LICEUL CU PROGRAM SPORTIV BUZAU

''IOLANDA BALAS SOTER''

LUCRARE DE ATESTAT

Tema:

CUPRINS

CAPITOLUL I INTORDUCERE

Educatia fizica si sportul de la origini pana in prezent

Educatia fizica si sportul in Romania

Motivatia alegerii temei

CAPITOLUL II PARTEA FUNDAMENTALA

Sistemul national de educatie fizica si sport din Romania, componenta a sistemului social global.

Organizarea sistemului national de educatie fizica si sport in Romania

Obiectivele generale ale educatiei fizice si sportului in invatamant.

Sistemul formelor de organizare a practicarii educatiei fizice si sportului

CAPITOLUL III - INCHEIERE

Concluzii

Bibliografie

CAPITOLUL I INTRODUCERE

Educatia fizica si sportul de la origini pana in prezent

Educatia fizica, prin obiectivele si continutul sau, a constituit intotdeauna o activitate sociala cu un suport biologic, contribuind la ameliorarea insusirilor indivizilor. Acest caracter este de domeniul constatarii curente, se manifesta cotidian si constituie una din trasaturile sale definitorii. insa specificam ca sarcinile sale, in toate etapele dezvoltarii omului si a societatii, au fost orientate si spre indeplinirea finalitatilor educatiei. Ca urmare, fara a diminua importanta caracterului amintit, educatia fizica nu poate fi inteleasa ca indeplinind numai functii de ordin biologic, ci, dimpotriva, ca activitate indeplinind importante functii sociale, cultural-educative, contribuind la formarea omului sub toate aspectele.

In dezvoltarea lor, comunitatile umane semnaleaza folosirea exercitiilor fizice in viata sociala a acestora. Desi in anumite momente ale evolutiei societatii utilizarea exercitiului fizic si implicit a educatiei fizice a avut un caracter mai restrans, aceasta a fost intotdeauna legata de ideea perfectionari omului din punct de vedere fizic, reprezentand o componenta importanta a sanatatii si pregatirii individului pentru a raspunde adecvat exigentelor vietii cotidiene.

Parcursul istoric al societatii a influentat, firesc, caracte 858f57i rul si forma exercitiilor fizice. O data cu insusirea si aplicarea de catre individ a acestora, s-au creat si premisele transmiterii lor catre generatiile viitoare. Ca atare, se poate sustine ca originea istorica a educatiei fizice nu poate fi legata numai de perioadele de inceput ale dezvoltarii societatii umane, ci dimpotriva, prin evolutia mijloacelor sale, aceasta s-a imbogatit continuu, pe baza necesitatilor create prin evenimentele istorice concrete. Astfel, daca in preistorie efectuarea exercitiului fizic era departe de ideea dezvoltarii armonioase a organismului, oranduirile sociale care au urmat au conturat progresiv importanta educatiei fizice din acest punct de vedere. Astfel, a fost creat cadrul teoretic, de principiu, necesar selectionarii deliberate a exercitiilor fizice. In aceasta ordine de idei sunt edificatoare preocuparile pentru pregatirea fizica a tinerilor spartani, crearea sistemului de educatie fizica la greci si romani sau scopurile si continuturile educatiei fizice in feudalism, unde una din cele sapte virtuti ale educatiei era reprezentata de perfectionarea capacitatii motrice.

Este cunoscut ca in urma studiilor efectuate de diferiti specialisti din alte domenii ale cunoasterii umane (istorie, sociologie, pedagogie, arte frumoase, filozofie etc), majoritatea culturilor au utilizat, de-a lungul dezvoltarii lor, mijloace specifice realizarii educatiei corporale cum sunt mersul, alergarea, catararea, apucarea-prinderea, tararea, echilibrul etc, pe care astazi domeniul le defineste ca deprinderi motrice de baza si utilitar-aplicative.

Alaturi de exercitiile amintite, au aparut si altele complementare, independente, care prin natura lor au ajutat la dezvoltarea capacitatilor fizice ale omului intr-o masura particularizata si la cresterea randamentului social. Totodata, au aparut exercitii fizice menite sa usureze procurarea hranei (trasul cu arcul, calaritul etc.) sau pentru pregatirea de lupta, de pilda, a anumitor membri in ce priveste apararea militara a unui teritoriu.

Pe de alta parte, au fost create exercitii fizice utilizate in scopuri distractive si recreative, acestea fiind la inceput accesibile numai claselor privilegiate, ulterior capatand un caracter public.

Ascendenta educatiei fizice si sportului spre complexitate rezulta si din corelatia acestora cu cuceririle tehnologiei moderne. Acest lucru a favorizat aparitia unor noi forme de practicare a exercitiilor fizice, cum ar fi ciclismul, motociclismul, automobilismul etc, ca si a unor anumite mijloace specializate care in timp au devenit componente de baza ale procesului de pregatire, organizare si desfasurare a activitatilor de educatie fizica si sport. Pe plan educativ ideea foloseste la aprofundarea deprinderii indivizilor, cu norme si comportament social, a obisnuintelor de a actiona creativ, cu raspundere, in planul exercitarii unor trasaturi de baza ale personalitatii umane.

Abordate astfel, rezulta ca educatia fizica si sportul au avut si au valente nuantate la nivel socio-cultural, indeplinind cerinte si scopuri in concordanta cu evolutia generala a societatii.

