Documente online.
Zona de administrare documente. Fisierele tale
Am uitat parola x Creaza cont nou
 HomeExploreaza
upload
Upload




Profilul colaboratorului reflectat in documentele Securitatii

Stiinte politice


Profilul colaboratorului reflectat
în documentele Securitătii

Aplicarea Modelului Big Five în descrierea
si analiza personalitatii colaboratorului



Cristina Anisescu

Cornelia Reinhart

"Se cunoaste anecdota cu acea adunare de calugari sa­vanti care s-au întrebat într-o zi câti dinti are un cal. Ei au exa­minat sursele cele mai prestigioase, apartinând fie lui Aristotel, sau lui Platon, fie ale Sfântului Augustin sau ale Sfintei Scrip­turi. Toate aceste cercetari au fost zadarnice caci ei nu au gasit în ele raspunsul la întrebarea lor si, astfel, au declarat-o nere­zol­vabila. Nici unul dintre ei nu s-a gândit sa mearga la graj­duri sa des­chida botul unui cal si sa-i numere dintii. Istorioara este cari­ca­turala si putin nedreapta cu eroii sai, dar ea ilus­trea­za o atitudine care a împiedicat recurgerea la experimentare."

Françoise Parot, Marc Richelle2

Procesarea istorica a celor 50 de ani de totalitarism, în care so­cie­tatea româneasca a traversat cele mai umilitoare si dureroase evenimente si stari, ne obliga sa învatam ce înseamna o societate des­­chisa. Acest lucru va fi posibil doar daca vom reusi sa ne asu­mam trecutul colectiv-istoric si individual, cu partile lui umbrite si traumatizante, nu numai în sensul unei evocari, ci si în cel al inter­pretarilor analitice multidisciplinare.

În acest sens, studiul de fata se doreste a fi o analiza exploratorie calitativa a celui mai reprezentativ si eficient instrument prin care Securitatea a supravegheat întreg spatiul românesc - agentura sau reteaua informativa. Fie ca era vorba de actiune de urmarire, de in­ves­tigatie, de ancheta si pedeapsa sau de cenzura informationala, de actiuni de monitorizare a individului "dusman" sau "potential dus­man", Securitatea se sprijinea pe multimea ochilor si urechilor, spe­cial recrutati pentru a "veghea" si a culege informatii. si cine detine informatia detine si puterea - este principiul care a stat la baza longe­vitatii regimului comunist si care a fost aplicat cu perseverenta si abuziv de aparatul represiv.

Directivele si instructiunile care fac referire la reteaua infor­ma­tiva, dar si corpusul documentelor existente în dosarele informa­to­rilor (DR - dosare de retea) confirma importanta acestui sistem "sub­­teran", "util" si "nemijlocit", care a sustinut misiunea organelor de re­pre­siune, "sistem de productie paralel [.] cel putin la fel de impor­tant ca sistemul de producere a bunurilor, caci producatorii de dosare erau mult mai bine platiti decât producatorii de bunuri."3

Precizari metodologice

Studiul a folosit ca surse de documentare si analiza documentele oficiale întocmite de fostele organe ale Securitatii si dosarele infor­ma­torilor (dosare de retea si mape anexe), aflate în prezent în arhiva CNSAS.

Populatia investigata (grupul experimental studiat), care a fost supusa nemijlocit investigatiei, este reprezentata de 260 de dosare de retea, respectiv 260 informatori (marimea grupului de studiu).

Selectia dosarelor de colaborator a urmarit repartitia egala a aces­­tora pe întreaga perioada 1948-1989 (câte 65 de dosare pentru fiecare interval de 10 ani, procedând aleator), asigurând astfel uni­for­mitatea, relevanta si expresivitatea investigatiei. Criteriul de se­lec­tie utilizat: data deschiderii dosarelor de informatori, respectiv data includerii acestora în reteaua informativa.

Descrierea caracteristicilor centrale ale personalitatii cola­bo­ratorului, obiectivul acestei cercetari, a fost posibila prin analiza com­parativa a documentelor aflate în dosarele de retea si a celor oficiale. Dosarul personal (dosar de retea) al colaboratorului a fost conceput si structurat astfel î 727x2324h ncât sa ofere suficiente date despre per­soana - omul - colaborator, despre mediul în care traieste, despre evo­­lutia sociala, educationala si profesionala, oferind toate garan­tii­le ca alegerea acestuia respecta conditiile normative ale sistemului. Aceste seturi de date, obtinute si centralizate de ofiterii de Securitate prin intermediul altor surse, prin observatii directe (realizate la nivel empiric) si din interactiunile directe cu informatorii, au constituit baza instrumentala a acestui studiu.

Instrumente si tehnici de cercetare

a) Analiza documentelor oficiale emise de organele de conducere ale fostei Securitati: direc­tive, instructiuni ordine si norme meto­do­lo­gice, urmarind obiectivul cercetarii: profi­lului informatorului - de la recrutarea pâna la excluderea acestuia din reteaua informativa.

Lista documentelor (existente în arhiva CNSAS) utilizate în acest scop:

1. Directiva despre munca cu agentura, 1951;

2. Directiva pentru organizarea si conducerea muncii infor­ma­tive la sate, 1951;

3. Directiva nr. 70 din 15 martie 1954 despre munca organelor de informatii graniceresti cu agentura;

4. Instructiuni cu privire la munca informativa a organelor gra­niceresti, 1954;

5. Stenograma sedintei de analiza a muncii informativ-operative la care au prezentat rapoarte de activitate directorii directiilor cen­trale si regionale de Securitate, 1957;

6. Ordinul ministrului Afacerilor Interne al Republicii Populare Române nr. 85 din 1.IV.1957 si Instructiuni privind munca de su­pra­veghere operativa a organelor Ministerului Afacerilor Interne din Republica Populara Româna, 1957;

7. Ordinul ministrului Afacerilor Interne al Republicii Populare Române nr. 155 din 10.II.1959 si Instructiuni privind organizarea ur­maririi pentru infractiuni care primejduiesc securitatea Repu­blicii Populare Române, 1959;

8. Hotarârea Comitetului Executiv al CC al PCR nr. 119 din 16.III.1968, cu privire la întarirea controlului de partid asupra acti­vitatii organelor de Securitate si Militie;

9. Proiectul Ordinului Ministerului de Interne privind munca cu reteaua informativa, 1972;

10. Hotarârea privind întarirea controlului si îndrumarii de par­tid a organelor de Securitate si de Militie, 1 martie 1979;

11. Instructiunile nr. D-00180/1987 privind activitatea de creare si folosire a retelei informative a aparatului de Securitate.

b) Analiza caracteristicilor de personalitate pentru populatia in­ves­­ti­gata (informatorii) s-a sprijinit pe Modelul Big Five (Costa & McCrae si Goldberg), instrument de lucru complex si stabil în psi­hodiagnoza contemporana.

