Metode de colectare a datelor. Generalitati. Observatia

Obiective: In acest curs sunt prezentate principalele metode de colectare a datelor: observatia, experimentul, sondajul de opinie, interviul si analiza documentelor. De asemenea sunt prezentate studiul de caz si modul in care se poate folosi analiza comparativa pentru cercetare. Studentii trebuie sa se familiarizeze cu principalele metode de colectare a datelor: observatia, experimentul, sondajul de opinie, interviul, analiza documentelor si studiul de caz. Pentru fiecare metoda se va explicita cum si cand poate fi utilizata, care sunt avantajele si dezavantajele, cum se poate construi si aplica instrumentul de cercetare specific fiecarei metode.

Cuvinte cheie: observatia, experimentul, sondajul de opinie, interviul, analiza documentelor, studiul de caz, instrument, esantionare

Observatia;

Experimentul;

Analiza documentelor;

Interviul;

Sondajul de opinie;

Studiul de caz.

Deseori o singura metoda nu este suficienta pentru a intelege fenomenul studiat sau ne poate fi util sa privim problema din unghiuri diferite. De aceea, dar si pentru a imbogati calitatea rezultatelor se pot folosi mai multe metode in cadrul aceleiasi cercetari. Aceasta tactica se numeste triangulatie.

2. Observatia

Observatia este cea mai veche metoda stiintifica. Principalele ei caracteristici sunt:

Deschise, in care observatorul isi declara calitatea. Apare aici problema unei posibile modificari de comportament din partea celor studiati, tocmai datorita faptului ca se stiu observati;

Ascunse, in care observatorul nu-si declara calitatea. In acest caz nu exista probleme referitoare la schimbari de comportament din partea subiectilor, fiind posibile mai degraba din partea observatorului, care poate ajunge sa se identifice cu subiectii. Pot exista si probleme de natura etica, incepand cu incalcarea vietii private si terminand cu posibilitatea unui comportament ne-etic din partea observatorului. In ultimul caz, sa ne inchipuim un cercetator care vrea sa studieze viata unor bande de infractori si care ar trebui sa se integreze in viata bandei.

Exista posibilitatea unor situatii intermediare, in care observatorul se integreaza in mediu, dar fara a fi un participant propriu-zis.

Din combinarea celor doua criterii obtinem 4 situatii distincte:[1]

Exista cateva reguli de observare, cele mai importante fiind legate de conditiile prealabile. Unele dintre ele pot fi rezolvate cu ajutorul tehnicii moderne, observatiile putand fi filmate.

Conditii prealabile:

familiarizarea cu obiectivele cercetarii;

cunoasterea unitatilor de observatie: fiecare comportament observat trebuie sa fie corect inclus in grila de observatie;

observatiile se noteaza cat mai repede cu putinta (este evident ca un observator „spion” nu va putea lua note decat dupa ce a iesit din mediul studiat).

In evaluarea programelor observatia nu este folosita la adevarata sa valoare. O prima cauza este explicarea problemelor prin cauze sociale sau economice (de genul: saracia este datorata situatiei economice generale, salariilor mici, educatiei reduse, provenientei dintr-o familie cu mijloace reduse, etc.). In anumite cazuri astfel de explicatii nu sunt suficiente, comportamentul putand fi cauza reala, iar pentru studiul comportamentelor observatia este cea mai buna metoda.

O a doua cauza este costul in timp si forta de munca pentru a face suficiente observatii referitoare la un grup mare de oameni sau la o comunitate. Cercetarile efectuate pe astfel de teme dureaza perioade mari de timp, exact ceea ce lipseste de obicei intr-o evaluare. Ca sa dam un exemplu, cercetarea unui clasic al observatiei, William Foot Whyte, Street Corner Society: The Social Structure of an Italian Slum (1943) a durat 5 ani!

Observatia se poate dovedi utila in multe cazuri. Sa luam doar un exemplu: in cazul in care desfasuram un program de training pentru functionari in domeniul relatiilor cu publicul, cum ne putem da seama cel mai bine de succesul sau insuccesul programului? Posibilitatea cea mai corecta este sa observam cum se desfasoara relatiile cu publicul. Cel mai mare avantaj al observatiei este faptul ca este directa: lucram direct cu fenomenul studiat.

Grila de observatie pentru invatare activa

Scopul cercetarii este determinarea gradului in care profesorul incurajeaza invatarea activa.

Grila este structurata, observatorul trebuind sa identifice in ce masura profesorul da dovada de anumite comportamente. La final scorurile pentru fiecare comportament se insumeaza, obtinandu-se scorul profesorului.

Numele profesorului: ________________ Clasa: ___________ Data: _________

Comportamentul profesorului

Scorul final:_____ _______ ______ ______________

Comentarii: _____ _______ ______ ______________

Sursa: https://www.cabarrus.k12.nc.us/pdf/ActiveLearningObsInstru.1.pdf

SEMINAR II. Fisa de evaluare si autoevaluare

Concepte:

1. metodologie,
2. design,
3. strategii de cercetare,
4. pregatirea cercetarii,
5. alegerea metodelor.

Intrebari:

1. Care sunt principalele etape ale unei cercetari si la ce se refera ele?
2. Care este ordinea logic-corecta a etapelor unei cercetari?
3. Care sunt principalele tipuri de cercetari identificate de Delbert Miller
4. Mentionati cel putin doua strategii de cercetare.
5. Care este cel mai puternic design metodologic din punctul de vedere al validitatii interne, adica al relatiilor cauzale pe care vrem sa le verificam
6. Ce se intampla daca nu se confirma ipotezele unei cercetari?
7. In functie de ce sunt selectate metodele de cercetare?

Exercitii si probleme

1. Comentati pe marginea etapelor de cercetare prezentate. Exista vreo etapa care ar putea fi exclusa? Daca da, care si de ce? Va puteti gandi si la alte etape care ar putea fi utile intr-o cercetare?
2. Proiectati o cercetare pe o tema la alegere. Ilustrati schematic primele patru etape ale unei cercetari.