ANALIZA DOTARII TEHNICE

ANALIZA DOTARII TEHNICE

1. - ANALIZA VOLUMULUI SI DINAMICII MIJLOACELOR FIXE

Aprecierea volumului mijloacelor fixe are la baza informatii furnizate de situatiile financiare corectate cu informatii privind imobilizarile de mijloace fixe care nu fac parte din patrimoniul intreprinderii (este vorba de mijloacele fixe imprumutate sau de mijloacele fixe pe care le folosesc alte intreprinderi in procesul de productie al intreprinderii analizate).

Analiza dinamicii mijloacelor fixe se face pe baza informatiilor privind valorile de intrare medii ale mijloacelor fixe, evaluate in preturi comparabile.

Valoarea medie a mijloacelor fixe se calculeaza pe baza mijloacelor fixe existente la inceputul anului, la care se adauga valoarea medie a intrarilor de mijloace fixe si din care se scade valoarea medie a iesirilor de mijloace fixe.

Valoarea medie se poate determina dupa relatia :  

, unde:

;

= mijloacele fixe existente la inceputul perioadei;

= valoarea medie a intrarilor de mijloace fixe;

= valoarea medie de iesire a mijloacelor fixe pe categorii;

= valoarea de intrare a mijloacelor fixe pe categorii;

= numarul de luni de functionare a mijloacelor fixe pe categorii

= numarul de luni de nefunctionare a mijloacelor fixe pe categorii

Diagnosticarea dinamicii mijloacelor fixe presupune folosirea unui sistem de indicatori care sa permita reflectarea fluxurilor de mijloace fixe pe cursul unei perioade. Acesti indicatori sunt :

1) - Coeficientul intrarilor de mijloace fixe ():

, unde:

I = volumul mijloacelor fixe intrate intr-o perioada de timp (1 an);

Mf = valoarea mijloacelor fixe totale.

2) - Coeficientul iesirilor de mijloace fixe (K_E) :

, unde:

E = volumul mijloacelor fixe iesite din intreprindere intr-o perioada de ti 626b18g mp;

Mf = valoarea mijloacelor fixe totale.

3) - Coeficientul miscarii totale (K_MT):

, unde:

I + E = mijloace fixe intrate + mijloace fixe iesite;

Mf = mijloace fixe totale.

Aprecierea dinamicii mijloacelor fixe trebuie corelata cu dinamica efectelor utilizarii lor (productia marfa fabricata, cifra de afaceri, valoarea adaugata, valoarea adaugata neta, profitul).

Spunem ca dinamica mijloacelor fixe este pe un trend (o tendinta) pozitiv, atunci cand indicele de crestere a mijloacelor fixe este inferior indicelui de crestere a efectului utilizarii mijloacelor fixe:

; ; ; ;

2. - ANALIZA STRUCTURII MIJLOACELOR FIXE

Analiza structurii potentialului tehnic releva politica de investitii, precum si modul de organizare si administrare a societatii. Principalii indicatori utilizati in caracterizarea structurii potentialului productiv al intreprinderii sunt :

1) - Coeficientul de structura pe categorii de mijloace fixe (Ks):

;

= acest coeficient pune in evidenta apartenenta sectoriala si modul de organizare a intreprinderii.  

2) - Coeficientul privind compozitia tehnologica a capitalului fix (K_T):

;

= acest coeficient (K_T) evidentiaza modul de gestionare a potentialului tehnic al intreprinderii, intrucit pune in evidenta ponderea mijloacelor fixe active (Mf’) in totalul mijloacelor fixe (Mf).

Calitatea potentialului tehnic poate fi apreciata nu numai prin prisma structurii mijloacelor fixe sau a compozitiei tehnologice a acestora, dar si prin gradul de uzura al mijloacelor fixe.

Se stie ca in procesul de productie, un mijloc fix isi transfera o parte din valoare produselor sau activitatilor la care ia parte. De aceea, calitatea potentialului tehnic trebuie apreciata si prin gradul de amortizare al acestora.

Aprecierea gradului de amortizare se realizeaza prin raportarea amortizarii la valoarea bruta a imobilizarilor.

