Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload


loading...

















































AUDIT PUBLIC INTERN

economie












ALTE DOCUMENTE

DOI LA SUTĂ SCHIMBĂ LUMEA
TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ
TEORIA CANTITATIVA A INFLATIEI
ROMANIA IN ECONOMIA MONDIALA
PROGRAM DE COMPLETARE IN SISTEMUL FRAC - PACK SONDA 532 TICLENI
Implementarea legislatiei comunitare in vederea dezvoltarii durabile rurale
Factori de productie
Leadership tranzactional
Consideratii generale privind economia globala
OFERTA









CUPRINS







CAPITOLUL I - NOTIUNI GENERALE DESPRE AUDIT

1.1. Notiuni generale   .................. pag. 2

1.2. Reglementare standarde - IIA - IFACI

- norme profesionale de bune practici ........... pag. 4



CAPITOLUL II - AUDITUL PUBLIC INTERN ....... pag. 6



CAPITOLUL III - AUDITUL DE SISTEM

3.1. Abordarea auditului .................. pag. 9



CAPITOLUL VI - PLANIFICAREA AUDITULUI PUBLIC

4.1. Planificarea auditului public intern ............. pag. 11

CAPITOLUL I

NOTIUNI GENERALE DESPRE AUDIT


1.1. Notiuni generale

Auditul intern este o profesie care se bazeaza pe un cadru de referinta recunoscut în lumea întreaga, chiar daca, datorita varietatii mediilor în care este practicat, acesta trebuie sa se adapteze pentru a lua în calcul particularitatile legislative si de reglementare ale fiecarei tari, regulile specifice care guverneaza anumite sectoare de activitate (sectorul bancar, de exemplu) sau pur si simplu marimea si cultura organizatiilor.

Acest cadru de referinta serveste drept baza pentru pregatirea unei diplome profesionale recunoscute pe plan mondial, eliberata pe baza unui examen de specialitate, CIA (Certified Internal Auditor) care reprezinta, pentru exercitarea auditului intern, echivalentul diplomei de expertiza contabila în cazul revizuirii conturilor.

Cadrul de referint&# 15515u2022p 259; cuprinde:

definitia auditului intern adoptata în luna iunie a anului 1999 de Consiliul de Administratie al IIA, care precizeaza ca auditul intern efectueaza misiuni de asigurare si de consiliere, ca domeniile sale de responsabilitate sunt riscul, controlul intern si guvernarea întreprinderii si ca finalitatea sa este aceea de a aduce un plus de valoare organizatiilor;

codul deontologic care furnizeaza auditorilor interni principiile si valorile ce le permit sa-si orienteze practica profesionala în functie de contextul lor specific;

normele profesionale pentru practica auditului intern care îi ghideaza pe auditorii interni în vederea îndeplinirii misiunii si în gestionarea activitatii lor;

modalitatile practice de aplicare (MPA) care comenteaza si explica normele si recomanda cele mai bune practici;

sprijinul pentru dezvoltarea profesionala, constituit în principal din lucrari si articole de doctrina, din documente ale colocviilor si conferintelor, precum si ale seminariilor

Cunoasterea si aplicarea acestui cadru de referinta ofera organizatiilor si organismelor de reglementare o asigurare privind nivelul de profesionalism al auditorilor interni.

Principiile si regulile prevazute de codul deontologic si de norme au un caracter obligatoriu. Nerespectarea acestora înseamna nu numai sa te situezi în afara profesiei, ci mai ales sa te privezi de un mijloc de a fi mai eficace si, deci mai credibil. Amatorismul nu mai are ce cauta în auditul intern, doar o abordare sistematica si metodica poate aduce un plus de valoare organizatiilor.

Modalitatile practice de aplicare nu au aceeasi putere executorie. Acestea reprezinta referinta în domeniu si se recomanda cu tarie punerea lor în aplicare, admitând totusi posibilitatea unor adaptari în functie de legile si reglementarile nationale. (Lois Vaurs - Delegat general, Cuvânt înainte la lucrarea "Norme profesionale ale auditului intern", editata de Ministerul Finantelor Publice, octombrie 2002)


1.2. Reglementare standarde - IIA - IFACI - norme profesionale de bune practici

Standardele internationale în domeniul auditului intern reprezinta rezultatul a zeci de ani de activitate în domeniu, parcurgând un proces amplu de armonizare cu cerintele vietii economico-sociale, pastrând, în permanenta, un caracter dinamic si puternic proactiv. Ele indica buna practica acceptata pe plan international pentru auditul intern în întreaga lume, reprezentând cadrul general si un instrument de lucru pentru audit si conducerea auditului. Am subliniat expresia buna practica deoarece este folosita din ce în ce mai des, si nu în sensul celor expuse mai sus.

De multe ori se confunda cu bunul plac sau cu afirmatia ca daca si altii au procedat la fel, si nu s-a întâmplat nimic rau, putem aplica si noi acea metoda. Aceasta din urma nu este departe de adevar, dar trebuie facuta mentiunea ca bunele practici, despre care se mentioneaza în domeniul auditului intern, sunt rezultatul multor ani de experienta si au trecut testul timpului, dovedindu-si universalitatea. Simplul fapt ca, undeva, cineva a mai procedat asa cum avem intentia sa o facem si noi, fara efecte negative vizibile, nu ne da dreptul sa afirmam ca avem de-a face cu o buna practica în domeniul respectiv.

Tocmai datorita celor prezentate mai sus, respectarea standardelor sporeste încrederea în auditul efectuat, precum si masura în care conducerea se poate baza pe constatarile, asigurarile si recomandarile auditului. Având în vedere faptul ca prezenta lucrare se doreste a fi accesibila unui spectru larg de cititori, vom prezenta în continuare atât definitia auditului intern cât si unele delimitari terminologice menite sa faciliteze întelegerea adecvata a unor termeni care apar în aceasta definitie, si nu numai.

Auditul intern este o activitate independenta, obiectiva, de asigurare si consultanta, menita sa adauge valoare si sa îmbunatateasca operatiunile unei organizatii.