Sintetizand cele prezentate, rezulta ca educatia fizica si sportul, de-a lungul evolutiei tipurilor de organizare socio-statala, si-au schimbat in multe privinte scopurile si obiectivele specifice, dar prin elementele lor de continut au condus intotdeauna catre perfectionarea dezvoltarii fizice si capacitatii motrice a omului si implicit a fructificarii timpului liber avut de fiecare individ in parte.

Devenirea educatiei fizice si sportului ca preocupare cotidiana a omului si aprecierea pozitiva de care aceasta s-a bucurat de-a lungul timpului s-a datorat tocmai continutului complex a carui realizare a fost marcata, pe parcursul istoriei, de particularitatile diferitelor culturi si civilizatii.

O data cu evolutiile inregistrate in planul practicarii exercitiului fizic s-au conturat si dezvoltat si unele conceptii, moduri de intelegere a rolului acestui fenomen social in viata omului si a societatii

Educatia fizica si sportul in Romania

Izvoarele care atesta inceputurile practicarii educatiei fizice in tara noastra sunt putine si cu un continut relativ restrans. Dovezile arheologice, cronicile si documentele istorice ne ofera o imagine fragmentata in ceea ce priveste aparitia, evolutia si dezvoltarea educatiei fizice pe teritoriul locuite de populatia romaneasca. Izvoare populare precum poeziile si baladele oglindesc in continutul lor acte de vitejie ale tinerilor care infruntau prin robustete, forta, rezistenta, iscusinta, pricepere, agerime, greutatile vietii si primejdiile de tot felul.

In acelasi timp, alte elemente folclorice cum sunt dansurile jocurile populare, precum si diferite intreceri ce se organizau intre tineri si chiar adulti, constituie de asemenea izvoare importante in conturare; continutului orientarilor educatiei fizice in acest spatiu geografic. Clasele dominante din perioada istorica precapitalista au cultivat exercitiile fizice dupa modelul grecesc si roman. Astfel, in Dacia romana se construiesc amfiteatre pentru spectacole publice, pentru practicarea unor exerciti destinate dezvoltarii fortei si indemanarii, rezistentei, precum si perntru. practicarea diverselor jocuri cu teme din mitologia greaca. Sunt marturii la Sarmisegetuza, Tornis sau Histria au functionat gimnazii si palestricj precum si terme, destinate igienizarii si fortificarii trupului.

Perioada de consolidare a statelor romane, in special dupa sec: XIV, este marcata de preocupari privind educatia fizica militara a trupelor pedestre formate din tarani iobagi si liberi, ca si pentru copiii claselor dominante, sub influenta educatiei cavalerilor occidentali.

In ceea ce priveste educatia institutionalizala, gimnastica intalneste foarte rar in programul scolilor infiintate pe teritoriul tarii noastre in secolele al XV-lea, al XVI-lea si al XVII-lea, si aceasta datorita influentei religiei in scoala si societate.

Istoria aparitiei educatiei fizice la noi este foarte strans legata gimnastica. De altfel, principalele sisteme aparute la inceputul secolului XlX-lea, respectiv suedez, german, francez, purtau denumirea de "sistem de gimnastica', desi, pentru acele timpuri, ele constituiau veritabile sisteme de educatie fizica. Este necesar de mentionat ca ponderea o avea acea gimnastica (pe langa jocuri, atletism, natatie, scrima, lupte etc). Aceasta stare de fapt explica echivalarea termenului de gimnastica cu acela de educatie fizica.^.

Desi numai in stare de conceptie, aparitia exercitiilor fizice a avut Ioc in proiectul privind reorganizarea Scolii domnesti de la "Sf. Sava', in anul 1776, ceea ce a constituit un fenomen deosebit de important si, in acelasi timp, surprinzator, daca este raportat la nivelul de organizare a educatiei fizice in Europa, la acea data.

Interesul pentru educatie, in general, si pentru educatia scolara in special creste o data cu dezvoltarea burgheziei, catre sfarsitul secolului al XVIII-lea. In cadrul procesului de organizare a invatamantului se constata si o preocupare pentru introducerea educatiei fizice in scoli. O asemenea actiune este mentionata intr-un hrisov al lui Alexandru Ipsilanti, domn al Munteniei, datand din 1776, in care se fac referiri la modul de organizare a continutului invatamantului din acea vreme.

Desfasurarea organizata a educatiei fizice s-a realizat si la Scoala domneasca de la 'Sf. Sava' din Bucuresti, pentru o perioada scurta de timp. Despre existenta gimnasticii in activitatea copiilor din aceasta scoala aminteste medicul I. Felix: 'Printre intaiele inceputuri ale invatamantului gimnasticii in scolile noastre gasim () ca aceasta se preda in Scoala domneasca de la 'Sf. Sava' din Bucuresti, in anul 1776. Propunerea aceasta in cadrul materiilor scoalei de pe vremuri nu a fost insa de lunga durata'.

Regulamentul organic din acea perioada facea referiri destul de modeste la locul si rolul educatiei fizice in scoala. Asa se explica faptul ca, in primele scoli romanesti din prima jumatate a secolului al XlX-lea, regulamentele scolare aveau inserate in continutul lor indicatii privind modul de realizare a educatiei fizice, ca de exemplu: 'in timpul recreatiei se vor da scolarilor mijloace de a executa exercitii gimnastice care au posibilitatea de a intari corpul si de a-i face mai indrazneti, urmarindu-se ca acestia sa nu alerge' etc. Consideram ca ambiguitatea sau chiar caracterul contradictoriu al textului isi are explicatia in distinctia ce se intentiona sa se faca intre miscarea fizica organizata, divizata, si alergarea simpla, libera, proprie varstei copilariei.