, unde Ga = gradul de amortizare

3) - Coeficientul de reinnoire a mijloacelor fixe :

= acest coeficient permite evaluarea eforturilor investitionale, a orientarii politicii investitionale atunci cand :

a)-investitiile noi sunt la nivelul iesirilor de mijloace fixe;

b)-investitiile cresc odata cu marirea capacitatii de productie a intreprinderii.

Aprecierea eficientei deciziei de investitie presupune existenta unor corelatii si in primul rand cu personalul intreprinderii. Raportul dintre valoarea medie a mijloacelor fixe si numarul mediu de personal reflecta gradul de inzestrare tehnica a muncii si scoate in evidenta caracterul mai mult sau mai putin capitalizant al combinarii factorilor de productie.

, unde:

3. - ANALIZA UTILIZARII POTENTIALULUI TEHNIC

In analiza utilizarii potentialului tehnic, principalii indicatori se refera la gradul de utilizare a capacitatii de productie, calculat dupa relatia :

, unde:

= gradul de utilizare a capacitatii de productie  

Acest indicator este folosit in determinarea costului subactivitatii, respectiv a costului neutilizarii utilajelor. Semnificatia acestui indicator este acea productie maxima ce poate fi obtinuta intr-o perioada de ti 626b18g mp, utilizand echipamentele (dotarea tehnica) la randamentul prevazut prin constructie si in conditii optime de exploatare.

Principalele caracteristici ale capacitatii de productie ce decurg de aici sunt .

a)-structura mijloacelor fixe;

b)-gradul de utilizare a timpului;

c)-randamentul mijloacelor fixe.

Analiza factoriala a GU_CP scoate in evidenta utilizarea extensiva si utilizarea intensiva a mijloacelor fixe :

, unde:

Nua = numarul de utilaje active (in functiune);

Nu = numarul total de utilaje;

rl = randamentul mediu orar al utilajului;

tul = timpul mediu de lucru pe echipament;

tul / tu max = gradul de utilizare a timpului maxim disponibil;

rl / r max = raportul dintre randamentul efectiv si randamentul maxim al echipamentului de lucru;

Nua / Nu = gradul de folosire a dotarii tehnice.

Gradul de folosire (utilizare) a dotarii tehnice evidentiaza modul de utilizare extensiva a dotarii tehnice. Reducerea perioadei necesara efectuarii reparatiilor, extinderea perioadei de exploatare intre reparatii reprezinta rezerve de crestere a GU_CP.

Analiza utilizarii timpului de lucru se face pe baza indicatorului gradul de utilizare a fondului de timp maxim disponibil (GUT).

, unde:

tul = tipul efectiv lucrat al utilajului;

tu max = timpul maxim disponibil al utilajului.

Timpul maxim disponibil al utilajului rezulta din timpul total calendaristic din care se scad:

a) - timpul aferent opririlor legale;

b) - timpul aferent opririlor tehnologice;

c) - timpul aferent reparatiilor.

Timpul efectiv nelucrat va fi analizat pe cauze si pe termene. In general, timpul nelucrat este determinat de   :

a) - lipsa de comenzi;

b) - lipsa de materiale;

c) - lipsa de forta de munca calificata;

d) - defectiuni mecanice;

e) - prelungirea timpului de reparatii.

Utilizarea timpului de lucru al utilajelor influenteaza in final, o serie de indicatori economico-financiari, cum ar fi :

a) - valoarea cifrei de afaceri;

b) - valoarea adaugata;

c) - cheltuielile cu amortizarea la 1.000 lei productie fabricata;

d) – profitul;

e) - eficienta utilizarii resurselor umane;

g) - eficienta activelor de exploatare;

h) - eficienta capitalului propriu sau a capitalului permanent .

Un alt indicator il reprezinta randamentul utilajului (ru):

, unde:

Nu = numarul de utilaje;

Q = productia fizica sau valorica obtinuta.

EXEMPLU - Pentru exemplificare, consideram capacitatile de productie dintr-o intreprindere cu profil industrial, prezentate in datele mentionate in tabelul urmator :

In anul anterior, atat capacitatea maxima de productie (Q max), cat si capacitatea efectiva neutilizata (Q).

