Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload






























Prestatorii de servicii publice

administratie


Prestatorii de servicii publice


Serviciile publice au reprezentat dintotdeauna un subiect care a trezit curiozitati cu privire la elementele pe care le presupune, limitele impuse acestui concept, dar si pentru modul ȋn care a aparut. Fiind una dintre cele, mai discutate notiuni ȋn cadrul etapei de organizare a societatii moderne, serviciul public a devenit treptat unul dintre punctele centrale ale administratiei publice.



Notiunea de serviciu public a aparut si s-a dezvoltat ȋn timp, pe fondul multiplicarii si diversificarii nevoilor generale ale 232e49c societatii umane, concomitent cu dezvoltarea tot mai accentuata a functiilor statului, ȋn vederea asigurarii bunastarii generale a oamenilor pe care ȋi reprezinta. Treptat, atingand o dezvoltare maxima la mijlocul sec. XX, serviciul public s-a impus drept fundamentul activitatii sistemului administratiei publice[1].

Organizarea unui serviciu public[2] presupune atribuirea dreptului de exploatare, controlul conditiilor de exercitare a acestui drept, determinarea regulilor de functionare, organizare de care trebuie sa se ocupe o autoritate publica, vorbindu-se de responsabilitati ce pot fi repartizate ȋntre nivelurile autoritatilor administrative. Serviciile publice sunt asigurate prin intermediul institutiilor publice, regiilor autonome, societatilor comerciale si a agentiilor economice specializate (ȋnfiintate de catre autoritatile publice).

I. Institutiile publice

Termenul de institutie provine din limba latina, „institutio” – asezamant, ȋntemeiere, ȋnfiintare, dar si obicei, regula de purtare, desprindere sau din „institutum” (obicei, principiu de organizare, randuiala, asezamant) . Toate aceste sensuri presupun interventia indivizilor ȋnvestiti cu autoritate pe care acestia o exercita asupra altora, ȋn vederea realizarii anumitor interese (personale sau de grup); ȋn limbajul comun, notiunea de institutie desemneaza organizatiile care au un statut, reguli de functionare si actioneaza pentru realizarea anumitor nevoi colective (sociale): modelul tipic de organizatie – care ȋntruneste conditiile enuntate – este statul .

I. Alexandru , opina ca termenul institutie desemneaza „organizatii care au un statut, reguli de functionare stabilite prin acte normative , avand rolul de a satisface anumite nevoi”. Acceptii particulare ale conceptului de institutie se regasesc ȋn politologie, sociologie, stiinta dreptului. In sociologie, termenul de institutie desemneaza, ȋndeobste, regulile de influentare si control social ale comportamentelor individuale, modelele specifice si stabile de organizare si desfasurare a interactiunilor ȋntre indivizi si grupuri sociale orientate spre satisfacerea unor nevoi de baza, valori si interese cu importanta esentiala pentru mentinerea colectivitatilor sociale. In politologie, termenul de institutie este circumscris organismelor ȋnvestite cu autoritatea de a exercita puterea politica. Stiinta juridica foloseste ȋndeobste termenul de institutie ȋn sensul de ansamblu unitar de norme general - obligatorii care reglementeaza anumite relatii sociale potrivit unor metode particulare (institutii juridice) .

Se poate vorbi despre eficienta unei institutii daca aceasta prezinta un caracter adaptabil la schimbarile sistemului, flexibila ȋn reorientarea obiectivelor si trasarea sarcinilor. Avand ȋn vedere faptul ca institutiile pubice urmaresc ȋndeplinirea de sarcini ce vizeaza sfera sociala, culturala, este ȋntalnita si sintagma de institutii social - culturale.

Institutiile publice, regiile autonome si autoritatile administratiei publice reunesc practic aria serviciilor publice. In categoria institutiilor publice se regasesc persoanele juridice care au printre atributii furnizarea de servicii publice, fara a urmari interese patrimoniale, dar si realizarea de activitati care nu prezinta un caracter comercial. Aceasta ar fi imaginea restransa a termenului de institutie publica .