In aceasta perioada, din studiul documentelor vremii se constata actiuni novatoare in ce priveste rolul educatiei fizice si introducerea acesteia in circuitul invatamantului. Astfel, la Academia din Iasi a fost numit, in anul 1841, un profesor de gimnastica, pe nume Luzzato, care avea ca atribut organizarea lectiilor, duminica, dupa Liturghie, si joia dupa-amiaza, timp de trei ore, pe timp de iarna in sala academiei, iar vara in aer liber. Se mai mentioneaza, de asemenea, ca pentru buna organizare si desfasurare activitatilor s-au facut investitii in aparate de gimnastica in valoare de 5 3 de lei.

Este de remarcat faptul ca in aceasta perioada si in continuare, este promovata o viziune in care predomina aspecte. igienico-sanitare. Toti cei care au contribuit la infiintarea sistem-romanesc de educatie fizica, au vorbit nu numai de miscare, de «exercitiul corporal», ci si despre importanta factorilor, naturali fortificarea organismului - aer, hrana, ca mijloace de formare a unui om sanatos. De asemenea, este de remarcat faptul ca nu numai pedagogii medicii s-au ocupat de problemele educatiei fizice.

In acest timp apar si primele lucrari de pedagogie. De asemenea, in presa apar articole despre necesitatea introducerea gimnasticii in scoala, despre scopul si importanta educatiei fizice formarea tinerilor. le de introducere a gimnasticii in programul scolar, totusi, in comparatie cu educatia intelectuala si morala, educatia era mai putin abordata, deoarece in aceasta etapa in invatamantul romanesc, aflat in plin progres, erau acute problemele de organizare scolara si a tineretului in spiritul educatiei morale erau dominante. Desi presa pedagogica a dezbatut problema includerii gimnasticii in planul scolar, intelegand rolul important pe care il are educatia fizica in dezvoltarea armonioasa a tineretului, nu a reusit sa trezeasca un interes larg, pentru educatia fizica.

In consecinta, educatia fizica si educatia igienico-sanitara a copiilor a ramas, de cele mai multe ori, pe seama familiei sau s-au realizat, in unele scoli care dispuneau de conditii.

Gimnastica a fost introdusa in scoala, ca disciplina de invatamant, in a doua jumatate a secolului al XlX-lea, mai intai in scolile rulare, fara a avea un caracter obligatoriu.

Astfel, incercand sa defineasca dietetica pedagogica, autorii au considerat ca educatia fizica constituie 'acel mijloc prin care se urmareste a se promova si indrepta dezvoltarea corpului, conservandu-se sanatatea si dandu -i-se abilitatea si dexteritatile si fortele necesare pentru a putea corespunde destinatiunei sale ca organ al spiritului' si cuprinde: 'sanatate din punct de vedere pedagogic, nutrirea corpului, inlaturarea influentelor externe stricacioase sanatatii corpului, abilitatea corpului si a partilor lui'.

Motivatia alegerii temei

Educatia fizica si sportul sunt activitati deosebit de complexe, daca ne referim in primul rand la continutul, structura organizarea si desfasurarea lor.

Prin functiile, obiectivele si prioritatile educatiei fizice si sportului si prin sistemul de organizare a activitatii sportive putem afirma ca educatia fizica si sportul sunt activitati de interes national.

Atunci cand vrem sa analizam activitatea de educatie fizica ca fenomen social, trebuie sa avem in vedere multitudinea de componente pe care ea le implica:

exercitii fizice,

baza materiala specifica

instalatii si materiale specifice,

aspecte tehnice si organizatorice,

discipline stiintifice care o fundamenteaza,

cadre de specialitate

Exercitiile fizice au aparut si s-au perfectionat continuu in concordanta cu comanda sociala.

Aparitia si evolutia exercitiilor fizice au o conditionare clara de ordin social. Acestea nu sunt determinate de instincte, de factori biologici, etc. Contrar unor teorii, aparitia si evolutia exercitiilor fizice au fost determinate nu numai de latura materiala a vietii sociale ci si de alti factori; stiinta, nivel de cultura, religie, etc.

Fundamentarea stiintifica a procesului de practicare a exercitiilor fizice s-a realizat de-a lungul timpului, cu aceleasi stagnari, regrese. Aceasta fundamentare, a preluat critic, deci a valorificat, unele idei, norme, reguli, apartinand antichitatii, renasterii, umanismului burghez, etc. Fundamentarea s-a accentuat odata cu aparitia "Teoriei" si "Metodicii" ca discipline stiintifice si a altor discipline care au abordat domeniul nostru din diferite unghiuri si puncte de vedere.

Evolutia in timp a bazelor sportive din aer liber sau din interior, precum si a instalatiiilor sportive, a aparatelor si mai ales a materialelor, sportive este deosebit de elocventa.

Diferenta semnificativa dintre performantele sportive remarcabile obtinute in zilele noastre si cele din perioadele anterioare se explica si prin nivelul calitativ superior al acestora.

