Plinul si golul fac parte din noi, din lumea noastra, fara sa le acordam nici o atentie. Īncercati sa va urcati īntr-un tramvai plin: nu veti reusi, fiind necesar sa asteptati un altul cu suficient spatiu disponibil ca sa va primeasca. Umpleti o cana cu lapte. Ati mai putea s-o faceti daca ea era deja plina cu apa? Cereti o audienta la un om de afaceri foarte ocupat. Daca acesta nu-si creeaza un timp disponibil, adica daca nu va face un loc īn programul sau, nu va poate primi. Mai puteti mīnca ceva daca aveti stomacul plin?
Un om din care a disparut orice urma de interes, de sentiment, s 424h76e e spune ca are sufletul gol. Iisus avea sufletul plin de iubire. Omul obisnuit īl poate umple cu bucurii, tristeti, cu sperante neīmplinite sau cu ura, cu fericire sau cu credinta, cu invidie, gelozie, īncīntare sau chiar cu Dumnezeu. Depinde numai de noi sa-l īncarcam īn viata asta scurta cu ce dorim, dar mai īntīi trebuie sa scoatem ce e rau sau inutil. E nevoie asadar de o stare interioara de pace si liniste, de aspiratie spre perfectiune si armonie. E nevoie de momente de oprire, de autoanaliza, de inducere a unei stari de reculegere, de vid īn minte, de momente īn care sa nu ne mai asalteze problemele cotidiene, pentru a ne putea relua activitatea cu forte noi, si mai ales īn directii mai bune. Pentru a īntrerupe monotonia mecanicista, e nevoie de un concediu la mare sau la munte, e nevoie de somn, se simte nevoia crearii unei brese īn scurgerea timpului, a unei pauze, a unui vid odihnitor si creator.
Iata de ce trebuie sa acordam vidului o mai mare atentie, caci acesta face parte din viata noastra si, vrem, nu vrem, ne-o influenteaza.
La īnceput a fost... vidul. Versiunea moderna a faimosului big-bang afirma ca, dintr-o fluctuatie cuantica a vidului, s-a nascut Universul. Conceptia despre originea lumii īncearca īn zilele noastre sa reuneasca infinitul mare, macrocosmic - Universul, cu infinitul mic, microcosmosul - teoria cuantica. Dar vidul cuantic originar nu poate fi complet vid, caci nimic nu se poate naste din nimic. Deci ceea ce a nascut materia este un fals vid, un vid plin. Aceasta tema se regaseste īn numeroase mitologii: "Plinul provine din vid, iar vidul continua sa actioneze īn plin" - Tao-te-king, text esential al taoismului.
Dar cosmologia nu este si o cosmogonie, este o stiinta, iar modelul big-bang, īn ciuda aparentelor de mit creator, este fondat pe baze observationale si teoretice solide. Pe de alta parte, introducerea vidului īn modelul big-bang-ului este mai recenta si nu se poate īnca vorbi de o teorie coerenta si deplina, ci mai mult de cīteva ipoteze fecunde, dar foarte discutate.
Dupa teoria clasica, Universul a fost creat acum 15 miliarde de ani printr-o explozie initiala numita big-bang. Universul primordial era infinit de cald, mic si dens, dupa care s-a racit si s-a extins. Particule, forte si radiatii au evoluat pīna la lumea de azi, populata de galaxii compuse din atomi.
Expansiunea Universului este atestata de numeroase observatii astronomice, īn particular de existenta "radiatiei cosmologice de fond", care scalda īntregul Univers īn mod uniform. Singurul vestigiu al zorilor Universale, aceasta radiatie fosila a fost emisa la cīteva secunde dupa big-bang.
Cosmologia dispune de o teorie ce se aplica īntregului Univers, formulata de Einstein īn 1916, relativitatea generala. Ea afirma ca forta de gravitatie ce se exercita asupra obiectelor actioneaza si asupra structurii spatiului, care īsi pierde cadrul rigid si imuabil, devenind maleabil si curb īn functie de materia sau energia pe care le contine. Īn trecere trebuie subliniat ca continuum-ul spatiu-timp al relativitatii generale nu este conceput fara continut, deci nu admite vidul! Cum spunea si Einstein ziaristilor care īl rugau sa le rezume teoria sa: "Īnainte se credea ca, daca toate lucrurile ar disparea din Univers, timpul si spatiul ar ramīne totusi. Cu teoria relativitatii, timpul si spatiul ar disparea īmpreuna cu restul."
Īn cosmologie, relativitatea generala descrie expansiunea Universului ca o dilatare a cuantumului spatiu-timp. Dar ea se blocheaza de un obstacol insurmontabil: momentul big-bangului. Teoria Universului nu explica si originea sa; timpul zero este īmpins īn tenebre exterioare, caci corespunde unei "singularitati matematice" de nerezolvat: temperatura si densitatea devin infinite, iar calculele nu mai au sens.
Asa a aparut ideea de a umple aceasta lacuna cu... vid, mai precis, cu vidul cuantic. Importat īn cosmologie la īnceputul anilor 80, provenind direct din lumea microscopica, vidul s-a dovedit deosebit de fecund. Au aparut numeroase ipoteze. Una din cele mai la moda este cea a vidului ca motor al inflatiei cosmice.
Ideea de inflatie cosmica a fost propusa pentru a rezolva una din dificultatile teoriei big-bangului: nu putea explica formarea galaxiilor. Acestea rezulta din grupari de praf cosmic sub efectul gravitatiei. Ele au deci ca origine mici neomogenitati ca niste cocoloase ale gazului originar, care au crescut putin cīte putin. Necazul e ca, dupa modelul big-bangului, neomogenitatile originare nu au putut creste suficient de repede pentru a forma galaxiile.
