Redresoarele
Redresoarele se folosesc in
sistemele electrice cu surse de curent alternativ si receptoare de curent
continuu in scopul stabilirii legaturii si al controlului puterii (fig. 1). In
literatura de specialitate, ele sunt d 12212j99m efinite ca elemente care transforma
curentul alternativ in curent continuu.
Principalele elemente ale redresoarelor rezulta din schema structurala data in
figura 1. Fata de structura prezentata in figura 1,a redresoarele utilizate in
practica pot avea o structura mai simpla sau mai complexa Astfel, se utilizeaza
redresoare necomandate care constau doar din comutatorul K, precum si
redresoare care contin in plus, fata de elemente date in figura 1,b elemente de
reglare, protectie si supraveghere.
Redresoarele pot fi fara sau cu transformator. Cele fara transformator se
caracterizeaza prin simplitate, gabarit mic si pret de cost redus. Desi
prezinta aceste avantaje, redresoarele fara transformator sunt utilizate pe
scara redusa. Introducerea transformatorului in circuitul energetic al
redresoarelor permite rezolvarea urmatoarelor probleme: transformarea tensiunii
sursei, astfel incat sa fie in concordanta cu tensiunea receptorului;
transformarea numarului de faze (marirea numarului de faze) in scopul
,,netezirii" tensiunii si a curentului redresat; obtinerea punctului de
nul pentru circuitele de redresare cu conexiunea in stea ; izolarea retelei de
c.a. de reteaua de c.c.; imbunatatirea formei curentului primar; realizarea
redresoarelor cu scheme de redresare complexe.
Fig. 1: Referitoare la functia si structura redresoarelor.
REDRESOARE SIMPLE
In fig. 2 sunt reprezentate schemele electrice ale redresoarelor simple mai des
utilizate in practica. Pornind de la aceste scheme de redresare sim¬ple, de
baza, se obtin schemele de redresare complexe. in figura 3 sunt date cāteva
exemple de scheme de redresare complexe. Dupa cum rezulta din figura 3,
schemele de redresare complexe se obtin astfel: infasurarile secundare ale
unuia sau mai multor transformatoare se īmpart in cāteva grupe separate, care
nu au legaturi electrice interioare intre ele ; la fiecare grupa de infasurari
se leaga ventile electrice astfel incit sa formeze un redresor simplu de sine
statator, denumit sectie de redresare ; sectiile de redresare se leaga intre
ele in serie sau in paralel. Schemele de redresare complexe prezinta
urmatoarele avantaje: micsoreaza pulsatia tensiunii redresate; imbunatatesc
gradul de utilizare a ventilelor.
Redresoarele pot fi impartite in doua mari clase: 1 - redresoare cu un singur
tact, denumite si redresoare monoalternante sau redresoare cu conexiune in stea
(fig. 2, a, b, d, f); 2 - redresoare cu doua tacte sau redresoare punte (fig.
2, c, d), Redresoarele cu un singur tact se caracterizeaza prin aceea ca
fiecare faza a sursei de energie este parcursa de curent, numai o data, in
decursul unei perioade. La redresoarele punte, fiecare faza a sursei de energie
este parcursa de curent, in ambele semialternante.
La redresoarele de mare putere, se utilizeaza grupe de ventile legate in serie
si in paralel (fig. 3). O grupa de ventile legate in serie care īndeplineste
rolul unui ventil formeaza o ramura de ventile, iar mai multe ramuri de ventile
legate in paralel si care īndeplinesc functia unui ventil se numesc brate de
ventile.
|
