Grile rezolvate

c) introducerii pe piata;

d) de crestere.

7. Componenta a politicii de produs, inovatia poate cuprinde activitati privind:

a) evaluarea produselor concurente;

b) conceperea si realizarea unui prototip al produsului;

c) descoperirea de noi materii prime

d) comportamentul produselor în consum.

8. Marimea si gradul de omogenitate al gamei de produse, sunt date de:

a) natura si specificul pietelor carora se adreseaza întreprinderea prin produsele sale;

b) resursele umane si materiale disponibile;

c) profilul activitatii desfasurate;

d) toate cele trei variante mentionate anterior.

9. În functie de obisnuintele consumatorilor, produsele se clasifica în:

a) produse rare

b) furnituri;

c) produse potentiale;

d) produse durabile.

10. Criteriile economico - financiare, care trebuiesc avute în vedere în momentul conceperii si introducerii în fabricatie a unui nou produs, nu au în vedere:

a) disponibilitatile necesare elaborarii de noi tehnologii;

b) consumurile specifice de materii prime si materiale;

c) nivelul de rentabilitate al firmei;

d) lansarea unui produs care sa raspunda cerintelor consumatorilor.

11. Între etapele specifice procesului de acceptare a unui nou produs pe piata, se regaseste:

a) etapa de încercare

b) etapa stabilirii produselor concurente;

c) activitatea de modelare a produsului;

d) stabilirea strategiei promotionale.

12. Totalitatea caracteristicilor pe care fabricantul le confera produsului generic pentru a se diferentia, formeaza:

a) produsul asteptat;

b) produsul generic;

c) metaprodusul

d) produsul potential.

13. Activitatea de cercetare a produsului poate viza:

a) circulatia produselor

b) introducerea în fabricatie de noi produse;

c) asigurarea legala;

d) asigurarea resurselor materiale.

14. Masura în care produsul raspunde cerintelor consumatorilor se evalueaza prin:

a) cresterea capacitatii productive;

b) rentabilitatea produsului pe termen lung;

c) diversificarea activitatii promotionale;

d) nivelul de noutate

15. Realizarea obiectivelor strategiei de produs este conditionata de:

a) înnoirea sortimentala;

b) dimensionarea si diversificarea gamei de produse;

c) potentialul uman, material, financiar si informational al companiei

d) serviciile post - vânzare.

16. Testarea de acceptabilitate a noilor produse presupune:

a) verificarea compozitiei materiilor prime;

b) verificarea parametrilor noilor produse de catre consumatori

c) evaluarea gradului de raspândire a noilor produse;

d) controlul calitatii noului produs.

17. Printre principalele obiective ale strategiei de produs se regaseste:

a) adaptarea structurii gamei de produse la cerinte;

b) înnoirea sortimentala a produselor;

c) cresterea cotei de piata a produsului

d) toate variantele enuntate anterior.

18. Din punct de vedere al caracteristicilor lor intrinseci, produsele se clasifica în:

a) bunuri durabile si bunuri perisabile

b) materii prime, materiale si parti componente;

c) produse de specialitate si produse rare;

d) bunuri cumparate în mod curent si bunuri cumparate dupa reflectie.

19. Asigurarea legala a produsului se poate realiza prin:

a) macheta produsului si dreptul de autor;

b) prototipul si macheta produsului;

c) marca de fabrica si termenul de garantie;

d) desene industriale si brevete de inventie.

20. Principalul obiectiv de marketing pentru un produs aflat în etapa de crestere a ciclului sau de viata este:

a) valorificarea marcii;

b) maximizarea cotei de piata;    

c) acoperirea cheltuielilor;

d) maximizarea încasarilor.

21. Profitul adus de un produs înregistreaza scaderi semnificative în etapa de:

a) lansare;

b) crestere;

c) maturitate;

d) declin

22. Numarul produselor distincte pe care le contine o linie de produse formeaza:

a) profunzimea gamei de produse

b) lungimea gamei de produse;

c) omogenitatea gamei de produse.

d) largimea gamei de produse;

23. Una dintre formele adaptarii structurii gamei de produse o reprezinta:

a) produsele cu un nivel de rentabilitate ridicat;

b) strategiile de pret adecvate;

c) creerea de noi ambalaje;

d) produsele care reprezinta oferta - pachet.

a) înnoirea sortimentala

b) strategia selectiei;

c) diversificarea orizontala;

d) strategia nediferentiata.

