Boswellia carteri - Arborele de tamâie
Arbore ce creste spontan în muntii din
sud-estul Arabiei si în Somalia. Are înaltime de 4-5 m,
trunchiul si ramurile sunt acoperite de o scoa 17217q1612r rta cenusie
ce se detaseaza usor. Frunzele sunt alterne, nestipelate, penat
compuse si formate din 7-9 perechi de foliole laterale. Foliolele sunt
ovale sau lanceolate, întregi cu marginea crenelata, usor
paroase.
Florile sunt reunite în panicule terminale mai
scurte decât frunzele. Sunt hermafrodite si actinomorfe, pe tipul 5.
Caliciul este format din 5 dinti, persistenti pâna la maturitatea
fructului, corola din 5 petale imbricate în boboc si de doua ori mai
mari decât sepalele. Androceul este format din 10 stamine inegale, cele externe
mai scurte, toate inserate pe marginea unui disc ce se formeaza la baza
gineceului. Gineceul este format din 2-3 carpele concrescute si are
pozitie superioara.
Importanta farmaceutica
prezinta scoarta care prin incizare produce o oleorezina
numita esenta de Oliban sau tamâie, ce
contine rezine (în care predomina acidul boswelic), ulei volatil (în
care predomina hidrocarburile monoterpenice), gume, substante amare.
Are actiune antialergica, antidepresiva, expectoranta,
antiinflamatoare, imunostimulatoare, cicatrizanta, fiind utilizata în
afectiuni respiratorii astmatiforme, depresii,
afectiuni dermice. Tamâia este mult utilizata sub forma de
fumigatii în ceremoniile religioase.