Q max = nr echipamente x nr schimburi x timpul total de functionare pe 1 utilaj schimb x productia pe ora-masina

; ;

; ;

;

Inregistrarea unor coeficienti subunitari ai gradului de utilizare a capacitatii de productie, in cei doi ani analizati se datoreaza in exclusivitate actiunii factorilor extensivi. Cresterea gradului de utilizare a capacitatii in anul curent fata de anul anterior, se explica prin cresterea randamentelor echipamentelor tehnologice, imbunatatirea dotarii tehnice, extinderea timpului de functionare prin introducerea celui de-al doilea schimb de lucru, in conditiile unei compozitii tehnologice mai slabe si a unei utilizari incomplete a timpului disponibil.

In diagnosticarea eficientei potentialului tehnic, un rol important il are indicatorul randamentul marginal (r marg), care reprezinta variatia productiei la cresterea cu o unitate a consumului de resursa analizat:

Modificarea randamentului mediu orar de utilizare a echipamentelor de lucru (dotarii tehnice) influenteaza o serie de indicatori economico-financiari la nivel de intreprindere cum ar fi :

a) - valoarea productiei fabricate;

b) - cifra de afaceri;

c) - productivitatea muncii;

d) – profitul.

Eficienta dotarii tehnice se analizeaza cu ajutorul unor modele factoriale de forma :

1) - Eficienta mijloacelor fixe exprimata in functie de productia obtinuta:

, unde:

= compozitia tehnologica a mijloacelor fixe;

= eficienta mijloacelor fixe direct productive;

= gradul de utilizare a capacitatii.

2) - Eficienta mijloacelor fixe exprimata in functie de cifra de afaceri:

= prin acest model se evidentiaza evolutia eficientei mijloacelor fixe prin prisma compozitiei tehnologice (Mf’ / Mf), a eficientei mijloacelor fixe active (Qf / Mf’), dar si al gradului de valorificare a produselor fabricate destinate vinzarii (CA / Qf).

Spre deosebire de primul model, acest model face legatura dintre utilizarea eficienta a mijloacelor fixe si rezultatele finale ale activitatii de productie.

3) - Eficienta mijloacelor fixe exprimata in functie de profitul aferent cifrei de afaceri:

= prin acest model se evidentiaza, suplimentar celorlalte modele prezentate, efectul modificarii structurii vanzarilor, al modificarii costurilor si calitatii productiei, scoase in evidenta prin indicatorul profit la 1 leu cifra de afaceri (P / CA).

Acesti factori de influenta a eficientei utilizarii mijloacelor fixe constituie rezerve de crestere a rentabilitatii

4. - ANALIZA STOCURILOR DE MATERIALE

STOCURILE reprezinta acea parte din activele circulante cu rol determinant, atat pentru activitatea din domeniul comertului, cat si pentru activitatea din domeniul productiei. Ele reprezinta acele produse sau resurse materiale care asigura continuitatea activitatii (comerciala sau de productie).

Analiza stocurilor de materii prime este necesara in cazul fiecarei intreprinderi pentru a identifica acele oportunitati de aprovizionare cu principalele materii prime si materiale.

In cazul oricarei inreprinderi, activitatea de aprovizionare este o activitate dinamica, continua, planificarea acestei activitati se realizeaza in mod rational, coreland permanent necesarul de resurse materiale cu celelalte activitati ale intreprinderii.

O aprovizionare corecta si bine fundamentata poate determina (influenta) nu numai costul produsului vandut, dar si costurile activelor fixe a caror eficienta creste odata cu imbunatatirea utilizarii capacitatii de productie. Aprovizionarea cu resurse materiale trebuie sa urmareasca achizitionarea acelor resurse in cantitatile si structura ceruta, in conditii de eficienta economica sporita (costurile cele mai reduse). De aceea, se studiaza structura resurselor de aprovizionare pe principalii furnizori si zone, precum si gradul de dependenta de anumiti furnizori.

Desfasurarea procesului de aprovizionare se realizeaza pe baza unor planuri sau programe, iar desfasurarea efectiva a aprovizionarii presupune respectarea urmatoarelor etape :

1-asigurarea acoperirii cu contracte a necesarului de aprovizionat, contractul fiind legea fundamentala in relatiile de afaceri dintre parteneri;

2-realizarea programului de aprovizionare trebuie facut pe total si pe categorii de resurse;

3-asigurarea necesarului de productie din punct de vedere cantitativ, calitativ si la termenele de aprovizionare.

ANALIZA STOCURILOR DE MATERII PRIME SI MATERIALE

O asemenea analiza este necesara pentru a evita imobilizarile financiare pe termen mediu si lung. In desfasurarea oricarui proces de productie, este necesara constituirea de stocuri de resurse materiale. Insa aceste stocuri trebuie rational dimensionate. Daca nivelul lor depaseste un anumit barem sau volum, ele creaza serioase probleme financiare (in mod deosebit de trezorerie).

In teoria si practica economica, se pune un accent deosebit pe prevenirea formarii de stocuri supranormative, cu cele 2 mari componente: cu miscare lenta si fara miscare.

Analiza stocurilor de materiale se realizeaza din punct de vedere metodologic sub diverse aspecte:

1- O prima problema se refera la studierea evolutiei stocurilor, comparativ cu dinamica cifrei de afaceri, pentru a stabili daca marimea acestora (a stocurilor) a avut influenta favorabila asupra volumului productiei si al vinzarilor.

Din datele prezentate in tabel pe un interval de 5 ani, se evidentiaza faptul ca stocurile de materiale au inregistrat o evolutie oscilanta. In primii 3 ani au crescut semnificativ, insa nu se poate spune ca situatia a fost mereu favorabila intreprinderii, deoarece numarul de rotatii s-a redus, deci ritmul mediu al aprovizionarilor a scazut. O asemenea situatie se poate explica, ca fiind data de :

1-cresterea cererii de piata pentru produsele proprii intr-un ritm mai lent decit volumul productiei;

2-existenta unei structuri necorespunzatoare a stocurilor de materii prime necesare procesului de productie, fapt care ar determina strangulari in procesul de productie (intreruperi de flux);

3-pierderii unor furnizori importanti la anumite materii prime si materiale, ceea ce ar face imposibila realizarea productiei la nivelul programat.

Cauzele ce au stat la baza unei asemenea situatii sunt multiple.

In cel de-al 4-lea an de activitate al intreprinderii, atat stocurile cat si vanzarile s-au diminuat, iar in ultimul an se inregistreaza cea mai mare crestere a stocurilor si a cifrei de afaceri pe fondul unei accelerari a vitezei de rotatie a acestora. Este posibil ca societatea sa isi fi modificat politica sau strategia de dezvoltare.

In conditii de stabilitate economica, stocurile de materii prime si materiale trebuie sa evolueze in concordanta cu volumul productiei si cu cel al vanzarilor.

2-Un al doilea aspect al analizei stocurilor de materiale se refera la studierea evolutiei lor, comparativ cu o baza de raportare. Orice agent economic trebuie sa-si stabileasca o dimensiune a stocurilor si sa urmareasca daca aceasta este respectata.

3-Un al treilea aspect in analiza stocurilor se refera la gradul de imobilizare a stocurilor. Din acest punct de vedere, gradul de imobilizare (durata de imobilizare) este data de relatia :

, unde:

= stocul mediu anual dintr-o resursa materiala;

E = iesirile de materiale din magazie pentru consumuri interne;

360 = numarul zilelor dintr-un an.

De exemplu, daca durata medie de stocare este de 30 zile, stocurile de resurse materiale ce au o durata de rotatie mai mica decit aceasta viteza (de 30 zile), fac parte din grupa stocurilor normale, iar cele care au o viteza de rotatie cuprinsa intre 30 si 60 zile, reprezinta stocuri cu miscare lenta, iar cele mai mari de 60 de zile sunt stocuri fara miscare.

Influenta utilizarii stocurilor de materiale asupra principalilor indicatori economico-financiari:

a)-volumul productiei fizice;

b)-valoarea productiei obtinute;

c)-costul produsului;

d)-profitul unitar;

e)-rata rentabilitatii resurselor consumate pe produs.