Criza energetica mondiala

Efectele crizei ruso-ucrainene din ianuarie 2009

Dificultatile cu care s-au confruntat o parte din Statele UE ca urmare a reducerii drastice a livrarilor de gaze naturale au demonstrat necesitatea urgentarii adoptarii politicii energetice commune.

Variante de actiune ulterioare

Parlamentul European a aprobat, la 03.02.2009, cu 406 voturi pentru, 168 impotriva si 87 de abtineri, un raport prin care a invitat Comisia Europeana si presedintia ceha a UE sa prezinte „un plan nou, ambitios si vizionar de diversificare energetica la urmatorul Consiliu European“ (19-20.03.2009).

Concret, Comisiei Europene i s-a solicitat:

– revizuirea, pana la sfarsitul anului in curs, a Directivei privind aprovizionarea cu gaze, care dateaza din 2004. Acest fapt presupune masuri de interconectare a sistemelor de transport;

– incheierea unui acord trilateral intre UE, Rusia si Ucraina cu privire la livrarea si tranzitul de gaze din Federatia Rusa catre UE;

– sprijinirea includerii asa-numitei „clauze de securitate energetica“ in acordurile comerciale, de asociere, de parteneriat si de cooperare cu tarile producatoare si de tranzit, care ar stabili un cod de conduita, ar interzice blocajele datorate unor dispute comerciale si ar trasa masurile ce trebuie adoptate in eventualitatea unei intreruperi unilaterale, efectuarea oricarei modificari a clauzelor contractului sau a celor privind aprovizionarea de catre unul dintre parteneri;

– elaborarea unei foi de parcurs pentru investitii nucleare.

In plus, Parlamentul European si-a exprimat sprijinul pentru:

– negocierea unui acord complex cu Federatia Rusa, care sa inlocuiasca Acordul de Parteneriat si Cooperare din 1997;

– diversificarea surselor de aprovizionare (pe termen lung, din tari din regiunea Marii Caspice, precum Uzbekistan si Iran) sau a rutelor de transport – nominalizand proiectele energetice „Nabucco“, „Turcia-Grecia- Italia“ (TGI) si „South Stream“.

Masuri de interconectare a sistemelor de transport

La nivel european, proiectul „New European Transmission System“ (NETS) prevede conectarea sistemelor de transport gazifer din zona Europei Centrale si de Sud-Est.

A fost initiat in luna decembrie 2007 de compania ungara „MOL“. La 26.09.2008, la Budapesta, companiile FGSZ (subsidiara a „MOL“), „Transgaz“/ Romania si „Plinacro“/Croatia au semnat un Memorandum de intelegere pentru infiintarea unei companii care sa studieze oportunitatea realizarii proiectului.

Acesta benefi­ciaza de suportul Asociatiei Regulatorilor Regionali de Energie (Energy Regulators Association) si al Comisiei Europene. „Strategia de Interconectare a Sistemului National de Transport al gazelor naturale cu sistemele de transport ale tarilor vecine“, facuta publica de „Transgaz“ SA, prevede racordarea la:

– Ungaria (prin fina­lizarea conductei Szeged-Arad). Pana in prezent s-au realizat 37 de kilometri de conducta, pe tronsonul Arad-Pecica, urmand ca, dupa stabilirea detaliilor tehnico-ecomice cu partea ungara, sa fie realizat restul de 25 de kilometri;

– Bulgaria (pe directia Giurgiu-Ruse);

– Serbia.

Federatia Rusa efectele crizei financiare internationale

Investitiile in domeniul energetic – explorarea si productia de gaze – necesita, in general, largi imprumuturi pe termen scurt, pe care guvernul rus, nevoit sa injecteze fonduri semnificative pentru sustinerea sistemului bancar, nu le poate garanta in acest moment.

Bugetul federal pe anul 2009 este construit pe o estimare a pretului petrolului de 95 de dolari/baril. In mediile de specialitate, se apreciaza ca, pe fondul scaderii pretului petrolului, firmele rusesti din domeniul energetic, inclusiv concernul „Gazprom“, intampina dificultati in identificarea resurselor financiare necesare pentru investitii, care devin profitabile la preturi de peste 100 de dolari/baril.

Unele semnale indica posibile intarzieri in realizarea gazoductului „South Stream“, pe fondul reducerii fondurilor pentru investitii alocate de „Gazprom“ (cu pana la 14% in anul curent) si al cresterii costurilor totale (conform ministrului energeticii, Serghei Shmatko, de pana la 31 de miliarde de dolari).

Posibila tergiversare a dezvoltarii campului gazifer „Stockman“ s-ar repercuta asupra proiectului gazifer „North Stream“.

In pofida acestor dificultati, acordurile incheiate pentru realizarea de noi rute de transport sau asigurarea unor surse suplimentare de hidrocarburi denota interesul Federatiei Ruse de a-si dezvolta exporturile catre statele UE, evitand actualele state de tranzit care i-au creat probleme – Ucraina si Belarus.