CAPITOLUL II PARTEA FUNDAMENTALA

Sistemul national de educatie fizica si sport din Romania, componenta a sistemului social global.

Istoria educatiei fizice consemneaza aparitia primelor sisteme constituite, pe tari, la inceputul secolului al XIX-lea. Acestea au cuprins ansamblul de idei, metode si mijloace structurate dupa principii unitare, in vederea realizarii unor obiective politice, sociale si biologice ale educatiei fizice in scopul perfectionarii dezvoltarii fizice si a capacitatii motrice.

Sistemele de educatie fizica care au influentat cel mai puternic conceperea, continutul si organizarea educatiei fizice au fost create de :

Francesco Amoros (1770-1848), in Franta;

Frederik Ludwig John (1778-1852), in Germania;

Per Henrik Lind (1776-1839), in Suedia si

Thomas Arnold (1795-1842), in Anglia.

Sistemele concepute de acesti promotori ai miscarii de educatie fizica si sport au inviorat practicarea exercitiilor fizice, au pus in evidenta valentele lor educative si formative, au stimulat aparitia de noi forme de organizare specifice fiecarei tari, fundamentate pe traditie, pe cunostinte biologice, fiziologice si pedagogice.

Sistemul national de educatie fizica si sport in Romania are ca origine, in primul rand, o serie de activitati cu caracter de intrecere, de participare organizata sau independenta la astfel de activitati. Diversele forme de promovare a exercitiilor fizice s-au extins in decursul timpului, fiind insotite de preocuparea de a gasi noi forme de organizare, de amenajare a spatiilor si a altor mijloace materiale, ca si de aparitia unor lucrari de specialitate si chiar a unor acte legislative prin care se statua necesitatea practicarii exercitiului fizic pentru sanatatea, ameliorarea conditiei fizice si pentru educatia tineretului, si nu numai. Toate acestea s-au perfectionat in timp si au dus la formarea, "pas cu pas', a ceea ce numim azi "Sistemul nationale de educatie fizica si sport'.

Prin notiunea de "sistem' se intelege, in mod general, un ansamblu de elemente care sunt in interdependenta, alcatuind un tot, un intreg organizat. In domeniul nostru de referinta, sistemul poate fi definit ca: un ansamblu de elemente organizatorice, teoretice si practice, metode si mijloace structurate dupa principii unitare, in vederea realizarii unor finalitati si obiective cu privire la practicarea exercitiilor fizice si a sportului de catre toti oamenii - tineri si varstnici, femei si barbati -, in scopul mentinerii unei stari optime de sanatate si a indeplinirii unor obiective specifice de catre acele persoane care urmaresc asemenea obiective si se pregatesc pentru realizarea lor.

Deci notiunea de "sistem national' cuprinde intreaga problematica organizatorica, teoretica si practica, specifica domeniului si situata in interiorul unui stat, indiferent de oranduirea sa politica.

in Romania, in prezent, educatia fizica si sportul inglobeaza totalitatea formelor de activitate care, in decursul timpului, au aparut, s-au dezvoltat si perfectionat ca elemente constitutive ale sistemului la care ne raportam.

Aparitia primelor sisteme de educatie fizica a marcat depasirea etapei initiale, de cautari si experimentari predominant empirice.

Succintele referinte istorice atesta faptul ca formarea sistemului de educatie fizica si sportiva in Romania a fost si este un fenomen amplu, cu o baza filozofica, stiintifica si metodologica proprie, cu puternice rezonante politico-ideologice, cu implicatii organizatorice, economice, cu finalitati formative, sociale tot mai precis conturate.

Educatia fizica a urmat, in tara noastra, procesul general de dezvoltare a culturii romanesti. Sistemul educatiei fizice se realizeaza concomitent cu procesul de organizare a invatamantului, cand se manifesta preocuparea pentru introducerea educatiei fizice in scoli, inceputul este marcat de influentele sistemelor straine, ca apoi, treptat, aceasta activitate sa se axeze pe traditiile nationale.

In prezent, in tara noastra, pe baza Legii educatiei fizice si sportului, este reglementata organizarea si functionarea sistemului national de educatie fizica si sport.

Organizarea sistemului national de educatie fizica si sport in Romania

Legea Educatiei Fizice si Sportului aparuta in anul 2000 (69 din 28 aprilie 2000 ) si in sensul prezentei legi prin educatie fizica si sport se intelege: toate formele de activitate fizica menite, printr-o participare organizata sau independenta, sa exprime sau sa amelioreze conditia fizica si confortul spiritual, sa stabileasca relatii sociale civilizate si sa conduca la obtinerea de rezultate in competitii de orice nivel.
La titlul I - Articolul II, spune:

Educatia fizica si sportul sunt activitati de interes national sprijinite de stat.

Statul recunoaste si stimuleaza actiunile organizatorice si de promovare a educatiei fizice si sportului, desfasurate de autoritatile administratiei publice si, dupa caz, de organismele neguvernamentale de profil in invatamant, in structuri ale apararii nationale, ordinii publice, sigurantei nationale, in sanatate, in societati comerciale, precum si in alte sectoare ale vietii sociale, potrivit reglementarilor legale.

Educatia fizica si sportul cuprind urmatoarele activitati: educatia fizica, sportul scolar si universitar, sportul pentru toti, sportul de performanta, exercitiile fizice practicate cu scop de intretinere, profilactic sau terapeutic.

