Rolul comunicarii in organizatie si dincolo de ea
“Daca ar trebui sa numesc un singur instrument
universal al conducerii, acesta ar fi comunicarea
John W. Gardner
Importanta comunicarii pentru organizatii a fost recunoscuta numai dupa ce a fost acceptata ideea ca oamenii sunt cel mai important capital al unei organizatii si asupra acestuia trebu 242d37c ie sa se indrepte in primul rand atentia managerilor pentru a creste eficienta organizatiei.
Comunicarea a fost adusa la valoarea ei si de o dezvoltare fara precedent a mijloacelor de comunicatie si a tehnologiilor informationale care fac ca informatiile sa circule in jurul lumii cu viteze uimitoare.
Evolutia si progresul omenirii nu ar fi fost posibile fara comunicarea gandurilor. Ceea ce avem noi cel mai pretios de la Dumnezeu in afara vietii este cuvantul. Prin cuvant l-am cunoscut pe Isus si toata slava lui.
In organizatiile cu management clasic nu s-a dat importanta comunicarii pentru ca nu s-a dat importanta oamenilor. Masinile erau importante, atat de importante incat si omul era considerat o masina.
O data cu punerea accentului pe oameni lucrurile s-au schimbat privind importanta acordata muncii si vietii salariatilor. S-a constat ca tratand oamenii altfel decat ca pe masini, acestia produc mai mult si mai bine.
Acest lucru a dus la marea schimbare de paradigma, care a insemnat o schimbare de viziune privind salariatii si rolul lor in organizatie.
In zilele noastre rolul comunicarii in toate domeniile vietii este incontestabil si in timp acest lucru se va evidentia din ce in ce mai mult, inspre folosul generatiilor viitoare, care isi pot scrie altfel istoria, eliminand o mare parte din conflictele care au macinat generatiile trecutului din cauza lipsei de comunicare si de intelegere reciproca.
Organizatiile din secolul XXI vor avea mari probleme de supravietuire daca nu vor sti sa comunice eficient in interes bilateral si/sau multilateral.
Corporatiile se confrunta cel mai mult cu barierele in comunicare generate de diferentele de cultura, traditie, obiceiuri, mentalitate, religie, de moduri de viata, de sisteme de referinta diferite (“matricile stilistice” de care vorbea Lucian Blaga) etc, specifice oamenilor din zonele in care corporatia si-a extins activitatea.
Aceste diferente creeaza corporatiilor greutati privind intelegerea lor cu clientii de origini diferite si cu salariatii locali angajati in sucursalele lor din toata lumea. Pentru ca aceste bariere sa fie diminuate sau chiar eliminate corporatiile initiaza programe largi de relatii publice prin care urmaresc o mai buna cunoastere a specificului oamenilor cu care sunt in relatie pentru a le intelege comportamentul si pentru a sti cum sa comunice cu acestia pentru a se intelege si a colabora reciproc.
In procesul globalizarii comunicarea are un cuvant greu de spus.
Daca oamenii de afaceri si oamenii politici din tari diferite, care isi propun sa se asocieze pentru un interes comun, nu vor sti sa comunice eficient intre ei, atunci regionalizarea sau globalizarea ca deziderat economic, politic si social va fi un esec.
Privind la un nivel mai restrans, nici organizatiile care functioneaza in interiorul granitelor statului de origine nu vor putea supravietui daca nu vor da importanta cuvenita comunicarii dintre ele si clientii lor, comunicarii cu salariatii, cu autoritatile locale / nationale, cu mass media si cu publicul larg.
Daca managerii din unele societati vor intelege in continuare prin comunicare doar - a vorbi , si nu – cum sa vorbesti, nu se vor bucura la infinit de avantajele de care dispun inca si vor fi obligati sa acorde in viitor mai multa atentie interactiunilor dintre organizatie si cei din jurul ei.
Managerii previzibili isi gasesc timp sa rezolve atat problemele prezentului cat si sa planifice actiuni de perspectiva. Pentru a forma un mediu intern stabil, managerii comunica cu salariatii si recepteaza feed-back-ul de la acestia pentru a rezolva la timp unele probleme, care ignorate ar putea conduce la o criza.
Stabilitatea mediului intern dintr-o organizatie depinde de modul in care managerii comunica cu salariatii si iau in considerare nevoile lor de munca si de viata.
Daca managerii sunt indiferenti la problemele salariatilor sau nesinceri sau refuza dialogul, atunci nici salariatii nu vor avea motiv sa fie devotati organizatiei si sa-i stea alaturi pentru a depasi momentele critice prin care trece organizatia.
Pentru a-si atrage simpatia si sustinerea publicului din mediul extern organizatiei, managerii trebuie sa gaseasca sau sa creeze prilejuri prin care sa comunice cu acesta, sa afle problemele cu care se confrunta comunitatea pentru a putea ajuta in rezolvarea lor.
Managerii viitorului vor fi obligati sa investeasca in tehnologii care sa nu aduca si mai mult prejudicii mediului natural si sa se implice in masuri reparatorii pentru ameliorarea mediului inconjurator degradat de inaintasii lor, care au ales cea mai simpla cale – pe de o parte au produs, iar pe de alta au distrus.
Protejarea mediului ambiant si lupta cu saracia in care traiesc cei mai multi oameni din lume va trebui sa-i motiveze pe intreprinzatorii viitorului in a produce bunuri de consum, si nu lacomia de a strange averi imense cu pretul sacrificarii planetei si a vietii insesi.
Poate ca tot globalizarea va aduce cu sine si salvarea planetei ca un revers al medaliei intereselor economice, care cuprind global lumea. Aceasta pentru ca oamenii din toata lumea vor intra in contact unii cu altii si vor putea mai usor impiedica distrugerea planetei care afecteaza intreaga omenire.
Ce n-au putut sa faca oamenii de-a lungul secolelor, adica sa se inteleaga intre ei, va trebui sa faca in viitor pentru a salva planeta si viata si pentru aceasta comunicarea intre oameni indiferent de nationalitate este vitala.
|