Ajuta o organizatie sa-si îndeplineasca obiectivele printr-o abordare sistematica, disciplinata în vederea evaluarii si îmbunatatirii eficientei proceselor de management al riscurilor, control si guvernanta". (Institutul Auditorilor Interni, iunie 1999 - Sursa: IIA Standards 2004)

Serviciile de asigurare reprezinta o examinare obiectiva a documentelor justificative (dovezilor de audit) în scopul obtinerii unei evaluari independente cu privire la procesele de management al riscurilor, control sau guvernanta pentru organizatie.

Ele pot avea în vedere aspecte financiare, de performanta, de respectare a normelor (conformitatea), sistemul de securitate si principiul atentiei cuvenite în audit."

Serviciile de asigurare presupun evaluarea obiectiva de catre auditorul intern a documentelor justificative (dovezilor de audit), în scopul obtinerii unei opinii sau a unor concluzii independente cu privire la un proces, sistem sau alt subiect.

Natura si aria misiunii de asigurare sunt stabilite de auditorul intern.

În general, în serviciile de asigurare sunt implicate 3 parti:

persoana sau grupul direct implicate în procesul, sistemul sau subiectul respectiv (proprietarul procesului);

persoana sau grupul care face evaluarea (auditorul intern);

persoana sau grupul care foloseste evaluarea (utilizatorul).

Consultanta, potrivit glosarului IIA, reprezinta activitatile de îndrumare si, înrudite cu aceasta, de deservire a clientului, a caror natura si arie sunt convenite cu clientul si care au ca scop adaugarea de valoare si îmbunatatirea proceselor de guvernanta, management al riscurilor si control din organizatie, fara ca auditorul intern sa-si asume responsabilitati de conducere. Exemplele includ consiliere, consultanta, facilitare, proiectare procese si training.

Serviciile de consultanta (potrivit standardelor IIA) au natura consultativa si sunt prestate în general la cererea unui client care angajeaza misiunea. Natura si aria misiunii de consultanta sunt convenite cu clientul.

Serviciile de consultanta implica în general 2 parti:

persoana care ofera consultanta (auditorul intern);

persoana sau grupul care cere si primeste consultanta (clientul care angajeaza misiunea).

În prestarea serviciilor de consultanta auditorul intern trebuie sa pastreze obiectivitatea si nu îsi va asuma responsabilitati de conducere.

Activitati participative de audit intern prestate pentru conducerea de nivel mediu sau superior care depasesc serviciile conventionale de asigurare si consultanta, dar sunt limitate de parametrii stabiliti si sunt prestate doar cu posibilitatile, cunostintele, experienta si autoritatea necesare pentru sarcina.

Activitatile de consultanta pot fi:

a.      proactive: oferite ca parte din gama de servicii de audit;

b.     reactive: prestate la cerere, fara însa a compromite independenta si obiectivitatea auditului.




CAPITOLUL II

AUDITUL PUBLIC INTERN


Potrivit Legii nr. 672/2002 privind auditul public intern, cu modificarile si completarile ulterioare, auditul public intern este activitatea functional independenta si obiectiva, care da asigurari si consiliere conducerii pentru buna administrare a veniturilor si cheltuielilor publice, perfectionând activitatile entitatii publice; ajuta entitatea publica sa-si îndeplineasca obiectivele printr-o abordare sistematica si metodica, ce evalueaza si îmbunatateste eficienta si eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului si a proceselor de administrare.

În România, Curtea de Conturi este definita ca "Institutia suprema de control financiar extern asupra modului de formare, de administrare si întrebuintare a resurselor financiare ale statului si ale sectorului public (art. 1. din Legea de organizare si functionare a Curtii de Conturi nr. 94/1992, republicata, modificata si completata prin Legea nr. 77/2002).

Prin aceasta se reuseste delimitarea de auditul financiar pe care îl realizeaza Camera Auditorilor din România, care îsi desfasoara activitatea în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 75/01.06.1999, cu modificarile si completarile ulterioare.

În concordanta cu prevederile legii, Curtea de Conturi a României are urmatoarele atributii:

a.      analizeaza calitatea gestiunii financiare din punct de vedere al economicitatii, eficientei si eficacitatii - art. 16 (3);

b.     urmareste calitatea gestiunii economico-financiare, daca prin aceasta se afecteaza drepturile statului, unitatilor teritoriale administrative sau institutiilor publice ori se creeaza obligatii în sarcina acestora - art. 27 (1-d);

c.     urmareste economicitatea, eficienta si eficacitatea achizitiilor publice - art. 27 (1-e).

Totodata, în definirea tipurilor de audit public intern se arata ca:

a.      auditul de sistem reprezinta o evaluare de profunzime a sistemelor de conducere si control intern, cu scopul de a stabili daca acestea functioneaza economic, eficace si eficient, pentru identificarea deficientelor si formularea de recomandari pentru corectarea acestora;

b.     auditul performantei examineaza daca criteriile stabilite pentru implementarea obiectivelor si sarcinilor entitatii publice sunt corecte pentru evaluarea rezultatelor si apreciaza daca rezultatele sunt conforme cu obiectivele;

c.     auditul de regularitate reprezinta examinarea actiunilor asupra efectelor financiare pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, sub aspectul respectarii ansamblului principiilor, regulilor procedurale si metodologice care le sunt aplicabile.

Obiectivul general al unui audit financiar este acela de a furniza asigurarea ca situatiile financiare examinate sunt complete si întocmite cu acuratete, iar operatiile economice s-au efectuat în conformitate cu legile si reglementarile relevante în vigoare


AUDITUL PERFORMANTEI

Standardele internationale INTOSAI definesc auditul performantei ca "un audit al economicitatii, eficientei si eficacitatii cu care entitatea auditata utilizeaza resursele în scopul îndeplinirii responsabilitatilor sale".

Standardele INTOSAI stabilesc ca auditul performantei este:

a.     Auditul economicitatii activitatilor administrative în raport cu principiile si practicile unui management performant;

b.     Auditul eficientei utilizarii resurselor umane, financiare, a altor resurse, incluzând examinarea sistemelor informationale, a modului de masurare si urmarire a indicatorilor de performanta, precum si a procedurilor urmate de entitatea auditata pentru remedierea deficientelor identificate;

c.     Auditul eficacitatii performantei referitoare la îndeplinirea obiectivelor entitatii auditate si auditul impactului efectiv al activitatii entitatii în comparatie cu impactul planificat al acesteia.