25. Printre posibilitatile de diversificare a gamei de produse nu regasim:

a) diversificare verticala;

b) diversificare în profunzime;

c) diversificare orizontala;

d) diversificare laterala.

26. Prin politica de pret, statul are în vedere:

a) maximizarea cifrei de afaceri;

b) maximizarea profitului;

c) atenuarea unor dificultati economice

d) contracararea concurentilor.

27. Printre functiile pretului nu se regaseste:

a) functia de stimulare a producatorilor;

b) functia de cercetare a pietei, a nevoilor de consum;

c) functia de distribuire a veniturilor;

d) functia de calcul si masurare a cheltuielilor.

28. Pentru stabilirea oricarui nivel de pret trebuie sa se tina seama de:

a) nivelul preturilor din anii trecuti;

b) activitatile promotionale initiate;

c) obiectivele politicii de preturi

d) lungimea canalului de distributie.

29. Din punct de vedere al modului de formare, preturile pot fi:

a) libere si ajustate;

b) cu ridicata si cu amanuntul;

c) administrate si libere;

d) de bursa si de licitatie.

30. Printre obiectivele politicii de pret se poate afla:

a) diversificarea serviciilor;

b) patrunderea pe noi piete

c) cercetarea produsului;

d) asimilarea de noi produse.

31. Dupa natura si obiectul pietei, preturile pot fi:

a) preturi cu ridicata;

b) preturi ale factorilor de productie

c) preturi de tranzactie;

d) preturi ale produselor industriale.

32. Un pret ridicat, care lasa impresia ca produsul este de o calitate superioara, este un pret:

a) promotional;

b) zonal;

c) discriminatoriu;

d) psihologic

33. Practicarea unui pret mediu pentru un produs de o calitate superioara este specifica strategiei:

a) valorii ridicate

b) jefuirii;

c) valorii superioare;

d) valorii acceptabile.

34. Când statul nu intervine pe piata prin influentarea cererii si a ofertei în procesul de formare a preturilor avem:

a) preturi concurentiale;

b) preturi administrate;

c) preturi libere;

d) preturi ajustate.

35. Dupa natura schimbului, preturile pot fi:

a) preturi ale produselor industriale;

b) preturi ale hârtiilor de valoare;

c) preturi de catalog;

d) preturi cu limita de variatie stabilita.

36. Evaluarea cererii, în procesul de stabilire a pretului nu are în vedere:

a) greutatea cheltuirii;

b) originalitatea produsului;

c) calitatea receptata;

d) maximizarea cifrei de afaceri

37. Preturile, prevazute în contract, care pot fi modificate în momentul vânzarii produsului pe baza întelegerii, sunt preturi:

a) preturi promotionale;

b) preturi ajustate

c) preturi zonale;

d) preturi psihologice.

38. Practicarea unui pret scazut pentru produsul de baza, în timp ce preturile pentru articolele auxiliare sunt ridicate, corespunde:

a) preturilor premium;

b) preturilor de linie;

c) preturilor captive

d) preturilor competitive.

39. Preturile zonale se stabilesc de obicei având în vedere:

a) diferentierea clientilor;

b) reducerile de pret pentru crestere vânzarilor;

c) tarifele de transport

d) elemente de natura psihologica.

40. Practicarea unui pret ridicat pentru un produs de o calitate scazuta este specifica strategiei:

a) jefuirii

b) falsei economii;

c) valorii medii;

d) pretului exagerat.

41. Printre functiile pretului se regasesc:

a) maximizarea profitului;

b) vânzarea produselor;

c) îndeplinirea obiectivelor de marketing;

d) recuperarea costurilor si distribuirea veniturilor

42. Practicarea unor preturi diferentiate, este conditionata de:

a) perfectionarea procesului tehnologic;

b) efectuarea unor operatii de conditionare a produselor;

c) prevederile legislatiei aplicabile

d) toate variantele enuntate anterior.

43. Cea mai cunoscuta metoda de stabilire a pretului în functie de costuri este:

a) metoda pragului de rentabilitate

b) metoda venitului;

c) metoda adaosului;

d) metoda de formare a pretului pe baza cererii.

44. Pretul este calculat astfel încât întreprinderea sa obtina un anumit nivel al eficientei investitiilor în cadrul:

a) metodei pragului de rentabilitate;

b) metodei venitului

c) metodei de formare a pretului pe baza concurentei;

d) metodei adaosului.