Argumentul alegerii acestui mijloc de cercetare este întarit de afirmatiile specialistilor în psihologia personalitatii, Frank Fujita4 cu privire la utilitatea si validitatea modelului ("Cea mai buna taxo­no­mie a trasaturilor de personalitate [.] care descrie doar acele carac­te­ristici sociale relevante ale personalitatii, encodate în limbaj") si de Costa & McCrae, care subliniaza faptul ca Modelul Big Five ofera un cadru interpretativ al trasaturilor de personalitate, ca factori de­ter­mi­na­tivi-explicativi pentru comportamentul observabil. "Modelul per­soanei" a fost prezentat de Costa & McCrae la a VII-a Confe­rinta Europeana de Psihologie a Personalitatii (Madrid, 1994). În aceeasi directie apreciativa se înscrie concluzia Barbarei Krahé5, care afirma ca Modelul Big Five reprezinta o modalitate "foarte pro­lifica, daca nu cea mai prolifica" de descriere a personalitatii.

Modelul Big Five deriva din abordarile de tip lexical, pornind de la ipoteze ca "acele diferente individuale care sunt cele mai proe­mi­nente/evidente, dar si relevante din punct de vedere social în viata in­di­­vizilor vor fi virtual encodate în limbajul lor: cu cât sunt mai im­por­tante aceste diferente, cu atât e mai probabil sa fie exprimate prin întelesul unui singur cuvânt"6 (John Angleitner si Ostendorf, 1988).

Tendintele recente7 în descrierea si analiza personalitatii evo­lu­eaza în sensul limitarii numarului si diversitatii parametrilor carac­te­ris­tici. În acest sens s-a afirmat nevoia de a elabora o taxonomie a trasaturilor de personalitate, prin acreditarea într-o forma sintetica a cinci factori ai personalitatii (extraversie, agreabilitate, constiin­cio­zi­tate, stabilitate emotionala/nevrotism, cultura si intelect/des­chi­dere), primind con­sen­sul cercetatorilor în domeniu în ceea ce pri­veste corelatiile cres­cute cu evaluarile facute de alte surse, cum ar fi prietenii, rudele, cole­gii, alte persoane intervievate (Fiske, 1949, Cattel,1957, Norman, 1963, Costa si McCrae,1985, Peabody si Goldberg,1989 etc.).

Prezentarea celor cinci superfactori descriptivi ai personali­tatii conform Modelului Big Five (Costa & McCrae/Goldberg

1. Extraversie: caldura (entuziasm) - comportament dominat de afectivitate si prietenos; spirit gregar - preferinta pentru compania celorlalti; afirmare - comportament dominant, nevoie de ascendenta sociala; persoane care vorbesc cu usurinta, fara sa ezite; activism - tempo ridicat al activitatilor, nevoie de a face ceva permanent; ex­citare - preferinta pentru stimulare, pentru pericol; calitate pozitiva a starilor emotionale.

Lista adjectivelor bipolare în abordarea lui Goldberg (1992), subsumate variabilelor trasaturilor de personalitate si utilizate de Costa & McCrae în Modelul Big Five: extravert, vorbaret, afirmativ, verbal, energic, direct, activ, îndraznet, viguros, rusinos, linistit, rezer­vat, nevorbaret, inhibat, retractil, timid, neaventuros.

Agreabilitate: încredere; exprimare sincera a opiniilor - mani­festari directe ale opiniilor, naivitate, franchete; altruism - interes activ pentru interesele celorlalti; bunavointa - tendinta de a ceda, em­patie; modestie (fara a lipsi încrederea în sine); atitudine calma, de simpatie si preocupare fata de semeni, sensibilitate la nevoile altora.

Lista adjectivelor bipolare în abordarea lui Goldberg (1992): coo­perant, blând, sim­patic, cald, încrezator, plin de consideratie, pla­cut, agreabil, caritabil, generos, distant, competitiv, antipatic, sus­picios, nemilos, obraznic, egoist, necooperant, egoist/necaritabil.

Constiinciozitate (vizeaza modul concret, caracteristic al unui individ de a trata sarcinile, activitatile, responsabilitatile sau pro­ble­mele care apar în viata lui): competenta - capabil, eficient, stima de sine; ordine - capacitate de organizare; autodisciplina - organi­zarea timpului, managementul obiectivelor si prioritatilor, finalizarea sar­cinilor, punctua­litate; simtul datoriei - constiinta si asumarea res­pon­sabilitatilor, aderare la principiile etice; dorinta de realizare: nivel de aspiratie înalt, perseverenta în realizarea propriilor interese, ne­voie de stima si prestigiu; deliberare - capacitate de a reflecta înainte de a actiona, precautie.

Lista adjectivelor bipolare în abordarea lui Goldberg (1992): organizat, sistematic, exact, practic, curat, eficient, atent, linistit, con­­stient, perseverent meticulos, neglijent, dezorganizat, ineficient, superficial, nepractic, nepasator, hazardat, neatent, imprecis.

4. Nevrotism - acest factor este perceput de majoritatea cer­ce­ta­torilor ca fiind ansamblul caracteristicilor emotionale indivi­duale - capacitatea de control afectiv, adaptare la stres, reactivitate emo­tio­nala, toleranta la frustrare, constiinta de sine etc.: anxietate - îngri­jo­rari, temeri nejustificate; ostilitate - toleranta scazuta la frustrare, comportament aversiv, specific inadaptarii; depresia (predictor al starii de bine) - tendinta de a trai stari de disconfort psihic, auto­cul­pabilizare, tristete, descurajare; constiinta de sine - factor al anxie­tatii sociale, disconfort social, sentiment de insecuritate; impul­si­vitate - reactivitate comportamentala înalta, fara acoperire rationala; vulnerabilitate - incapacitatea de a face fata stresului.

Lista adjectivelor bipolare în abordarea lui Goldberg (1992): anxios, capricios, dominant, temperamental, invidios, emotiv, irita­bil, impulsiv, agitat, sensibil, nervos, neemotiv, matur, relaxat, im­pe­­netrabil, neexcitabil, nesolicitant, echilibrat, calm.