Pentru a rezolva aceasta enigma, astrofizicianuul american Alan Guth a propus īn 1980, conceptul ingenios de "inflatie cosmica". Chiar la īnceputul vietii sale (la 10-35 s), Universul a cunoscut o scurta faza de dilatare exponentiala, atingīnd īntr-o fractiune infinitezimala de timp dimensiuni astronomice, dupa care si-a reluat expansiunea cu o viteza mai rezonabila. Doar vidul cuantic are toate calitatile pentru a declansa o astfel de inflatie.
Vidul exercita o presiune negativa proportionala cu opusul densitatii sale (dupa cum rezulta din ecuatiile teoriei cuantice). Aceasta presiune negativa poate fi interpretata drept o sursa de atractie gravitationala negativa, deci expansiune.
Iata asadar unul din cele mai īn voga scenarii: la īnceput, Universul era minuscul si gol - un vid cuantic, structurat, omogen, plin de legi fizice si saturat de energie. Un vid atīt de plin, īncīt a fost calificat drept vid fals. Instabil, dotat cu o presiune negativa imensa, acest Univers gol a explodat brusc si s-a dilatat vertiginos pīna la dimensiuni imense. Astfel, vidul si-a sfarīmat unitatea si simetria originara si si-a raspīndit aproape īntreaga energie īn Univers, sub forma de particule elementare. Dupa epoca vidului a urmat dominatia materiei si a radiatiei. Din falsul vid initial si omnipotent nu a ramas decīt un vid adevarat, aproape golit de energie.
Prin aceasta inflatie, Universul si-a pierdut armonia originara si a devenit multiplu. Īntr-o succesiune de ruperi de simetrie, fortele s-au diferentiat, iar particulele au capatat diverse mase. Amplificarea astronomica a fluctuatiilor vidului explica perfect neomogenitatile densitatii materiei, care au generat galaxiile.
Dar nu trebuie uitat ca inflatia nu este decīt o teorie cu o baza fragila, pe care unii astrofizicieni o considera naiva, vaga si nefundamentata.
Cosmologia contemporana ofera vidului roluri chiar mai prestigioase: nu este numai motorul inflatiei, dar devine chiar matricea universala. Unul din cele mai spectaculoase modele apartine rusului Andrei Linde. Universul s-a nascut dintr-o fluctuatie minuscula a vidului primordial. La aceasta scara, energia vidului si fluctuatiile sale influenteaza structurile spatiului si timpului. Astfel, o fluctuatie absolut banala a vidului i-a dictat Universului propriul cuantum spatio-temporal, legile sale, fizica sa si modul īn care si-a scindat unitatea originara pentru a da nastere fortelor si particulelor pe care le cunoastem. Nimic nu ne opreste sa ne gīndim ca alte fluctuatii ar fi putut duce la nasterea altor universuri, ca niste globuri izolate, avīnd fiecare propriile legi fizice si propriul spatiu-timp! De fapt, acest lucru nu poate fi cunoscut niciodata, caci aceste universuri-globuri, iesite din fluctuatii aleatorii, nu pot comunica īntre ele. Atingem aici limitele stiintei.
Vidul cuantic exista īn mod obligatoriu īn cadrul cuantumului spatiu-timp. Totusi, anumiti cosmologi radicali merg mai departe, īnainte chiar de spatiu si de timp: nici macar vid, dar un adevarat "nimic". Dar prin efectul tunel, care afirma ca orice particula prinsa īn capcana de o energie superioara are o probabilitate nenula de a scapa, acest nimic ar putea genera un Univers embrionar, cu structura sa geometrica. O obiectie se ridica īn mod automat: de ce ar exista efectul tunel īnainte de spatiu, timp si de orice altceva? Aceasta lege ce precede orice materie evoca divinitatea. Cosmologia īncepe sa iasa din cīmpul pur stiintific.
Dar unde se gasesc aceste limite? Īntrebarile metafizice sīnt inevitabile: Daca vidul cuantic a generat Universul, cine a creat vidul cuantic? Regasim din nou vechea problema a momentului ce precede big-bangul, la care nu se poate raspunde prin intermediul stiintei, care nu dispune de nici un fel de posibilitati pentru a da un raspuns la aceasta īntrebare.
Limitele fizicii actuale sīnt fixate īn mod clar de teoria cuantica. Tot ceea ce se petrece īnainte de 10-43s (timpul lui Plank) este indescriptibil fizic. Caci energia este atunci atīt de imensa, īncīt forta de gravitatie, de obicei neglijabila la scara mica, devine foarte importanta. Dincolo de aceasta bariera a lui Plank, Universul este atīt de mic si dens si atīt de plin de energie, īncīt domeniile cuantic si gravitational se suprapun.
Dar nu exista nici o teorie capabila de a unifica efectele cuantice si gravitationale. Relativitatea generala, care descrie gravitatia si Universul la scara mare, si fizica cuantica, ce guverneaza lumea microscopica, par total incompatibile. Īn ciuda eforturilor depuse de cīteva decenii, fizicienii nu au reusit sa le unifice: relativitatea generala ignora fluctuatiile, iar fizica cuantica nu cunoaste decīt un spatiu-timp plat si limitat. Pentru a descrie primele momente ale Universului, o teorie a "gravitatiei cuantice" este indispensabila. Sa asteptam...
Este uimitor cīte aspecte prezentate aici au fost intuite īnca din secolul trecut de catre Eminescu īn "Scrisoarea I". Sa ne reamintim cīteva versuri de o forta neobisnuita:
