Competitia globala pentru asigurarea necesarului de resurse energetice devine tot mai acerba, in conditiile in care unele dintre zacaminte de hidrocarburi sunt pe terminate, iar cele mai importante se afla in zone instab 515b11f ile politic. Jocul energetic din zona se desfasoara pe doua dimensiuni, prima constand in obtinerea controlului asupra infrastrcuturii de transport a hidrocarburilor extrase spre diferite piete regionale. Specialistii afirma ca absenta unei infrastructuri corespunzatoare si insuficientele spatii de depozitare la nivelul UE constituie obstacole in calea livrarilor de petrol si gaze in flux continuu si contribuie la cresterea preturilor in spatiul comunitar. Chiar cu o buna politica de eficienta energetica, numai pentru productia de energie vor fi necesare investitii de circa 900 de miliarde. In conditiile in care se invecineaza cu o zona bogata in hidrocarburi, Asia Centrala (Turkmenistan, Kazahstan ori Iran), Marea Neagra este esentiala pentru UE prin prisma rolului de veriga de legatura in transportul resurselor euroasiatice catre consumatorii europeni pe axa geopolitica. Exploatarea resurselor energetice din Bazinul Marii Negre este gravata de unele piedici, avand in vedere costurile ridicate ale operatiunilor de foraj la mare adancime. In aceste conditii, zona poate fi valorificata de Romania, Bulgaria si Turcia numai la adancime mica si medie, dar, pana in momentul de fata, exista un numar limitat de puturi exploratorii la adancimi mari. Statele riverane formeaza cel mai important coridor pentru transportul combustibililor fosili din Rusia si Caucaz catre spatiul comunitar, constituind o posibilitate de diversificare a resurselor energetice de EURO in urmatorii 25 de ani.
Zona Marii Caspice a intrat in atentia generala, in ultima vreme pe de o parte, din cauza conflictelor din spatiul ex-sovietic (cel mai cunoscut fiind cel din Cecenia), pe de alta parte, datorita marilor zacaminte de hidrocarburi (petrol si gaze naturale) care o plaseaza, potrivit multor surse, pe locul al doilea pe glob (dupa zona Orientului Mijlociu). O asemenea situatie nu poate sa dea nastere dorintei de control din partea multor actori strategici, zona facand, in prezent, obiectul unui joc politic, diplomatic, economic si militar complex. De altfel, aceasta este realitatea, zona Marii Caspice este o regiune complexa, care imbina elemente de natura geografica, economica (in principal energetica), etnica, religioasa si politica, ce stau la baza multor tensiuni (chiar conflicte), dar si a unor negocieri si aliante. Esenta „jocului caspic“ rezida atat in controlul productiei de petrol si gaze naturale, cat si in controlul rutelor (in principal conducte terestre si submarine) pe care se transporta aceste resurse energetice spre pietele lumii.
Aspecte geografice
Marea Caspica este o intindere de apa la granitele dintre Europa si Asia, delimitate de Muntii Caucaz la vest, Muntii Elburz la sud si de Desertul Ust’Urt/Ustiurt la est, neavand legatura cu o alta intindere marina sau direct cu Oceanul Planetar. In ciuda marii intinderi (371.800 km) si a denumirii „mare“ exista dicutii cu privire la statutul sau: este mare sau lac? Raspunsul la aceasta intrebare a devenit de mare actualitate dupa destramarea Uniunii Sovietice, statele nou-aparute in zona (Azerbaidjan, Kazahstan si Turkmenistan) avand o optica diferita de cea a Federatiei Ruse, motivatia fiind evident legata de zacamintele de hidrocarburi si de atentia atat a Occidentului, cat si a Orientului (China, Japonia s.a.) vizavi de acestea.
Practic, exista doua optici diferite. Rusia considera Marea Caspica un lac international si, ca urmare, nicio tara riverana nu poate revendica o zona exclusiva din cadrul acestei mari, nu poate impiedica libertatea de navigatie si, in plus, toate deciziile trebuie luate de comun acord de catre toate cele cinci state. Cele trei state, Azerbaidjan, Kazahstan si Turkmenistan considera Marea Caspica o mare si, ca urmare, doresc aplicarea Conventiei Natiunilor Unite asupra Dreptului Marii (UNCLOS), din 1982, potrivit caruia fiecare stat riveran ar urma sa aiba o mare teritoriala cu o latime de cel mult 12 mile marine (22,224 km), o zona economica exlusiva (ZEE) de cel mult 200 mile(332 km) si o platforma continentala, asadar o impartire sectoriala a Marii Caspice.
Aspecte civilizationale
Zona Marii Caspice se afla la rascrucea dintre Europa si Asia. In decursul timpului le-a facilitat europenilor accesul catre bogatiile legendare ale Orientului, in timp ce orientalilor (in principal comerciantilor) le-a deschis portile spre pietele europene (un exemplu concludent fiind faimosul „drum al matasii“), practicat prin intermediul bazinului Marii Mediterane, unde se intalneau si se intalnesc trei lumi: asiatica, europeana si africana.