Caracteristicile institutiilor publice, asa cum reies ele din opiniile lui D. Dinca[8], sunt: se ȋnfiinteaza, se reorganizeaza si se desfiinteaza prin lege sau potrivit legii de catre Parlament, Guvern, ministere si celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, precum si de catre consiliile judetene si locale; sunt ȋnfiintate pentru satisfacerea unor interese generale de specialitate, cu caracter social-cultural, ale membrilor societatii ; coordonarea activitatii institutiilor publice ȋn scopul realizarii interesului general (pentru care, de altfel, au fost create) poate fi facuta prin reprezentanti ai autoritatii publice ȋn organul de conducere al institutiei (AGA sau CA) sau prin contractul cu institutia publica, adica ȋn mod indirect prin bilantul aprobat anual de catre autoritatea publica; mijloacele financiare necesare desfasurarii activitatii lor sunt asigurate, de regula, de la bugetul administratiei centrale de stat sau de la bugetele locale; ȋsi desfasoara activitatea fie gratuit, fie cu plata; sunt ȋncadrate cu personal, ȋn specialitatea serviciului public ȋn care activeaza; desfasoara o activitate continua si ȋn mod ritmic .

In opinia lui I. Alexandru, apartenenta la gruparea prestatorilor de servicii publice se ȋntemeiaza pe o serie de deosebiri :

activitatea organelor/autoritatilor administratiei publice se caracterizeaza prin adoptarea sau emiterea de acte administrative, activitatea institutiilor publice prin aceea ca este mai mult o activitate intelectuala, iar cea a regiilor autonome este preponderent economica;

mijloacele financiare necesare desfasurarii activitatii organelor/autoritatilor administratiei publice si ȋn mai mica masura a institutiilor publice, se asigura de la bugetul statului, iar regiile autonome de interes public ȋsi asigura mijloacele banesti, ȋn mare parte, din veniturile obtinute din activitatea proprie;

organele/autoritatile administratiei publice si institutiile publice ȋsi desfasoara activitatea, de regula ȋn mod gratuit, iar regiile autonome, de regula, contra cost;

ȋn activitatea organelor/autoritatilor administratiei publice preponderenta este emiterea de acte administrative; ȋn activitatea institutiilor publice aceasta este mai redusa, iar ȋn activitatea regiilor autonome de interes public si mai redusa .

II.Regiile autonome

Regiile autonome reprezinta agenti economici; au personalitate juridica, autonomie financiara. Cheltuielile se acopera din veniturile proprii, iar ȋn cazul ȋn care cheltuielile depasesc veniturile, se introduce subventia de la bugetul public, fie ca discutam despre bugetul local sau central. Aceste regii autonome sunt de interes national – transporturi pe calea ferata, transport public, productia si distributia energiei electrice, ceea ce impune monopolul statului . Situatia lor a fost cuprinsa ȋn textul Legii 15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si societati comerciale. Tendinta ȋn ceea ce priveste regiile autonome a fost aceea de a le reorganiza ȋn societati comerciale. Legea nr. 207 din 12 decembrie 1997 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 30/1997 privind reorganizarea regiilor autonome , specifica la art. 7 , alin. (1) urmatoarele : „In cazul regiilor autonome care prin programe de reorganizare sunt dizolvate si lichidate fara a se proceda la reorganizarea lor ca societati comerciale, sumele rezultate in urma vanzarii activelor din patrimoniul acestora vor avea urmatoarea destinatie: pentru regiile autonome de interes national, sumele se varsa la Fondul special de dezvoltare aflat la dispozitia Guvernului, pentru stimularea intreprinderilor mici si mijlocii, pe programe; pentru regiile autonome de interes local, o cota de 20% se varsa la Fondul special de dezvoltare aflat la dispozitia Guvernului, iar cota de 80% se face venit la bugetul local”[12].

