Conditiile de munca si organizarea muncii
Desi au avut loc numeroase schimbari in conditiile de munca prin aceea ca firmele au acum calculatoare, telefoane mobile, pot face acum comert prin Internet, au acees la serviciile bancare on-line, iar prin e-mail devine tot mai mult o normalitate, totusi, Europa se afla in urma SUA. In jur de 500.000 de locuri de munca in sectorul comunicatiilor si tehnologiei informationale nu pot fi ocupate intrucat nu exista forta de munca calificata. Diferenta de calificare pericliteaza dezvoltarea economica a UE, ca sa nu mai vorbim de succesul afacerilor individuale. Chiar firmele care au introdus tehnologii de ultima ora nu inregistreaza automat o imbunatatire a flexibilitatii, in timp ce pietele cer o reactie tot mai rapida la schimbarea cerintelor consumatorilor. Pentru a ramane competitive, numeroase firme trebuie sa schimbe modul in care isi organizeaza munca.
Aspecte sociale ale societatii informatio 414h77e nale si modernizarea cu succes a muncii au fost examinate de Comisia Europeana impreuna cu partenerii sociali. Comisia a chemat partenerii sociali sa intre in acorduri-cadru privind reorganizarea muncii, acorduri care includ reconcilierea nevoilor angajatiilor pentru securitate cu nevoia patronilor de maxima flexibilitate. UE militeaza astfel pentru solutii bazate pe parteneriat acolo unde este posibil, cum ar fi, de pilda, introducerea metodelor alternative privind timpul de lucru sau noi tipuri de contract.
UE are o traditie indelungata in ceea ce priveste asigurarea unui mediu de munca decent in toate statele membre si protejarea drepturilor lucratorilor. Aceasta se realizeaza prin agrearea unor reguli comune, minime, privind conditiile de munca , sanatate si securitate la locul de munca, dar si promovarea relatiilor de munca moderne si a dialogului intre reprezentantii muncitorilor si a patronilor. Mai recent ceea ce a incurajat responsabilitatea sociala a firmelor prin includerea aspectelor sociale si de mediu ca parte integranta a strategiilor de dezvoltare a afacerilor.
Drepturile lucratorilor europeni
UE s-a preocupat de subiectele legate de legislatia muncii de la mijlocul anilor 70. Statele membre sunt in principal responsabile cu legislatia muncii, iar guvernele nationale au stabilit standarde minime privind protectia lucratorilor in UE. In prezent, exista cerinte europene minime in domeniul timpului de lucru, protectia tinerilor, restrictionarea concedierilor colective, transferul prin preluarea proprietatii si solvabilitatea angajatorului. Drepturile angajatilor servesc un scop social important, si anume acela de a nu afecta negativ protectia angajatilor datorita competitiei.
In cursul anilor 90 organizatii ,, umbrela" ale partenerilor sociali au intrat in acorduri cu privire la concediul parental, timpul de lucru partial si angajarea pe perioada determinata.Cel mai important rezultat al acestor acorduri este acela ca angajatorul nu poate discrimina un angajat care lucreaza partial sau cu contract pe perioada determinata. Directiva Europeana privind concediul prenatal a constituit un succes pentru partenerii sociali prin faptul ca a fost precedata de un acord intre organizatiile umbrela. Directiva stipuleaza ca atat femeile, cat si barbatii au dreptul la concediu parental cand se naste sau se adopta un copil. Ea acorda si dreptul de a se intoarce pe acelasi loc de munca sau pe unul echivalent.
Cu toate ca exista drepturile angajatilor la nivel european, legislatia muncii a diferitelor state membre este diferita, putand cuprinde prevederi peste cerintele minime europene. Pentru cazurile in care un lucrator este trimis sa munceasca in alta tara pentru o perioadade timp, UE a adoptat o directiva care stipuleaza ca se aplica legea tarii in care persoana lucreaza.
Dreptul la informare, consultare si participare al angajatilor
Societatile mixte si fuziunea firmelor din tari diferite au devenit un lucru comun in piata interna. Fiecare stat membru are stabilit propiul sistem de informare, consultare si participare al angajatilor. In 1994, dupa colectarea opinilor partenerilor sociali, s-a decis la nivelul UE reglementarea informarii si consultarii de-a lungul Comunitatii. Firmele care angajeaza cel putin 150 de persoane in fiecare din doua state UE si cu un total mai mare de 1.000 de angajati au obligatia sa stabileasca un Consiliu European de Munca, daca angajatii lor cer aceasta. Directiva nu cuprinde regulile si obligatiile consiliului, lasand la latitudinea reprezentantilor angajatilor si a conducerii sa negocieze detalile. Conceptul acordurilor voluntare s-a dovedit de succes si, pana in 1999, cam 600 de companii internationale din UE infintasera Consilii Europene de Munca.
Libera circulatie a fortei de munca
Libera circulatie a fortei de munca este un drept fundamental inca de la crearea Comunitatii Europene in 1957. Art 39 al Tratatului CEE arata ca libertatea de miscare reprezinta dreptul de a merge in alt stat membru pentru a cauta un loc de munca si a lucra fie ca lucrator pe cont propriu, fie ca angajat.Libera circulatie a capatat o semnificatie sporita in raport cu piata interna, in sensul ca scopul unei piete inice este acela de a permite libera circulatie a bunurilor, servicilor si capitalurilor. Piata interna inseamna, de asemenea, ca cetatenii sunt liberi sa lucreze ori unde in UE, de aceea s-a inscris dreptul la libera circulatie in regulamente specifice, astfel ca angajatii sau lucratorii pe cont propriu care se duc in alta tara pentru a muncii pot fi insotiti de familie, iar somerii pot, in anumite conditii, sa caute de lucru in alta tara. Tratatul stipuleaza ca orice persoana care circula in cadrul UE cu scopul de a munci nu trebuie dezavantajeata, impunand astfel existenta unei legislatii sociale care sa protejeze migratia fortei de munca si a lucratorilor de peste frontiera. Legislatia europeana stabileste care stat membru trebuie sa plateasca pensia cuiva care a lucrat in mai multe state.
Mai mult privind intrarea in vigoare a Acordului privind Spatiul Economic European, cetatenii din Islanda, Liechtenstein si Norvegia, care lucreaza in UE, sunt tratati ca si cum ar fi cetateni europeni. Similar sunt tratati cetatenii UE in aceste trei state si pot beneficia de aceleasi drepturi de securitate sociala ca si cetatenii acestor tari.
O alta problema o reprezinta recunoasterea calificarilor profesionale si a diplomelor universitare. Desi statele membre au reguli diferite privind dreptul de a exercita diverse profesii, guvernele au cazut de acord asupra recunoasterii reciproce a calificarilor profesionale. UE urmareste imbunatatirea coordonarii intre autoritatile competente si asigurarea informarii cetatenilor in ceea ce priveste libera circulatie.
In acest scop cetatenii care vor sa investigheze piata europeana a muncii pot obtine ajutor prin EURES, care este Agentia Europeana de Plasare. EURES a fost infiintata la jumatatea anilor 90. Serviciile Publice de Ocupare din Spatiul Economic European(UE, Islanda, Lichtenstein si Norvegia) si Elvetia sunt legate printr-un singur serviciu, EURES, care face posibila cautarea on-line Intr-o baza de date cu locuri de munca vacante. Serviciul este gestionat de Comisia Europeana. Astfel, serviciile schimba informatii asupra locurilor de munca vacante, persoanelor aflate in cautarea unui loc de munca, asupra situatiei pietei muncii, conditiilor de viata si de munca in tarile din retea. EURES este disponibila on-line la adresa de Internet: europa.eu.int/eures/index.jsp. EURES dispune si de resurse umane sub forma unei retele de 500 de consilieri, special instruiti swa ofere servicii celor aflati in cautarea unui loc de munca sau patronilor interesati de piata fortei de munca europeana. Obiectivele EURES sunt:
Ø sa informeze, sa orienteze si sa ofere sfaturi lucratorilor privind oportunitatiile de angajare si conditiile de viata si de munca din zona europeana;
Ø sa asiste patronii care doresc sa recruteze lucratori din alte state;
Ø sa ofere sfaturi si indrumare lucratorilor si patronilor din regiunile de frontiera.
Aceasta implica trei tipuri de servicii: informare, consiliere si recrutare/plasare pe un loc de munca.
Reteaua EURES cuprinde membrii EURES( serviciile publice nationale de ocupare si Comisia Europeana) si, in cadru parteneriatului EURES pentru regiunile de frontiera, sindicatele, organizatiile patronale si autoritatiile locale si regionale. In contextul SEOFM, mobilitatea lucratorilor nu este numai un drept fundamental, dar si un instrument pentru adaptarea pietei muncii la noile schimbari.
|