În practica, pot exista situatii când auditul financiar poate include elemente de auditare a performantei unor actiuni si programe sau chiar a întregii activitati a institutiei publice. În asemenea cazuri clasificarea auditului va depinde de scopul principal al acestuia. Un audit al performantei poate fi un audit al economicitatii, eficientei si eficacitatii, o combinatie a doua dintre acestea sau poate fi un audit complet ce înglobeaza toate cele trei componente.

Auditul performantei analizeaza daca "banii publici au fost bine cheltuiti", examinându-se în principal masurile întreprinse de entitatile auditate cu privire la respectarea principiilor economicitatii, eficientei si eficacitatii, cunoscute fiind ca cei "trei E", de asemenea, auditul performantei poate implica examinarea directa a performantei realizate.

Acest tip de audit solicita adesea auditorului examinarea rezultatelor din punctul de vedere al economicitatii, eficientei si eficacitatii, folosind rationamentul sau profesional. Masurarea performantei rezultatelor în raport cu obiectivele propuse în concordanta cu cei "3 E" (economicitate, eficienta, eficacitate)constituie o necesitate pentru managerii de la toate nivelele.

Conform legii, ministerele si unitatile subordonate au în responsabilitatea lor organizarea si monitorizarea modului de functionare a sistemului de control intern.

Pornind de la aceasta, o sarcina importanta a auditorilor performantei este aceea de a verifica daca a existat o preocupare constanta în aceasta directie. Indiferent ce tip de audit abordeaza, reprezentantii Curtii de Conturi au permanent în atentie sistemul de control intern al entitatii auditate, inclusiv auditul public intern, ca parte integranta a acestui sistem.

Pe de alta parte, auditul intern are ca scop principal evaluarea sistemului de control intern caruia, printr-o abordare metodica si sistematica, încearca sa-i afle punctele slabe si sa ajute managementul în gasirea celor mai adecvate cai de îmbunatatire a acestuia, fapt ce-i va permite sa obtina un grad de asigurare sporit cu privire la realizarea obiectivelor organizatiei.

Daca din punctul de vedere al specialistilor în domeniul auditului putem admite ca, la o analiza temeinica se pot identifica anumite posibilitati de delimitare a celor doua abordari ale auditului performantei, din puctul de vedere al entitatilor auditate confuzia este mare si datorita faptului ca atât auditul public intern cât si auditul public extern este privit ca un audit extern organizatiei respective. Acest aspect este posibil datorita modului de organizare a auditului public intern si anume la cel mai înalt nivel, conferindu-i-se, astfel, independenta functionala, ceruta de lege, fata de structurile auditate.

Curtea de Conturi este institutia suprema care exercita control financiar ex-post asupra modului de formare, administrare si utilizare a resurselor financiare ale statului si sectorului public, precum si asupra gestionarii patrimoniului public si privat al statului si asupra administrarii unitatilor teritoriale. De asemenea, Curtea de Conturi analizeaza calitatea gestiunii financiare din punct de vedere al economicitatii, eficientei si eficacitatii acesteia.

Din aceasta perspectiva, abordarea se aseamana foarte mult cu cea a auditului public intern.

Deosebirile încep sa apara când se vorbeste de functiile auditului exercitat de Curtea de Conturi. Astfel, principala responsabilitate a acesteia este sa verifice:

conturile generale anuale de executie a bugetului de stat;

contul anual de executie al bugetului asigurarilor de stat;

contul anual de executie al bugetelor locale;

contul anual de executie al fondurilor speciale;

conturile fondurilor de trezorerie;

raportul anual privind datoria publica a statului si situatia garantiilor

guvernamentale pentru credite interne si externe primite de alte persoane juridice.






CAPITOLUL III

AUDITUL DE SISTEM



Abordarile auditului difera în functie de anumiti factori, cu ar fi:

1. Maturitatea gestionarii riscurilor în organizatii;

2. Natura ariei examinate;

3. Experienta, competenta si disponibilitatea resurselor de audit;

4. Nevoile conducerii la vârf.


3.1. Abordarea auditului

Asa cum se precizeaza si în subcapitolul rezervat Guvernantei corporative, auditul de sistem porneste de la ideea ca fiecare organizatie poate fi perceputa ca un singur sistem, care lucreaza pentru atingerea obiectivelor, iar fiecare parte componenta a acesteia va putea fi privita ca un subsistem, care contribuie la rândul sau la realizarea întregului.

Este deosebit de interesant modul de abordare a organizatiilor de catre expertii în audit intern ai Uniunii Europene, în sensul ca managerii trebuie sa aiba permanent în atentie o secventa logica, reprezentata prin:

OBIECTIVE

RISCURI ASOCIATE

CONTROALE INTERNE

ASIGURARE

Astfel, fiecare organizatie, inclusiv cele din sectorul public, este înfiintata pentru aducerea la îndeplinire a unor obiective bine definite.

Obiectivele, atât cele generale cât si cele specifice (de linie), pot fi atinse într-o anumita masura, în functie de maturitatea gestionarii riscurilor asociate acestora. Cu alte cuvinte, pentru fiecare obiectiv trebuie identificate toate fenomenele care ar putea conduce la nerealizarea acestuia în conditii de eficienta, economicitate, eficacitate si echitate sociala.

Odata identificate riscurile potentiale urmeaza ca managementul (atât cel de top cât si cel de linie) sa dispuna masuri de implementare ale tuturor formelor de control intern adecvate pentru a împiedica materializarea riscurilor asociate.

Toate aceste actiuni trebuie întreprinse de manageri în procesul de gestionare a riscurilor, în scopul obtinerii unei asigurari rezonabile, cu privire la modul de atingere a obiectivelor stabilite la fiecare nivel al organizatiei.

Rolul auditului public intern este acela care rezulta chiar din definitia consfintita de actele normative incidente, si anume de a efectua o evaluare independenta, printr-o abordare sistematica si metodica, asupra primelor trei componente ale secventei logice prezentate, în scopul oferirii de asigurari si consiliere cu privire la sistemul de control intern atasat obiectivelor organizatiei.

Auditul intern are responsabilitatea de a furniza asigurarea privind organizatia în ansamblu (întreaga sfera de activitate a auditului intern). Acest lucru poate fi realizat în practica derulând o singura misiune de audit de mare amploare, dar numai la organizatii cu un domeniu restrâns de activitate, si prin alocarea unor resurse considerabile din partea responsabililor auditului public intern.