Prioritara pentru O.U.G. nr. 30/1997 era reorganizarea regiilor prestatoare de servicii de utilitate publica pentru a se ȋncerca o diminuare a pierderilor ȋnregistrate de acestea. Printre actele normative care au reglementat situatia regiilor autonome s-a numarat si Legea nr. 135/1994 prin care a fost trasat obiectul de activitate al regiilor autonome de interes local. Consiliile locale aveau printre atributii organizarea de servicii publice si societati comerciale pentru activitatile care prin prezenta lege nu mai constituiau obiect al regiilor autonome .

In ceea ce priveste regiile autonome de interes public se precizeaza faptul ca unele au fost create pentru a satisface cerinte de ordin national, aici fiind cazul RADET, Societatii Nationale a Cailor Ferate. Alte regii autonome au fost create pentru a exploata, prin activitatea lor, bunuri care fac parte din proprietatea publica a statului, ca, de exemplu: carbuni, titei, gaze naturale. Prin aceasta activitate ele contribuie, ȋn mod direct, la satisfacerea unor cerinte sociale, astfel ȋncat, chiar daca s-ar afirma ca unele regii autonome nu presteaza, ȋn mod direct, un serviciu public, toate regiile autonome, indiferent de specificul activitatilor, contribuie la satisfacerea unor cerinte ale membrilor societatii, obiectivul fundamental al oricarui serviciu public .



III. Societatile comerciale

Despre societatile comerciale, fie ele cu raspundere limitata sau pe actiuni, spunem ca reprezinta agenti economici, prin intermediul carora sunt realizate servicii publice. In opinia lui A. Matei agentii economici, subiecti ai activitatii economice, participa ȋn cadrul acesteia ȋn calitate de producatori, respectiv de combinatori de factori de productie, de consumatori de bunuri si de servicii si de intermediari ȋntre consum si productie . Societatile comerciale sunt ȋnfiintate prin acte ale autoritatilor publice, stabilindu-li-se astfel denumirea, sediul, modul de constituire, capitalul social subscris, dar si structura pe care acesta o prezinta. Se traseaza forma juridica, aprobandu-se statutul de organizare si functionare a societatilor, inclusiv preluarea de la fostele ȋntreprinderi de stat a activului si a pasivului.

D. Dinca[17] a reliefat avantajele pe care le are furnizarea de servicii publice prin intermediul societatilor comerciale fata de cea realizata prin regiile autonome. Acestea ar fi: o mai mare eficienta si eficacitate ȋn paralel cu reducerea costurilor, datorita existentei ȋntr-un mediu concurential; renuntarea la subventii si degrevarea bugetului public de cheltuieli suplimentare; asigurarea investitiilor si dezvoltarea bazei materiale din resurse ale sectorului privat; mai mare flexibilitate si responsabilitate - ȋn cazul neȋndeplinirii obligatiilor contractuale gestiunea serviciului poate fi ȋncredintata altei societati comerciale.

Privind comparativ institutiile publice si societatile comerciale, vom constata faptul ca societatile comerciale ȋsi asigura resursele atat de necesare activitatii din activitatea proprie (percepe onorariu), satisfacerea intereselor generale de specialitate ale societatii fiind fundamentul pe care sunt ȋnfiintati acesti agenti economici.

IV. Agentiile economice specializate

Agentiile economice specializate au drept scop prestarea de lucrari ȋn interes public, putand avea specializari care privesc spre exemplu infrastructura. In actul care reglementeaza ȋnfiintarea acestor agentii, autoritatile publice creatoare, specifica forma juridica, organul de conducere, denumirea si sediul, dar si procedura de adoptare a deciziilor ȋn cadrul agentiilor. Totodata, se stabilesc clauzele prin care activitatea acestora poate fi ȋntrerupta, clauze de solutionare a litigiilor, clauze speciale de arbitraj fiind trasat si capitalul cu diviziunile sale.