45. Printre obiectivele politicii de preturi nu se afla:

a) optimizarea fluxurilor financiare;

b) contracararea concurentei;

c) adaptarea formelor de vânzare;

d) maximizarea cotei de piata.

46. Printre factorii care influenteaza deciziile de preturi, se regasesc:

a) asteptarile distribuitorilor;

b) concurenta;

c) perceptia si reactia clientilor;

d) toate variantele enuntate anterior.

47. Practicarea unei reduceri temporare de pret se mai numeste:

a) bonificatie;

b) rabat de natura functionala;

c) rabat în functie de timp;

d) reducere periodica

48. Practicarea unui pret scazut pentru un produs de o calitate medie este specifica strategiei:

a) valorii ridicate;

b) de exceptie;

c) valorii acceptabile

d) economiei.

49. Clasificarea preturilor în preturi cu ridicata si preturi cu amanuntul are la baza drept criteriu:

a) modul de formare;

b) pozitia pe piata a celor care le stabilesc;

c) stadiul realizarii schimbului

d) ofertele participantilor la licitatii.

50. În categoria preturilor psihologice nu se regasesc:

a) preturile de linie

b) preturile traditionale;

c) preturile de referinta;

d) preturile de prestigiu.

51. Latimea unui canal de distributie se refera la :

a) numarul intermediarilor;

b) numarul unitatilor prin care se asigura distributia

c) dimensiunea mijloacelor de transport;

d) apropierea distribuitorului de consumator.

a) distributie prin intermediari si distributie prin aparat propriu;

b) distributie directa si distributie selectiva;

c) distributie exclusiva si distributie prin canale scurte;

d) distributie directa si distributie prin canale lungi

53. Procesul de distributie trebuie conceput astfel încât sa tina seama de:

a) trecerea produselor din stadiul productiei în sfera consumului

b); difuzarea larga a produselor prin cât mai multi intermediari;

c) conjunctura specifica activitatii de productie;

d) utilizarea unui numar redus de intermediari.

54. În functie de pozitia ocupata în lungimea canalului de distributie intermediarii pot fi:

a) mandatari si brokeri;

b) brokeri si jobberi;

c) migrosisti si detailisti

d) comisionari si detailisti.

55. Cea mai importanta componenta a sistemului logistic este:

a) transportul

b) manipularea;

c) sortarea;

d) depozitarea.

56. Printre functiile de natura logistica pe care le pot îndeplini intermediarii, se regasesc:

a) asumarea riscurilor;

b) finantarea;

c) gestionarea stocurilor;

d) vânzarea pe credit.

57. Distribuitorii cu ridicata îndeplinesc o serie de functii care avantajeaza atât producatorii cât si consumatorii, printre acestea se regasesc:

a) asigurarea corelatiei între veniturile populatiei si evolutia preturilor pe piata;

b) efectuarea unor operatiuni de conditionare si verificare a calitatii produselor

c) îmbunatatirea functionalitatii si cresterea domeniilor de utilizare a produselor;

d) urmarirea evolutei preturilor si previziunea acestora.

58. Printre functiile tranzactionale îndeplinite de catre intermediarii, regasim:

a) vânzarea, asumarea riscului si cumpararea

b) vânzarea, cumpararea si comunicarea;

c) comunicarea, finantarea si vânzarea;

d) asigurarea, asumarea riscului si comunicarea.

59. Printre intermediarii cu un grad absolut de independenta se regasesc:

a) mandatarii;

b) comisionarii;

c) firmele de comert

d) concesionarii.

60. Economia de scara în domeniul distributiei consta în:

a) reducerea costurilor totale de distributie pe unitatea de produs, prin diminuarea costurilor variabile;

b) cresterea volumului de marfuri distribuite cu aceleasi costuri totale de distributie;

c) scaderea costurilor de distributie pe unitatea de produs, pe seama diminuarii costurilor fixe, odata cu cresterea cantitatii de produse distribuite;

d) cresterea costurilor variabile pe unitatea de produs, în conditiile scaderii ritmului distributiei.

61. Strategia prin care întreprinderea îsi concentreaza eforturile de comunicare si promovare asupra cererii finale, este strategia:

a) de acoperire a pietei;

b) push;

c) de internationalizare;

d) pull.

62. Comparativ cu logistica, distributia fizica este un concept:

a) mai complex;

b) identic;

c) mai putin cuprinzator;

d) nu pot fi comparate.

63. În categoria produselor de impuls, care trebuie sa fie disponibile în numeroase puncte de vânzare se afla:

a) medicamentele;

b) revistele

c) cosmeticele;

d) produsele alimentare.

64. Conceptul de stocare se refera la:

a) sortarea produselor în spatii special amenajate;

b) receptia produselor primite de la furnizori;

c) stationarea produselor pe o perioada determinata de timp, într- un anumit loc

d) constituirea loturilor de marfuri expediate clientilor.

65. Printre principalii factori care au determinat cresterea importantei Internetului în domeniul distributiei nu se regaseste:

a) posibilitatea compararii ofertelor concurente;

b) relatiile personalizate;

c) comoditatea efectuarii cumparaturilor;

d) securitatea operatiunilor.

66. Conceptul de distributie se refera la:

a) distributia fizica a produselor de la producator la consumator;

b) ansamblul mijloacelor si operatiunilor care contribuie la punerea la dispozitia utilizatorilor sau consumatorilor, a bunurilor si serviciilor realizate de o firma producatoare;

c) dotarile si personalul care contribuie la circulatia marfurilor;

d) canalele de distributie la care apeleaza o companie.

67. Un producator care exporta instalatii si utilaje industriale, prefera de regula un canal de distributie:

a) lung;

b) scurt;

c) fara intermediari;

d) integrat pe orizontala.

68. Au dependenta totala fata de altii, functionând doar ca oficii de contactare a partenerilor, în numele celor pe care îi reprezinta :

a) agentiile producatorilor;

b) brokerii;

c) firmele de comert;

d) consignatarii.

69. Obiectivul principal urmarit prin activitatea de stocare a marfurilor este:

a) asigurarea unei aprovizionari continue, adaptata specificului cererii si care implica costuri cât mai mici

b) amplasarea proiectarea si alegerea spatiilor de depozitare;

c) programarea operativa a vehiculelor pentru transportul marfurilor;

d) minimizarea costurilor de manipulare si utilizarea la maximum a spatiilor de depozitare.

70. Sunt simpli mijlocitori având o libertate minima de miscare, una dintre urmatoarele categorii de intermediari:

a) reprezentantele;

b) concesionarii;

c) brokerii

d) mandatarii.

71. Între obiectivele strategice de distributie se pot regasi:

a) asigurarea capacitatii de adaptare la piata;

b) activitatea de modelare a produselor;

c) analiza calitatii produselor aflate în fabricatie sau în vânzare;

d) omologarea produselor.

72. În categoria strategiilor de acoperire a pietei se include:

a) strategia de internationalizare;

b) strategia de rationalizare;

c) strategia push;

d) strategia selectiva.

73. Sunt specifice distributiei bunurilor de larg consum, urmatoarele canale de distributie:

a) canale fara intermediari;

b) canale lungi

c) canale scurte;

d) canale mixte.

74. Cea mai moderna formula de distributie utilizata în prezent este:

a) distributia selectiva;

b) distributia intensiva;

c) distributia exclusiva;

d) distributia prin Internet

75. Un canal scurt de distributie este un canal care are:

a) nici un intermediar;

b) doi intermediari;

c) un singur intermediar

d) peste trei intermediari.

a) personalitate, rezistenta, omogenitate;

b) asociativitate, notorietate, densitate;

c) capacitate de memorizare, orientare, perceptibilitate;

d) distinctie, perceptibilitate, notorietate

77. Departamentul de relatii publice executa una dintre urmatoarele activitati:

a) studierea obiceiurilor de cumparare a clientilor;

b) merchandisingul;

c) comunicatiile corporative

d) înnoirea sortimentala a produselor.

78. Activitatile promotionale care urmaresc sa aduca consumatorului avantaje economice, materiale si imediate sunt:

a) manifestari promotionale;

b) relatii publice;

c) actiuni publicitare;

d) actiuni de promovare a vânzarilor.

79. Printre criteriile de clasificare a strategiilor promotionale putem regasi:

a) rolul activitatii promotionale, pozitia fata de structurile pietei, logistica marfurilor;

b) rolul activitatii promotionale, pozitia fata de structurile pietei, obiectivele globale urmarite

c) modul de desfasurare în timp, dinamica pietei, rolul activitatii promotionale;

d) modul de desfasurare în timp, obiectivele globale urmarite, nivelul concurentei.

80. Pozitia fata de structurile pietei, delimiteaza strategiile promotionale în:

a) strategii permenente si strategii concentrate;

b) strategii nediferentiate si strategii intermitente;

c) strategii defensive si strategii ofensive;

d) strategii concentrate si strategii diferentiate

81. Printre cele mai importante trasaturi ale marcii se regaseste:

a) caracterul emotional;

b) caracterul rational;

c) internationalizarea acesteia;

d) personalitatea acesteia

82. Printre componentele procesului de comunicare al unei organizatii se afla:

a) mesajul;

b) marca;

c) obiectivele;

d) publicitatea.

83. Canalul de transmitere a mesajului reprezinta:

a) un element specific fortelor de vânzare;

b) una dintre coordonatele politicii de marketing;

c) o componenta a sistemului de comunicare al firmei;

d) un element al activitatii de relatii publice.

84. Publicitatea exterioara se realizeaza prin:

a) afise;

b) cataloage;

c) prospectele;

d) pliante.

85. În ceea ce priveste obiectivele fortelor de vânzare, orice firma are în vedere:

a) vânzarea, buletinele informative, puterea de evocare;

b) festivalurile, orientarea, serviciile;

c) comunicarea, culegerea de informatii, interviurile;

d) prospectarea, culegerea de informatii, vânzarea.

86. Publicitatea de produs îmbraca una dintre urmatoarele forme particulare:

a) publicitatea de initiere;

b) publicitatea de prospectare;

c) publicitatea de localizare;

d) publicitatea de conditionare

87. Sustinerea financiara de catre firme a unor evenimente publice, care le permit sa-si faca cunoscute marcile, reprezinta:

a) sponsorizari

b) publicitate la locul vânzarii;

c) activitati de relatii publice;

d) marchandising.

88. În categoria publicitatii gratuite se înscriu:

a) anuntul publicitar;

b) primirea unor premii privind calitatea produselor;   

c) publicitatea pe vehicule;

d) catalogul.

89. Care dintre formele de promovare a vânzarilor se recomanda în situatia în care ritmul desfacerilor este redus, iar stocurile sunt mari:

a) concursurile publicitare;

b) merchandising;

c) scaderea preturilor

d) cadouri promotionale.

90. Publicitatea de informare este o forma a:

a) publicitatii institutionale;

b) publicitatii de produs;

c) publicitatii dupa natura pietei;

d) publicitatii de marca.

91. În categoria manifestarilor promotionale se înscriu:

a) relatiile publice;

b) promovarea vânzarilor;

c) publicitatea la locul vânzarii;

d) târgurile si expozitiile

92. Dupa efectul intentionat, publicitatea poate fi:

a) de conditionare si de reamintire;

b) de marca si institutionala;

c) cu efect imediat si cu efect întârziat;

d) factuala si emotionala.

93. Publicitatea care are rolul de a întari efectul unor actiuni promotionale anterioare este o publicitate:

a) de informare;

b) comparativa;

c) de conditionare;

d) de reamintire.

94. Merchandisingul are în vedere:

a) amplasarea marfurilor în interiorul unitatii, pe suporturile lor;

b) fortele de vânzare;

c) anuntul publicitar;

d) sponsorizarea.

95. Publicitatea de natura emotionala are drept criteriu de delimitare:

a) efectul scontat;

b) tipul mesajului difuzat;

c) natura pietei;

d) obiectul publicitatii.

96. Printre metodele si tehnicile de relatii publice nu se regaseste:

a) articolul de profil;

b) culegerea de informatii;

c) lansarea de stiri;

d) buletinul informativ.

97. Reducerile de preturi sunt forme de :

a) promovarea vânzarilor;

b) sponsorizare;

c) publicitate;

d) relatii publice.

98. Publicitatea care prezinta caracteristicile evidente ale produsului este o publicitate:

a) de marca;

b) de informare;

c) emotionala;

d) factuala.

99. Strategiile de promovare ofensive si defensive au drept criteriu de clasificare:

a) rolul activitatilor de promovare;

b) sediul activitatii promotionale;

c) obiectivele globale;

d) modificarile pietei.

100. Strategia de promovare concentrata:

a) este specifica firmelor ce se adreseaza mai multor segmente de piata;

b) este specifica firmelor ce se adreseaza tuturor segmentelor de piata;

c) este specifica firmelor ce se adreseaza unui singur segment de piata;

d) este specifica firmelor ce se adreseaza concurentei.

MARKETING