În practica, misiunile de audit public intern abordeaza organizatiile secvential, prin planificarea acestora pe baza analizei riscurilor asociate principalelor activitati ce se desfasoara în organizatiile din sfera lor de responsabilitate. Auditul va oferi asigurare privind sistemul de ansamblu analizând elementele componente (subsistemele) în cadrul unor misiuni specifice. Acestea sunt derulate pe o perioada, care în prezent este limitata la 3 ani (Legea nr. 6727/2002, privind auditul public intern), iar rezultatele obtinute sunt coroborate astfel încât sa se contureze asigurarea ce poate fi data la nivel de ansamblu.

Un subsistem poate fi definit ca un ansamblu de elemente, activitati, resurse etc., ce conlucreaza într-un mod prestabilit, pe baza unor proceduri si procese definite, la atingerea obiectivelor sau rezultatelor propuse.

În opinia specialistilor, un audit de sistem complet va aborda atât elemente specifice regularitatii, conformitatii activitatilor cu actele normative care le reglementeaza, cu standardele sau bunele practici în domeniile analizate, cât si elemente ce tin de performanta, deoarece nu se poate vorbi de sisteme performante în conditiile în care exista iregularitati, neconformitati, prejudicieri ale patrimoniului.

Un audit de sistem complet si corect abordat ar trebui sa aiba în vedere sistemele în ansamblul lor si în final sa poata concluziona în ce masura institutia centrala, la nivelul careia este organizat auditul, îsi realizeaza obiectivele care-i revin din planul de guvernare.















CAPITOLUL VI

PLANIFICAREA AUDITULUI PUBLIC INTERN

STUDIU DE CAZ



4.1. Planificarea auditului public intern

Auditorul trebuie sa elaboreze si sa documenteze un plan general de audit prin care sa se descrie sfera de cuprindere si desfasurarea auditului.

Aspectele ce trebuie luate în considerare de catre auditor în dezvoltarea unui plan general de audit includ:

a)     identificarea activitatilor auditabile;

b)    identificarea riscurilor inerente asociate activitatilor;

c)     stabilirea factorilor de analiza a riscurilor si nivelele de apreciere ale acestora;

d)    stabilirea nivelului riscului pe criterii de apreciere;

e)     determinarea punctajului total al riscului;

f)      clasarea activitatilor pe baza analizei riscurilor;

g)     ierarhizarea activitatilor care urmeaza a fi auditate;

h)     elaborarea tematicii in detaliu a activitatilor auditabile;

i)       elaborarea planului de audit intern anual.


Responsabilul pentru activitatea de audit intern trebuie sa realizeze o planificare bazata pe riscuri pentru a defini prioritatile activitatii de audit intern în concordanta cu obiectivele entitatii.

Programul misiunilor de audit intern trebuie sa se bazeze pe o evaluare a riscurilor, realizata cel putin o data pe an. La stabilirea acestui proces, auditorul intern trebuie sa ia în calcul punctele de vedere ale managementului si Consiliului organizatiei.

Atunci când îi este propusa o misiune de consultanta, responsabilul pentru activitatea de audit intern trebuie, înainte de a o accepta, sa ia în calcul în ce masura aceasta poate aduce un plus de valoare si îmbunatati managementul riscurilor si functionarea entitatii. Misiunile care au fost acceptate trebuie sa fie integrate în planul de audit.


Comunicarea si aprobarea

Responsabilul pentru activitatea de audit intern trebuie sa comunice managementului si Consiliului planurile privind activitatea de audit intern si resursele necesare, inclusiv modificarile intermediare semnificative, în vederea examinarii si aprobarii acestora. Conducatorul activitatii de audit intern trebuie sa semnaleze, de asemenea, impactul oricarei limitari a resurselor.




Gestionarea resurselor

Conducatorul activitatii de audit intern trebuie sa se asigure ca resursele alocate acestei activitati sunt adecvate, suficiente si alocate efectiv în vederea realizarii planului de audit aprobat.


Politici si proceduri

Conducatorul activitatii de audit intern trebuie sa stabileasca politicile si procedurile care sa dirijeze activitatea de audit intern.


Coordonarea

Conducatorul activitatii de audit intern trebuie sa comunice celorlalti prestatori interni si externi de servicii de asigurare si de consiliere informatiile necesare si sa îsi coordoneze activitatile cu acestia, astfel încât sa asigure o acoperire adecvata a activitatilor si sa minimizeze suprapunerile.


Rapoarte transmise managementului si Consiliului

Conducatorul activitatii de audit intern trebuie sa raporteze periodic managementului si Consiliului cu privire la scopul, autoritatea, responsabilitatea si functionarea activitatii de audit intern, în raport cu planul stabilit. Aceste rapoarte trebuie sa includa, de asemenea, aspecte legate de expunerile la riscurile semnificative si de controlul acestora, aspectele legate de guvernanta corporativa, precum si alte aspecte necesare conducerii executive si Consiliului, sau solicitate de acestea.


Planificarea misiunii

Auditorii interni trebuie sa elaboreze si sa înregistreze un plan pentru fiecare misiune, plan care sa includa aria de aplicabilitate, obiectivele, calendarul si alocarea resurselor.


Consideratii referitoare la planificare

La planificarea misiunii, auditorii interni trebuie sa ia în considerare:

obiectivele activitatii care este revizuita si mijloacele prin care activitatea îsi controleaza desfasurarea;

riscurile semnificative legate de activitate, obiectivele sale, resursele utilizate, precum si operatiile si mijloacele prin care impactul potential al riscului este mentinut la un nivel acceptabil;

adecvarea si eficacitatea sistemelor de management si control al riscurilor activitatii, cu referire la un cadru sau model relevant de control;

oportunitatile de îmbunatatire semnificativa a sistemelor de management si control al riscurilor activitatii.

La planificarea unei misiuni pentru partile din afara organizatiei, auditorii interni trebuie sa stabileasca o întelegere scrisa cu acestia în legatura cu obiectivele, aria de aplicabilitate, responsabilitatile fiecarei parti si alte asteptari ale clientului, inclusiv în ce priveste restrictiile cu privire la comunicarea rezultatelor misiunii si accesul la dosarul misiunii.

convenita cu clientul.