Problema ȋnfiintarii agentiilor economice specializate este reglementata de legislatia privind autoritatile publice, dar si cea care vizeaza societatile comerciale. In opinia lui D. Dinca , pot exista societati pe actiuni cu un singur actionar (o autoritate publica) sau autoritatile publice pot detine votul de aur (dreptul de veto indiferent de numarul de actiuni detinute); de asemenea, exista posibilitatea ca autoritatea publica sa-si desemneze reprezentantii ȋn consiliul de administratie (indiferent daca detin actiuni sau nu).

Pentru a trezi un mai mare interes asupra lucrarii, vom prezenta in cele ce urmeaza conceptul de furnizare alternativa de servicii. Este un proces care include privatizarea alaturi de reorganizarea administratiei, care a permis inovarea strategiilor, oferind statelor ȋn curs de dezvoltare modele prin care au depasit riscurile. Nu urmareste doar diminuarea deficitului, ci si reorganizarea functiilor si a rolurilor. Se bazeaza pe o politica puternica de implementare si se concentreaza asupra clientului. Furnizarea alternativa de servicii tinteste spre corporatii de top, se doreste a ȋntari ideea de parteneriat, dar si sa devina o tehnica acceptata de functionari. Acest concept a fost pentru prima data definit ȋn Canada si a capatat pe parcurs un renume mondial, primind o generoasa popularizare mai cu seama ȋn tarile membre ale Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OECD : Organization for Economic Cooperation and Development). A devenit astfel, treptat, un fenomen, care a fost perceput diferit de la caz la caz. Spre exemplu, Ford si Zussman[20] defineau furnizarea de servicii alternative (ASD) ca fiind un proces inovator si dinamic al reorganizarii sectorului public menit sa ȋmbunatateasca furnizarea serviciilor catre cetateni prin ȋmpartirea gestiunii acestora cu indivizii, grupuri ale comunitatii si alte entitati ale administratiei.

Tendinta actuala care se sesizeaza ȋn ceea ce priveste serviciile publice este aceea de apropiere de sectorul privat. Parteneriatul ȋntre sectorul public si sectorul privat[23] are la baza faptul ca partenerii au preocupari comune si obiective, specifice si sunt interesati deopotriva de realizarea consensului. Parteneriatul local este preocupat de cresterea calitatii serviciilor bunastarii sociale, scaderea somajului si diversificarea activitatilor economice .

Evolutia societatii, a vietii economice a avut drept consecinta diversificarea paletei de servicii, accentuandu-se necesitatea acestora. Avand ȋn vedere complexitatea crescanda a nevoilor de informare ȋn contextul economic, se observa tendinta de expansiune a serviciilor, cu precadere cele de analiza, de consultanta. S-a ajuns astfel la ȋnfiintarea de organizatii, firme care au ca obiectiv satisfacerea acestor nevoi. Tot evolutia societatii a facut sa putem vorbi despre sectorul public constituit ȋn urma ȋntalnirii intereselor individuale comune care vizeaza apararea libertatilor individuale, pastrarea diversitatii culturale, sociale, cu interesele care privesc impunerea unei ordini sociale, morale.






























Bibliografie selectiva


Alexandru I. , Tratat de administratie publica , Editura Universul Juridic, Bucuresti , 2008

Alexandru I. , Carausan M. , Bucur S., Drept Administrativ , editia a II-a, revizuita si adaugita, Editura Lumina Lex, Bucuresti , 2007

Dinca D. , Servicii publice si dezvoltare locala , Ed. Lumina Lex , Bucuresti , 2008

Ford R. , Zussman D. , Alternative Service Delivery : Sharing Governance in Canada , The Institute of Public Administration of Canada and KPMG Centre for Government Foundation , 1997

Ionescu C. , Institutii politice si drept constitutional , Ed. Juridica , Bucuresti , 2004

Matei A. , Prahoveanu I. , Economie si politici economice , editia a II-a , Editura Economica , Bucuresti , 2004

Matei L. , Servicii publice , Editura Economica , Bucuresti , 2004

Matei L. , Management public , editia a II-a , Editura Economica , Bucuresti, 2006

Manda C. , Drept administrativ - Tratat elementar, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2007

Schiopu-Burlea A. , Economia sectorului public , Bucuresti , Ed. Universitaria, 2006

Zamfir C. , Vlasceanu I. , Dictionar de sociologie, Ed. Babel , Bucuresti , 1993




Alexandru I. , Tratat de administratie public , Ed. Universul Juridic , Bucuresti , 2008 , p. 318.

