ASIGURAREA MARFURILOR IN TRANSPORT (GIT)

Asigurarea Marfurilor în Transport (GIT)

INTRODUCERE

Fraza "asigurarea marfuri în transport" se poate referi fie la asigurarea obtinuta de proprietarul marfurilor pentru a asigura expedierile în transport fie la asigurarea obtinuta de caraus pentru a-si proteja raspunderea contractuala în baza 959b12j contractului de transport, cu privire la marfurile proprietarului.

În practica, când un caraus spune proprietarului ca ei sunt asigurati, poate sa fie asigurata numai raspunderea contractuala si nu marfurile efective ale proprietarului.

Nu exista nici o constrângere legala care sa contina Politica Marfurilor în Transport. Cu toate acestea dreptul comun si conduitele de transport impun raspunderi împovaratoare carausului.

Pentru a fi întrunite aceste raspunderi este necesara, în lumea interna a carausilor, o Politica de Raspundere a Carausilor pentru transportul marfurilor .

În scopul îndeplinirii acestor obligatiuni în carausia internationala este necesara o asigurare de raspundere CMR.

POZIŢIA PROPRIETARULUI

Din punctul de vedere al proprietarului marfurilor atât pe scena nationala cât si pe cea internationala, carausul se poate apara împotriva reclamatiilor aduse. Chiar daca carausul nu dispune de mijloace de aparare împotriva valorii reclamate si nici de mijloace capabile sa limiteze aceasta valoare, proprietarul marfurilor trebuie sa se bazeze pe asigurarea pe care o are carausul sau în cazul în care nu o are, pe faptul ca, acesta are suficiente resurse financiare pentru a-i satisface revendicarile.

În consecinta, proprietarul marfurilor este sfatuit sa-si faca asigurare pentru marfurile aflate în transport, asigurare potrivit careia, orice drepturi ar pretinde carausului sa poata fi solicitate societatii de asigurare.

POZIŢIA CĂRĂUsULUI

Dupa cum am vazut, sub protectia oferita de CMR, carausul dispune de anumite mijloace de protectie împotriva reclamatiilor care îi sunt aduse sau de mijloace de limitare a acestora, dupa cum urmeaza:

i.            Daca vehiculul (transportând marfurile) se deplaseaza pe cale maritima, cale ferata, cale navigabila interna sau pe cale aeriana si daca marfurile se pierd sau se distrug dar nu datorita modalitatii de transport, raspunderea carausului este determinata de orice lege sau conventie care se aplica transportului alta decât cea a modalitatii de transport.(Nota: Regulile de la Haga-Visby se aplica numai daca a fost emis conosamentul).

ii.          Carausul nu are nici o raspundere financiara daca paguba este cauzata de:

a).   neglijenta sau actiune gresita a reclamantului;

b).   instructiunile date de reclamant, date, altfel decât ca rezultat al actiunilor gresite sau al neglijentei carausului;

c).    circumstantele pe care carausul nu le-a putut evita si consecintele pe care nu le-a putut preveni;

d).   vicii inerente ale marfurilor;

e).   folosirea vehiculelor deschise neacoperite atunci când utilizarea lor a fost în mod expres convenita (exceptie în cazul vehiculelor special echipate);

f).      lipsa ambalajului sau conditii necorespunzatoare de ambalare;

g).   manipularii, încarcarii, stivuirii, descarcarii facute de expeditor;

h).    natura unor anumite tipuri de marfuri care se supun la pierderi totale, partiale sau la distrugeri;

i).      marcarea sau numerotarea insuficienta sau necorespunzatoare.

iii.        Carausul este eliberat de raspundere daca reclamatia sau actiunea de reclamatie nu este facuta sau nu a început în limitele de timp precizate.

RĂSPUNDEREA PROPRIETARULUI

Este de remarcat faptul ca, orice calatorie rutiera internationala care presupune un tranzit maritim poate presupune un alt regim al taxelor în eventualitatea unui dezastru. Este oportun de remarcat ca, în cazul unei catastrofe maritime cheltuielile generale medii si cheltuielile de salvare vor fi percepute de la proprietarul marfurilor care ar trebui, în consecinta sa-si asigure marfa împotriva acestor riscuri.

PIERDERI IMPORTANTE

Acesta este un tip de asigurare bine cunoscut cu privire la pierderile înregistrate în productie

(cunoscut ca întreruperea afacerii) dar deseori nu este considerata necesara la exportul si importul marfurilor. Presupune pierderi financiare care nu sunt legate în mod necesar de distrugerile produse marfurilor si în mod normal nu sunt acoperite de polita de asigurare a încarcaturii.

Un exemplu ar fi când, sunt expediate calendare dar, datorita întârzierii, ajung pe piata prea târziu pentru Craciun si drept urmare pretul acestora se va micsora. Alt exemplu, este la instalatiile care au fost expediate pentru a pune în functiune o noua linie de productie dar în timpul transportului instalatia este avariata si în consecinta productia întârziata. Un alt exemplu, priveste conteinerele închiriate dar care nu pot fi folosite, fiind în reparatie, dar în acelasi timp trebuie platite taxele de închiriere.

CONCLUZII

Pentru toate motivele mentionate mai sus este foarte inteligent pentru expeditor sau destinatar sa-si asigure marfurile în transport, conform termenilor comerciali. Capitalul proprietarului marfii este legat de marfurile care sunt în transport; prudenta dicteaza ca o asemenea asigurare este valabila în scopul protejarii banilor reprezentati de marfurile în transport.

O extensie la polita de asigurare a marfurilor în transport poate fi obtinuta (pentru o prima mica de asigurare, aditionala) pentru a acoperi "neavizatii sau nestiutorii" CMR de transportatorii interni care din necunostinta de cauza sunt implicati în miscarea CMR.