PASTRAMA DE GÂSCĂ

PASTRAMA DE GÂSCĂ

De la o gâsca (grasa!) se sareaza pieptul, taiat mestesugit împreuna cu picioarele. Deci:

Se freaca gâsca (unii o jupoaie) cu sare grunjoasa 19119g65t si silitra, apoi se pune în saramura astfel:

.10 linguri sare * 5 linguri silitra

* 2 linguri ienibahar macinat . 1 lingura chimion

l lingura scortisoara . 1 capatâna usturoi
* 5 litri apa

Se lasa în saramura 3 zile

. Dupa ce i-a trecut vremea de potroaca, carnea se scurge, se înveleste în tifon subtire si în hârtie groasa, ca de sac; se leaga si se da la fum de paie, 10 zile

* Se mai lasa în vânt înca 3 zile, acuma-i buna, cu o tuica de Govora si un pic de hrean înrait de proaspat, ca la mezelic altceva nu stiu sa mearga

Culmea, nu la Dunare e cel mai raspândita pastrama de gâsca, ci în Vâlcea si în Gorjul de rasarit, unde, daca n-ai grija si mâni tare, platesti, de la Arges la Jiu, trei gâste si o oaie!

Dar e atât de gustoasa, taiata felioare, asternuta pe pâine calda de secara si sprijinita pe un vin extraordinar - Cabernet Sauvignon de Sâmburesti - încât merita sa calci si sa platesti tot cârdul.

Super-rafinatii au descoperit însa, la Dragasani, îndreptatirea unei erezii: un zeu-zeita, vin alb, parfumat si dulce - Tamâîoasa Româneasca - coborât în altar de carne sarata si afumata.

Ei sustin ca discursul acesta dulce-sarat, fluturat pe graiul unor grasimi aurii si miresme de flori, tamâie si fum, este cea mai argumentata strategie de deschidere a unei mese îmbelsugate si luxoase. No comment!