Definitia clasica a serviciului public prezinta acest concept ca fiind activitatea de interes general prestata numai de o persoana publica. Obiectivul major al serviciului public este interesul celor administrati si nu obtinerea profitului.(Matei L., Management public , ed. a II-a, Ed. Economica, Bucuresti , 2006, p.90). Conceptul de serviciu public trebuie perceput mai ȋntai ca fiind un mod de satisfacere a nevoilor umane, fiecarei astfel de nevoi, corespunzandu-i o activitate distincta organizata de autoritatile publice statale sau locale.(Manda C. , Drept administrativ-Tratat de drept elementar, Ed. Lumina Lex , Bucuresti , 2007 , p.293).   

Zamfir C. , Vlasceanu I. si colab. , Dictionar de sociologie , Ed. Babel , Bucuresti , 1993 , p. 30.

Ionescu C. , Institutii politice si drept constitutional , Ed. Juridica , Bucuresti , 2004 , p. 29.

Alexandru I. si col. , Drept administrativ , Ed. Lumina Lex , Bucuresti , 2007 , p.155.

Ionescu C. , op. cit. , p. 29-30.

Cand facem referire la repartizarea autoritatii ȋn cadrul unei institutii, la functiile ȋndeplinite de unele departamente si relatiile dintre acestea, dar si despre cum sunt distribuite sarcinile, ne gandim practic la structura institutiei publice respective. Tendinta actuala, creeata de necesitatea ca institutiile sa ȋnregistreze progres, eficienta si profesionalism pe care sa le doveasca ȋn procesul de functionare, de insuficienta resurselor pe care acestea le doresc, este aceea de a diversifica natura institutiilor publice cu trasarea de sarcini de tipul celor comerciale, industriale, organizandu-se institutii publice cu caracter administrativ.



Dinca D. , Servicii publice si dezvoltare locala , Ed. Lumina Lex , Bucuresti , 2008 , p.64.

Alexandru I. , Tratat de administratie publica , Ed. Universul Juridic , Bucuresti , 2008 , p. 320.

Schiopu-Burlea A. , Economia sectorului public , Bucuresti , Ed. Universitaria , 2006 , p. 60.

Publicata ȋn Monitorul Oficial al Romaniei nr. 366 din 18 decembrie 1997.

Aceasta carenta ȋn obtinerea de performante a regiilor autonome ȋn furnizarea serviciilor publice a fost datorata unei serii de factori: inexistentei unei diferentieri ȋntre activitatea de conducere si cea de executie, inexistentei mijloacelor financiare necesare bunei functionari si dezvoltarii, absenta concurentei, lipsa inovatiei si a birocratiei ȋn executarea sarcinilor si lipsa de initiativa specifica oricarui sistem centralizat.(Dinca D. , Servicii publice si dezvoltare locala, p.61). Eficientizarea activitatilor regiilor autonome alaturi de stabilirea raporturilor dintre acestea si autoritatile administratiei publice au fost unele dintre problemele reglementate prin O.G. nr. 13/1993 .

Publicata ȋn Monitorul Oficial al Romaniei nr. 366 din 30 decembrie 1994.

Alexandru I. ,     Tratat de administratie publica , Ed. Universul Juridic , Bucuresti , 2008 , p. 320.

Matei A. , Prahoveanu E. , Economie si politici economice , ed. a II-a , Ed. Economica , Bucuresti , 2004 , p. 47.

In tara noastra, firmele alcatuite din mai multi proprietari poarta denumirea de „societati comerciale”. Socitatile comerciale se clasifica ȋn trei categorii : Societatile de persoane (aici se ȋncadreaza societatile ȋn comandita simpla si societatile ȋn nume colectiv). Doi sau mai multi asociati raspunzatori de obligatiile asumate de propria societate alcatuiesc o societate ȋn nume colectiv, ȋn timp ce comanditatii (categorie de asociati care raspund cu ȋntregul capital pentru a respecta obligatiile luate ȋn fata societatii la conducerea careia participa nemijlocit) si comanditarii (functie de capitalul cu care participa raspund obligatiilor asumate de societate, aceasta categorie de asociati fiind pasiva ȋn ceea ce priveste exercitarea actelor de conducere ȋn societate) formeaza o societate comandita simpla. Conform Dictionarului de economie(ed. a II-a, Ed. Economica, Bucuresti, 2001, p. 140), principala caracteristica a acestui tip de societate este faptul ca aportul participantilor nu este liber transferabil. Societatile de capital reunesc societati pe actiuni (caracterizate de o singura clasa de asociati, fiecare asociat detinand parti din capital, aceste diviziuni fiind numite actiuni acestea putand fi transmise liber sau negociate) si societati ȋn comandita pe actiuni (reuneste comanditarii si comanditii). Despre asociatii societatilor pe actiuni spunem ca au dreptul de interventie si prezinta influenta functie de valoarea pe care o au actiunile fiecaruia ȋn parte.Societatile cu raspundere limitata prezinta caracteristici comune cu cele doua categorii prezentate anterior. Sunt alcatuite dintr-o singura categorie de asociati, acestia raspunzand functie de capitalul pe care ȋl detin.(Matei A. ,Prahoveanu E. , Economie si politici economice , ed. a II-a , Ed. Economica , Bucuresti , 2004 , p.48).

Dinca D. , op.cit , p. 62.

Cu o parte a capitalului contribuie si autoritatile publice , printre elementele care constituie patrimoniul agentiei nu se regasesc bunuri al edomeniului public .

Dinca D. , op. cit. , p. 62.

Ford R. , Zussman D. , Alternative Service Delivery : Sharing Governance in Canada , The Institute of Public Administration of Canada and KPMG Centre for Government Foundation , 1997 , p. 6.

Alternative Service Delivery.

Acest proces este alcatuit din doua elemente : creearea unor forme organizationale care sa corespunda departamentelor , ȋn exteriorul structurilor departamentale traditionale sau ȋn afara sectorului public, pentru ȋmbunatatirea performantelor organizationale si realizarea de colaborari ȋntre organele administratiei, nivelele ei sau ȋntre sectoare, prin parteneriate pentru a asigura servicii de calitate orientate catre cetatean. Prin ASD, care ofera modalitati inovatoare de furnizare a serviciilor, se urmaresc si valorile serviciilor publice, obtinerea de rezultate, apropierea de cetatean. Un alt proces menit sa ȋmbunatateasca viata cetatenilor este BOT(Build-Operate-Transfer): Constuieste-Aplica-Transmite. Procesul BOT reprezinta o forma de finantare a proiectelor , propunerilor , prin care o organizatie privata este autorizata de entitati ale sectorului public sau privat sa construiasca , sa asigure anumite facilitati pentru o perioada determinata , urmand ca proprietatea sa fie transferata la entitatea fondatoare.( https://en.wikipedia.org/wiki/Build-Operate-Transfer).

Parteneriatul public – privat se refera la un serviciu public sau o afacere privata, bazandu-se pe o colaborare realizata ȋntre administratie si una sau mai multe companii apartinand sectorului privat. Se vorbeste de faptul ca administratia utilizeaza sistemul de impozitare pentru a oferi capital de investitii, pe de o parte, si de initiativa privata pe de alta. Un bun exemplu de parteneriat public - privat ar fi cladirea unui spital finantata si construita de un investitor privat si apoi ȋnchiriata unei autoritati publice . Investitorul privat are statutul de proprietar , furnizand servicii de menaj si alte servicii non medicale , ȋn timp ce spitalul , ȋn sine , asigura servicii medicale .

Matei L. , Servicii publice , Ed. Economica , Bucuresti , 2004 , p. 160.





Document Info


Accesari: 3225
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )