PROGRESUL TEHNIC. IMPACTUL ASUPRA DEZVOLTARII ECONOMICE
Progresul tehnic. Concept. Forme de manifestare
Progresului tehnic ii revine de-a lungul istoriei, un rol esential in perfectionarea factorilor de productie si in ridicarea productivitatii muncii.
Michel Didier, in “Economia – regulile jocului”, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1994 spunea: “noi suntem astazi, in medie, de trei ori mai productivi decat parintii nostri, ceea ce ne permite sa consumam de trei ori mai mult decat ei. Aceasta inseamna ca in medie, la munca egala producem de trei ori mai mult decat acum 30 de ani, gratie unei pregatiri mai bune, unei organizari superioare a muncii, unei automatizari mai accentuate a productiei, unor utilaje mai bune si un efort de echipare fara precedent …
Inovatia si progresul tehnic constituie cheile progresului economic. Acestea sunt cheile viitorului.
Asadar: altfel spus, de la toporul de silex la naveta spatiala.
Relatia interdependenta intre tehnologia avansata si “o larga economie antreprenoriala” a condus la o serie de concluzii dintre care mentionam pe cea a lui: Peter F. Drucker, in “Inovatia si sistemul antreprenorial”, Colectia “Biblioteca Bancii Nationale”, Ed. Enciclopedica, 1993. “Avem nevoie de o societate antreprenoriala in care inovatia si sistemul antreprenorial sunt normale, ferme si permanente. Aceasta presupune ca toate conducerile din intreprinderi sa faca din inovatie si sistemul antreprenorial o practica normala, continua si zilnica a propriei lor activitati si a activitatii organizatiei lor”.
In literatura de specialitate nu exista o definitie general acceptata a conceptului de progres tehnic.
Cateva abordari:
in unele cazuri, progresul tehnic este definit ca proces de perfectionare a metodelor de productie (are ca forma de expresie numarul de noi inventii);
in alte incercari, progresul tehnic, este definit ca stoc al tehnicilor si tehnologiilor noi si perfectionate care sunt sau pot fi utilizate in productia de bunuri si servicii. In mod frecvent pentru aceasta acceptiune se folosesc conceptele de tehnologie si transfer tehnologic.
Am mai putea adauga:
in sens larg: progresul tehnic desemneaza totalitatea realizarilor cunoasterii si creatiei umane, care schimba calitatea factorilor de productie si fac activitatea economica mai eficienta.
in sens mai concentrat: progresul tehnic este ansamblul schimbarilor si perfectionarii tehnicii si tehnologiilor de productie, precum si natura bunurilor produse in economie sau intr-o veriga a acesteia.
Progresul tehnic isi gaseste expresia intr-o mare varietate de forme si rezultate intre care se cuprind:
crearea unor noi masini, utilaje si uneltele de munca cu parametrii superiori (tehnici si economici);
largirea gamei de utilizari productive a resurselor naturale prin atragerea in circuit economic a unor noi resurse anterior inaccesibile;
folosirea, in conditii economice, a unor noi resurse de energie;
realizarea de noi materiale care pot inlocui pe cele naturale;
realizarea si utilizarea de noi tehnologii;
perfectionarea profesionala a factorului uman si a formelor de organizare a productiei.
Retinem ca: Progresul tehnic nu se confrunta cu revolutia industriala – ci cupa opinia noastra este o rezultanta a acesteia.
Este larg acceptata ideea ca prin revolutia industriala se desemneaza ansamblul transformarilor profunde de ordin economic si social,care au marcat trecerea de la economia agrara la cea de tip industrial (sfarsitul secolului XVIII si inceputul secolului XIX) in Anglia (mereu Anglia!) si ulterior in alte tari.
revolutia industriala a avut la baza creatiile tehnice ale perioadei respective – masina cu abur;
apare o ramura noua – industria – un nou tip de intreprindere – fabrica – o noua categorie de lucrator – muncitorul industrial;
ca efect imediat s-a ajuns la o crestere revolutionara a productivitatii muncii si implicit de producere a bunurilor materiale si a serviciilor.
Putem afirma ca: revolutia industriala a beneficiat la un moment dat (determinismul istoric al procesului) de transformari economico-sociale in agricultura, de acumulare de capitaluri si de evolutii demografice favorabile.
La baza civilizatiei industriale au stat doua creatii fundamentale:
masinismul – masinile cu abur si sistemul biela-manivela;
inventarea si utilizarea tiparului ca mijloc care a inlesnit multiplicarea si difuzarea cunostintelor tehnico-economice.
Despre tehnologii (tehnici utilizate in producerea de bunuri sau servicii):
in functie de raportul dintre interventia omului si contributia masinilor distingem:
tehnici manuale;
tehnici modernizate;
tehnici automatizate.
din punct de vedere al efectului distingem:
tehnici care economisesc munca;
tehnici care economisesc capitalul;
tehnici neutre – care lasa nemodificat raportul dintre care doua componente (munca si capital).
|
