Clasificarea asigurarilor

CLASIFICAREA ASIGURARILOR

Metodologia sistemelor de asigurare clasifica asigurarile in functie de particularitatile pe care le prezinta. Acestea sunt:

domeniul la care se refera:

dupa obiectul de activitate;

dupa forma juridica de realizare;

dupa riscurile cuprinse in asigurare;

dupa sfera de cuprindere in profil teritorial;

dupa felul raporturilor care se stabilesc intre partile contractante.

1. Din punctul de vedere al domeniului la care se refera, asigurarile se clasifica astfel:

asigurari de bunuri

asigurari de persoane

asigurari de raspundere civila.

Asigurarile de bunuri cuprind acele valori de bunuri materiale apar­tinand diverselor persoane fizice si/sau juridice, care pot face obiectul unui risc. In aceasta categorie de bunuri asigurate sunt cuprinse o multitudine de elemente de capital fix si circulant, ca de exemplu, culturile agricole, rodul viilor si pomi­lor, autovehiculele, navele maritime si fluviale, aeronavele, bunuri apartinand po­pulatiei etc.

Asigurarile de persoane vizeaza orice persoana fizica care se asigura impotriva unor riscuri asigurate, cum ar fi accidentele, bolile, calamitatile naturale. Prin aceasta operatiune se realizeaza nu numai o protectie sociala, ci si o protectie economica a societatii.

Asigurarile de raspundere civila reprezinta forma de asigurare prin care asiguratorul accepta despagubirea pentru prejudiciul adus de asigurat unor terte persoane. Prin aceasta forma de asigurare, raspunderea asiguratorului este limitata, respectiv raspunde contractual numai pentru paguba in sine si nu isi asuma raspunderea pentru acoperirea unor daune (vatamari corporale, distrugeri de bunuri) pentru care asiguratul raspunde in fata legii.

2. Din punctul de vedere al obiectului de activitate societatile comerciale de asigurare din tara noastra, prin contractul de societate si statut, au structurat asigurarile pe urmatoarele categorii:

asigurari de viata;

asigurari de persoane, altele decat cele de viata;

asigurari de autovehicule;

asigurari maritime si de transport;

asigurari de aviatie;

asigurari de incendiu si alte pagube de bunuri;

asigurari de raspundere civila;

asigurari de credite si garantii;

asigurari de pierderi financiare din riscurile asigurate;

asigurari agricole.

3. Din punctul de vedere al formei juridice, se clasifica in:

asigurari prin efectul legii - obligatorii

asigurari facultative - contractuale

Asigurarile prin efectul legii raspund intereselor de natura. economica si/sau sociala ale statului, iar raporturite dintre asigurat si asigurator drepturile si obligatiile sunt stabilite prin lege. Acest tip de asigurare prezinta o serie trasaturi care le deosebesc de asigurarile facultative. Astfel, prin efectul legii asigurarea agentilor economici si a persoanelor fizice nominalizate este totala, dand posibilitatea la o selectie a riscurilor si la o dispersie optima a acestora, ceea ce determina un nivel mai redus al primelor de asigurare comparativ cu primele practicate de asigurarile facultative. 

Deoarece nivelul indemnizatiei se stabileste in functie de valoarea cea mai mica a unei asigurari, intervine necesitatea folosirii suplimentare a asigurarii facultative, care garanteaza ca indemnizatia poate fi cat mai aproape de valoarea reala a bunului si a nivelului pagubei.

Asigurarile facultative. Spre deosebire de asigurarile obligatorii acest tip de asigurare se manifesta in virtutea contractului de asigurare incheiat intre asi­gurator si asigurat, solicitat de asigurat in limita riscurilor asigurabile si cu con­ditia ca acesta sa achite primele datorate, la termenele prevazute.

Daca asigurarea obligatorie nu este limitata de timp, asigurarea facultativa este valabila numai o anumita perioada de timp, stabilita prin contractul de asigurare. 

4. Dupa riscurile cuprinse in asigurare, se clasifica astfel:

asigurarea impotriva riscurilor determinate de unele fenomene speciale (incendiu, explozie, miscari seismice)

asigurarea impotriva fenomenelor naturale (grindina, furtuna, ploi torentiale, inundatii, trasnet), care sunt specifice asigurarii culturilor agricole, rodul viilor si al pomilor;

asigurarea impotriva bolilor, epizotiilor si accidentelor, practicate in cazul animalelor;

asigurarea impotriva avariilor si a unor riscuri specifice pentru mijloacele de transport;

asigurarea impotriva evenimentelor ce pot aparea in viata oamenilor, cum ar fi: boli, accidente, pierderea partiala sau totala a capacitatii de munca;

asigurarea pentru cazurile de raspundere civila, care se refera la prejudicii cauzate unor terte persoane, prin accidente de munca, accidente de autovehicule etc.

5. Dupa sfera de cuprindere in profil teritorial asigurarile se grupeaza in:

asigurari interne, in care partile contractante au domiciliul in aceeasi tara, iar riscurile se pot produce pe acelasi teritoriu

asigurari externe, atunci cand partile contractante nu sunt in acelasi teritoriu sau obiectul (riscul asigurat) se va afla si se va produce pe teritoriul altei tari.

6. Dupa felul raporturilor care se stabilesc intre partile contractante asigurarile se grupeaza in:

asigurari directe prevazute prin contractul de asi­gurare sau sub efectul legii;

asigurari indirecte (reasigurari , care se carac­terizeaza prin raportul care exista intre doua societati de asigurare, din care una are calitatea de reasigurat, iar cealalta de reasigurator.

Relatia (asigurari indirecte) are la baza contractul de asigurare, fara ca intre reasigurator si asigurat sa existe un raport juridic. Deci, asigurarea indi­recta reprezinta de fapt o asigurare a asiguratorului, raport ce apare numai in cazurile societatilor de asigurare.