Resurse alocate misiunii

Auditorii interni trebuie sa stabileasca resursele adecvate atingerii obiectivelor misiunii. Selectarea personalului din cadrul departamentului de audit intern trebuie sa se bazeze pe o evaluare a naturii si complexitatii fiecarei misiuni, a constrângerilor de timp si a resurselor disponibile.


Programul de lucru al misiunii

Auditorii interni trebuie sa elaboreze un program de lucru care sa permita îndeplinirea obiectivelor misiunii. Acest program de lucru trebuie sa fie îndosariat.

Prin programul de lucru trebuie sa se stabileasca procedurile ce urmeaza a fi aplicate pentru a identifica, analiza, evalua si înregistra informatiile pe durata misiunii. Programul de lucru trebuie sa fie aprobat înainte de implementarea sa si orice ajustari trebuie sa fie aprobate cu promptitudine.

Programul de lucru al unei misiuni de consultanta poate varia din punct de vedere al formei si al continutului, în functie de natura misiunii.


Realizarea misiunii

Auditorii interni trebuie sa identifice, analizeze, evalueze si sa documenteze informatii suficiente pentru atingerea obiectivelor misiunii.




Identificarea informatiilor

Auditorii interni trebuie sa identifice informatii suficiente, fiabile, relevante si utile pentru atingerea obiectivelor misiunii.


Analiza si evaluarea

Auditorii interni trebuie sa-si bazeze concluziile si rezultatele misiunii lor pe analize si evaluari corespunzatoare.


Documentarea informatiilor

Auditorii interni trebuie sa documenteze informatiile relevante în vederea justificarii concluziilor si rezultatelor misiunii.



Conducatorul activitatii de audit intern trebuie sa controleze accesul la dosarele misiunii. Acesta trebuie sa obtina acordul conducerii superioare executive si/sau consultanta juridica, daca este cazul, înainte de a transmite aceste dosare unor terti.

Conducatorul activitatii de audit intern trebuie sa stabileasca reguli privind pastrarea dosarelor misiunii. Aceste reguli trebuie sa fie în conformitate cu regulamentele organizatiei, precum si cu alte cerinte legale sau reglementari adecvate.

Conducatorul activitatii de audit intern trebuie sa stabileasca reguli privind atât custodia si pastrarea dosarelor misiunii, cât si transmiterea lor catre terti interni sau externi. Aceste reguli trebuie sa fie în conformitate cu regulamentele entitatii, precum si cu alte cerinte legale sau reglementari adecvate.


Calitatea comunicarii

Comunicarea trebuie sa fie corecta, obiectiva, clara, concisa, constructiva, completa si realizata în timp util.


Erori si omisiuni

Daca o comunicare finala contine o eroare sau o omisiune semnificativa, conducatorul activitatii de audit intern trebuie sa comunice informatiile corectate tuturor partilor care au primit versiunea initiala.


Comunicarea neconformitatii cu Standardele

Atunci când nerespectarea Standardelor are un impact asupra unei anumite misiuni, comunicarea rezultatelor trebuie sa cuprinda:

Standardul(ele) care nu a(u) fost respectat(e) în totalitate;

Motivul sau motivele neconformitatii; si

Efectul neconformitatii asupra misiunii.





Monitorizarea evolutiei

Conducatorul activitatii de audit intern trebuie sa stabileasca si sa mentina un sistem care sa permita monitorizarea actiunilor întreprinse ca urmare a dispozitiilor managementului în baza rezultatelor comunicate.

Responsabilul pentru activitatea de audit intern trebuie sa stabileasca un proces de urmarire a implementarii rezultatelor a care sa permita monitorizarea si garantarea faptului ca masurile luate de conducerea au fost implementate în mod eficient sau ca managementul a acceptat sa-si asume riscul de a nu întreprinde nici o masura.

Activitatea de audit intern trebuie sa monitorizeze implementarea dispozitiilor managementului în baza rezultatelor misiunii de consultanta în limitele în care acestea au fost convenite cu clientul.


Solutionarea acceptarii riscurilor de catre management

Atunci când conducatorul activitatii de audit intern considera ca managementul a acceptat un nivel al riscului rezidual care poate fi inacceptabil pentru entitate, conducatorul activitatii de audit intern trebuie sa discute acest aspect împreuna cu conducerea executiva la cel mai înalt nivel. Daca nu pot lua o decizie cu privire la riscul rezidual, conducatorul activitatii de audit intern si conducerea executiva trebuie sa se adreseze Consiliului pentru solutionarea acestei situatii.


PLAN DE AUDIT INTERN

Scopul: - Întocmirea planului de audit intern în conformitate cu cerintele standardelor de audit intern.

Premise: - Planul de audit intern reprezinta cadrul de actiune pentru Departamentul de Audit Intern si se întocmeste de catre seful acestui departament.

Activitati:


sef Departament Audit Intern

Identificarea principalelor elemente ale contextului economic în care entitatea / activitatea auditata îsi desfasoara activitatea;

Cunoasterea cadrului legislativ - normativ care reglementeaza activitatea entitatii / activitatii auditate;

Identificarea sistemelor de control pentru o evaluare prealabila a punctelor forte si slabe;

Retinerea constatarilor semnificative si recomandarilor din dosarul permanent si rapoartele de audit intern precedente, relevante pentru stabilirea obiectivelor misiunii de audit intern;

Identificarea si evaluarea riscurilor semnificative;

Identificarea surselor potentiale de informatii care ar putea fi folosite ca probe ale auditului.

Activitati:


Auditorii

1. Identifica legile, regulamentele si normele aplicabile structurii / activitatii auditate.

2. Apreciaza factorii de reusita a misiunii de audit;

3. Obtin în vederea analizei: organigrama, regulamentele de functionare, fise ale posturilor, proceduri scrise

ale structurii / activitatii auditate etc;

4. Identifica responsabilitatilor pe persoane;

5.Studiaza circuitul informatiilor în cadrul structurii auditate;

6. Realizeaza proceduri analitice privind performanta structurii / activitatii auditate în vederea analizei riscurilor si calitatii managementului (daca acesta este unul din obiectivele misiunii);


IDENTIFICAREA sI ANALIZA RISCURILOR

Scopul: - Procedura urmareste identificarea riscurilor specifice structurii / activitatii auditate. Evaluarea controlului intern din cadrul structurii / activitatii auditate.

