Infractiunii contra demnitatii
Aspecte generale Infractiuniile contra demnitatii se definesc
ca subgrup aparte, īn cadrul infractiuniilor
contra persoanei, prin valoarea sociala vatamata sociala
sau pusa īn pericol prin
savārsirea lor. Aceasta valoare este demnitatea, atribut esential al persoanei alaturi de celelalte atribute care fac obiectul ocrotirii
penale. Ca valoare etica demnitatea desemneaza, pe de o parte, un atribut inascut care este onoarea sau
sentimentul respectului de
sine si constiinta calitatii de om printre ceilalati oameni (onoarea), iar pe de alta
parte totalitatea insusirilor
de ordin moral dobindite de
om prin meritele
sale si recunoscute de ceilalti membrii ai societatii ca urmare a activitatii si comportarii meritorii pe care omul le manifesta in cadrul societatii (reputatia). In timp ce onoarea
este un atribut inascut, reputatia este un atribut dobindit care poate exista intr-o masura
mai mare sau mai mica la individ sau poate lipsi.
Oricare ar fi reputatia unei
persoane, demnitatea ramine un atribut
esential al acesteia, avind un rol important in formarea si desfasurarea
relatiilor sociale, iar atingeriile aduse demnitatii prin faptele altor
persoane constituie manifestari socialmente periculoase. Desfasurarea normala a vietii sociale nu este
posibila fara apararea demnitaii umane. Recunoscind aceasta realitate Constitutia
Romaniei, in dispozitiile
art. 1 alin. 3 enumera demnitatea omului printre valorile supreme pe care
Aspecte comune: Valoarea sociala ocrotita prin incriminarea
si sanctionarea faptelor este demnitatea
persoanei sub cele doua aspecte ale acesteia adica, onoarea si reputatia,
iar relatiile sociale ale caror desfasurare normala este conditionata de apararea demnitatii persoanei
ingradesc obiectul juridic comun al acestor infractiuni.
Infractiunile contra demnitatii sunt
cuprinse in art. 205 respectiv art. 206 C.p. Subiectii activi si pasivi
ai infractiunilor contra demnitatii pot fi orice persoane.
Actiunea penala pentru infractiunile
contra demnitatii se pune
in miscare la plingerea prealabila a persoanei vatamate, impacarea partilor inlatura raspunderea penala.
Art. 205 Insulta
Elementul material consta intr-o actiune sau inactiune prin
care se aduce la atingerea onoarei sau reputatiei
unei persoane, ori in actiunea de a atribui acesteia un defect, o boala sau o infirmitate.
Fapta se poate savirsii prin cuvinte
(vorbite, scrise sau cantate), prin
gesturi (miscari, mimica, atitudine), desene, etc. Defectul atribuit sau boala pot fi fizice
sau psihice, toate acestea putind
fi reale sau imaginare. Elementul subiectiv il constituie
intentia care presupune cunoasterea de catre faptuitor a caracterului ofensator al faptei pe care o savirseste, indiferent care a fost scopul urmarit sau mobilul faptei.
Art. 206 Calomnia
Elementul material consta
fie in actiunea de afirmare
a unei fapte (sustinerea ca o fapta exista corespunde adevarului), fie in actiunea de impuare a unei fapte (invinuirea unei persoane de savirsirea ei). Pentru ca afirmarea sau imputarea sa
constituie elementul
material al calomniei trebuie
sa satisfaca urmatoarele cerinte esentiale
1. Sa aiba ca obiect o fapta determinata (individualizata prin loc, timp, mod de savirsire)
2. Sa priveasca o anumita persoana aratata sau vizata
3. Fapta sa
fie de natura, in cazul cind ar fii
adevarata, sa expuna pe cel
caruia i-a fost atribuita la o sanctiune penala, administrativa sau disciplinara ori dispretului public, indiferent daca a atras sau
nu efectiv o asatfel de sanctiune
4. Sa se fi savirsit in public. Daca fapta nu satisface
aceste cerinte ea poate constitui insulta, nu insa calomnie.
|