Statul garanteaza exercitarea functiilor sectorului public si ale sectorului particular in domeniile educatiei fizice si sportului, in conformitate cu principiile colaborarii responsabile dintre toti factorii interesati.

Practicarea educatiei fizice si sportului este un drept al persoanei, fara nici o discriminare, garantat de stat. Exercitarea acestui drept este libera si voluntara si se realizeaza independent sau in cadrul structurilor sportive asociative.

Statul recunoaste si garanteaza persoanei fizice si juridice dreptul la libera asociere in scopul constituirii structurilor sportive.

Obiectivele generale ale educatiei fizice si sportului in invatamant.

Educatia fizica - latura importanta a procesului instructiv educativ al tineretului, are o contributie majo­ra in realizarea unor obiective de maxima importanta sociala.

Se adreseaza in primul rand copiilor si tinerilor (acestia se afla intr-o etapa optima pentru influentare fizica si psihica) prin:

formarea de cunostinte, priceperi si deprinderi de practicare a exercitiilor fizice;

formarea de obisnuinte cu scopul realizarii princi­piilor educatiei permanente;

modelarea personalitatii;

socializarea copiilor si tinerilor.

Educatia fizica este o stiinta deoarece:

A dispune de un obiect de studiu;

A dispune de metode si mijloace proprii, specifice, de investigare;

A dispune de un domeniu de aplicare;

A se sprijina pe datele furnizate de alte ramuri ale stiintei.

Obiectivele generale ale educatiei fizice si sportului :

Educatia fizica, disciplina de invatamant, este prezenta la toate nivelele acestuia, aducandu-si contri­butia, alaturi de celelalte discipline din Planul de invata­mant, la instruirea si educarea elevilor corespunzator exigentelor sociale actuale.

Educatia fizica isi manifesta bogatele resurse instructiv-educative valorificand, prin intermediul meto­dologiei proprii, potentialul formativ al continutului, in sprijinul realizarii modelului prospectiv al elevului. Beneficiaza de obiective proprii, determinate de rolul si functiile sale in formarea elevilor, de idealul general al educatiei fizice.

Este necesara realizarea unei concordante perfecte intre ideal -functii -obiective ale educatiei fizice si carac­teristicile socio-politice si economice ale etapei actuale parcurse de societatea noastra.

In aceste conditii, avand in vedere evolutia siste­mului de cunostinte, perfectionarea tehnicii si tehnolo­giei, crearea noilor relatii de productie si inter-umane intr-o societate in plin proces de democratizare, impune procesului didactic exigente sporite privind laturile infor­mative si formative, precum si caracterul metodologic al acestuia.

Educatia fizica trebuie sa-si aduca aportul la formarea unui tineret sanatos, dinamic, cu spiril practic intreprinzator, capabil de activitati creative individuale sau de grup, posesorul unor cunostinte, priceperi si deprinderi cu aplicativitate practica.

Varsta scolara (incluzand si varsta prescolara alaturi de cea universitara), reprezinta etapa optima pentru influentarea principalelor coordonate fizice. Obiectivele pe care si le stabileste educatia fizica scolara, din punct de vedere calitativ, au caracter general dar diferen­tiate din punct de vedere cantitativ.

Ele sunt directionate in sens optimal, corespunzator particularitatilor de varsta, sex, tip si grad de invatamant.

v     OBIECTIVE CU FUNCTII SOCIALE

- Stimularea interesului elevilor si formarea capaci­tatii de practicare independenta si sistematica a exerci­tiilor fizice.

Educatia fizica scolara trebuie sa acorde importanta cuvenita activitatii de atragere a elevilor, in practicarea sistematica a exercitiilor fizice, in primul rand prin orga­nizarea unor actiuni interesante, atractive, care stimuleaza interesul acestora.

Participarea elevilor ca subiecti ai procesului didactic - sporind astfel caracterul metodologic al acestuia - este stimulativa, pune elevii in posesia unor cunostinte si deprinderi cu aplicativitate in practica independenta a exercitiilor fizice cu scopuri diverse, functie de fundamentul motivational.

Educatia fizica ramane (sau trebuie sa fie) si o activitate cu caracter recreativ, prin schimbarea dominantei activitatii intelectuale in favoarea celei cu caracter fizic, prin oferirea unei alternative utile, agreabile, muncii specifice elevului.

Largirea orizontului de cunoastere, prin insusirea
unui sistem de valori si norme necesare practicarii
educatiei fizice si sportului.

Sistemul de cunostinte al elevului se imbogateste prin insusirea notiunilor de baza ale educatiei fizice. Aceste notiuni fac din elev un practicant, constient al anumitor exercitii fizice adecvate, in conditiile cunoasterii Sistemului de norme specifice, de legitati si reguli care le delimiteaza din punct de vedere didactic, moral, etic. estetic, in corelatie cu cunostintele capatate la alte discipline scolare, cu care educatia fizica are tangenta, practica exercitiilor fizice poate beneficia de un fundament teoretic valoros si durabil.

Notiunile asimilate in procesul educatiei fizice scolare aduc o contributie la largirea orizontului cultural al elevilor, la o varsta la care fenomenul sportiv prezinta interes deosebit.

Obiectivul capata consistenta deosebita in conditiile intelectualizarii procesului didactic specific.

Crearea motivatiei durabile pentru practicarea
exercitiilor fizice, (mijloace ale educatiei fizice sau
sporturi)

Ideile expuse mai sus, contin germenii formarii motivatiei pentru practicarea exercitiilor fizice, prin cunoasterea valentelor acestora si prin actiuni cu carac­ter metodologic, organizat in cadrul formelor de practicare. Motivatia pentru practicarea miscarii poate sa difere de la individ la individ, aceasta avand suport diferentiat. Este de preferat ca profesorul sa influenteze formarea unor motivatii de factura intrinseca, pe baza obtinerii unor satisfactii, mai mult sau mai putin profun­de dar reconfortante, prin practicarea exercitiilor fizice (si sporturilor). Pentru alte categorii de elevi, motivatia se poate baza pe dorinte sau trebuinte de a combate unele deficiente fizice, de a obtine un profil muscular proe­minent, de mentinere a greutatii optime sau de realizare a performantei sportive.

in situatia cunoasterii de catre elevi a unor tehno­logii de actionare adecvate, pe baza motivatiei personale, practicarea independenta a exercitiilor fizice poate deveni o forma auxiliara celor organizate dar cu efecte formative deosebite.

Obiectivele sunt grupate pe cele trei functii dupa dominanta efectelor pe care urmaresc a le realiza. in realitate, ele se intrepatrund, efectele fiecaruia fiind complexe.

Se constata ca exercitiile fizice incadrate intr-un sistem metodologic eficient pot aduce contributii importante la realizarea unui mare numar de obiective de larga utilitate si deosebita valoare.

v     OBIECTIVE CU FUNCTII INSTRUCTIV EDUCATIVE

Sunt acele obiective care determina cerintele fiecarei etape de instruire, continutul lectiilor, al modelelor de instruire, tehnologiilor didactice etc. Sunt diferentiate calitativ si cantitativ de varsta, sex, nivel de posibilitati, tip de scoala, grad de invatamant.

- Dezvoltarea calitatilor motrice de baza (forta, viteza, rezistenta, indemanare si mobilitate-suplete).

Dezvoltarea calitatilor motrice bazata pe exersarea functiilor sistemelor si aparatelor organismului consti­tuie fundamentul motricitatii generale a elevului. Nu poate exista miscare (act motric) in afara prezentei la un anumit nivel de dezvoltare a calitatilor motrice. Pe de alta parte, multitudinea actiunilor motrice folosite in practica educatiei fizice, aduc o contributie la dezvoltarea calita­tilor motrice (in masura in care reprezinta excitanti de o anumita valoare).

Nivelul de dezvoltare al calitatilor motrice este in concordanta cu particularitatile individuale (varsta biolo­gica) de sex.

In acest sens, educatia fizica dispune de mijloacele necesare pentru dezvoltarea calitatilor motrice, in bene­ficiul realizarii celorlalte obiective. Efectele acestor tipuri de exercitii, ale metodelor specifice, se resimt la nivel fizic dar si psihic sau comportamental; pentru acest motiv, activitatea de amplificare a nivelului calitatilor motrice se numeste "dezvoltare' sau "educare' functie de ponderea componentei educative in cadrul procesului.

Consideram ca procesul de dezvoltare a calitatilor motrice implica in proportii variabile componente de factura fizica si psihica, astfel incat conduce in mod necesar la realizarea unor efecte formative complexe.

- Formarea si perfectionarea deprinderilor motrice de baza si aplicative, dezvoltarea capacitatii de a le valorifica in activitati practice si sociale (Capacitate de generalizare si aplicare, formarea priceperilor).

Acest obiectiv se refera la necesitatea insusirii de catre elev a unui complex de actiuni cu caracter de deprinderi "naturale' ("de baza') care fac parte din sfera motricitatii specifice omului (in concordanta cu particularitatile sale morfo - functionale) si o serie de deprinderi aplicative sau "utilitare'. Acestea din urma bazandu-se pe actiuni construite dupa anumite reguli si utilizate in situatii deosebite: in general in scopul invingerii unor obstacole prin mijloace proprii (naturale).

Toate. aceste actiuni nu pot fi concepute in absenta calitatilor motrice; la randul lor, pot constitui mijloace pentru dezvoltarea calitatilor motrice, in mod deosebit la scolarii mici.

- Initiere in practicarea unor ramuri si probe sportive.

Pentru folosirea efectelor benefice exercitate de miscari cu structura originala, atractive (prin definitie) si care pun elevii in situatii inedite, s-a constituit ca obiectiv, insusirea continutului unor ramuri sportive cu accesibilitate in scoala. Aceste ramuri sportive dispun de tehnologii foarte variate, complexe, eficiente si alaturi de celelalte mijloace de influentare a organismului copiilor, aduc o contributie importanta la modelarea fizica si psihica a acestora. Ele pun bazele practicarii sporturilor (prin continutul lor tehnic si de pregatire fizica) ca atletism, gimnastica, jocuri sportive si altele, in concordanta cu conditiile materiale existente in scoala.

Insusirea acestor mijloace creeaza posibilitatea practicarii independente a sportului preferat, chiar si dupa incetarea influentelor sistemului institutionalizat de instruire si educare.

- Educarea trasaturilor pozitive de caracter si comportament social, a calitatilor morale si de vointa(insusiri ale personalitatii).

Efectele practicarii exercitiilor fizice, in conditiile unui proces organizat, condus de un cadru didactic specializat, se manifesta pregnant in sfera cognitiva, formativa dar tot atat de important in sfera educationala.

Practicarea exercitiilor fizice in perspectiva unui obiectiv important, conduce la formarea unor deprinderi comportamentale, unor calitati morale si volitive, multi­ple insusiri ale personalitatii. Aceste efecte sunt, desigur, diferentiate din mai multe puncte de vedere (nu le putem dezvolta aici).

Ca deziderate perfect realizabile prin practicarea exercitiilor fizice, consideram formarea comportamen­tului social, practicarea conceptului fair-play (onestitate, respectarea adversarului, atasament fata de echipa, subordonarea intereselor personale etc), respingerea a tot ce este strain activitatii cinstite, corecte, izvorate din constienta propriei valori, din demnitate umana.

In procesul pregatirii, care este de multe ori dur. indelungat, complicat, se formeaza trasaturi de caracter, calitati si rezistenta psihica, motivatii.

v     OBIECTIVE CU FUNCTII FIZIOLOGICE

(permanente si generale)

- intarirea starii de sanatate a elevilor, cresterea rezistentei organismului la influentele factorilor de mediu prin calire, sporirea capacitatii motrice si intelectuale.

Educatia fizica scolara isi propune, ca prin efectele determinate de practicarea exercitiilor fizice, in anumite conditii, sa aduca o contributie importanta la obtinerea B conservarea starii de sanatate a organismului. Acest lucru este posibil prin antrenarea la un nivel de solicitare rationala a marilor functiuni (respiratia si circulatia sanguina), prin mobilizarea aparatelor si sistemelor organismului intr-un regim dinamic, tonic. Activitatile fizice desfasurate in conditii igienice (atat in ceea ce priveste spatiul in care se manifesta cat si practica rationala a relatiei efort - odihna) exercita influente benefice asupra organismului in ansamblu contribuind la echilibrarea functiilor fizice si psihice, la adoptarea unei atitudini optimiste fata de dificultati, bazata pe constienta posibilitatilor individuale.

Practicarea exercitiilor fizice in conditii de mediu si clima variate conduce la realizarea efectului de "calire' a organismului, de crestere a rezistentei acestuia fata de factorii de imbolnavire. Conditia este ca folosirea factori­lor naturali sa inceapa de la o varsta cat mai redusa, in mod gradat si continuu, pentru formarea obisnuintei.

Educatia fizica scolara realizeaza aceste deziderate Iu ajutorul exercitiului fizic ca mijloc de baza si care prezinta o varietate infinita de forme. Ca urmare a exersarii, capacitatea motrica a individului creste (spo­reste "valoarea' sa biologica) asigurand premize optime pentru o activitate intelectuala de un nivel sporit. Intre starea de sanatate fizica si psihica a omului si capa­citatea sa intelectuala exista o relatie stransa, de condi­tionare in sensul: sanatate - capacitate intelectuala.

Influentarea cresterii normale si dezvoltarii fizice corecte si armonioase. (Perfectionarea indicilor somato-functionali si a prevenirii instalarii atitudinilor fizice deficiente, formarea si mentinerea atitudinii corecte a
corpului).

Procesul cresterii si dezvoltarii organismului uman poate fi influentat in sens benefic prin practicarea exercitiilor fizice. Acestea aduc un aport deosebit in realizarea indicilor somatici optimi, prin exersarea - in principal - a sistemului musculo - ligamentar, asigurand functionalitatea aparatului locomotor, tonusul optim al musculaturii, tinuta fizica armonioasa.

Practicarea exercitiilor fizice analitice, poate corecta anumite abateri fata de ceea ce intelegem prin "dezvoltare fizica corecta si armonioasa', in sensul dirijarii corecte a proceselor de crestere si dezvoltare, prevenirii instalarii unor deficiente posibile, sau corectarii unor deficiente aparute in procesul cresterii naturale a copilului. Prin "deficiente' intelegem atat cele somatice, propriu-zise, cat si cele functionale (datorate particularitatilor de varsta sau individuale), acestea aflandu-se intr-o relatie de interdependenta (organismul, structural si functional, reprezinta o unitate indivizibila).

Educarea esteticii corporale si expresivitatii
miscarilor.

Realizarea acestui deziderat care nu reprezinta un apanaj al sexului feminin, implica o multitudine de aspecte, inclusiv cele expuse mai sus.

Modelarea corpului uman reprezinta de fapt un Obiectiv esential al educatiei fizice, cu efecte deosebite pe plan fizic, intelectual, psihic, estetic. in acceptiunea multora, aspectul fizic reprezinta o problema superficiala, lipsa de consistenta a acestei conceptii este dovedita de faptul ca preocuparea pentru modelarea aspectului exterior al corpului implica exersarea tuturor sisteme­lor, aparatelor si functiilor organismului. Modelarea pro­filului muscular, a tinutei corecte a corpului, asigurarea greutatii optime a corpului se realizeaza prin exercitiu fizic si prin aportul factorilor asociati care exercita influente profunde asupra functiilor organismului in ansamblu (fiziologice, psihice, comportamentale).

Pana se ajunge la nivelul superior, posibil de altfel, al expresivitatii artistice a miscarilor, omul obisnuit trebuie sa deprinda miscarea supla, eleganta, in concor­danta cu contextul, executata economic si dezinvolt pe baza exersarii unui complex de functii (de la calitati motrice la ureche muzicala, ritm, concordanta miscarii cu muzica).