Premise: - Aprecierea unui risc se realizeaza în functie de:

natura si specificul activitatii / functiei auditate;

calitatea controlului intern;

gravitatea consecintelor directe si indirecte ale producerii riscului;

probabilitatea producerii riscului.

elaboreaza si implementeaza politica bugetara a guvernului;

elaboreaza si implementeaza politica fiscala a guvernului;

coreleaza politicile fiscale si bugetare cu celelalte politici economico-sociale;

administreaza veniturile statului;

administreaza datoria publica;

exercita controlul financiar public intern;

asigura evidenta centralizata a bunurilor ce constituie domeniul public al statului;

elaboreaza si supravegheaza cadrul legal în domeniul contabilitatii;

reprezinta interesele României în relatiile internationale, în domeniul sau de competenta;

asigura un mediu de afaceri concurential si predictibil.

Pentru buna desfasurare a activitatilor reclamate de îndeplinirea functiilor sale, Ministerul Economiei si Finantelor Publice deruleaza, pe plan intern, o serie de functii-suport, care includ:

Un management al resurselor umane;

Un sistem informatic modern;

Un sistem de comunicare interna si externa;

Reprezentarea intereselor statului în instantele judecatoresti;

Asigurarea legaturii cu Parlamentul, sindicatele, patronatul si alti exponenti ai societatii civile.

Fiecare functie are sarcini specifice.

Un numar de 26.295 de angajati, din care 49% cu studii superioare, activeaza în cele 471 de unitati teritoriale alaturi de cei 4.600 angajati ai Directiei Generale a Vamilor. Pe lânga acestia, în subordinea Ministerul Economiei si Finantelor Publice se afla Oficiul Concurentei, cu 400 de angajati.

În România, pentru protejarea finantelor publice de influentele rezultate de inflatie, trecerea la privatizare, evolutia cursului valutar, modificarile importante survenite în rolul si structura privatizare, evolutia cursului valutar, modificarile importante survenite în rolul si structura sistemului financiar si bancar, si din necesitatea asigurarii, alocarii fondurilor în conformitate cu destinatiile prevazute de lege, începând cu anul 1993 a fost organizata derularea executiei financiare a sectorului public prin trezoreria statului. Este un sistem nou creat, care reprezinta în fapt o coordonata a reformei sistemului financiar în România si prin care statul îsi mobilizeaza disponibilitatile de fonduri utilizate direct sau indirect. De asemenea, prin trezoreria finantelor publice se asigura utilizarea resurselor statului cu eficienta sporita de catre institutiile din sectorul public sub controlul permanent al organelor financiare, respectarea destinatiei fondurilor aprobate prin lege de catre Parlamentul României, precum si întarirea raspunderii ordonatorilor de credite în gestiunea banului public. Astfel, s-a realizat organizarea exercitarii controlului prin organele proprii ale Ministerului Finantelor asupra : urmaririi si îndeplinirii obligatiilor cuvenite bugetului de catre agentii economici, persoane fizice sau juridice prin asigurarea evidentei pe platitori; efectuarii cheltuielilor de catre institutiile publice din creditele bugetare aprobate, mijloacele speciale extrabugetare si fondurile speciale.


ORGANIZAREA sI ATRIBUŢIILE TREZORERIEI FINANŢELOR PUBLICE

Prin Trezorerie este posibila cunoasterea si rezolvarea implicatiilor specifice gestiunii financiare publice. În plus, Trezoreria faciliteaza folosirea de catre Ministerul Finantelor Publice, cu ocazia întocmirii, aprobarii si executiei bugetului public, a instrumentelor de analiza fundamentala si de supraveghere a realizarii echilibrului financiar, monetar, valutar si a datoriei publice.

Reglementarile legale pe baza carora s-a înfiintat Trezoreria sunt: Legea contabilitatii nr.82/24 decembrie 1991 si Hotarârea Guvernului nr.78/15 februarie 1992. Conform prevederilor acestor acte normative, Ministerul Finantelor Publice a fost autorizat sa organizeze contabilitatea Trezoreriei privind executia de casa a bugetului de stat, a bugetelor locale, a bugetului asigurarilor sociale de stat; constituirea si utilizarea veniturilor proprii ale institutiilor publice, precum si a fondurilor cu destinatie speciala; gestiunea datoriei publice, precum si alte operatii financiare efectuate în contul institutiilor publice, agentilor economici.

Ministerul Finantelor Publice reprezinta organul de specialitate al administratiei publice centrale, în subordinea Guvernului, cu personalitate juridica, care aplica strategia si programul de guvernare în domeniul finantelor publice.

Trezoreria statului este organizata si functioneaza ca directie generala în cadrul Ministerului Finantelor Publice (unitatea de management a trezoreriei statului).

Trezoreria Statului este sistemul unitar si integrat prin care statul asigura efectuarea operatiunilor de încasari si plati privind fondurile publice, inclusiv cele privind datoria publica, si a altor operatiuni ale statului, în conditii de siguranta si în conformitate cu dispozitiile legale.

Trezoreria statului este conceputa ca un sistem unitar atât la nivel central ,cât si la nivelul unitatilor teritoriale ale Ministerului Finantelor Publice, în scopul realizarii operatiunilor financiare ale sectorului public, astfel:

la nivel central: Directia generala a Trezoreriei Statului;

la nivel judetean: Directii judetene ale Trezoreriei Statului în cadrul Directiilor generale ale finantelor publice judetene;

la nivel local: Trezorerii municipale organizate ca directii în cadrul Administratiilor Financiare municipale; Trezorerii orasenesti ca servicii în cadrul Administratiilor financiare orasenesti; Trezorerii comunale organizate ca servicii în cadrul Administratiilor financiare comunale

Daca la trezoreriile judetene functia de baza o constituie coordonarea, controlul si sintetizarea fluxurilor financiare ale trezoreriilor din teritoriu, trezoreriile din municipii, orase si perceptii sunt unitati direct functionale având în principal urmatoarele atributii pe sectoare de activitate:

a.     Serviciul ( biroul ) încasare si evidenta veniturilor

verifica documentele de încasare în numerar si prin virament a veniturilor bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetului trezoreriei statului, bugetelor locale, fondurilor speciale si veniturilor extrabugetare si altor fonduri din pnctul de vedere al legalitatii si încadrarii corecte;

asigura încadrarea corecta a veniturilor bugetare pe surse si bugete competente în conformitate cu legislatia in viguare;

conduce evidenta veniturilor încasate pe surse, conform subdiviziunilor clasificatiei bugetare aprobate si pe bugete competente, precum si evidenta analitica pe platitori în cazurile stabilite de normele în vigoare;

raspunde de pastrarea si evidentierea tuturor documentelor ce fac obiectul activitatii desfasurate, urmarind circuitul acestora în cadrul legal;

verifica si avizeaza prelevarea din venituri bugetare încasate a sumelor pentru constituirea fondurilor de stimulare a personalului potrivit, reglementarilor legale;

stabileste la finele anului sinteza încasarii veniturilor pe localitati si, în cadrul acestora, pe bugete competente, cu desfasurarea pe capitole si subcapitole;

asigura la finele anului închiderea conturilor sintetice si analitice de venituri;

îndosariaza si arhiveaza toate documentele ce au facut obiectul activitatii desfasurate;  

urmareste implementarea în operatiunile trezoreriei a noilor reglementari pe linia executiei de casa la partea de venituri;

îndeplineste orice alte atributii repartizate de conducerea unitatii, care sunt prevazute în normele trezoreriei

b.     Serviciul (biroul) verificarea si decontarea cheltuielilor institutiilor publice.

exercita controlul asupra documentelor de plati prezentate de ordonatorii de credite, asigurând în mod deosebit respectarea încadrarii platilor în limita creditelor bugetare repartizate pe subdiviziunile clasificatiei bugetare, potrivit prevederilor din bugetele aprobate, precum si în limita disponibilitatilor aflate în cont, dupa caz;

verifica documentele justificative si deschide pe seama ordonatorilor de credite conturile de cheltuieli si de disponibilitati, aplicând prevederile din normele metodologice;

conduce evidenta analitica a cheltuielilor bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetului trezoreriei statului si în cadrul acestora, pe capitole si titluri, precum si a cheltuielilor din fonduri speciale si din venituri extrabugetare pe titulari;

verifica documentele privind repartizarea creditelor din bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele locale si asigura evidenta acestora pe subdiviziunile clasificatiei bugetare;

verifica documentele privind finantarea investitilor institutiilor publice din fondurile bugetare si extrabugetare, asigurând evidentierea pe obiective si surse;

întocmeste jurnale zilnice de înregistrare a platilor prin conturile deschise pe seama ministerelor si institutiilor publice, înregistrând în ordinea cronologica si sistematica operatiile efectuate numai pe baza de documente justificative ( cecuri, ordine de plata, etc ), indicîndu-se corect conturile sintetice si analitice;

verifica operatiunile înregistrate în conturile de cheltuieli cu creditul conturilor " Casa " si " Cont corespondent al trezoreriei ";


c.     Serviciul (biroul) casierie-tezaur, vânzare si gestiune a titlurilor de stat si certificatelor de trezorerie

efectueaza operatiunile de încasari si plati în numerar pe baza documentelor de încasari si plati verificate de serviciul (compartimentul) încasarea si evidenta veniturilor sau verificarea si decontarea cheltuielilor institutiilor publice, dupa caz;

verifica, numara si împacheteaza corespunzator numerarul încasat, întocmeste jurnalele caselor de încasari si de plati si al casei-tezaur;

conduce zilnic evidenta intrarilor si iesirilor de numerar, stabileste soldul zilnic, confrunta soldul zilnic din jurnalul de casa cu cel faptic existent în casierie;

ridica numerar din contul de disponibil deschis la Banca Nationala în scopul asigurarii necesarului de numerar pentru efectuarea platilor prin casierie;

urmareste încadrarea în plafonul de casa si depune suma ce depaseste plafonul în contul trezoreriei statului deschis la banca comerciala sau la directia judeteana de trezorerie si contabilitate publica, dupa caz;

asigura integritatea si securitatea numerarului existent în casierie în timpul zilei operative, depozitarea în conditii de siguranta la finele zilei operative, închiderea si sigilarea caselor în prezenta directorului adjunct si a detinatorului de chei si predarea sub semnatura în grija celor în drept la finele zilei operative;

urmareste circuitul documentelor de încasari si plati în numerar în scopul asigurarii integritatii acestora;

îndosariaza si arhiveaza toate documentele ce au facut obiectul activitatii;

întocmeste periodic situatii privind miscarea numerarului, pe care le transmite în termen;

îndeplineste orice alte atributii repartizate de conducerea unitatii, care sunt prevazute în normele trezoreriei;

asigura pastrarea si utilizarea, cu ajutorul evidentei specifice pentru documentele cu regim special, a certificatelor de trezorerie în forma materializata si dematerializata, pe emisiuni distincte si, în cadrul acestora, pe termene, scadente si valori nominale;

organizeaza si efectueaza operatiunile de încasare din vânzarea certificatelor de trezorerie în cadrul termenelor de începere si închidere a emisiunilor;

la rascumpararea certificatelor de trezorerie,asigura rambursarea la termenul stabilit a valorii nominale a certificatelor de trezorerie vândute si prezentate de persoanele fizice,inclusiv a dobânzii aferente perioadei subscrise, ca si a dobânzii la vedere pentru certificatelede trezorerie transformate în certificate de depozit, asigurând în acest scop numerarul necesar;

conduce contabilitatea certificatelor de trezorerie si a celor transformate în certificate de depozit, vândute populatiei, a celor rascumparate, pe emisiuni, termene, valori nominale, beneficiari si surse de acoperire, precum si dobânzilor aferente acestora;

urmareste încadrarea dobânzii acordate din bugetul de stat si din bugetul trezoreriei statului în creditele bugetare deschise si repartizate cu aceasta destinatie;

întocmeste balantele de verificare, precum si situatiile de raportare zilnice si periodice privind vânzarea si rascumpararea certificatelor de trezorerie conform normelor Ministerului Finantelor Publice;

urmareste circuitul strict al tuturor documentelor legate de vânzarea si rascumpararea certificatelor de trezorerie;

îndeplineste orice alte atributii repartizate de conducerea unitatii, care sunt prevazute în normele trezoreriei.


d. Serviciul (biroul) contabilitatea trezoreriei statului

asigura contabilitatea sintetica si analitica privind executia de casa a bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetului trezoreriei statului, a veniturilor extrabugetare si a fondurilor cu destinatie speciala, prin inregistrarea în conturile sintetice si analitice, în ordine cronologica si sistematica a tuturor operatiunilor de încasari si plati, pe baza documentelor justificative si a planului de conturi;

asigura efectuarea operatiunilor de decontare interna si cele prin directia judeteana de trezorerie si contabilitate publica;

pregateste si elibereaza zilnic extrase de cont pentru conturile de venituri si cheltuieli, precum si pentru conturile de disponibilitati;

întocmeste lucrari privind executia de casa a bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurarilor sociale de stat, fondurilor speciale si extrabugetare, precum si a contului trezoreriei statului;

întocmeste zilnic si lunar balante de verificare,pe care le analizeaza;

înregistreaza dobânzile legale la fonduri speciale si alte disponibilitati purtatoare de dobânda, conform legii;

exercita sarcinile specifice legate de operatiunile cu numerar;

urmareste implementarea în operatiunile trezoreriei a noilor reglementari pe linia executiei bugetare de casa;

acorda viza de control financiar preventiv pentru operatiunile specifice activitatii de trezorerie;

asigura lucrarile de încheiere a executiei financiare la finele anului, precum si întocmirea bilantului contabil anual si trimestrial;

îndosariaza si arhiveaza toate documentele ce au facut obiectul activitatii;

îndeplineste orice alte atributii repartizate de conducerea unitatii, care sunt prevazute în normele trezoreriei.


e. Compartimentul administrarea conturilor agentilor economici

verifica documentele prezentate si deschide pe seama agentilor economici, conturi aplicând prevederile din normele metodologice;

exercita controlul asupra documentelor de plati prezentate de agentii economici asigurând respectarea încadrarii platilor în limitele disponibilitatilor aflate în cont;

întocmeste jurnale zilnice de înregistrare a platilor prin conturile deschise, înregistrând în ordine cronologica si sistematica operatiunile efectuate numai pe baza de documente justificative, indicând corect conturile sintetice si analitice;

verifica operatiunile înregistrate în conturi cu creditul contului "Cont corespondent al trezoreriei", precum si operatiunile privind platile pentru impozite si taxe datorate;

transmite, sub semnatura sefului de serviciu, la serviciul administrarea si contabilitatea contului general al trezoreriei statului jurnalele de înregistrare a cheltuielilor si documentele justificative care au stat la baza înregistrarii;

urmareste executarea creantelor bugetare în conformitate cu legislatia în viguare, prin înfiintarea de popriri asupra disponibilitatilor agentilor economici aflate în conturi deschise la trezoreria statului, potrivit titlurilor executorii emise de organele în drept;

verifica lunar dobânzile calculate si evidentiate în extrasele de cont pentru disponibilitatile aflate în conturile de disponibilitati ale agentilor economici si stabileste masuri de aplicare a modificarilor referitoare la plata dobânzilor reglementate de acte normative;

transmite agentilor economici extrasele de cont împreuna cu documentele justificative;

îndosariaza si arhiveaza documentele ce au facut obiectul activitatii serviciului;

raspunde de pastrarea si evidenta tuturor documentelor ce fac obiectul activitatii, urmând circuitul legal al acestora;

întocmeste periodic situatii în vederea realizarii de raportari sau informari;

îndeplineste si alte atributii repartizate de conducerea unitatii.


Serviciul (biroul) casierie-tezaur, vânzare si gestiune a titlurilor de stat si certificatelor de trezorerie.














BIBLIOGRAFIE


Legea nr. 94/1992

Privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, modificata si completata cu Legea nr. 77/2002


Legea nr. 500/11 iulie 2002

Privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, modificata si completata cu Legea nr. 77/2002


Ordonanta Guvernului României nr. 119/31 august 1999

Privind finantele publice


Ordonanta Guvernului României nr. 72/30 august 2001

Privind auditul intern si controlul financiar preventiv.


Legea nr. 84/18 martie 2003

pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 119/1999 privind auditul intern si controlul financiar preventiv.


Ordonanta de urgenta a Guernului României nr. 75/1 iunie 1999

Privind activitatea de audit financiar


Hotarârea Guvernului României nr. 362/5 mai 2000

Privind organizarea inspectiilor pentru audit intern si stabilirea atributiilor generale pentru efectuarea acestora.


Ordonanta de Urgenta a Guvernului României nr. 63/28 iunie 2003

privind organizarea si functionarea Ministerului Administratiei si Internelor.


Hotarârea Guvernului României nr. 725/28 iunie 2003

Privind structura organizatorica si efectivele Ministerului Administratiei si Internelor.


Legea nr. 672/19 decembrie 2002

privind auditul public intern


Ordonanta Guvernului României nr.37/29 ianuarie 2004

Pentru modificarea si completarea reglementarilor privind auditul intern.


Ordinul ministrului finantelor nr. 332/25 februarie 2000

Privind aprobarea Normelor metodologice generale pentru organizarea si functionarea auditului intern în baza prevederilor Ordonantei

Guvernului nr. 119/1999 privind auditul intern si controlul financiar preventiv.


Ordinul ministrului finantelor publice nr. 38/2002

De aprobare a Normelor Generale privind exercitarea activitatii de audit public intern.


Ordinul ministrului finantelor publice nr. 252/3 februarie 2004

Pentru aprobarea Codului privind conduita etica a auditorului intern.


Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 556/7 octombrie 2003

Pentru aprobarea Cartei auditului public intern referitoare la obiectivele auditului public intern, precum si la drepturile si obligatiile auditorilor interni din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor.


Avizul

Referitor la proiectul de Lege privind auditul public intern, Consiliul Legislativ din România, Bucuresti, 16 iulie 2002.


Renard, Jacques

Teoria si practica auditului intern, ditata de Ministerul Finantelor Publice, Bucuresti, 2003.


Boulescu, Mircea

Curtea de Conturi a României. Traditie si actualitate. Bucuresti, Editura Expert-Consult, 1993.


Ghita, Marcel

Audit intern, Editura Economica, 2005


Briciu Sorin, Ghita Marcel, Ghita Razvan, Florentina Sas

Audit public intern - aspecte teoretice si practice, Alba Iulia, Editura Aeternitas, 2006


www.mfinante.ro



www.ase.ro/bibliotecadigitala












loading...











Document Info


Accesari: 13563
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )