Legitimitatea, autoritatea si obligatia politica
Problematica legitimitatii este pusa in mod constient in antichitatea Greco-romana. Platon in Republica defineste legitimitatea ca dreptate in sensul ca este legitim guvernamantul in care fiecare sta la locul sau , indeletnicindu-se in cetate cu o singura treaba , aceea pentru care a fost nascut. Cetatea legitima ideala este aceea in care filozofii detin puterea , ca numai ei ajung la cunoasterea binelui.
In “Politica Aristotel spune […] Este legitim acel guvernamant in care interesul general este scopul concret si nemijlocit .
La Roma pentru Cicero , legitim are sensul de autoritate legitima, conceptia statului in Evul Mediu este de drept divin. Titularul suveranitatii statului este Dumnezeu. Astfel monarhul este legitim pentru ca orice putere este de la Dumnezeu.
Odata cu evolutia societatii se afirma lumea moderna si evolueaza si teoria.
In cadrul legitimitatii laice , se disting mai multe variante, politica-cetate a lui Aristotel in care “a” si “b” sunt egali. Ei se asociaza in vederea realizarii binelui comun.
Legitimitatea consta in conservarea egalitatii politice in conditiile in care suveranitatea este a legii sin u a oamenilor.
Teoria tipurilor reale a legitimitatii, produs al gandirii moderne apartine lui Max Webber, care a distins urmatorele tipuri:
a) antilegalista- legitimitatea nu are sens de vreme ce orice guvermnamant actioneaza legal sau nelegal pe temeiul fortei.
b) Juridist-legislativa: pentru care legitimitatea este identical cu legalitatea deoarece guvernamantul actioneaza in cf. cu legea in vigoare intemeiata pe Constitutie.
Ambele confunda legitimitatea cu legalitatea .
Legalitatea este conditia necesara a legitimitatii, dar nu si necesara .
Teoria legalista a legitimitatii ajunge sa legitimitatea cu legalitatea . Autoritatea politica-puterea recunoscuta sau legitima , adica aceea in care legatura cu care se produce si functioneaza obligatia politica . Trasatura fundamntala a autoritatii publice consta in faptul ca in temeiul organizarii sociale, deoarece este cadrul institutional in care folosul puterii este organizta si legitima.
Autoritate areprezinta capacitatea unor indivizi si institutii politice de a obtine din partea membrilor societatii respectarea masurilor, reglementarilor intreprinse. Dreptul de a exercita autoritatea consta in dreptul individului de a lua decizii.
Autoritatea poate fi:
-personala;
-impersonala- apartinand unor texte de legi, reguli cu care personae individuale se identifica doar temporar atata timp cat dureaza mandtul lor. Autoitatea vizeaza direct legitimitatea puteri, fiind o putere legitima, bazata pe norme sociale institutionale. In cadrul regului politic prlmntar au democratc , o alta rasatura a autoriatii este dpendenta fata de insitutii sau reguli prestbile.
Legitimitatea este un fenomen social legat nemijlocit de actul intemeierii puterii si care presupune asumarea constienta a obligatiei politice de catre cei guvernati in cadrul consensului, daca avem in vedere regimul politic parlamentar sau democratic specific lumii moderne si contemporane.
Cand cei ce guverneaza se fac ascultati nu prin forta ci prin consens, puterea este legitima . Legitimitatea inseamna si prcedura legitima prn care se instituie guvernamantul , modul in care conducatorii politici isi dovedesc puterea .
Prin autoritate politica , desemnam exercitarea legala a puterii in conformitate cu sistemul de simboluri care consacra structurile relatiilor de conducere-supunere.
Obligatia politica –este corelativa legitimitatii deoarece o putere se poate legitima prin forta, dar in acest caz nu exista obligatie politica si respective putere nu se va bucura de legititate.
Invers, o putere este legitima daca si atata vreme cai in legalitate cu ea se constituie si se manifesta obligatia politica.
Obligatia politica presupune urmatoarele :
-recunoasterea puteri de catre cei guvernati , situatie in care autoritatea politica este legitima.
- constiinta guvernantilor ca I se cuvine guvernarea ca urmare a faptului ca in statul de drept alegerile libere produc si legitimeaza o autoritate si o obligatie politica.
Prin intermediul obligatiei politice se poate demonstra ca nu autoritatea produce legitimitatea, ci dimpotriva, legalitatea produce autoritatea. Rezulta ca limitele obiective ake legitimitatii sunt date de compacte interese si valori dintre guvernati si guvernanti.
Criza de legitimitate se produce atunci cand se inregistreaza pana la dispozitie baza obiectiva.
Cand decizia nu reflecta interesul general, refuzul obligatiei politice imbraca 2 forme:
nesupunerea civica – asumarea obligatiei politice , caz in care vor suferii rigorile legii , puterea fiind constransa sa actioneze unitiv, prin chiar dreptul sau si obligatia pe care o are fata de cei guvernati.
Obiectia de constiinta , care consta in opozitia fata de actele autoritatii legitime, pe motiv ca acestea contravin valorilor morale etc.
Legitimitatea puterii trebuie sa se realizeze in permanata prin actiuni car esa probeze valoarea ei data de consensul dintre acestea si cetateni.
Prin consensul ei exprima o stare de consimtamantgeneral, fie cu privire la o anumita problema importanta, fie in legatura cu intregul ansamblu al problemelor privind organizarea si conducerea societatii.
|