Deschidere (dezvoltare intelectuala si cultura) - reflecta aspecte ale functiilor intelectuale (creativitate, pregatire si educatie, inventivitate, deschidere la experiente inedite): deschiderea spre fantezie; deschidere în plan estetic; deschidere spre modurile proprii de a simti - aprecierea starilor de traire interioare; deschidere în pla­nul actiunilor - tendinta de a se angrena în activitati; deschiderea în plan ideatic - curiozitate intelectuala, interes pentru dimensiunea cognitiva; deschiderea în planul valorilor - tendinta de a reexamina permanent valorile sociale, politice, administrative etc.

Lista adjectivelor bipolare în abordarea lui Goldberg (1992): intelectual, creativ, complex, imaginativ, stralucitor, filosofic, artistic, profund, inovativ, introspectiv, necreativ, neinteligent, nesofisticat, nereflexiv, ignorant, mediocru, nonreflexiv, noninterogativ.

Fatetele fiecarui superfactor indica comportamentele, condui­tele si seturile atitudinale observabile sau identificabile, polarizate pozitiv sau negativ.

Cercetatorii care au propus Modelul Big Five "nu au avut intentia de a goli si saraci personalitatea, de a reduce bogatia ei doar la un numar limitat de trasaturi. Mai degraba, ei au cautat sa ela­bo­reze un cadru stiintific în care sa se organizeze diferentele indi­vi­duale care caracterizeaza oamenii".9

Ipotezele lexicale ale Modelului Big Five

Diferentele interumane sunt codificate în termeni specifici de limbaj10; în situatia de fata, studiul vizeaza lexiconul utilizat de fostele or­gane ale Securitatii pe tot parcursul procesului de recrutare, cola­bo­rare si pâna la excluderea informatorului din retea (abandonare).

Pentru delimitarea trasaturilor de personalitate au fost extrase cuvinte/expresii care prezinta relevanta (adjective, verbe, substan­tive) si se încadreaza în categoria celor cinci superfactori prezentati de Modelul Big Five:

verbele si propozitiile cu centrul pe sensul verbului - indica "ce face" persoana-colaborator si ofera informatii cu privire la tema­tica comportamentului; aceste elemente lingvistice îsi extrag sen­su­rile din situatiile interpersonale (relatiile ofiterului de legatura cu informatorul în faza procesului de cunoastere, înaintea recrutarii, dupa recrutare, relatiile altor informatori cu persoana evaluata sau alte persoane din anturajul informatorului care au furnizat date cu privire la acesta);

adjectivele singulare si propozitiile adjectivale - indica pro­prie­tatile, calitatile autonome ale persoanei-colaborator; sunt cel mai frecvent utilizate în descrierea informatorului, în documentele pre­zente în dosarele de retea;

substantivele - întaresc si explica trasaturile/calitatile cola­bo­ra­to­rului indicate prin adjective.

În studiul de fata, adjectivele au avut ponderea cea mai mare în analiza, detinând rolul de marcari-standard sau descriptori ai per­so­na­litatii colaboratorilor în perceptia (reprezentarea) reprezentantilor Securitatii (ofiteri de legatura, alti informatori), prietenilor, rudelor, colegilor de serviciu, sefilor etc.

Sursele utilizate pentru definirea descriptorilor de personalitate sunt reprezentate de corpusul documentelor existente în dosarele colaboratorilor: rapoartele ofiterilor de legatura (rapoarte cu pro­pu­neri de recrutare, de cunoastere personala a candidatului la re­cru­tare, rapoarte de investigatii, rapoarte de analiza, note-sinteza), no­tele informative ale altor informatori aflati în contact cu per­soana-colaborator, autocaracterizari, declaratii si autobiografii ale persoanelor luate în studiu. Caracteristicile personalitatii infor­ma­torului au fost estimate si "raportate" de ofiterii de Securitate, infor­matiile fiind obtinute prin observatie directa sau prin inter­me­diul altor persoane, aflate în anturajul informatorului, înaintea re­crutarii si la recrutare, în perioada colaborarii si la abandonare sau excludere din reteaua informativa.

Au fost selectate adjectivele singulare, propozitiile adjectivale, verbele, propozitiile cu centrul de greutate pe sensul verbului si subs­­tantivele care defineau personalitatea colaboratorului sau a can­didatului la recrutare si care, din punct de vedere semantic, cores­pundeau variabilelor prezentate în Modelul Big Five.

S-au calculat frecventele pentru fiecare unitate lingvistica în parte, în vederea identificarii scorurilor dominante sau minimale, cu scopul orientarii analizei trasaturilor personalitatii specificate în Modelul Big Five.

De mentionat ca factorii derivati prin dominanta substantivelor prezinta o tendinta spre descriere mai coerenta si bine definita; con­clu­ziile cercetatorilor subliniaza faptul ca adjectivele detin o mai mare importanta în delimitarea si definirea descriptorilor de personalitate.

Urmatoarea etapa a fost cea a gruparii unitatilor lingvistice (carac­teristicile specifice si evidente ale personalitatii) în dreptul fiecarui superfactor (extraversie, agreabilitate, constiinciozitate, nevro­tism, deschidere/dezvoltare intelectuala si cultura).

Dupa extragerea unitatilor lingvistice din documentele dosa­relor de retea (colaborator) si plasarea acestora în câmpul factorial co­res­pun­zator, urmatorul pas a fost analiza comparativa a datelor înscrise cu cea a descriptorilor prezentati în Modelul Big Five (Costa & McCrae/Goldberg).

Limitele metodologice

Studiul s-a centrat pe un grup limitat al populatiei colaboratorilor fostei Securitati, neputând asigura reprezentativitatea pentru o ana­liza cantitativa si statistica valida fara a avea posibilitatea accesarii întregului corp de dosare din Arhiva SRI.

1. Modelul Big Five nu ofera explicatii cauzale pentru con­dui­tele, comportamentele si atitudinile înregistrate de ofiterul de Securitate prin reprezentarile realizate de persoanele din jurul colaboratorilor.

2. Comportamentul observat este specific unei secvente tempo­rale si asociate statusului/rolului de colaborator sau de candidat al fostei Securitati.

3. Criteriile de masurare a corectitudinii perceptiei colabo­ra­to­rilor sunt greu de precizat; componenta subiectiva în aprecierile si evaluarile ofiterilor de Securitate concureaza cu cele realizate de alte persoane (nu putine la numar) care emit opinii cu privire la per­soana-colaborator în notele informative, declaratii sau cele furnizate de alte organe de investigatii (Militie, Evidenta populatiei, Evidenta pasapoartelor etc.), specificate în dosarele personale.

Analiza si interpretarea rezultatelor

Interpretarea descriptorilor de personalitate extrasi din docu­men­tele prezentate mai sus se preteaza la o tripla hermeneutica:

a) datele prezente în dosare sunt rodul activitatii de interpretare si analiza a ofiterului de Securitate;

b) informatiile înregistrate în dosare provin de la alti colaboratori sau persoane apropiate;

c) analiza, interpretarea si categorisirea datelor realizate în cazul studiului de fata.

Profilul colaboratorului fostei Securitati, reflectat de documen­tele oficiale si apreciat pe baza Modelului Big Five, folosind datele înscrise în dosarele personale, poate fi conturat în trei etape: (1) la recrutare; (2) în timpul colaborarii; (3) la abandonarea acestuia sau la scoaterea din reteaua informativa.

1. Profilul optimal al candidatului la recrutare

a) prin aplicarea Modelului Big Five (Costa & McCrae si Goldberg)

Extraversie - sociabil, comunicativ, prezentabil, fara retineri, usor abordabil, interactioneaza facil, capabil sa "deschida discutii" con­form obiectivelor urmarite de Securitate, participativ la viata sociala, anturaj sanatos, cu mari posibilitati de infiltrare pe lânga obiec­­tivul urmarit, caracter deschis;

Agreabilitate - sincer, discret, fidel sistemului, apreciat si agreat de cei din jur, cu disponibilitati mari de a se face simpatizat;

Constiinciozitate - constiincios, punctual, organizat, dis­ci­pli­nat, serios, care respecta regulile si normele profesionale, "adept convins" al orânduirii socialiste;

Nevrotism - echilibrat din punct de vedere psihic, obiectiv, fara manifestari ostile sau dusmanoase "la adresa partidului si statului", "fara vicii", ofera dovezi de sinceritate;

Deschidere/Cultura si abilitati intelectuale - inteligent, "cel putin absolvent de liceu", cu o buna pregatire profesionala si un "statut bine definit în mediul în care activeaza", "cu un nivel de cultura ridicat".

Calitatile colaboratorilor, descrise pe parcursul procesului de re­cru­­tare, sunt prezentate în dosarele de retea în formule apreciative exa­gerate, majoritatea pozitive, nu numai pentru a asigura ofiterului o pozitie favorabila în raport cu superiorii, dar si pentru a demonstra im­portanta retelei de informatori în "munca" de represiune; poate fi înca un argument al tendintelor paranoide ale puterii, care, ulterior, au fost asimilate prin contact permanent, în fiecare articulatie a spatiului social.

În agentura nu intrau decât persoane care puteau furniza infor­ma­tii, care stiau sa se strecoare în viata si intimitatea celor apropiati, care stiau sa se faca placuti, chiar iubiti.

Factorii extraversie si agreabilitate detin un rol important în ana­liza de profil, iar alaturarea celui specific constiinciozitatii ne in­dica un grad înalt de conformism si supunere, implicit dezvoltarea aces­tor caracteristici caracteriale.

Desi se afla în aceasta postura de "om al datoriei si al subor­do­narii", în realitate colaboratorul s-a dovedit a fi incapabil sa se men­tina prin forte proprii, instabil, anxios si fara valori morale stabile. Psihologii l-ar defini ca personalitate imatura.

b) rezultat din analiza documentelor oficiale (directive, ordine, instructiuni, norme de lucru etc.)

Acceptul colaborarii, prin semnarea angajamentului, însem­na oficializarea relatiei cu Securitatea si înscrierea infor­ma­torului în evidentele operative.

Relatia candidatului cu reprezentantii sistemului se contura trep­tat si de cele mai multe ori începea cu mult înainte de recrutare. Contactul personal anterior recrutarii avea ca scop dezvoltarea si consolidarea relatiei de încredere între ofiterul de Securitate si viito­rul informator. Procesul de atragere era unul de durata, prin care candidatul se obisnuia cu situatiile operative, fara a fi constient tot timpul de acest lucru.

Punctul de interes major al ofiterului de Securitate, respon­sa­bi­li­zat cu "sarcina" recrutarii, era cunoasterea personalitatii candidatului.

Profilul fazic al colaboratorului fostei Securitati se elabora pe baza înregistrarii din aproape în aproape a urmatoarelor aspecte: date biografice; informatii cu privire la pregatirea culturala si poli­tica, la opiniile si manifestarile politice, la aptitudinile si capacitatile de mun­ca contrainformativa, la inteligenta, sociabilitate, abilitati de comuni­care si persuasiune, adaptare la situatii critice; date despre atitudini si comportamente negative (nesinceritate, indisciplina); informatii despre actiunile "criminale" din trecut si prezent - cule­gerea materia­lelor des­pre candidati se realiza prin surse oficiale, prin alti informa­tori, folosindu-se tehnici operative (filaj, inter­ceptari etc.)11.

Aceste informatii se regasesc în urmatoarele documente prezente în dosarele de retea studiate: raport cu propuneri de recrutare; ra­port de investigatii; raport de cunoastere personala; note infor­ma­tive ale colaboratorilor fostei Securitati, care se gaseau în contact direct cu persoana vizata - candidat la recrutare; caracterizari, auto­biografii si declaratii întocmite de potentialii colaboratori, acestea din urma fiind întâlnite cu mai mare frecventa în dosarele "des­chise" în anii '50-'60.

Organele de conducere ale Securitatii, si numai "la indicatiile partidului", propuneau un profil optimal sau "portretul-robot" al co­la­­boratorului (candidat la recrutare) cu urmatoarele caracteristici: "adept convins al noii orânduiri, spirit patriotic dezvoltat, cel putin ab­solvent de liceu, cultura generala bogata (pentru a întelege dezi­de­ra­tele muncii de Securitate), bine pregatit profesional, cu mari posi­bi­litati de infiltrare pe lânga obiectivul urmarit, sincer, discret"12 sa fie "element capabil de a ne aduce informatii, cu aptitudini si lega­turi în rândurile elementelor dusmane [.] în stare sa redea în mod obiectiv si cinstit informatiile culese" .

Precizarile tipologice la recrutare se faceau si în functie de status-rolul care urma sa-l detina în agentura. În cazul informatorilor ne­calificati, organele de Securitate se orientau la recrutare catre per­soane "din rândul cetatenilor patrioti", fara a avea "privilegiul" de a fi implicati în actiuni informative deoarece, "fiind lipsiti de apti­tu­dini si posibilitati contrainformative, iar câteodata si de experienta, nu au posibilitati sa patrunda în mijlocul elementelor subversive"14.

Pentru informatorii calificati se specifica cerinta de a fi "capabil sa patrunda în mijlocul elementelor subversive si sa duca actiuni informative împotriva acestora"15.

Rezidentii erau recrutati din rândul persoanelor de încredere ale regi­mului, care au fost anterior "verificati în munca practica si si-au dovedit devotamentul, atitudinea disciplinata si aptitudinile lor în munca contrainformativa"16. În fisa rezidentului se adaugau si alte ce­rinte, cum ar fi: "calitati organizatorice, sa fie modest si sa se bu­cure de autoritate. Prin natura muncii sale, rezidentul trebuie sa aiba multe legaturi cu populatia si sa aiba posibilitatea sa lipseasca de la locul de munca" .

Dupa 1954, directivele si ordinele aparatului de Securitate faceau pre­ci­zari clare cu privire la "formula" de creare a retelei infor­ma­tive, în sensul renuntarii la practicile recrutarii cu "toptanul", reco­mandându-se un interes mai mare pentru calitatea agenturii.

În conformitate cu cerintele acestor documente, profilul per­soa­nei ce urma sa fie recrutata viza urmatoarele aspecte: "nivel de cul­tura generala ridicat, pricepere, capacitate de a face repede cunos­tinte si de a capata încredere, capacitate de a gasi solutia justa într-o situatie data, calitati morale, posibilitati si disponibilitati, aptitudini de a culege informatii, capacitatea de a pastra secretul, spirit de sesizare si initiativa"18.

De asemenea, evaluarea personalitatii informatorului (fundamen­tata pe observatie empirica) facea referiri si la "partile negative ale can­didatului pentru recrutare: descompunere morala, palavra­geala, lipsa de modestie, indisciplina, defecte fizice si alte lipsuri" ; atri­bu­tele morale negative nu constituiau, totusi, un motiv pentru nein­cluderea în agentura.

Un alt profil-model al agentului, formulat de Alexandru Draghici în sedinta de analiza a muncii informativ-operative pe anul 1957, ne su­gereaza o imagine asemanatoare cu cea a membrului de partid: "un agent trebuie sa fie cult, sa posede o experienta a vietii, alaturi de un nivel corespunzator al cunostintelor generale si politice" si sa ac­tio­ne­ze pentru îndeplinirea unor "sarcini precise, clare si realizabile"20.

Modalitatea de cautare si selectie a potentialilor candidati la re­cru­tare începea cu indicarea unei persoane. În primul deceniu dupa înfiintarea Securitatii ca institutie, selectia persoanelor se facea pre­pon­derent din rândul celor care desfasurau activitati considerate a fi ostile si dusmanoase la adresa organelor de partid si de stat (legio­nari, membri ai fostelor partide politice, ai organizatiilor subversive, nationaliste sau iredentiste, condamnati politici), astfel încât "recru­tarea unor asemenea agenti sa se efectueze numai dupa o studiere amanuntita a relatiilor pe care acestia le au cu cel urmarit si cu ru­dele apropiate ale acestuia, pentru a evita patrunderea agentilor dubli, dezinformatorilor în reteaua noastra" .

Ulterior, selectia candidatilor si recrutarea colaboratorilor ras­pun­deau mai bine principiului calitatii, dobândind caracteristici mai ela­bo­rate, respectând regula reprezentativitatii în toate mediile socio-pro­fesionale, astfel încât orice "obiectiv" trebuia sa fie "acoperit".

Profilul colaboratorului anilor '70-'80, reflectat în documentele oficiale si în dosarele personale, este produsul unei evaluari si ve­ri­ficari mai putin vizibile. Acest lucru poate fi explicat prin numarul din ce în ce mai mic al documentelor regasite în dosarele de retea cu privire la recrutare si analiza colaborarii, în comparatie cu cele întocmite în anii '50-'60.

De asemenea, caracterizarile unui candidat la recrutare sunt scur­te si mai putin elaborate, rapoartele de recrutare sunt mai putin ar­gu­mentate cu dovezi sau probe (note informative, note de inves­tigatii, declaratii ale persoanelor din anturajul celui recrutat). O ex­pli­catie ar fi si faptul ca numarul de colaboratori sau informatori din reteaua coordonata de un ofiter de Securitate era net superior (15-20, chiar si 50 de informatori dirijati) celui din perioada 1948-1968.

În ultimul deceniu al perioadei totalitare, cerintele validate pen­tru intrarea în agentura Securitatii vizau urmatoarele aspecte:

- "studierea si verificarea candidatilor la recrutare trebuie sa asi­gure cunoasterea lor multilaterala, cu accent pe conceptele si atitu­dinea fata de orânduirea social-politica si de stat din tara noastra, sentimentele patriotice, orientarea si discernamântul politic, spiritul de obiectivitate, posibilitatile, disponibilitatile si aptitudinile de a culege informatii de interes operativ, capacitatea de a pastra secretul colaborarii, spiritul de sesizare si initiativa, alte calitati relevante pentru activitatea de colaborare"22

- necesitatea unei "verificari temeinice";

- motivatia de "colaborare sincera" si

- pastrarea "secretului deplin al legaturii cu organele de Securi­tate, precum si sarcinilor încredintate"23.

2. Profilul colaboratorului în timpul colaborarii cu organele Securitatii

a) reflectat în dosarele de retea, prin aplicarea Modelului Big Five

ofera informatii utile din punct de vedere operativ, conform sar­cinilor primite;

este util în activitatea informativa;

da dovada de constiinciozitate;

ofera dovezi de sinceritate;

respecta regulile si normele trasate de ofiter;

este punctual la întâlniri;

pastreaza conspirativitatea;

executa corect sarcinile trasate de ofiterul de legatura;

are o atitudine corecta fata de organele de Securitate;

este loial fata de organele de Securitate.

Jocul dublu în care s-au "angajat" informatorii Securitatii, con­di­tionarea tipului de relationare cu persoana urmarita si ambivalenta afectelor fata de aceasta sunt indicatori comportamentali si ati­tu­dinali ai starii de dedublare. Factorul nevrotism este complet ecranat în profilul informatorului descris de Securitate în dosarul acestuia. Dominanta caracteristica apartine constiinciozitatii, descrisa prin atri­bute actionale (frecventa mare a verbelor si propozitiilor centrate pe sensul verbului) si mai putin descriptive. Important era ce face informatorul si cum se raporta acesta la regulile si normele trasate de ofiteri.

b) rezultat din analiza documentelor oficiale (directive, ordine, instructiuni, norme de lucru etc.)

Dupa înregistrarea colaboratorului în cadrul retelei informative, ofiterul de legatura avea responsabilitatea de a face utile si apli­ca­bile trasaturile de personalitate evaluate în procesul recrutarii, prin instructaje si întâlniri conspirative cu scop "educativ".

Procesul de adaptare la normele de conspirativitate impuse, edu­ca­rea "vigilentei" si dezvoltarea comportamentelor persuasive si de manipulare erau obiective prioritare pe parcursul colaborarii.

Învatarea rolului de persecutor si conspirat este parte a acestui proces, în cadrul caruia ofiterul de legatura se concentra "pe dezvol­ta­rea calitatilor si capacitatii informative, pe asigurarea cons­pi­ra­ti­vi­tatii colaborarii si pe necesitatea semnalarii în timp util a tuturor datelor si informatiilor ce prezinta interes". Scopul demersului punitiv si represiv, formulat în toate documentele oficiale, era cel al "dez­vol­tarii, la acesta, a dragostei fata de patrie, a intransigentei fata de cei ca­re încalca legea, a pasiunii si a atasamentului fata de activitatea infor­mativa, a consecventei în aflarea adevarului, a respectarii lega­litatii, cultivarii ingeniozitatii, inventivitatii si curajului"24.

Evaluarile periodice ale informatorilor facute de ofiterii de lega­tura completeaza profilul redat la recrutare si se regasesc în docu­men­te - piese ale dosarului de retea: note sau rapoarte de analiza sau caracterizari (specifice primului deceniu de la înfiintarea Secu­ri­tatii). Acest lucru releva si faptul ca, pe tot acest parcurs con­trac­tual, actiunile informatorului erau supravegheate sau verificate, pentru a evita riscul deconspirarii, al nesinceritatii.

Instructiunile din 198725 pun în lumina alte elemente pe care co­la­­bo­ratorul le adauga, voluntar sau nu, personalitatii sale, pe parcur­sul interactiunii cu organele Securitatii. Procedeele simple (ase­mana­toare conditionarii pavloviste) utilizate de Securitate prin in­structaje si întâlniri regulate cu informatorii (utilizarea stimulilor re­pe­tati, pâna la inhibitia reactiei de nesupunere), modalitatile de re­com­pen­sare (materiale, avansari în functii, vize, chiar si cele de satis­­facere a micilor razbunari personale) au introdus în matricea caracteriala a informatorilor noi caracteristici.

Rolul întâlnirilor conspirative ale informatorilor, de "instructie si educare a retelei informative", era cel de întarire "a convingerii ca prin colaborarea cu organele de Securitate îndeplinesc o îndatorire pa­trio­tica de aparare a orânduirii socialiste, a independentei si suve­ra­ni­tatii patriei", de a "pune accentul pe formarea si dezvoltarea ca­li­tatilor personale si a posibilitatilor informative, pe asigurarea cons­pi­rativi­tatii colaborarii si pe necesitatea semnalarii corecte, obiective si în timp util a tuturor datelor si informatiilor de interes operativ" .

3. Profilul colaboratorului la abandonare

Acesta se contureaza în termeni opusi celui descris la recrutare, în special pentru colabo­ratorii care fie au refuzat colaborarea, fie s-au eschivat (fur­ni­zând informatii fara interes operativ pentru Secu­ritate) sau pentru cei cu o durata a colaborarii foarte scurta.

Procesul abandonarii este cel mai slab reprezentat ca numar de documente în dosarul colaboratorului (raportul de abandonare sau de excludere din retea a unui informator).

Descrierea "abandonului" este lapidara, concisa si neconsistenta din punct de vedere al justificarii motivului real al excluderii din re­tea. Trasaturile colaboratorului înregistrate sunt apreciate negativ (în cea mai mare parte a dosarelor studiate), concentrându-se în special pe elementele specifice factorului constiinciozitate: nesinceritate în furnizarea informatiilor; inutilitate în munca informativa; eschivare sau absenta de la întâlniri; aport scazut în munca informativa; fara aptitudini pentru activitatea informativa.

Trasaturile evidentiate prin tehnica factorizarii, aplicata prin pro­ce­durile de evaluare a ofiterilor de Securitate, a altor colaboratori ai Securitatii si persoane din anturajul acestora, supuse investigatiei, ofera o imagine compozita a personalitatii colaboratorilor fostei Securitati. Aceste trasaturi identificate în dosarele personale (de retea) sunt redate în forma în care au fost înscrise în documente si au fost extrase în functie de criteriul frecventa.

Trasaturi de personalitate specifice colaboratorilor fostei
Securitati prin aplicarea Modelului Big Five

Factorii Modelului Big Five
de evaluare a personalitatii

Descriptorii personalitatii
colaboratorilor în dosarele personale27

Extraversie

Deschidere catre interactiuni sociale

Spirit gregar

Afirmare

Activism

Comunicare

"sociabil"; "usor de abordat"; "prietenos"; "comunicativ"; "fara retineri în a da in­for­matii despre altii"; "descurcaret"; "face usor relatari despre altii"; "relationeaza usor"; "întretine usor discutii"; "are o po­zi­tie des­chisa"; "relatii bune cu vecinii, co­le­gii de ser­viciu"; "spirit de initiativa"; "spirit de orientare si sesizare"

Agreabilitate

Încredere

Altruism

Sinceritate în opinii si conduita

Bunavointa

Modestie

"agreabil"; "simpatizat"; "apreciat de sefi, colegi si vecini"; "accepta în mod deschis co­la­borarea"; "îsi ajuta colegii"; "da do­va­da de bunavointa"; "sincer"; "cinstit (onest)"; "ofera garantia colaborarii"; "da dovada de solicitudine"; "da dovada de fidelitate"

Constiinciozitate

Competenta

Ordine

Simtul datoriei

Dorinta de realizare

Autodisciplina

Deliberare

"serios"; "atitudine corecta fata de organele de Securitate"; "se achita corespunzator de sar­cini"; "punctual"; "raspunde la toate che­marile"; "organizat"; "disciplinat"; "ho­ta­rât"; "da dovada de seriozitate în îndeplinirea sar­ci­nilor"; "conspirativitate"; "atasament fata de regim"; "utilitate în munca informativa"

Stabilitate emotionala

Anxietate; ostilitate; depresie; constiinta de sine; impulsivitate; vulnerabilitate

"calm"; "linistit"; "are un comportament normal în familie, în societate si la locul de munca"; "fara vicii"

Abilitati intelectuale-deschidere: în planul fanteziei; în plan estetic; în planul actiunii; în plan ideatic; în plan afectiv; în planul valorilor

"bine pregatit profesional"; "inteligent"; "atent la detalii"; "cultura generala buna"; "ap­titudini reale pentru munca infor­ma­ti­va"; "vigilenta"; "obiectivitate în infor­ma­tiile pe care le furnizeaza"; "receptivitate"

Analiza datelor înscrise în tabelul prezentat indica urma­toarele aspecte:

 Nu se evidentiaza discrepante mari între scorurile calculate pentru adjective sau propozitii adjectivale, verbe sau propozitiile cu centrul de greutate pe sensul verbului si substantive.

Dominant ca frecventa în evaluarea colaboratorilor a fost cor­pul adjectivelor si substantivelor, ceea ce a asigurat stabilitate în utilizarea instrumentului de lucru.

În perioada recrutarii, evaluarea colaboratorilor s-a realizat în ter­­meni descriptivi (dominanta adjectivelor si substantivelor), pe parcur­sul colaborarii si abandonarii, profilul s-a conturat în termeni ac­tio­nali (frecventa mare a verbelor si propozitiilor cu centrul pe verb).

 Profilul colaboratorului conturat pe baza rezultatelor studiului indica o dominanta a factorilor extraversie, agreabilitate si con­stiinciozitate la recrutare.

Accentul pus de ofiterii de Securitate pe aspectul pozitiv al ima­ginii colaboratorilor la recrutare reflecta indicatorii prescrisi în directivele si ordinele Securitatii de a nu include în retea decât per­soane care sa dea randament în culegerea informatiilor.

De asemenea, dominanta celor trei factori indicati mai sus, in­dica si faptul ca informatorii acceptau colaborarea din nevoia unui alt stil de viata, de influenta sociala sau politica, din nevoia de pres­tigiu si statut, de apartenenta la cea mai temuta institutie a statului în România comunista.

 Superfactorul constiinciozitatii devine elementul central în eva­luarea colaboratorului în perioada colaborarii, primind corelatii pozitive cu tendintele de conformare si supunere prin utilizarea meca­nismelor subtile ale complicitatii si oportunismului.

Conformismul colaboratorului are baze deterministe ideologice, accentul motivational fiind specific "mitului" realizarii personale - self-made man. Tendintele de dominare în raport cu persoana urma­rita se directionau spre cele de supunere si complianta în raport cu autoritatea ofiterului de Securitate.

 Factorul nevrotism, desi slab reprezentat în documentele dosa­relor de retea, coreleaza cu cele ale constiinciozitatii si agreabilitatii pe perioada colaborarii.

Relatia cu organele de Securitate producea schimbari interac­tio­nale în grupul de apartenenta al colaboratorului; relatiile de antipatie pri­meau conotatii de suspiciune, prietenia devenea dusmanie, totul sub masca complicata a duplicitatii.

Angrenarea colaboratorului în relatii strict directionate, în con­formitate cu sarcinile prestabilite de ofiterul de legatura, dez­volta o dimensiune limitata în diada relationara urma­rit-co­la­bo­rator, în care factorul afectivitatii capata valori antagonice, de la simpatie mascata la antipatie sau invers. Conflictul interior se dezvolta ca ur­mare a ambivalentei de interrelationare si se amplifica pe masura ce regu­lile tipic securiste se internalizau în structura personalitatii sale.

O alta consecinta a relatiei conspirative cu Securitatea, ne­con­stientizata în cea mai mare parte, este cea a dezvoltarii unor tendinte paranoide de tipul: atitudine banuitoare si dispretuitoare fata de cei din jur, orgoliu excesiv, suspiciozitate, interpretativitate, dorinta de putere etc.

Acceptarea colaborarii, furnizarea de informatii catre Secu­ritate, care aduceau prejudicii mai mari sau mai mici persoanelor urma­­rite, atitudinea vicleana, perfida si de rea-credinta fata de cei apro­­­piati, duplicitatea, falsitatea, ipocrizia, prefecatoria sau min­ciuna sunt sinonimele machiavelismului.

Imaginea informatorului la abandonare este nerelevanta pentru obiectivul acestui studiu; datele înscrise în documente sunt impre­ci­se confuze sau insuficiente pentru a identifica descriptori de per­so­na­litate. Acest lucru indica un dezinteres al ofiterului pentru per­soa­na-co­­la­bo­rator, prin instalarea unui tip de relatie impersonala - cola­boratorul "devine" dosar, fisa de evidenta, care trebuie "operata".

Consecinta interactiunii dintre cuvinte si comportament se re­ga­seste în valorile simbolice ale tipului de limbaj utilizat sau creat. O analiza sumara a proprietatilor acestuia releva urmatoarele as­pecte: utilizarea termenilor abstracti, a cliseelor si a formularilor fara consistenta semantica; frazele sunt concise, construite în termenii de ur­genta sau de decizie (deja luata); tonul, impersonal; experienta umana pare sa se subordoneze satisfacerii imperativelor deja sta­bi­lite prin normele si regulile documentelor oficiale; morfologia frazei indica o mare abundenta de adjective si verbe, ca o prelungire a de­mon­strativitatii, în care doar "imaginea conteaza"; o hiper­con­di­tionare în utilizarea aceluiasi set de cuvinte si expresii, cu destul de putine modificari pe parcursul timpului (saracia vocabularului).

Contactul cu documentele existente în dosarele de retea, în ca­drul acestui studiu, pune în evidenta si o dimensiune sociologica în configurarea profilului de colaborator al fostei Securitati; per­so­na­litatea individului nu poate fi cercetata sau/si masurata decât prin raportarea la mediul în care ea se defineste, traieste si se desfasoara.

Factorii socio-demografici: sex, vârsta (la recrutare, la aban­do­nare), stare civila (la recrutare, la abandonare), mediul rezidential (de provenienta, în momentul recrutarii si la abandonare), natio­na­li­tate, religie, apartenenta politica (anterioara colaborarii cu Secu­ri­ta­tea, la recrutare si la abandonare) si cei socio-profesionali: profesia la recrutare, mediul social/profesional (la recrutare, pe perioada co­la­borarii, la abandonare), educatie si instructie (la recrutare, la abandonare) detin un rol deloc neglijabil în descrierea profilului colaboratorului. Analiza nonparametrica a grupului de informatori luat în studiu indica urmatoarele aspecte:

vârsta la recrutare a colaboratorilor din grupul de studiu este specifica grupelor de vârsta 21-30 de ani si 31-40 de ani. În aceste perioade ale vietii se începea o cariera profesionala sau se aspira la status-roluri de conducere;

- criteriul de gen în selectia colaboratorilor era cel masculin; fe­meia ramânea atasata rolului de gospodina, desi politica drep­tu­rilor egale cu ale barbatilor îi asigura obtinerea unor posturi de condu­cere în politica si administratie;

- mediul rezidential atât la recrutare, cât si cel de provenienta este cel urban; dupa 1962, în mediul rural probabilitatea manifestarilor cu caracter "dusmanos" si anticomunist se redusese vizibil dupa "marea colectivizare". Interesul fostei Securitati se centra pe zonele urbane, unde aglomerarile demografice si industriale ar fi putut genera peri­colul unor actiuni ostile politicii de "stat si de partid".

- starea civila a colaboratorilor indica, în majoritatea cazurilor, statusul de casatorit; existenta unei familii, a "unui cuib" însemna stabilitatea domiciliului si acest lucru avea drept efect un control mai riguros în evidentele Securitatii;

- apartenenta religioasa, în special dupa anii '60, nu este speci­ficata în dosarele personale;

- din punctul de vedere al apartenentei politice în momentul re­cru­tarii, majoritatea colaboratorilor sunt neîncadrati politic, element regasit si în directivele si ordinele interne ale Securitatii;

- majoritatea colaboratorilor sunt absolventi de liceu, fiind ur­mati într-un procent semnificativ de categoria absolventilor de studii superioare. Conform Ordinului MAI nr. 15/1956 au fost scosi din re­teaua informativa aproximativ 70% din colaboratori28, indi­cân­du-se recrutarea de noi informatori, care sa aiba cel putin liceul absolvit;

- analiza dosarelor personale investigate de CNSAS indica faptul ca cei mai multi colaboratori erau recrutati din mediul cultural (învatamânt, arta, mass-media, cercetare, culte etc.) si economic (in­dus­trie, agricultura, comert, transporturi, constructii, tele­co­mu­ni­ca­tii etc.). Recrutarile în mediul penitenciar si din rândul pensionarilor se re­gasesc în dosarele studiate într-un procent nesemnificativ; orga­nele de Securitate evitau colaborarea cu persoane care nu prezentau sigu­ranta pentru conspirativitate sau suficiente probe de com­pa­ti­bi­litate cu munca informativa si de "penetrare"-"infiltrare" sociala.

Profilul colaboratorului, obiectivul acestui studiu, poate fi mai lesne înteles daca este privit ca explicatie intermediara de fapte si stari psihice prin comportamente manifeste, observabile, în con­tex­tul istoric si social, specific regimului totalitar din România anilor 1945-1989. În acest sens s-a încercat o depasire a "granitelor" do­sa­rului si documentelor oficiale, în dorinta de a contura o alta per­spectiva asupra termenului de colaborator (al fostei Securitati).



Françoise Parot, Marc Richelle, Introducere în psihologie, Editura Huma­nitas, 1995, p. 175.

Katherine Verdery, Socialismul - ce a fost si ce urmeaza, Institutul Euro­pean, Iasi, 2002, pp. 45-46.

Frank Fujita, The Big Five Taxonomy, Based on a Qualifying Exam Answer, www.iusb.edu/~ffujita/Documents/big 5.html, 1996.

Barbara Krahé, Personality an Social Psychology. Towards a Synthesis, London, Sage Publications, 1992, p. 42.

Apud Mihaela Minulescu, Chestionarele de personalitate în evaluarea psi­hologica, Garell Publishing House, Bucuresti, 1996, p. 19.

Vezi Mielu Zlate, Big Five - o tendinta accentuata în cercetarea perso­na­litatii (lucrare sustinuta si la Conferinta Nationala de Psihologie, Bucuresti, 1994) în Eul si personalitatea Editura TREI, 1999, pp. 240-254 si De la topo­gra­fia personalitatii la personalitatea optimala, în Revista de Psihologie, nr. 2, 1990, p. 52.

Goldberg L.R., Hoftee W.K.B., De Raad B., Integration of the Big Five and Circumplex approaches to Trait Structure, Journal of Personality and Social Psychology, no. 63, 1992, pp. 143-163.

Mielu Zlate, op. cit., 1999, p. 246.

Angleitner A. & Ostendorf F., The Lexical Approach to Personality: A His­to­rical Review of Trait Taxonomic Research, în European Journal of Perso­nality, no. 2, 1988, pp. 171-203.

ACNSAS, Directiva despre munca cu agentura, 1951, f. 10.

Cartea Alba a Securitatii, Serviciul Român de Informatii, vol. II, 1995, p. 46.

 ACNSAS, Directiva pentru organizarea si conducerea muncii infor­mative la sate, Ministerul Afacerilor Interne, Directiunea Generala a Securitatii Statului, 1951, f. 6.

ACNSAS, Directiva despre munca cu agentura, 1951 si Directiva nr. 70, din 15 martie 1954, despre munca organelor de informatii graniceresti cu agentura.

Ibidem.

Ibidem.

ACNSAS, Directiva nr. 70, din 15 martie 1954, despre munca organelor de informatii grani­ce­res­ti cu agentura, f. 8.

Ibidem.

ACNSAS, Instructiuni cu privire la munca informativa a organelor gra­niceresti, 1954, f. 14.

ACNSAS, fond documentar, dosar 114, Stenograma sedintei de analiza a muncii informativ-operative la care au prezentat rapoarte de activitate directorii directiilor centrale si regionale de Securitate, 1957, f. 389.

ACNSAS, fond documentar, dosar 111, vol. 4, Ordinul ministrului Afa­c­e­ri­lor Interne al Republicii Populare Române nr. 155 din 10.II.1959 si Ins­truc­ti­uni privind organizarea urmaririi pentru infractiuni care primejduiesc secu­ritatea Republicii Populare Române, 1959, f. 25.

ACNSAS, fond documentar, dosar 123, vol. 41, Instructiunile nr. D-00180/1987 privind activitatea de creare si folosire a retelei informative a aparatului de Securitate, f. 26.

Ibidem.

ACNSAS, fond documentar, dosar 93, vol. 6, Proiectul Ordinului Mi­nis­terului de Interne privind munca cu reteaua informativa, 1972, semnat de ministrul de Interne Ion Stanescu si distribuit pentru dezbatere si organelor de conducere ale Ministerului de Interne, unitatilor si inspectoratelor judetene de Se­cu­ritate si Militie, f. 141.

ACNSAS, fond documentar, dosar 123, vol. 41, Instructiunile D-00180/1987 privind activitatea de creare si folosire a retelei informative a aparatului de Securitate, art. 22, f. 25.

Ibidem.

Descriptorii de personalitate au fost extrasi din lexiconul specific fostelor organe de Securitate si sunt reprezentati de cuvinte si expresii care au relevanta descriptiva pentru personalitatea colaboratorului si se regasesc în majoritatea dosarelor studiate.

Cartea Alba a Securitatii, vol. II, cap. II, Serviciul Român de Informatii, 1995, p. 42.


Document Info


Accesari: 3280
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )