POLITICA MONETARA A BANCII NATIONALE A ROMANIEI

POLITICA MONETARA A BANCII NATIONALE A ROMANIEI

In acelasi timp, Banca Nationala colaboreaza cu autoritatile publice centrale si locale pentru indeplinirea obiectivelor sale sau pentru a fi consultata in ceea ce priveste actele normative din domeniul bancar-monetar sau imprumuturile sectorului public.

Scopul principal al B.N.R. este stabilitatea monedei nationale, pentru atingerea acestui obiectiv indeplinind o serie de functii: B.N.R. emite, pune si retrage din circulatie numerarul, este banca bancilor, pe care le autorizeaza sa functioneze, este casier si bancher al statului roman, stabileste si conduce politica monetara si valutara ale tarii si supravegheaza si participa la reglementarea si operarea sistemului de plati al tarii.

Instrumentele de care dispune si pe care le foloseste banca centrala sunt intr-un numar restrans: operatiuni pe piata monetara, operatiuni de creditare, rezervele minime obligatorii, operatiuni de open-market, cursul de schimb, interventii pe piata valutara si reglementarile bancare si valutare.

4.1. Retrospectiva 1990-1998

Privind retrospectiv, se poate aprecia ca masurile de politica monetara adoptate de B.N.R. au fost indreptate spre introducerea treptata a mecanismelor de control indirect, specifice economiei de piata, si de utilizare a parghiilor bancii centrale pentru constituirea unui sistem financiar si de credit aliniat standardelor Uniunii Europene.

Caracteristicile sistemului financiar al Romaniei la inceputul anilor '90 pot fi grupate in trei categorii: aspecte referitoare la mai multe sectoare ale economiei (controlul salariilor si al preturilor, arieratele intra-intreprinderi, exces de lichiditati, instabilitate macroeconomica), cele specifice sistemului bancar (segmentare, lipsa de competitivitate, absenta normelor prudentiale, controlul direct al creditelor si al ratei dobanzii) si aspecte privind banca centrala (rol in procesul de planificare, imagine negativa, dependenta fata de guvern).

In trecerea de la un sistem financiar specific economiilor centralizate la unul bazat pe concurenta si pe economia de piata, putem identifica patru etape.

4.2. Instrumente ale politicii monetare

Incepand cu anul 1991 Banca Nationala a Romaniei si-a modificat modul de a interveni in domeniul politicii monetare, in sensul modernizarii metodelor si instrumentelor de control, accentul cazand pe controlul indirect al masei monetare, asemeni majoritatii bancilor centrale din tarilor dezvoltate. Astfel, s-a trecut de la un control administrativ al ratei dobanzii si a creditului la unul indirect, prin intermediul masei monetare, instrumentele folosite in acest scop fiind creditele de refinantare, operatiuni de open-market, rezervele minime obligatorii, reglementarile bancare, atragerea de depozite ale bancilor comerciale, operatiuni pe piata valutara.

Intre aceste instrumente folosite observam prezenta unora cu influenta directa sau la limita dintre direct si indirect (reglementari bancare, respectiv rezervele minime obligatorii), prezenta acestora fiind explicata de nevoia de norme cu caracter prudential modificandu-se foarte rar (rezervele minime obligatorii sunt folosite si ca instrument al politicii monetare, insa doar in situatii deosebite).

(procente pe an)

1997-P1*

1997-A3*

1997-C2*

1997-N2*

1997/I

1997/II.1

1997/II.2

1997/II.3

1997/II.4

1997/III.1

1997/III.2

1997/III.3

TOTAL

Nota:*-emisiuni plasate prin subscriptie publica

La data de 30 iunie 1997, valoarea nominala totala a titlurilor de stat in circulatie era de 5780,2 miliarde lei, din care la socitatile bancare 4907,8 miliarde lei iar la clientii acestora 872,4 miliarde lei.

Pe piata secundara a titlurilor de stat, in perioada aprilie-iunie 1997, s-au efectuat 27 de tranzactii, avand ca obiect vanzarea si cumpararea unui numar de 58775 titluri de stat (in valoare de 755,2 miliarde lei).

Evolutia dobanzilor medii la titlurile de stat

ianuarie 1996-iulie 1997

Tabelul nr.10

In cursul trimestrului IV al anului 1997, intensificarea operatiunilor Bancii Nationale pe piata titlurilor de stat a fost motivata in special de necesitatea evitarii unei crize a sistemului bancar ce se putea declansa datorita dificultatilor de lichiditate ale unor banci cu capital de stat. Din acest motiv si datorita interesului scazut manifestat de celelalte banci comerciale pentru titlurile de stat, Banca Nationala a acceptat titluri de stat in valoare de 4235 miliarde lei (3000 miliarde pentru creditul special acordat Bancorex), aceste operatiuni constituind principalul generator de injectii monetare in trimestrul IV. La sfarsitul anului, valoarea nominala a titlurilor de stat detinute de banca centrala era de 3257.6 miliarde lei.

4.3. Obiectivul politicii monetare

Politica monetara, condusa de Banca Nationala, are ca unic obiectiv stabilitatea preturilor in economie, conform noului statut al bancii, singura restrictie fiind ca politica bancii centrale sa se integreze in politica generala a statului. Pentru realizarea stabilitatii macroeconomice, ca modalitate de atingere a obiectivului fundamental, Banca Nationala foloseste ca ancora (obiectiv intermediar) controlul masei monetare prin instrumentele de care dispune.

Pentru anul 1997, obiectivul a fost realizarea unei inflatii mai mici de 100%, acest nivel datorandu-se in principal liberalizarii preturilor din economie ca un prim pas pe calea restructurarii macroeconomice, liberalizare ce ar induce o inflatie corectiva. Acest lucru s-a si intamplat, insa inconsecventele din domeniul politicii veniturilor si al restructurarii au dus la aparitia inflatiei prin cerere, inflatia ajungand la sfarsitul anului la 151,4% fata de decembrie 1996.

In anul 1998, tinta programului a fost o inflatie de 45% si care, dupa prima jumatate a anului, nu este amenintata decat de cresterea deficitului bugetar peste nivelul prevazut, in conditiile in care imprumuturile externe sunt foarte costisitoare in acest moment.

Graficul nr.3

Graficul nr.4

Alegerea controlului masei monetare ca obiectiv intermediar si a strategiei de politica monetara in doi pasi are ca baza legatura dintre evolutia masei monetare si nivelul inflatiei dar si posibilitatea masurarii permanente a nivelului masei monetare (lunar banca centrala intocmeste un buletin informativ) si posibilitatea controlului eficient a acesteia prin instrumentele de care Banca Nationala dispune.

4.4. Politica de stabilizare

Politica de stabilizare a Bancii Nationale a Romaniei are ca ancora controlul oferetei monetare din economie, ca obiectiv intermediar, obiectivul final fiind stabilitatea preturilor. Problema principala in controlul inflatiei, asemenea tuturor celorlalte state foste comuniste, este existenta unei inflatii corective, ca urmare a stabilirii administrative a preturilor sau a subventiilor din partea statului ce nu mai pot fi mentinute. Pe langa acest fapt, la instabilitatea preturilor mai contribuie si existenta arieratelor in economie, a unei economii subterane masive sau a dolarizarii activitatii economice.

Problemele structurale ale economiei romanesti fac ca, desi departe de o utilizare totala a factorilor de productie si in conditiile in care asteptarile populatiei nu sunt rationale ci mai degraba unele adaptive, o cresterii a ofertei monetare sa nu aiba efectul scontat, divizarea impulsului monetar facandu-se in cea mai mare parte in sensul cresterii preturilor si nu al cresterii economice. Aceasta se datoreaza in primul rand gravelor probleme ale ofertei de pe piata bunurilor.

Credit guvernamental net al BNR (mld lei)

Credit guvernamental (mld lei

Credit total (mld lei)

Deficit bugetar (mld lei)

Profit BNR (mld lei)

Credit guvernamental net BNR/Credit guvernamental

Credit intern guvernamental net/Credit intern net

Deficit bugetar/PIB

Venituri bugetare/PIB

Datoria externa/PIB

In ceea ce priveste independenta bancii centrale, aceasta este confirmata de lege (Legea privind statutul Bancii Nationale a Romaniei, 1 iunie 1998), care stabileste ca unic obiectiv stabilitatea preturilor, insa se stipuleaza ca politica autoritatii monetare trebuie sa fie in concordanta cu politica generala a statului. Conducerea bancii este realizata de un consiliu de administratie, ales pe o perioada de 6 ani de catre Parlament, la propunerea comisiilor permanente de specialitate din cele doua Camere.

Pana in 1996, activitatea Bancii Nationale in domeniul controlului monetar a fost influentata de viata politica, aceasta fiind nevoita sa acorde credite si sa desfasoare activitati quasi-fiscale ce au dus la o crestere a masei monetare fara sustinere economica, cu efecte pe o perioada indelungata asupra credibilitatii bancii centrale, asupra capacitatii acesteia de a conduce eficient politica monetara. Aceasta restrangere a independentei Bancii Nationale are un efect atat asupra cresterii imediate a inflatiei, cat si asupra asteptarilor inflationiste ale populatiei, cu efecte pe o perioada mai indelungata.

In relatia Bancii Nationale a Romaniei cu Guvernul se observa o scadere a proportiei soldului creditului guvernamental la sfarsitul anului in totalul creditului guvernamental, ceea ce inseamna ca creditarea deficitului bugetar are ca finantare alte surse decat banca centrala, crescand valoarea imprumuturilor guvernamentale in totalul creditului intern si a imprumuturilor externe, in conditiile in care a crescut deficitul bugetului consolidat iar veniturile bugetare au ramas relativ constante.

Am putea concluziona ca banca centrala si politica monetara sunt din ce in ce mai putin dependente de activitatea Guvernului daca insa nu s-ar fi impus, prin legi adoptate de Parlament, activitati quasi-fiscale: creditarea agriculturii, a regiilor autonome nerentabile, creditarea bancilor comerciale ajunse in impas.

Folosirea ca ancora a ofertei monetare presupune un control strict al acesteia de catre autoritatea monetara. Avand in vedere divizarea efectului impulsurilor monetare, o restrictionare a masei monetare va duce in parte la scaderea inflatiei dar si la scaderea activitatii economice.

Controlul restrictiv al masei monetare de catre Banca Nationala este facut folosind instrumentele de care aceasta dispune: cresterea dobanzilor la creditele de refinantare ale bancii de emisiune, o eventuala crestere a rezervei minime obligatorii, vanzarea titlurilor de stat, sub forma operatiunilor de open-market.

Matricea corelatiilor

Tabelul nr.13

Putem observa din matricea corelatiilor ca intre baza monetara si masa monetara exista o foarte stransa corelatie, o crestere a bazei monetare determinand o expansiune imediata a M2. O crestere a dobanzilor la creditele de refinantare are un efect restrictiv fata de masa monetara, un efect mai puternic resimtindu-se dupa doua sau trei luni de la modificarea dobanzilor.

Urmatorul pas este studierea corelatiei dintre masa monetara (M2) si evolutia inflatiei (indicele preturilor de consum) si a variatiei productiei. Avand in vedere ca in primii ani de dupa 1989 inflatia era in majoritate una corectiva, legatura cu evolutia masei monetare fiind mai slaba, vom analiza corelatiile incepand din 1994.

Observa, deci, o corelatie stransa intre creatia monetara si evolutia inflatiei, asa cum ne asteptam, insa divizarea impulsului si spre cresterea economica nu este deloc reliefata aici. Am putea spune ca o crestere monetara nu are nici un efect asupra productiei, intregul efect al relaxarii politicii monetare ducandu-se in cresterea preturilor. Aceasta problema este datorata problemelor structurale ale economiei romanesti actuale, oferta de bunuri si servicii fiind imobila si incapabila sa raspunda la modificarea cererii interne determinata de un eventual impuls monetar, desi economia Romaniei este departe de situatia utilizarii totale a factorilor de productie.

Analizand matricea corelatiilor observam ca un efect mai puternic al cresterii monetare asupra preturilor se va manifesta dupa doua, trei luni .Totodata, o alta concluzie pe care o putem trage este cea referitoare la variatia salariilor: cresterea salariilor are un efect negativ asupra variatiei productiei din economie dar si asupra inflatiei, la trei luni de la modificare acestea avand o puternica influenta asupra indicelui preturilor. Politica salariala face parte din politica veniturilor, condusa in special de Guvern, indexarile multiple ale salariilor, cel de al treisprezecelea salariu, platile compensatorii sau alte cresteri salariale fara un suport economic (cresterea productivitatii muncii) duc invariabil la o crestere a inflatiei.

Graficul nr.7 Graficul nr.8

Graficul nr.9

Corelatia negativa dintre somaj si inflatie reliefata de modelele curbei lui Phillips este vizibila si in aceste corelatii, o reducere a activitatii economice avand un efect pozitiv asupra stabilitatii preturilor.

4.4.3. Operatiunile valutare ale Bancii Nationale a Romaniei

Folosirea ca ancora in procesul de stabilizare a monedei straine a fost imposibila, motivul principal fiind lipsa rezervelor internationale care sa sustina un curs fix al valutei fata de moneda interna. Pana in 1996, cu scurte intermitente, cursul de schimb a fost folosit totusi ca o ancora a programului de stabilizare, insa mentinerea cursului s-a facut in mod fortat, prin restrictii administrative (restrictii privind participarea bancilor comerciale ca dealeri pe piata valutara, restrictii privind cantitatea de valuta cumparata, a motivelor pentru care este cumparata sau a persoanelor ce pot cumpara valuta).

Acest mod de ancorare a preturilor s-a folosit deoarece controlul emisiuni monetare era imposibil de efectuat in conditiile in care banca centrala era obligata sa finanteze indirect industriile neperformante. Pe langa aceste motive ale, un alt motiv al imposibilitatii controlului masei monetare a fost efectul politicii cursului valutar stabilit administrativ si a neinceperii restructurarii in economia reala, ce au dus la introducerea unor distorsiuni monetare determinate de dolarizarea economiei, existenta unui curs de schimb paralel, precum si o economie subterana masiva si existenta arieratelor in economie.

Activitatea bancii centrale in domeniul valutar din ulimii doi ani a cunoscut modificari majore: eliberarea cursului de schimb de constrangerile administrative, liberalizarea cursului de schimb si eliminarea cursurilor paralele, cresterea rezervelor valutare in conditiile unor intrari masive de capital strain, interventii sporadice pe piata valutara pentru atenuarea variatiei cursului de schimb.

In conditiile cresterii intrarilor de valuta in tara, banca centrala a emis cantitati mari de moneda nationala, aceasta crestere monetara a trebuit sa fie sterilizata pentru ca socul monetar sa nu se regaseasca in nivelul preturilor. Sterilizarea masei monetare in conditiile cresterii activelor externe nete se face prin modificarea creditului intern net, folosind alte instrumente, in caz contrar inflatia luand proportii.

Graficul nr. 10

Dupa 1997, cand achizitiile de valuta ale Bancii Nationale au crescut foarte mult, alimentand rezerva valutara (rezerva valutara bruta a B.N.R. a crescut de la 748,5 milioane dolari in 1996 la 2530 milioane dolari in 1997), sterilizarea a necesitat chiar atragerea de depozite ale bancilor comerciale la banca centrala remunerate la dobanda piete si care necesita fonduri insemnate.

4.5. Aplicarea modelelor

Modelele economice dau posibilitatea previzionarii evolutiei indicatorilor economici pe baza datelor din perioadele trecute. Modelul ales pentru a fi experimentat este priveste legatura dintre cresterea economica reala(Dx) sau nominala (Dy) si evolutia altor indicatori economici.

unde x si y sunt log(PNB_real) respectiv log(PNB_nominal), m este log(M2), p log(deflatorPNB) iar r reprezinta rata dobanzii la bonurile de trezorerie.

Modelul a fost usor modificat pentru cazul Romaniei, folosind rata medie a dobanzilor active ale bancilor comerciale romanesti in locul ratei dobanzii la bonurile de trezorerie. Totodata, modelul are putine cazuri de analiza, datorita unei istorii destul de scurte a economiei de piata in Romania.

Tabelul nr.13

Modelele analizate sunt:

iar valoarea parametrilor este: a=2833,872, b=10,60746, c=-260.343, d=-88.3567, cu o explicare a variantei in proportie de 100%.

unde a=-8.82224, b=0,000291, c=1.457423, d=-1.38681, d=.373971, e=.634569, f=3.441973, varianta explicata in proportie de 100%.

Aplicand acest model la economia romaneasca, rezulta pentru anul 1998 o scadere a PIB real cu 0,7969% iar a PIB nominal o crestere cu 201,559%, rezultand deci o rata a inflatiei de peste 200% pe anul 1998, ceea ce este putin probabil. Aceste distorsiuni apar datorita inconstantei politicii anterioare dar si datorita seriei cronologice scurte.