De o mare importanta in acest sens este cunoas­terea "schemei corporale': pozitia fiecarui segment al corpului in cadrul ansamblului, profilul acestuia, posibilitatile de miscare separata si in corelatie.

Sistemul formelor de organizare a practicarii educatiei fizice si sportului

Practicarea educatiei fizice si sportului se face prin urmatoarele tipuri de activitati:

Activitati cuprinse in planul cadru de invatamant:

lectia de educatie fizica - in regim obligatoriu

lectia de educatie fizica - in regim optional- curriculum la decizia scolii

Activitati extracurriculare in regimul zilei de scoala:

gimnastica de inviorare,

gimnastica zilnica

gimnastica compensatorie

pauza organizata

momentul de inviorare

Activitati de tip '' lectie'' extracurriculare - lectia de activitati sportive:

Activitati necompetitionale:

turism

jocuri

serbari

demonstratii

gimnastica de intretinere

gimnastica aerobica

Activitati sportive pentru toti:

campionate

crosuri

concursuri scolare

Activitati sportive de performanta:

-in unitati de profil sportiv - LPS, CSS, Cluburi ANS, alte organizatii sportive

CAPITOLUL III - INCHEIERE

Concluzii

Educatia fizica este o activitate deliberat construita si desfasurata in principal pentru perfectionarea dezvoltarii fizice si capacitatii motrice, ale fiintei umane in functie de particularitatile de varsta si sex, cerinte de intregare sociala, specificul unor profesii, etc.

Se atribuie educatiei fizice urmatoarele caracteristici fundamentale:

este fiziologica prin natura exercitiilor

este pedagogica prin metoda

este biologica prin efecte

este sociabila prin organizare

Educatia fizica se desfasoara in doua modalitati:

a) ca proces bilateral

b) ca activitate independenta

Ca proces bilateral, educatia fizica se desfasoara in timp, permanent, continuu. Conducatorul procesului are raspunderi sau responsabilitati precise asupra unui proces. El trebuie sa fie competent, sa fie capacitat cu cunostinte si metodologie pentru a putea face o prelucrare cat mai corecta a celor intrati in procesul respectiv, adica a subiectilor. Subiectii, constituiti in grupuri, de diferite masuri (in educatia fizica scolara, grupul este clasa de elevi), trebuie sa fie pe receptivi, sa fie atenti si sa incerce prin efort fizic si intelectual, sa insuseasca ceea ce este transmis de conducatorul procesul. Aceasta insusire trebuie sa fie dublata de participarea constienta si activa a subiectilor.

Ca activitate independenta, realizata individual sau in grup, educatia fizica se desfasoara uneori in timpul liber al subiectilor si in absenta fizica a conducatorului procesului, a profesorului in majoritatea cazurilor. Aceasta activitate independenta de educatie fizica trebuie, insa, sa fie pregatita in cadrul procesului bilateral instructiv -educativ.

Educatia fizica are obiective generale precis formulate specifice fiecarui subsistem al sau: educatia fizica a tinerei generatii (prescolara, scolara, studenteasca), educatia fizica militara, educatia fizica profesionala, educatia fizica a adultilor, educatia fizica a varstnicilor sau auto educatia fizica, educatia fizica independenta. Intre aceste subsisteme exista legaturi logice determinate si de ontogeneza individului uman.

Educatia fizica, antrenametul sportiv, activitatea competitionala, etc., fac parte integranta din masurile privind dezvoltarea fizica armonioasa si mentinerea unei stari optime de sanatate pentru toate categoriile de populatie ale tarii noastre;

Educatia fizica si celelalte activitati motrice fundamentale se subordoneaza pregatirii pentru munca si viata; trebuie urmarita cu prioritate afirmarea talentelor - mai ales pe planul activitatii competitional-sportive, atat la nivel national cat si la nivel international;

Petrecerea timpului liber al oamenilor de diferite varste si profesii sa se realizeze in mod util si recreativ si prin practicarea exercitiilor fizice sub diferite forme organizatorice;

Sa fie pus accent pe educatia fizica si sportiva a tineri generatii (mai ales cea scolara), premiza si pentru o activitate sportiva de calitate superioara;

Asigurarea unei conduceri militare a fenomenului de practicare a exercitiilor fizice pe fondul unei autonomii in plina afirmare.

Idelaul educatiei fizice si al celorlate activitati motrice trebuie sa fie in concordanta cu idealul general educational al societatii. in consecinta el s-a modificat si se va modifica in functie de evolutia social-istorica a fiecarei societati, de succesiunea etapelor de dezvoltare specifice.

Bibliografie

Cercel P, Popescu L - ISTORIA EDUCATIEI FIZICE SI SPORTULUI, Ed.Fundatiei Chemarea -Iasi 1998

Pehoiu C - ASPECTE DIN ISTORIA SI EVOLUTIA PRACTICARII EXERCITIILOR FIZICE, Ed. Transversal- Targoviste 2005

Todea S. F - MANAGEMENTUL EDUCATIEI FIZICE SI SPORTULUI, Ed Fundatiei Romane de maine , Bucuresti 2000

Fiedler P - DIDACTICA EDUCATIEI FIZICE SI SPORTIVE, Ed.Fundatiei Chemarea -Iasi 2003

LEGEA EDUCATIEI FIZICE SI SPORTULUI