Pestii ososi

Istoria vietii pe Pamant a inceput in urma cu aproape 600 milioane de ani. Evolutia timpurie a avut loc in ocean, si cativa descendenti ai primilor pesti ancestrali mai traiesc inca si azi. Caracteristicile lor stravechi prezinta indicii vitale despre dezvoltarea respiratiei si locomotiei, deoarece acesti primi pesti au anumite trasaturi comune cu amfibienii.

A.   Coelacantul

Urme ale acestui peste s-au gasit in depuneri de fosile vechi de 60-40 141j98b 0 milioane de ani. Pana in 1938 se credea ca acest peste este disparut, dar in luna decembrie a anului respectiv o ingrijitoare a unui muzeu din Africa de Sud a descoperit un specimen in captura unui trauler din East London. Originea pestelui a fost identificata in Insulele Comore, langa Madagascar, si in cele din urma s-a gasit o mica populatie de coelacant in apele adanci din jurul insulei vulcanice Grande Comore. Locuitorii insulei cunosteau pestii, uneori pescuiti din greseala dar prea unsurosi pentru a fi mancati.

Coelacantul dateaza din devonian, acum 108 - 360 milioane de ani, o vreme in care cei dintai amfibieni dezvoltau picioare si ieseau pe uscat. Spre deosebire de pestii moderni, coelacantul are inotatoare lobate ciudate, fiecare sustinuta de muschi si oase bine dezvoltate. La inceput se credea ca pestele umbla pe fundul marii. Un film prezinta coelacantul stand in cap, manipulandu si corpul prin miscari alternative de inot cu inotatoarele sale. Se pare ca, coalacantii inoata intr-un mod straniu, uneori cu capul in jos. Inotatoarele pectorale si inotatoarele abdominale posterioare sunt coordonate. Folosindu-le impreuna, coalacantul se propulseaza, deplasandu-se din apa adanca, unde isi petrece ziua, in apele mici, unde isi petrece noaptea hranindu-se cu calamari si pesti mici.

B.   Pestii dipnoi

Asemenea coelacantului, pestele dipnoi are caracteristici fizice care leaga pestii de amfibieni. In trecut existau in toata lumea, dar in prezent au mai ramas doar sase specii de apa dulce. Acestea se gasesc in Amazon, anumite rauri din Africa Centrala si de Vest, si cateva rauri din Australia. Raurile in care traiesc au tendinta de a seca in timpul verii, dar pestii dipnoi au evoluat pentru a face fata acestui lucru. Cand apa dispare, ei se ingroapa in malul rece al raului. Speciile africane de peste dipnoi isi fac un cocon sub suprafata arsa de soare a malului si intra intr-o stare de inactivitate, numita estivatie, stare in care pot ramane luni in sir, sau chiar ani, asteptand ploile.

Pestii dipnoi supravietuiesc pentru ca au plamani perechi - similar cu vertebratele terestre - si o inima adaptata, impartita in patru camere pentru a pompa sangele in plamani, precum si in branhii si corp. Raurile Burnett si St. Mary din Queensland nu seaca complet, dar sunt sufocate de plante si apa devine dezoxigenata. Pestii obisnuiti ar muri daca branhiile lor nu ar inceta sa functioneze, dar pestii dipnoi australieni urca din cand in cand la suprafata pentru a respira aer in plamani.

Stiucile de mal si pestii de stuf sunt pesti de apa dulce din Africa. Ei au plamani si branhii perechi care le permit sa inspire aer oricand este necesar. De asemenea ei au solzi aspri si o baza carnoasa la inotatoarele perechi. Stiucile de mal si pestii de stuf isi folosesc inotatoarele pentru a se propulsa prin vaslire in timp ce vaneaza insecte si nevertebrate mici.

C.   Bioluminescenta

In adancurile intunecate ale marii, peste o mie de specii de pesti ososi au capacitatea de a lumina. Multe specii folosesc lumina pentru camuflaj, pentru a preveni iesirea in evidenta a conturului lor pe fundul luminos al apei. Pestii unditari folosesc o momeala bioluminescenta pentru a atrage prada, in timp ce pestii lanterna folosesc lumina pentru a-si face semne unii altora.

D.   Heringi si hamsii

In trecut pesti importanti in alimentatie, heringii din Atlanticul de Nord si din Pacific sunt periclitati de pescuitul in exces. Heringii isi depun icrele in timpul verii, in bancuri, formand pe fundul marii un covor lipicios de oua. Sprotii sunt strans inruditi cu heringii, iar sardinele sunt de fapt puietii sardelelor. Din puietii de hering si din cei de sprot se prepara alimente. Aceasta piata rentabila a incurajat pescarii sa vaneze pesti imaturi, decimand populatiile capabile de reproducere.

Industria produselor din peste din Europa a redus si ea populatiile de hering, iar apetitul japonezilor pentru icre de hering a avut ca rezultat un spectacol uimitor in care sute de tone de peste comestibil au fost aruncate de producatorii americani si canadieni, dupa extragerea si congelarea pentru export a delicatesei. Hamsiile sunt exploatate pentru preparate din peste si untura de peste, sau vandute ca delicatesa. Ancoveta, in mod normal abundenta in apele reci ale Curentului Humboldt, are o importanta economica mare pentru America de Sud, dar populatiile sale de obicei sunt reduse drastic la fiecare sapte ani cand El Nino, o schimbare a curentului oceanic, aduce ape calde aproape de tarm.