INFORMATIA FINANCIARA SI DE RAPORTARE PRIVIND TAXA PE VALOAREA ADAUGATA

Informatia financiara si de raportare privind

taxa pe valoarea adaugata

Informatii de bilant privind taxa pe valoarea adaugata.

Intocmirea si prezentarea situatiilor financiare

Bilantul este considerat ca un document care permite sa se cunoasca, la un moment dat, patrimoniul unui comerciant, persoana fizica sau juridica, patrimoniu definit ca ansamblul drepturilor si obligatiilor acestui comerciant.

In cadrul ansamblului de situatii intocmite si prezentate la sfarsitul anului economic taxa pe valoarea adaugata isi are locul ei, conform urmatorului tabel:

Situatiile financiare sunt o reprezentare financiara structurata a pozitiei financiare a unei intreprinderi si a tranzactiilor efectuate de aceasta. Obiectivul situatiilor financiare generale este de a oferi informatii despre pozitia financiara, performanta si fluxurile de numerar ale unei intreprinderi, utile pentru o gama larga de utilizatori in luarea deciziilor economice. Situatiile financiare prezinta, de asemenea, rezul 252c26c tatele gestiunii resurselor incredintate conducerii intreprinderilor. Pentru a atinge acest obiectiv, situatiile financiare ofera informatii despre:

activele;

datoriile;

capitalurile proprii;

veniturile si cheltuielile;

fluxurile de numerar ale intreprinderii.

Aceste informatii, impreuna cu alte informatii din notele la situatiile financiare, ajuta utilizatorii la estimarea viitoarelor fluxuri de numerar ale intreprinderii si, in special, a momentului si gradului de certitudine a generarii numerarului si echivalentelor de numerar.

Responsabilitatea intocmirii si prezentarii situatiilor financiare revine Consiliului de Administratie si/sau altui organ de conducere al unei intreprinderi.

Un set complet de situatii financiare include urmatoarele componente:

bilantul;

contul de profit si pierdere;

situatia fluxurilor de trezorerie;

situatia modificarilor capitalului propriu;

politicile contabile si notele explicative.

Intreprinderile sunt incurajate sa prezinte, in afara situatiilor financiare, o analiza financiara efectuata de conducere care descrie si explica caracteristicile principale ale performantei financiare si pozitiei financiare ale intreprinderii, precum si principalele incertitudini cu care se confrunta.

La intocmirea situatiilor financiare, conducerea trebuie sa evalueze capacitatea intreprinderii de a isi continua activitatea. Situatiile financiare trebuie intocmite pe baza continuitatii activitatii, cu exceptia cazului in care conducerea fie intentioneaza sa lichideze intreprinderea sau sa inceteze activitatea, fie nu are o alta alternativa.

Situatiile financiare trebuie prezentate cel putin anual. Atunci cand, in circumstante exceptionale, data bilantului unei intreprinderi se schimba si situatiile financiare anuale sunt prezentate pentru o perioada mai lunga sau mai scurta de un an, intreprinderea trebuie sa prezinte, in plus fata de perioada acoperita de situatiile financiare:

motivul folosirii unei perioade diferite de un an;

faptul ca sumele comparative pentru contul de profit si pierdere, modificarile capitalurilor proprii, fluxurile de numerar si notele aferente nu sunt comparabile.

Informatii ce trebuie prezentate in bilant:

imobilizari corporale;

imobilizari necorporale;

imobilizari financiare;

stocuri;

creante;

investitii financiare pe termen scurt;

numerar si echivalente de numerar;

datorii comerciale si similare;

datorii si active fiscale;

provizioane;

capitaluri proprii.

Informatii ce trebuie prezentate in contul de profit si pierdere:

venituri din exploatare;

cheltuieli din exploatare;

rezultatul activitatii de exploatare;

venituri financiare;

cheltuieli financiare;

rezultatul financiar;

rezultatul curent;

venituri extraordinare;

cheltuieli extraordinare;

rezultatul extraordinar

rezultatul brut;

impozitul pe profit;

rezultatul net.

Modificari ale capitalurilor proprii. Intreprinderile trebuie sa prezinte, ca o componenta separata a situatiilor sale financiare, o situatie care sa evidentieze:

profitul net sau pierderea neta a perioadei;

fiecare element de venit si cheltuiala, castig sau pierdere care este recunoscut direct in capitalurile proprii si totalul acestor elemente;

efectul cumulativ al modificarilor politicii contabile si corectia erorilor fundamentale.

Situatia fluxurilor de numerar. Informatiile privind fluxurile de numerar sunt folositoare utilizatorilor situatiilor financiare, oferind o baza pentru evaluarea capacitatii intreprinderii de a genera numerar si echivalente de numerar, precum si a necesitatilor intreprinderii pentru utilizarea fluxurilor de numerar respective.

Analiza creantelor sau obligatiilor privind

taxa pe valoarea adaugata

In tabelul urmator se va prezenta analiza comparativa a taxelor pe valoarea adaugata inregistrate in lunile ianuarie - mai 2007 si, respectiv, 2008

TAXA PE VALOAREA ADAUGATA COLECTATA

Faptul ca pe ansamblul perioadei analizate, in anul 2008, taxa pe valoarea adaugata colectata a rezultat mai mare decat cea din anul 2007 (6.031.479.950 lei in 2005, fata de 3.134.706.357 lei in 2007), ne poate duce la concluzia ca veniturile in 2008 au fost mai mari decat in 2007, stiindu-se faptul ca taxa pe valoarea adaugata colectata reprezinta taxele pe valoarea adaugata aferente facturilor emise catre clienti.

Acest lucru este adevarat, avand in vedere ca societatea a deschis la jumatatea anului 2007 un nou punct de lucru, majorandu-si astfel veniturile cu aproape 100%.

TAXA PE VALOAREA ADAUGATA DEDUCTIBILA

In privinta taxei pe valoarea adaugata deductibila, aferenta facturilor primite de la furnizori, suma totala datorata acestora este mai mare in anul 2007 decat in 2008 ( lei in 2008, fata de lei), ceea e insemna ca in anul 2008 societatea a achizitionat mai multe bunuri si servicii de la furnizori.

Acest fenomen este legat tot de deschiderea noului punct de lucru, avand in vedere ca pentru functionarea acestuia a fost nevoie de o majorarea a aprovizionarilor cu marfuri.

Controlul fiscal al taxei pe valoarea adaugata

Ansamblul normelor si metodologiilor referitoare la legislatia fiscala, nu poate functiona in conditii optime fara existenta activitatii de control, care intervine in reglarea sistemului fiscalitatii.

Controlul fiscal, ca parte componenta a controlului financiar, constituie actiunea de stabilizare a exactitatii operatiunilor legate de asezarea si incasarea creantelor fiscale in cadrul termenelor legale. Acesta constituie un mijloc de constatare si corectare a actelor si faptelor ilegale, de identificare a deficientelor si de restabilire a legalitatii, prin masuri corective si coercitive de natura pecuniara, ducand in cazuri grave la privarea de libertate.

Controlul fiscal indeplineste urmatoarele functii:

functia de informare;

functia de evaluare;

functia de corectare;

functia de recuperare;

functia educationala.

Sistemele fiscale moderne se bazeaza in mod esential pe regimul declarativ. Acesta presupune ca contribuabilii dau dovada de sinceritate si de buna credinta, intocmind declaratii corecte si complete, asumandu-si intreaga responsabilitate pentru actele intocmite si faptele comise. Acestia trebuie sa fie in masura sa justifice elementele declarate cu ocazia controlului exercitat de administratia fiscala. La randul sau aceasta are dreptul si obligatia, de a analiza situatiile declarate in vederea asezarii si incasarii impozitelor si sa identifice persoanele care se sustrag de la plata. In principiu, administratiei fiscale ii revine sarcina de a dovedi omisiunile si inexactitatile din documente si sa motiveze corectiile pe care le face. In intervalul prevazut de lege, administratia fiscala corecteaza lipsurile , omisiunile si erorile existente, prin mai multe forme de control care sunt complementare intre ele.

Controlul formal consta intr-o examinare a calitatii formale a elementelor declarate in vederea sesizarii eventualelor erori. Prin aceasta nu se verifica exactitatea datelor in ce priveste continutul lor, ci modul in care sunt declarate.

Controlul ulterior al documentelor se efectueaza la sediul administratiei fiscale de catre serviciile specializate ale acesteia, constatarile facute putand determina declansarea unui control extern.

Controlul extern se efectueaza la domiciliul contribuabilului dupa controlul contabilitatii societatii, pentru a se verifica situatia personala a unui manager, asociat sau partener. Se urmareste astfel ansamblul situatiei fiscale personale a contribuabilului. Practic se verifica coerenta dintre veniturile declarate si situatia patrimoniala, financiara si standardul de viata al familiei contribuabilului. Sunt urmarite nu numai veniturile provenite din activitatea profesionala a contribuabilului, ci si ansamblul veniturilor acestuia, analizandu-se in amanunt fluctuatiile inregistrate in conturile bancare.

Controlul extern la sediul societatii unde contribuabilul isi are organizata activitatea sa economica, urmareste verificarea regularitatii si sinceritatii declaratiilor fiscale, cu inregistrarile si documentele contabile sau de orice alta natura.

Verificarea contabilitatii presupune existenta a doua etape. Mai intai inspectorul verificator se informeaza asupra metodelor de contabilitate utilizate, face inventarul documentelor si cauta sa cunoasca societatea , dupa care procedeaza la operatiunea de verificare propriu-zisa. In aceasta etapa se verifica regularitatea documentelor si se examineaza aprofundat conturile. In cadrul verificarii conturilor se urmareste: realitatea operatiunilor inregistrate, soldurile conturilor si modul de intocmire a bilantului pe baza informatiilor contabile.

Incheierea operatiunilor de control. Cand in urma activitatii de verificare nu se constata lipsuri, erori sau omisiuni de natura a determina corectarea obligatiilor fiscale, organul de control trebuie sa specifice absenta acestora in actul final de incheiere a controlului (procesul verbal de control). Astfel se evita ca dupa o perioada de timp sa se repete controlul asupra acelorasi operatiuni.

Daca dupa terminarea controlului se constata existenta unor neconcordante intre declaratiile fiscale si documentele care au stat la baza intocmirii acestora, organele fiscale stabilesc cuantumul corect al impozitului, comunicand in scris contribuabilului modul de stabilire al acestora. pentru obligatiile fiscale datorate se emite un aviz de impozitare. Acesta in afara de obligatia care nu a fost achitata mai cuprinde, suma penalitatilor si amenzilor stabilite in baza dispozitiilor legale.

Directia generala a controlului fiscal (DGCF) este structura specializata a Ministerului Finantelor care realizeaza programul guvernamental de control financiar-contabil in domeniul fiscalitatii.

Principalele obiective ale Directiei generale a controlului fiscal consta in efectuarea de actiuni de control si valorificare a abaterilor constatate, de coordonare a activitatii unitatilor subordonate din teritoriu, sesizarea organelor abilitate asupra acelor constatari care nu intra in competenta sa de rezolvare, ca si raportarea rezultatelor controlului catre structurile ierarhice superioare.

Procesele - verbale de control se intocmesc dupa epuizarea verificarii tuturor activitatilor conform obiectivelor cuprinse in tematica, prin inscrierea abaterilor si deficientelor fundamentate pe baza notelor explicative prezentate de persoanele facute raspunzatoare si a celorlalte elemente (documente, situatii centralizatoare, evidente tehnico-operative, financiare si contabile) analizate.

Odata cu abaterea constatata, in actul de control se inscriu prevederile legale nerespectate, consecintele economice ale abaterii, persoanele vinovate si masurile de intrare in legalitate dispuse si efectuate, operativ, in timpul controlului sau cele care urmeaza a fi luate, dupa terminarea actiunii.

Abaterile constatate care, conform prevederilor legii penale, constituie infractiuni se consemneaza separat de celelalte abateri in procese verbale distincte. La procesele verbale astfel intocmite se anexeaza toate documentele care sa probeze fapta penala, iar dupa semnarea de catre persoanele raspunzatoare, conducatorii acestora, eventualii martori si inspectorii financiari care au efectuat controlul, se inainteaza organelor de cercetare penala in termenele si conditiile stabilite prin prevederi legale.