Aspecte economice
Spatiul caspic, devenit un „El Dorado“ al petrolului, loc de pelerinaj pentru sefi de stat, magnati ai petrolului, un punct de convergenta, dar si de disputa dintre cei doi mari actori ai scenei relatiilor internationale: SUA si Federatia Rusa. Cantitatea rezervelor caspice difera semnificativ in functie de sursele de informatii. Astfel, potrivit Departamentului de energie al SUA, rezervele ar atinge cifra de 200 miliarde de barili, plasand regiunea pe locul doi pe glob, dupa Orientul Mijlociu. In schimb, compania britanica British Petroleum apreciaza rezervele la numai un sfert din acestea, (circa 48 miliarde de barili). Alte surse avanseaza cifre chiar mai mici, in jur de 25 miliarde de barili. De altfel majoritatea surselor indica rezerve reale semnificativ inferioare celor avansate de Departamentul American al Energiei, variind intre 25 si 100 miliarde de barili.
Cele mai mari rezerve de petrol cunoscute din Zona Caspica sunt cele din Kazahstan (potrivit unor surse fiind de 39,8 miliarde de barili – 3,29% din totalul mondial) si Azerbaidjan (7 miliarde de barili – 0,58% din totalul mondial); pentru cele rusesti si iraniene nu exista estimari pentru Zona Caspica, doar per total (Iran – 137,5 miliarde de barili, 11,38% din totalul mondial; Rusia – 79,5 miliarde de barili, 6,58% din total).
Intre campurile petroliere din zona se remarca:
– Tengiz, Kashagan si Karachaganak (Kazahstan); campul petrolier Tengiz, descoperit in 1988, dar intrat in exploatare accentuata dupa 1995, este apreciat a fi unul dintre cele mai mari de pe glob, unele surse indicand ca are rezerve mai mari decat Ghawar (din Arabia Saudita), care deiine recordul mondial cu circa 10 miliarde de tone;
– Azeri, Chirad, Gunashli (Azerbaidjan).
Indiferent de motivatie, se constata o crestere spectaculoasa a interesului pentru hidrocarburi caspice, nu numai din partea companiilor din domeniu, ci si din partea actorilor strategici. Aceasta decurge din mai multe motive:
– in mod evident, resursele sunt mai mari si cu sanse de a spori considerabil, avand in vedere ca multe areale caspice sunt inca neexploatate;
– dorinta Occidentului (in principal Uniunea Europeana si Statele Unite) de a reduce dependenta de Orientul Mijlociu;
– interesul sporit al unor actori strategici asiatici, precum China si Japonia, pentru hidrocarburile caspice (in prezent, in principal petrol).
Aspecte geopolitice
In ultimele doua
secole, zona Marii Caspice s-a aflat sub stapanirea
a doua puteri: Imperiul Rus (Uniunea Sovietica) si
In anul 2006, Kazahstanul a produs peste 60 de milioane de tone de petrol, din care a exportat 52,3 milioane de tone, 42 dintre ele fiind transportate prin Rusia. Se prevede ca in anul 2012 Kazahstanul va produce 170-180 de milioane de tone. Cantitatile suplimentare vor trece prin conducta controlatade Rusia, Burgas-Alexandroupolis, care ar constitui o continuare a conductei CPC, transportand in principal petrol din Kazahstan.
Kazahstanul nu detine cantitati suplimentare de gaz, disponibile pentru export. In anul 2006, tara a produs 26 de miliarde de metri cubi de gaz. Pana in anul 2015, cifra ar putea atinge nivelul de 45 de miliarde, insa aceasta cantitate nu este suficienta pentru a umple noile conducte.
Ramane, astfel, de luat in discutie Turkmenistanul, care are rezerve de gaz estimate la aproximativ 2,8-3 miliarde de metri cubi.
Ca rezultat, cantitatile de carburanti ce vor fi dedicate proiectelor pentru conducte petroliere si pentru gaz par sa fie bazate pe simple zvonuri din tarile de la Marea Caspica, potrivit carora productia poate fi sporita. Insa rezervele lor sunt virtuale si trebuie extrase din sol. Exista posibilitatea ca productivitatea sa scada chiar.
Astfel, situatia regiunilor de la Marea Caspica si Marea Neagra poate fi privita dintr‑o perspectiva noua, daca productia din zona caspica va ramane in urma fata de ritmul construirii conductelor. Pana in momentul de fata, despre un asemenea scenariu nu s-a discutat in mod public in tarile strabatute de conducte, deoarece este potrivnic strategiei lor declarate de „cuantificare a energiei“.
Insa o asemenea posibila evolutie a situatiei nu trebuie ignorata. Atat factorii politici, cat si cei economici afecteaza productia de gaz si petrol. Conducta de petrol a Ucrainei, Odessa‑Brody, si conducta petroliera Blue Stream, ce se intinde din Rusia pana in Turcia pe sub Marea Neagra sunt exemple edificatoare. Cea din urma nu functioneaza inca la capacitatea sa maxima, din cauza faptului ca cererea pentru gaz din Turcia a fost supraestimata.
Expertii sunt de parere ca actualele planuri de transportare a resurselor de energie din regiunea caspica depasesc cu mult potentialul sau de productie. In ziua de astazi, sporirea productiei de energie este o problema deosebit de importanta pentru tarile de la Marea Caspica.
|
