleme de indatorare si comercializare. Uniunea incearca sa ajute industria si comunitatile care depind de ea pentru a atinge un viitor mai sigur si stabil in care efortul de a pescui sa fie proportional cu resursele disponibile. Instrumentele de care dispune pentru a infrunta problemele structurale sunt urmatoarele:
Programe de orientare plurianuale (POP): aceste programe, ce au ca obiectiv restructurarea si modernizarea flotelor pescaresti, fixeaza pentru efortul de pescuit anumite limite maxime in functie de principalele segmente ale flotei.
Instrument financiar de orientare al pescuitului
(IFOP): este vorba de un fond la care au acces toti cei care fac parte din
industrie si care pot contribui la masuri cum sunt paralizarea permanenta a
navelor, renovarea si modernizarea
flotelor si investitia
in agricultura, dezvoltarea apelor de coasta, constructia de instalatii
portuare sau sectoare de transformare si comercializare.
Masuri socioeconomice: zonele ce depind de pescuit pot beneficia de ajutoarele date de Fondul European de Dezvoltare Regionala (FEDER) si Fondul Social producatoare si generatoare de locuri de munca, in timp ce FSE acorda ajutor formarii si readaptarii profesionale, educarii adultilor si crearii unor stimulente pentru contractarea in noi locuri de munca.
Initiativa comunitara PESCA: obiectivul acestei initiative este producerea de proiecte ce sunt destinate fara echivoc ajutorarii adaptarii sectorului piscicol si zonelor costaliere, in diversificarea activitatilor lor economice
Acorduri cu terte tari si conventii internationale in materie de pescuit
Conventiile (in principal acordurile de pescuit), ce permit accesul flotei Uniunii in apele tarilor care nu sunt membre constituie una din partile fundamentale ale PPC. Fara ele, amplificarea generala a zonelor de pescuit la 200 de mile si drastica reducere a posibilitatilor de pescuit au avut grave repercursiuni asupra pescarilor comunitari. In plus in situatia actuala a apelor Uniunii, caracterizata de un exces de capacitate, aceste acorduri fac posibila o reducere a efortului de pescuit in aceste ape.
Pana acum Uniunea Europeana a
incheiat 26 de acorduri cu tari africane, ale Oceanului Indian, din Atlanticul
de nord la fel cu Argentina din Latinoamerica. Se pot distinge diferite clase
de acorduri de pescuit in functie de tipul de concesie care se ofera: acorduri
reciproce, accesul la populatii excedentare, accesul la populatii in schimbul
accesului la piata, accesul la populatii in schimbul compensarilor financiare
si accesul la populatii in schimbul platilor si accesul la piata. 
In plus de incheierea acordurilor de pescuit bilaterale, Comunitatea participa si in activitatile diferitelor organizatii internationale de pescuit (relatii multilaterale), cum ar fi de exemplu Organizatia Pescuitului din Atlanticul Nordoccidental (NAFO), Comisia Internationala a Pescuitului Marii Baltice (IBSFC) sau Organizatia pentru Conservarea Somonului in Atlanticul de Nord (OCSAN). Comunitatea participa in cadrul ONU si FAO la prepararea de recomandari internationale pentru o exploatare rationala a resursleor in apele internationale.
Trebuie sa se tina cont ca mai mult de 25% din pestele capturat de navele Uniunii pentru consumul uman provine din apele internationale sau din apele controlate de catre statele nemembre. Finantarea acestor acorduri reprezinta in jur de 40% din costul total al PPC.
Viitorul politicii piscicole a UE
Uniunea va trebui sa accepte in viitorii ani odata pentru totdeauna provocarea de a stabili si mentine un echilibru sustinut si economic viabil intre conservarea resurselor si exploatarea lor. Acest lucru este fundamental pentru supravietuirea industriei piscicole si mentinerea slujbelor de pe mare si coaste si pentru viitorul sectorului in ansamblul sau.
Stabilirea unei politici de gestiune si conservare in Mediterana
PPC se aplica astazi in Mediterana in mod partial. In momentul stabilirii sale in 1983, s-a considerat ca normele aplicate Marii Nordului si Atlanticului erau mai putin adaptabile apelor meridionale ale Comunitatii. Dat fiind ca majoritatea produselor pescaresti mediteraneene se gasesc in apele teritoriale ale statelor riverane, acestea nu au avut nici un interes in stabilirea zonelor exclusive de 200 de mile. In trecut dispozitiile care reglementau comercializarea pestelui si ajutoarele pentru imbunatatirea structurala se aplicau celor patru tari mediteraneene ale Uniunii (Spania, Franta, Grecia si Italia), dar in schimb cele care au ca obiectiv conservarea pescariilor, gestiunea resurselor si accesul la pescuit.
In ultimul timp, riscul in crestere de contaminare, deteriorarea progresiva a mediului ambient si amplificarea generala a controlului asupra activitatilor pescaresti au intervenit in adoptarea masurilor de conservare si gestiune a populatiilor.In 1994 Consiliul a adoptat un Regulament pentru o mai buna coordonare a efortului de conservare al resurselor pescaresti realizat de catre statele riverane ale Uniunii. Regulamentul stabileste dispozitii ce reglementeaza folosirea si interzicerea anumitor modalitati de pescuit la fel ca si marimea minima a plaselor si a pestelui desembarcat.
Norme si proceduri ale politicii pescuitului UE
Continuarea activitatilor pescaresti
Controlul si executia dispozitiilor PPC ale Uniunii este competenta proprie a guvernelor statelor membre. Nu intamplator, eficienta serviciilor de control nationale este supravegheata de o mica echipa de inspectori ai Uniunii.
In 1993 un nou regulament comunitar a stabilit
controalele si a amplificat continuarea cuprinderii nu numai a capturilor dar
si altor aspecte ale PPC, cum ar fi structurile, comercializarea pestelui si
industria reproducerii acestuia. In plus, prin dispozitia noului regulament, toate
verigile retelei, de la producator pana la consumator, inclusiv capturile,
desembarcarile, transportul si vanzarile, sunt acum obiect al continuarii si
documentarii, ceea ce permite un control mult mai detaliat al datelor
inregistrate in jurnalele de bord pescaresti.
Sanctiunile, decise de tribunalele nationale, includ incepand cu impozitarea unor mari amenzi sau confiscarea plaselor, a pestelui capturat sau, inclusiv, a navei, pana la suspendarea temporara sau retragerea permanenta a licentei de pescuit.
Uniunea acorda statelor membre ajutoare financiare pentru aplicarea masurilor destinate intaririi controalelor si achizitiei de nave si aeronave dedicate protejarii pescariilor. Astfel, a inceput sa se utilizeze astazi in mod experimental tehnologia satelitilor pentru controlarea pozitiei si miscarii navelor.
Bibliografie
Politici comune ale Uniunii Europene - Petre Prisecaru, Editura Economica, Bucuresti, 2004.
INTERNET
www.europa.com
|
